duminică, mai 16, 2021

Regiuni/ regionalizare. Comentarii în marginea unui joc politic

Mult mai  discret decât jocul de-a constituţia, ( acolo unde întâlnirea dintre  Crin Antonescu şi Cristian Pârvulescu este  memorabilă şi fecundă),  jocul de-a regionalizarea mizează pe aceeaşi combinaţie de valori şi proceduri: lipsă de transparenţă, imprevizibilitate, absenţa oricărui dialog cu mediu intelectual şi comunitatea de cetăţeni. Iniţiaţii în tainele regionalizării aparţin unui cerc exclusivist a cărui unică voce este ministrul Liviu  Dragnea. Din când în când, cu aerul că dezvăluie un secret bine ascuns, domnia sa intervine spre a lumina naţiunea . Animat de un instinct al  concurenţei şi dornic să îşi probeze  utilitatea în calitate de prim-vicepreşedinte ale PNL, Klaus  Iohannis  propune , la rândul său, soluţii destinate să ofere patriei noastre un comfort sporit al guvernării.  Preşedinţia prin rotaţie a unei regiuni este doar cea mai recentă dintre contribuţiile sale.

Şi totuşi, ce se vede, dincolo de acest ecran retoric şi de această  vacuitate intelectuală? Ceea ce se poate observa este impunerea , unilaterală, a unui model de dezvoltare, în absenţa oricarei mobilizări de expertiză  ştiinţifică şi în absenţa oricărui apel la cetăţeni. Ca şi arta confecţionării unei constituţii, arta retrasării graniţelor interne ale României este un meşteşug în care excelează doar politicienii. Doar lor li se cuvine dreptul de a emite sentinţe, doar  lor li se cuvine dreptul de a dispune de viaţa celor pe care îi guvernează.  Orice invocare a  eficienţei procesului de  regionalizare păleşte în faţa acestui orgoliu politic  ce sfidează  moderaţia şi precauţia intelectuală.

Jocul de-a regionalizarea este cu atât mai delicat şi periculos cu cât el este alimentat de ambiţiile strapilor locali de a controla o parte crescută din bogăţia naţională şi din resursele domeniilor lor. În loc de a fi o strategie  menită să  sporească capacitatea cetăţeanului de a cultiva un sănătos principiu al subsidiarităţii, regionalizarea pare mai degrabă asociată cu extinderea birocraţiei şi cu întărirea controlului exercitat de reţele locale de patronaj. Regionalizarea consfinţeşte capitularea comunităţilor locale în faţa bunului plac al  feudalilor zonali.

Regionalizarea pilotată de elitele prădătoare ale României riscă  să devină  nu un instrument de raţionalizare al guvernării, ci cadrul ce asigură dominaţia pe lungă durată a celor  deţin, deja, poziţii influente la nivel judeţean. Punând  între paranteze referinţele istorice, punând între paranteze viabilitatea economică a noilor unităţi, proiectul de regionalizare evocat insistent este unul  impus de sus în jos unei naţiuni privite ca inerte şi nevertebrate. Peste decenii şi în contexte diferite, raportarea la cetăţean de astăzi este similară cu cea care dădea  naştere“ ţinuturilor “ în regimul de dictatură  al lui Carol al II –lea. În locul  rezidenţilor numiţi de regele atoate- stăpânitor, avem profilul unui guvernator selectat de partidele de la  putere şi, eventual, plebiscitat în cadrul unui vot organizat entuziast. În ambele cazuri, imaturitatea cetăţenilor este premiza de la care se porneşte. În faţa  Statului se află mulţimea de supuşi fără glas.

Joc de–a constituţia, joc de-a regionalizarea, joc de-a legislaţia electorală. Democraţia autohtonă trăieşte sub zodia imunităţii şi impunităţii elitei politice.  Complicitatea dintre puterea executivă şi parlamentul supraponderal şi docil  ales în decembrie 2012 este temelia pe care se aşează viitorul României.   Un asemenea fundament nu poate genera decât un edificiu cariat şi lipsit de credibilitate. Regionalizarea  este parte din acest proiect de viitor.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. dle prof. [cred ca sunteti de acord cu mine] Regionalizarea (sau orice „grupare”) are succes numai in masura in care exista o omogenitate evidenta. Ca aceasta omogenitate este etnica, lingvistica, economica, geografica oricare poate fi argumentata doar privind tarile din UE. La care criteriu de omogenitate raspunde proiectul PSD? La NICIUNA!

  2. Am mai scris aici, cheia succesului se afla in modalitatea in care se reuseste crearea unei regiuni autonome centrata pe Cv si Hr. In momentul cand se intelege asta (si anume de ce) si se accepta asta (obiectivitatea triumfa asupra fricii si urii) atunci si doar atunci guvernarea si politicienii romani sunt pregatiti sa ia aceasta provocare si sa o duca la bun sfarsit…

    Parerea mea este ca regionalizarea ar mai sta bine mersi inca un deceniu la naftalina. Ce se intampla acum este fortat si nu indeplineste nici un criteriu (in afara de cel al ciolanului) Va amintiti cum USL din opozitie critica guvernarea ca vrea sa o treaca pe raspundere? Si acum ce aud, aceesi idee – alegatorul care i-a ales acum un an este prea prost sa fie intrebat si despre acest subiect…

  3. Da’ PDL nu tot de sus în jos căuta să impună regionalizarea, din parlament, fără referendum, comasând judeţele şi numind rezultatul (regiunile) tot „judeţe” ? Ca să nu fie referendum pe tema regionalizării. De remarcat ipocrizia USL, care la referendumul antiregionalizare de la Constanţa a pus întrebarea „Sunteţi de acord cu desfiinţarea judeţului Constanţa ?”, nu „Sunteţi de acord cu regionalizarea ?” (95 % NU). De altfel, a fost singurul referendum, oprişan (CJ Vrancea) n-a mai convocat altul. Cineva s-o fi sesizat că e dăunător.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro