joi, martie 28, 2024

Regruparea gândacilor

Unul ne spune că bande legionaroide au dat o lovitură de stat la alegeri. Dar apoi susţine, la fentă, că a votat Iohannis. Altul s-a aşezat în fruntea TVR pe bani mulţi, iar după eşecul şefului îl critică vehement, cum că a fost votat de beţivi şi de babe.

Cât de tâmpiţi ne cred aceşti caraghioşi ? Dacă fiecare minciună s-ar pedepsi cu tăierea unui membru ce formă ar avea aceşti oameni ?

Mă întreb, oare în absenţa televiziunilor care oferă în direct declaraţiile tuturor nu era loc de mai mult adevăr ? Exista un timp de latenţă care permitea decantarea minciunii mari de minciuna mijlocie şi de cea mică. Prin telefonul fără fir nu mai ajungea chiar orice la urechea omului. Bacteriile bunului simţ puteau filtra într-un timp oarecare dejecţiile acestor producători de mare anvergură. Ecranul nu mai putea fi brusc împroşcat cu marea lor înţelepciune.

Cândva se va face o teză de doctorat cu privire la coerenţa tuturor acestor declaraţii în corelaţie cu creşterea conturilor transfrontaliere. Cred că va fi loc de multe articole în reviste cotate ISI. Universităţile noastre vor urca atunci în clasamentele internaţionale fulminant.

Cât de bizoni ne cred?

Şi pentru ce fac asta ? Chiar nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic ?

Nu, nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic.

Nici o decenţă.

Totul este pentru a fi coerent cu răul din tine practicat în viaţa ta. Totul în numele prostiei de a fi consecvent în eroare.

Până la sfârsit fostul preşedinte va invoca valoarea societatăţii civile, sacul de box şi sânge al minerilor săi. Când se va fi simţit mai valoros decât atunci când a bătut pe cei care i se opuneau ? Se ţine cu ghearele de viaţă politica pentru a mai batjocori încă puţin, fie şi măcar câteva luni, pe concetăţenii săi. Aproape mortul, dar puternicul, cel ce domină prin ură şi viclenie. Orice pentru a nu recunoaşte eşecul unei vieţi, catastrofa unei ţări sub directa supraveghere a sa, enorma suferinţă a celor pe care i-a scuipat în ochi cu impotenţa gândirii politice. Copiii însetaţi pe care i-ai alungat de lângă fântănă, fântăna pe care ai otrăvit-o în numele viselor nebuneşti dintr-o tinereţe bolnavă.

Alt fost preşedinte, o slugă a primului, tocmai ne învăţase cum să trădăm ţara, cum să fim iude, în numele resentimentului şi al banilor strânşi puternic în pumn.

Aceeaşi golănie, aceeaşi porcărie a complexaţilor care s-au crezut fie stăpânii acestei ţări, fie salvatorii ei, de parcă un om ar putea să salveze alţi oameni când nici pe el însuşi nu e capabil. Celule canceroase dornice să fie neuronii unui organism în care noi, ceilalţi, eram meniţi ţesutului epitelial, demni de a fi raşchetaţi cu piatra de călcâie sau cu peria de baie la fiecare duş, demni de a fi scurşi în apele reziduale ale recepţiilor lor. O clică de aroganţi.

Într-o bucătărie plină de gunoaie şi vase murdare cineva a aprins în 16 noiembrie lumina, un copil care vrea să bea apă la miez de noapte. Îi este sete şi ce vede ? Gândaci de toate culorile, blatte corupte alergând disperate pe chiuvetă şi vasele murdare, roşcaţi, albi şi negri. Cu amantele lor, copiii, rudele, pilele, lingăii şi linguşitoarele, slugile lor. Puzderie agresivă prin laşitatea lor. Să nu le stai în calea fricii care le dă sens al vieţii. Copleşit de greaţă, cu groază copilul se retrage din faţa adevărului lor.

Părinţii beţivi sunt într-o cameră alături. Nimeni nu-l poate ajuta. Mai lasă o vreme lumina aprinsă şi revine. Acum s-au ascuns. Sau au dispărut cu totul ? Va putea bea apă ?

Vom vedea.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. D-le Iordache,

    E f f plastica figura dvs de stil, fojgaiala gandacilor de diverse culori…A mai fost folosita, reusit.
    Dar eu cred sincer ca trebuie sa aducem un soi de omagiu lebedei negre de care se pomenea in alte articole si sa ramanem un pic (o luna, ca de miere?! Cam pana la Craciun…) in contemplarea jumatatii pline a acestui pahar, care deja tremura pe masa pe care a fost pus pe 16 nov. Sa ne ingaduim un pic chiar sa ne bucuram ca asta a fost posibil, ca noi, „fascistoizii” , am avut dreptate si am inaltat lebada neagra. Meritam asta, dupa 25 ani.
    Ca ea, gratioasa lebada neagra va cadea secerata de te-miri-ce alt fenomen si va sfarsi acoperita de plutoanele de gandaci, e jumatatea goala a paharului. De aceasta jumatate ar trebui sa se ocupe cei ce-au castigat atat de nesperat, datorita noua…Sa nu ne intristam deja. Poate or fi inteles si ei ce li s-a intamplat…

  2. Încercați să-l înțelegeți și pe el :)

    Adrian Severin e unul dintre copiii de nomenclaturiști adevărați, crescuți de mici cu ideea că ei vor conduce țara. La fel ca Adrian Năstase, la fel ca Mircea Geoană etc. etc. Nu puteți să le cereți acum să se împace cu ideea că electoratul vrea altceva. Pe vremea când au fost ei educați, electoratul vota ce zicea Partidul, iar ei erau tocmai oamenii care urmau să decidă ce zice Partidul. Le e greu și lor acum :P

    • Daca prin hazard sau intimplare a ajus presedinte cineva care nu e de-al lor, asta inseamna ca nu sunt tot ei la butoane?
      Aici pe hotnews au pe undeva o lista cu anchetele anticorputie si nuarul de zile de cind e inceputa ancheta sau cite zile a durat pina la sentinta.
      Nu e una sub 2-3 ani. Altele sunt deja aproape de limita de prescriere.
      Iar legislatia le este lor favorabila…
      O data luata puterea (cu tancuri rusesti), n-au mai cedat-o.
      Daca se aduna primele 300 de averi (ca tot se vorbeste de top 300) da mai mult decit valoarea datoriei externe a Romaniei.
      Iar Severin este cel care a cedat (in mandatul lui Emil) Insula Serpilor pe vecie.
      Numai si pentru asta eu l-as judeca pentru tradare.

    • Daca tot a pierdut ocazia sa taca s-ar putea sa fie utila aceasta iesire, aducindu-l in atentia celor care aveau obligatia cam de multisor sa il trateze. Sa-si aduca aminte ca ceilalti doi colegi intr-ale euro-spagii, desi au avut demnitatea unei demisii imediate, tot la mititica auajuns. Iar acum isi asteapta cu speranta intregirea echipei. Sperante care sunt si ale noastre.

  3. @Virgil Iordache

    Nu e nimic nou sub soare sau ascuns in noapte…
    In plus, sa ‘kantianizam’ un pic, sunt numai judecati analitice, nimic ‘sintetic’…

    Ca votant direct si nemijlocit al candidatului Klaus Iohannis
    in ambele tururi,
    incep prin a repeta, ca intr-o bucla while din care se va iesi curand printr-un break,
    ca:
    era bine ca apele sa fost limpezi inca inainte de turul 1.
    ( Campania electorala a fost o mocirla )

    Sunteti oripilat de amploarea minciunii din tara/din Lume
    desi minciuna e dominanta, peste tot.

    E plina tara (dar si Lumea) de oameni care una spun si alta fac/gandesc,
    E plina Lumea de insi care vorbesd despre credinta dar nu au nici un pic de Credinta.
    E plina Lumea de filosofi si eseisti care scriu mult dar citesc din ce in ce mai putin si se-asculta mai mult pe ei insisi (ca intr-un audiobook sau video de youtube pe care l-au produs singuri).

    E plin articolul dumeavoastra de biologie (bacterii, gandaci);
    de data aceasta teologia e mai curand ‘absenta’

  4. Cred ca cei care au bagajul intelectual necesar si afectiv mai au sansa sa devina intelectuali in aceste clipe astrale ale romanilor.

    Sa nu uitam ca vointa populara a fost inselata acum 24 de ani si ca am fost calariti de mafia politica in tot acest timp.

    In 25 de ani sistemul s-a eficientizat in exploatarea si umilirea cetatenilor fara sa existe o actiune clara de punere pe tapet a realitatii.

    Vedem cazul actual al Alinei Bica numita cu buna stiinta in pozitia respectiva cu participarea tacita a serviciilor de informatii care ca si in cazul lui Mircea Basescu au „omis” sa dea informatiile necesare. Sub auspiciile secretului de stat acesti indivizi colmploteaza protejati de institutii publice pentru a actiona in scopuri personale si nu pentru binele public.

    • N-aș spune că voința populară a fost înșelată în urmă cu 24 de ani. Am trăit acele vremuri în RO și exact asta își doreau oamenii: gorbaciovism, comunism cu față umană. Adică exact ce le oferea Ion Iliescu.

      Sigur că ar fi fost nemaipomenit ca România să aibă un lider ca Iliescu în 1975, dar nu și în 2000, când a fost el ales ultima dată ca președinte. Dar o tranziție era necesară și e suficient să vă uitați astăzi la discursul unor oameni ca Emil Constantinescu sau Ilie Șerbănescu pentru a înțelege că nu putea nimeni să ceară mai multă cultură politică din partea oamenilor simpli.

      • Domnul Harald, oamenii nu stiau ce vor. Stiau doar … eventual ce nu mai vor si asta doar intr-o mica masura.

        Nu acelasi lucru poate fi spus de cei care au profitat de momentele respective pentru a fura libertatea oamenilor si a-i calari pana azi. A fost o mana de oameni care a sesizat aspectul acesta si care si-au luat-o pe cocoasa de la mineri la chemarea „patriotica” a presedintelui „ales”.

        Si timp de 24 de ani, in mare, s-a mers cu oamenii vechi, cu rudele lor, cu prietenii lor, oameni care aveau aceeasi mentalitate si care au intretinut in toate formele mostenirea hidoasa a regimului opresiv pe care oamenii au crezut ca l-au dat jos.

        Si vedem ca si acum practicile au ramas neschimbate, adica prin orice mijloace se incearca aservirea poporului roman.

  5. Intrebarea mea este alta: chiar nu se poate da macar un nume pentru fiecare exemplu?
    Istoricii viitorului implicati politic, gen Cioroianu ori MRU, va vor intoarce pe dos articolul.
    Cine este:
    – „Unul ne spune că bande legionaroide…”;
    – „Până la sfârsit fostul preşedinte…”;
    – „Alt fost preşedinte, o slugă a primului…”.
    Nu din rautate ma intreb, ci pentru ca exista cititori, cum se zice, nascuti mai tirziu; poate ar trebui sa li se spuna cu nume si prenume, ca sa nu existe confuzii.
    Dece teama asta?

      • Si-apoi – e nevoie si de putin curaj ca sa ne referim la mai mult de doi presedinti gandaci, Al treilea ramane simbolul perfectiuni chiar daca in plina euforie, o componenta grasana a roiului sau tocmai a fost strivita se i s-a imprastiat conrinutul pe 5000 mp din Snagov.

      • Si eu as fi preferat sa spuneti lucrurilor pe nume.
        Am crezut ca pe acest forum se contribuie cu texte referiroate la problemele actuale ale acestei natiuni.fara nume nu ma(ne ?) ajuta prea mult.
        Asemeni unui reusit eseu (pur literar) poti intelegi aproape orice de aici,ideea fiind buna si general valabila.

  6. Corect. Iar Monta, marele socialist, se îmbuibă acum, în Dubai, prin hoteluri luxoase. Se regruprează. Se vor întoarce mai agresivi, mai mincinoși, mai vehemenți la adresa bunului simț.

  7. gindacii se regrupeaza dar imperiul contraataca odata cu intoarcerea lui Jedi.
    cit de mult se pot infrupta viermii ? pina ce termina lesul.
    stiti care s problemele romaniei ? eu o sa va spun una singura : cei care produc bunuri (pot fi materiale sau abstracte – munca creativa cu valoare adaugata) sint foarte putini. putorile ce fac ca sa supravietuiasca ? dau din gura, mint si fura. care i rezultatul direct ? creste coruptia. care i calea de atac ? inmultim functionarimea, politrucimea, avocatimea, jandarmerimea, controlarimea (cei de genul asf), asigurarimea (cei care va asigura si viata si batrinetea). si i platim bine. pina cind ? pina ce stirvul dispare. simplu, nu ?

  8. E o simbioza aici. Daca n-ar exista cei care ii iau in serios pe acesti tristi comedianti, si sa-i rasplateasca cu sinecuri, specia s-ar stinge de la sine.
    Sau, daca in bucatarie ar fi curatenie, parintii n-ar fi betivi etc…

    Dupa cate il cunosc eu pe dl Iohannis, n-are gandaci in bucatarie si nici lautari la poarta.
    A, si nu-i place nici fotbalul.

  9. Gindacii au tendinta naturala sa se regrupeze.
    Singura modalitate de a-i impiedica este de a trimite imediat cite un jet de insecticid in mijlocul fiecarui grup in curs de coagulare. La un moment dat, chiar daca efectul nu este letal, dezorientarea indusa si groaza de a se sustrage jetului distrugator ii va face sa devina inofensivi.
    Mai e mult pina atunci. Putem spera ca sansele sunt mai mari ca prima data iar optimismul cumpatat poate fi mai eficient.

    • Am impresia că dl Virgil Iordache a descoperit o mutație în această specie de gândac.

      Mutația constă în dezvoltarea unui sistem de memorie colectivă care le este indusă de o Matcă a Gândacilor. Matca, fiind la adăpost, nu este atinsă de jetul de insecticide și poate trimite comanda de regrupare. Indivizii reacționează doar la stimulul psy al Mătcii, ei nu simt nici durerea nici teama. Sub papucul de bucătărie ei simulează moartea pentru cîteva momente dar este sufficient să stingi lumina pentru a reînvia.
      Trebuie găsită Matca !

  10. Sa ne aducem aminte tristetea dinaintea scrutinului dumineca trecuta. Eram cu totii nefericiti pentru ca „neamtul” nu trasese glontul de diamant in campanie. Invitat, in ceasul al doisprezecelea sa puna o ultima intrebare unui Ponta increzator pana la obraznicie, profesorul de fizica a declinat oferta ferm si politicos-„nu, multumesc”. A refuzat sa intre in istoria recenta cu replici stupide, desprinse din panoplia de suse post ’90-„Credeti in Dumnezeu?”, „Ai fost aseara la Vantu?”,…”Decat sa fiu marlan, mai bine pierd”,ne-a spus el. Ne-a lasat exasperati, ducand cu el o mapa in care, vad astazi, se afla un program economic foarte bine articulat, pentru care moderatorii nostri n-au avut timp. Erau mai interesati mai mult de faptul ca „neamtul” nu vrea sa refaca Romania Mare-apropos, de ce n-a fost intrebat Johannis daca a vizitat Cadrilaterul sau sudu Ucrainei? Sau Transnistria. Spunea Hasdeu, demult, ca la venirea sa in Romania n-a intalnit domni ci numai patrioti, nici femei ci numai doamne.
    Cam asa am ramas si astazi, chiar mai rau. Vrem Romania Mare, dar n-avem un proiect de tara. Am uitat cum arata normalitatea. Asta, dac-am stiut vreodata. Ii multumesc domnului Johannis ca a crezut pana la capat in ea, consecvent cu titlul cartii domniei sale. Ar trebui sa revedem cele doua intalniri electorale televizate pentru a ne da seama cat de miopi suntem.

    • cind in fata a doi privitori se desfasoara o actiune si dupa, ii vei intreba ce au vazut !? fiecare va avea propria imagine: uneori,anumite momente vor fi chiar redate in moduri nu doar diferite dar chiar contradictorii
      amu,daca ne referim la aceiasi doi privitori,dar de asta data luati din culturi diferite,apoi diferentele vor arata si mai mari.
      asteptarile de la Johannis sint diferite ptr un regatean fata de un ardelean

  11. Stimate Domnule Iordache,

    Va citesc mereu cu mare placere si am o singura rugaminte: va rog scrieti mai des. Multumesc.

  12. Bun articolul. De acord cu mai toate cele menționate.

    Să nu uităm însă nici de gindacii amorali din organizatia de tip mafiot „Una Moașta Nostra”-BOR care încearcă sa ne convingă – după ce, de conivenţă cu pesediștii, kaghebiștii, putiniștii si ortodoxiștii (scuzati redundanța), au incercat sa împingă un criminal pe scaunul de la Cotroceni – incearcă astăzi sa ne convingă ca de fapt mafia ortodoxă nu a făcut nimic gresit, că mitele de zeci de milioane de euro, bani din buget, nu înseamnă mare lucru, că decorațiile oferite de catre BOR si al său Fantastic de Fericit Ilie „Daniel-Spaga” Ceobotea „martirilor brincoveni” Dragnea si Ponta erau justificate si că, la urma urmelor, Prea-Ponderalul Patriarh ar fi incercat, dupa luni de zile de propaganda ortodoxo-pesedista de cea mai joasă speţă, să includa o aluzie extrem de obscură si ambiguă într-o predică la fel de obscură….. ca și cum asta ar spăla pacatele mortale documentate ale agentilor ortodox-kaghebisti, dar iar mă repet.

    Să nu uităm, atît.

  13. M,Iova spune:

    Stimate domnule Iordache.
    Apreciez articolele dvs. care reflecta adevarul despre lupta societatii civile si a majoritatii intelectualilor in fata caracatitei politice comuniste, care n-a stiut dupa 1989 decat sa dezvolte ura impotriva propriului popor, sa-l umileasca prin minciuna si saracie, pentru satisfacerea propriilor interese:imbogatire si putere discretionara.
    Nu inteleg insa un lucru foarte important (pe care civilizatiile occidentale il practica cu mult succes in crearea bunastarii nu numai materilale ci si spirituale) si anume faptul ca ne uitam valorile si le respingem cu incrancenare. Nu e de ajuns sa fim oripilati de gandaci si gunoaie, ci trebue sa le opunem de fiecare data marile noastre personalitati. Acestea sunt permanent citate si omagiate in Occident iar noi ne multumim in cel ma bun caz sa-i ignoram, daca nu sa-i injuram in termenii cei mai injositori cu putinta sau sa-i scuipam, la propriu.
    Stiti foarte bine la cine ma refer: Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Constanti Noica, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Dan C. Mihailescu si multi; multi altii care au devenit repere morale si intelectuale in Europa (am dat numai cateva exemple din perioada contemporana, nedezvoltnd subiectul, foarte vast, cu care ar trebui sa ne mandrim si sa insanatosim societatea, al valorosului patrimoniu cultural milenar de care dispunem). Proportia foarte mare de analfabetism programat al acestor politicieni venali a dus la distrugerea partiala a acesui tezaur cultural si la dezinteresul total fata de adevaratul patriotism.
    Intorcandu-ma acum din nou la viata politica, va intreb de ce omiteti cu buna stiinta perioada de zece ani in care un poltician de calibrul lui Traian Basescu (apreciat enorm de mari pesonalitati europene si americane ( desigur, recunosc si cu multe tare de educatie) l-am lasat, noi romanii, singur sa se lupte cu mafia securisto-comunistapentru a duce Romania in randul tarilor din axa Bucuresti, Londra, Wasington, de a intari justitia pentru diminuarea coruptiei, de a scoate tara la liman din criza mondiala 2009-2010, etc. Aceasta in conditiile a doua suspendari nelegale, a „cooperarii” cu doua guverne total ostile si a urii induse de minciuni nepermise intr-o societate europeana. Cred ca ar fi bine ca, inainte de a sari la momentul 16 noiembrie, desigur moment emotional si ,sper, crucial pentru Romania, sa va amintiti ca cel care a pregatit o mare parte din poporul roman pentru aceasta psihologie rationala si benefica a fost TRAIAN BASESCU . Ar fi nedrept din partea mea sa nu va transmit faptul ca aceleasi emotii si sperante le-am trait in 2009, votand la Paris. Sper ca domnul Iohannis sa aiba aceeasi forta pentru a-i desavarsi opera, dar de data aceasta cuun popor trezit la realitate, care sa faca scut in jurul presedintelui. De aceea nu sunt de acord cu ” a murit regele, traiasca regele”? Sa speram (pentru ca „dum spiro, spero” da r sa-i dam onorul si inaintasului, pentru meritiele lui incontestabile, asa xum francezii, la toate alegerile prezidential, nu uita sa-l omageze pe generalul De Gaulle! Cu speranta si respect, M. Iova .

    • @ M.Iova,
      felicitari pentru curajul de a va spune sincer gindurile despre dictatorul Basescu; este un gest de curaj sa fii sincer: nu da bine sa-l apreciezi pe pirat, chiar este o moda sa-l improscam cu noroi, gen latrina 3 si portita lui Ghita.
      Pentru cei de la 45-50 de ani in sus este de inteles: nu au avut curajul in timpul unei dictaturi adevarate sa zica ceva (scuze cunoscute: familia, cariera, doar nu-s nebun ca ma leaga astia), iar acum, cind li s-a oferit in fata tastaturii marele dictator Basescu, vor sa-si ia revansa.
      Vezi cazul (si nu numai) „marelui scriitor” Cristian Teodorescu, ori chiar al poetului Serban Foarta, degraba semnatar de apeluri contra dictaturii si in favoarea lui Cretinel si Monta.
      Asa ca sa-l lasam pe Basescu uitarii. Nu sintem obisnuiti sa ne apreciem valorile in viata, vezi ura contra unor valori culturale in viata. Doar dupa moarte simtim „nevoia” sa le ridicam osanale tocmai pentru a nu ne injosi pentru valorile contemporane, care nu ne satisfac dorintele :P
      Satisfactia unora, gen „inocentii versatili”, este sa spuna ca Basescu nu a avut niciun merit la infringerea lui Ponta, ba, mizerabilul, chiar a facut blat cu Puie Monta.
      Nu e de ici-colea sa te impotrivesti unei dictaturi ;)

  14. Sa nu uitam de molii domnule Iordache, gindacii respectivi cred ca sunt pe duca, dar moliile au si fost atrase de noua lumina…si nu sunt putine, si or sa influenteze viitorul…care mai de care, vad ca l-a facut presedinte pe Iohanis…bineinteles in frunte cu arrivista sefa , nimeni alta decit inegalabila Alina Mungiu care l-a facut presedinte si pe Basescu, si pe Ponta prim ministru, si chiar pe Constantinescu…exista o multime de texte, nu le mai caut acum, da exista in care marea AMP „demonstreaza” toate aceste chestiuni…Severin, Iliescu, Constantinescu sunt la apus, desigur aveti perfecta dreptate in ceea ce-i priveste, totuai influenta gindacilor in perioada ce sta sa vina, scade rapidamente, a molilor creste…aici e pericolul..

  15. Superbă și binevenita alegorie!

    Virgil Iordache spune:
    21/11/2014 la 15:52
    „Am inteles la ce va referiti.

    Sentimentul meu a fost ca ideea cel putin pe aici nu a fost de a face liste, ci de a ne bucura pe forum si a multumi celorlalti. Eram eu insumi in noaptea aceea pe aici, si cred ca oricine citeste la rece ce s-a scris acum vede ca era vorba de o bucurie la cald. Stiu oameni carora le dadeau lacrimi de bucurie pentru ce s-a intamplat.(…)”

    Sunt convins de bună-credința dumneavoastră, dle Iordache, dar realitatea factuală vă contrazice: chiar in primul articol dedicat turului decisiv al alegerilor prezidențiale se vorbește explicit de o listă. De bucurie am plâns și am dansat prin casă, pentru ca apoi să rămân uimit aflând care a fost primul gând al unora după victoria împotriva lui Ponta.
    Privitor la „trinitate”, termenul fusese deja folosit, chiar pe contributors.ro, la adresa lui VVP. Ținând seama de posibile implicații religioase am propus atunci folosirea cuvântului „tripletă” dar s-a menținut forma inițială. Nu văd de ce acum termenul devine revoltător dacă e folosit pentru a descrie un individ care se comportă precum „originalul” VVP.
    Mulțumind administratorilor pentru bunăvoința de a permite aici continuarea discuției de la un alt articol, vă transmit același gânduri bune!

  16. Ma va surprinde mereu tendinta unora de a ramane preocupati, in plina lumina, tot de partea sumbra a lucrurilor…
    Evident ca le respect alegerea, in fond, fiecare cu preferintele sale!
    Ceea ce este insa verificat de milenii de civilizatie, este rolul fundamental superior al „frumosului si binelui”, fata de „urat si repulsiv”, in evolutia oricarei societati.
    Ideea este ca, constienti de existenta si de forta distrugatoare a raului, sa ii folosim energia impotriva, pentru a obtine binele la care aspiram, si care trebuie sa reprezinte unicul obiectiv! Altfel, mi-e teama ca ne dispersam si ne pierdem energia intr-o vesnica si paguboasa vanatoare de vinovati…
    Cel mai eficace insecticid garanteaza disparitia gandacilor, sau trebuie acompaniat de salubrizarea intregii cladiri si de participarea vecinilor eventuali, pentru a le evita reaparitia…? Ce vrem deci? Sa nu mai avem gandaci, sau sa traim intr-o casa impecabila?…pentru ca nu este exact acelasi lucru…!!!
    La ce serveste vigilenta daca, o data demascati mincinosii si coruptii momentani, ne multumim de spectacolul decadentei lor, cerand exemplaritatea pedepsei lor…deci, nimic pentru noi? Este, implicit, bine pentru noi? Ma indoiesc…nimic nu este implicit, orice gand, ca sa aiba sanse de reusita, trebuie formulat, clar exprimat pentru ca „întai a fost cuvantul”…nu?

  17. „Şi pentru ce fac asta ? Chiar nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic ?Nu, nu există nici un fel de respect pentru nimeni şi nimic.Nici o decenţă.”

    Indignarea morala este intotdeauna salutara , dar numai daca si ea respecta regulile decentei pentru ca alfel nu mai exista nici o diferenta intre societatea civila (si civilizata) , si mahala , satra sau balamuc. Mai exact , chiar si atunci cand indignarea morala este justificata ,tirul cu invective descalificante nu este nimic altceva decat un procedeu de tip bolsevic.
    Mai mult decat atat, daca prin sentintele unor instante autorizate ( nu mai vorbim de morala publica ! ) unii au fost declarati deja si in mod indubitabil drept criminali , hoti, corupti, plagiatori,etc. mai este oare nevoie de efortul redundant si descalificant de a-i porcai , scuipa si de a-i defini drept gandaci, gunoaie,slugi, „aproape morti ”,etc. ?
    Subliniez in mod expres, pozitia pe care o sustin aici este una care apara decenta publica ,si nu criminalii, hotii, coruptii, plagiatorii,etc. din spatiul public.

    Pe de alta parte , maniera aceasta de a scrie despre ranile din spatiul nostru public este una atipica. Daca in scrisoarea anonima a lui Caragiale sunt prezentate numele „faptuitorilor” , dar este trecut sub tacere autorul ei, in cazul dvs este exact invers. Cu alte cuvinte, va semnati in nume propriu , dar evitati ( din indignare morala probabil ) sa precizati numele faptuitorilor exact dupa principiul „undeva , candva, cineva a spus ceva despre altcineva si despre altceva” lasand cititorul sa-si asume raspunderea pentru identificarea personajului cum ar fi de exemplu :

    „ Până la sfârsit fostul preşedinte va invoca valoarea societatăţii civile, sacul de box şi sânge al minerilor săi. Când se va fi simţit mai valoros decât atunci când a bătut pe cei care i se opuneau ? Se ţine cu ghearele de viaţă politica pentru a mai batjocori încă puţin, fie şi măcar câteva luni, pe concetăţenii săi. Aproape mortul, dar puternicul, cel ce domină prin ură şi viclenie. Orice pentru a nu recunoaşte eşecul unei vieţi, catastrofa unei ţări sub directa supraveghere a sa, enorma suferinţă a celor pe care i-a scuipat în ochi cu impotenţa gândirii politice. Copiii însetaţi pe care i-ai alungat de lângă fântănă, fântăna pe care ai otrăvit-o în numele viselor nebuneşti dintr-o tinereţe bolnavă.”

    Pe de alta parte, daca mana dvs a scris aceste cuvinte acum, aceeasi mana a scris cu ceva timp in urma cu totul altceva exact pe aceasta platforma , dar atunci cand indignarea dvs morala nu atingea cotele de acum, dimpotriva :

    „ Ceea ce este comun idealiștilor, naivilor, fraierilor, este autenticitatea. Condiționarea autonomă a valorilor personale fundamentale, nu ajustarea lor la cererea pieței ideilor. Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.
    În acest model teoretic societatea românească nu mai este chiar atât de irespirabilă. Ion Iliescu este în această viziune un model de urmat ca om, desigur nu și instituțional. Nu doar Corneliu Coposu este un model. Valoarea morală a unor astfel de oameni este infinit mai mare decât a unui milion de oportuniști care apără pe bani valorile democratice. În alt context ei n-ar face miliardul, ci ar construi instituții holiste.”
    http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/

    Poate ar trebui sa va decideti totusi pentru ce fel de valori vreti sa militati de fapt in spatiul public si dvs , si mana dvs , si daca va hotarati de fapt sa atacati sau sa aparati pe „aproape mortul dar puternicul , ce domina prin ura si viclenie ” Ion Iliescu si tipul de societate reprezentat de acesta pentru ca in recenta dvs indignare morala si purtat de valurile entuziasmului civic , atitudinea dvs este una echivoca si va contraziceti singur.

  18. We dodged the bullet once again!
    Dupa ce se mai risipeste aceasta voiosie, sa continuam sa fim ingrijorati de cum ar fi fost cu un nou-vechi partid-stat, condus de de-alde astia care fac piruete doar doar or prinde neuronii oamenilor intr-o stare de repaus. Propun sa lasam sampania pentru mai tarziu, pentru ca acesti cameleoni vor incerca cu disperare sa infiltreze orice miscare care le sta in fata. Este o lupta pe care „ei” stiu sa o duca – nu au nici un percept moral care sa-i ghideze. Dusmanul lor este votul prin corespondenta, pe care vor sa-l inmormanteze cu orice pret.
    Un alt aliat natural al lor este dorinta romanului de somn. Nu degeaba imnul national pledeaza pentru starea de trezire.

    • marea problema ca e multi de astia ! majoritatea !
      cica ires scoate un sondaj in care ruminii e aproape toti alaturi de Iojannis,amu dupa ce o cistigat !.un popor plin de caractere

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro