duminică, mai 22, 2022

Regulamente de închis gura

Nu e deloc liniște în jurul mediilor publice românești. TVR se confruntă cu o situație economică dezastruoasă, fără șanse de ieșire având o putere politică abuzivă și un management neperformant deasupra ei. Radioul public stă în pumnul unui președinte politic, incompatibil, care ține mai tot personalul atârnat de firul nesigur al interimatului. Ambele instituții, adânc intoxicate de politizare și oportunism, au parte de cel puțin 15 ani de consilii de administrație nepricepute, dar niciodată trase la răspundere. La SRR au căzut pe rând vreo cinci membri ai celui mai nou Consiliu de Administrație, sub iataganul incompatibilităților scoase la iveală de ANI, așa încât partidele vor trebui să scoată din pălărie alți clienți politici. Cu sindicatele situațiunea este, de data aceasta, albastră. În Televiziunea Română tradiția a fost ca sindicatele și conducerea să fie mână în mână, că liderii sindicali sunt și ei oameni, au copii de crescut și rate la bancă. S-a stricat frăția cu SPUS-TV în mandatul lui Săftoiu, s-a mai născut încă un sindicat în afara celui reprezentativ, iar inimiciția cu conducerea actuală s-a perpetuat. La SRR, Sindicatul Unit al Salariatilor Radio România raliat cu MediaSind, a înaintat mai multe acțiuni în instanță dezvăluind abuzuri ale PDG, incluzând incompatibilitatea. Consecința? Liderul de sindicat a fost concediat, iar PDG-ul a primit un al doilea mandat, prin voturile generoase ale parlamentarilor majorității. Între timp, alte și alte sindicate, tot mai galbene, mai albe, s-au înființat. Deci, nu e deloc liniște în jurul mediilor publice.

Ce așteaptă, în definitiv, puterea politică de la instituțiile media publice, atunci când refuză să le elibereze de servitute? Vrea propagandă ieftină în alegeri, imagine bună pentru lideri, avantaje pentru clientelă etc. În rest vrea … liniște. Pe Săftoiu l-a demis nu incompetența, de care a dat dovadă din plin, ci scandalul. Ce să facă șefii SRR și SRTV ca să se asigure că agitații din interior nu vor ciripi despre abuzuri, cheltuieli nesăbuite, călătorii exotice ale șefilor, stipendii grase și locuri călduțe pentru pile, pe bani publici? Răspunsul este: regulamente. Pe lângă legea specială, Legea 41/1994 de Organizare și Funcționare a SRR și SRTV, s-au născocit în 20 de ani câteva zeci de regulamente care, citite cu atenție, țintesc mai puțin buna rânduială (să nu se invoce aici comparația cu BBC, că nu ține), cât mai ales descurajarea angajaților, a jurnaliștilor, de a critica instituțiile. De exemplu, TVR are următoarele reglemente, pe lângă Legea 41/1994 și Contractul Colectiv de Muncă: Statutul ziaristului din SRTV, Regulament de organizare și funcționare, Regulament intern, Cod de conduită, Regulament de participare a salariaților la cursuri, seminarii etc., Regulament web, Regulament pentru blog și internet, Regulament de comunicare, Regulament de evaluare, Regulament de producție, Regulamentul arhivei și câte altele.O parte sunt necesare pentru organizarea instituțională. Cele referitoare la comunicare însă conțin prevederi redundante care încalcă garanțiile libertății de exprimare din legea proprie și Legea avertizorului public. Zilele trecute conducerea SRTV amintea angajaților că ”personalul angajat este obligat să păstreze caracterul confidenţial şi să nu dezvăluie, indiferent de formă sau motivaţie, informaţii referitoare la: activitatea confidenţială a unităţii; relaţiile contractuale sau de afaceri ale Societăţii cu terţii; orice informaţii, tranzacţii, documente etc. cu caracter confidenţial”, să nu participe la conferințe, seminarii publice sau să se exprime pe blog, FB etc. fără acordul scris al șefilor, sub sancțiunea unei abateri grave, care poate duce la desfacerea contractului de muncă. Nu e de mirare că, mai deunăzi, la un seminar pe teme de media organizat de Ambasada Germaniei la București, o reprezentantă a TVR a încercat să pună situația din TVR, deloc roz, într-o lumină optimistă, ceea ce nu-i va spori credibilitatea. Ambele instituții au obsesia confidențialității, totul e secret, mai ceva decât la SRI sau SIE, iar formulările sunt vagi și ambigue, astfel încât interdicțiile să se poată acomoda cu orice situație. La radioul public, reglementărilor abundente li s-a adăugat anul trecut Regulamentul de prezenţă şi comunicare în mediul online, care stipulează că personalului SRR, ”indiferent de natura juridică a relației” cu instituția, li se interzice, sub amenințarea pierderii jobului, să facă declarații și comentarii care ar putea să  aducă prejudicii de imagine instituţiei”, și mai mult, ”care ar putea să aducă prejudicii imaginii persoanelor din cadrul SRR”.Dacă ne plătiți bine, vă spunem și cine e persoana.

Articol apărut în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Un stat captiv si o societate captiva

    Dupa 25 de ani de la Revolutie , aflam cu stupoare ca televiziunea publica si radioul public, respectiv doua institutii platite din bani publici si esentiale pentru o tara intrata in Uniunea Europeana si in NATO, au „activitati confidentiale”(?!) si sunt conduse inca dupa metode de tip securist care au invadat pana si mediul online :

    ”personalul angajat este obligat să păstreze caracterul confidenţial şi să nu dezvăluie, indiferent de formă sau motivaţie, informaţii referitoare la: activitatea confidenţială a unităţii;relaţiile contractuale sau de afaceri ale Societăţii cu terţii; orice informaţii, tranzacţii, documente etc. cu caracter confidenţial”,

    „ La radioul public, reglementărilor abundente li s-a adăugat anul trecut Regulamentul de prezenţă şi comunicare în mediul online, care stipulează că personalului SRR, ”indiferent de natura juridică a relației” cu instituția, li se interzice, sub amenințarea pierderii jobului, să facă declarații și comentarii”care ar putea să aducă prejudicii de imagine instituţiei”, și mai mult, ”care ar putea să aducă prejudicii imaginii persoanelor din cadrul SRR”.”

    Intrebarea la care nu exista un raspuns oficial in acest caz este ce fel de principii deontologice respecta de fapt angajatii din aceste institutii , ce legatura au acestea cu principiile democratice si ce implicatii poate avea in plan social activitatea lor.
    Pe de alta parte , daca tot ne-am procopsit pana acum cu aproximativ 145.000 de de ONG-uri , asociatii , fundatii, etc.,etc. , o alta intrebare fara raspuns este ce a facut in toti acesti ani aceasta societatea civila ( cu liderii ei cu tot ) care , dupa toti atatia ani de amnezie, se trezeste brusc si afla ca in realitate toaca degeaba banii finantatorilor externi (Malin Bot – Şmecherii din falsa societate civilă îşi prostesc finanţatorii. Cei fraieriţi să doneze habar nu au pentru ce dau banii -http://www.evz.ro/cum-prosteste-mircea-toma-finantatorii-sa-i-plateasca-sume-babane-pentru-ce-dau-banii-de-fapt-cei-fraieriti-sa-doneze.html; http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/09/societatea-civila-in-civil-sau-falsa.html)

    • foarte pertinent comentariul dvs
      o intrebare : angajatii TVR au organizat si altfel de „meetinguri” in afara de cele referitoare la cresterile salariale ? aici este problema romaniei de azi. o societate care nu are drept criteriu competenta este sortita esecului. „amaritii” din TVR vor sa fie platiti la standarde europene dar uita ca nu au nimic de oferit. dimpotriva, manipuleaza si sint la mina politrucilor, de la care asteapta majorari de lefuri.

  2. Interesant este ca nimeni pare a nu vedea solutia evidenta: sa nu mai platim abonamentul!
    Da, stiu ca „vine” pe factura ENEL – ei bine, platiti factura fara cuantumul respectiv. Sunt curios ce vor face, vor debransa toata populatia tarii de la electricitate, cat timp aceasta si-a platit factura?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro