Reinventarea capitalismului?

Analiza d-lui profesor este corecta.
Personal cred ca aceasta criza mondiala este exponentul unei crize morale,a lipsei de etica a celor care prin deciziile lor influenteaza lumea.
Sistemele politice care au dispretuit simplul cetatean s-au autodistrus. Capitalismul zilelor noastre va avea, cel mai probabil, aceeasi soarta. Ce va fi in loc?
Nimeni nu stie.

Domnule Daianu,

Ţin să nu fiu de acord cu dumneavoastră în legătură cu ideea că actuala criză este o criză a capitalismului. Cred că este o criză a socialismului. A socialismului monetar, pentru a fi mai exact. Din cauza statului care a monopolizat producţia de monedă şi a permis băncilor comerciale să opereze cu rezervă fracţionară s-a declanşat şi Marea Depresiune şi actuala criză economică.

Această idee este demonstrată foarte clar şi elocvent de exponenţii Şcolii Austriece de economie, precum Jesus Huerta de Soto şi Ludwig von Mises. Nu din cauza dereglementării sistemului bancar a apărut criza băncilor, ci din cauza faptului că statul a dat drept băncilor să îşi creeze activul din nimic (fiind singura societate dintr-o economie care poate să facă aşa ceva) permiţându-le să opereze cu rezervă fracţionară.

Atatea banalitati imbracate in haine academice n-am mai citit demult.

Atatea litere, silabe, cuvinte, fraze pentru ca la final sa tragem concluzia. Ca daca nu inventam un alt capitalism (sic) ne ia mama zmeului.

Domnule Daianu, cu respect ba anunt ca s-au inventat deja demult alte tipuri de capitalism. Socialismul, dictatura etc.

Aşa-zisa reinventare a capitalismului s-a petrecut de două ori in istoria modernă. Prima dată cei care au operat piaţa liberă, cea sălbatică şi nedreaptă, i-au amputat o parte din membre şi i le-au înlocuit cu organe artificiale cu titular statal şi au fost numiţi fascişti, mai ales dinspre tovarăşii de la răsărit. Ei înşişi, mare parte din ei, se considerau socialişti. A doua oară s-a petrecut mai lent, pornind de la baza normativă postfascistă atrofiată de intervenţia americană, şi a prins viteză in ultimele 2 decenii, după coagularea instituţiilor unioniste europene. Dar de data asta cei care îmblînzit capitalismul, prin îmbrăţişare sufocantă, prin grefe instituţionale multiple şi ultrareglementare, s-au numit fără nicio perdea, peste tot, socialişti, social-democraţi, social-liberali, social-creştini. Princiipiile economiei de piaţă au fost înlocuite cu norme-tampon intre competitori, cu planificarea centralizată şi manipularea capitalului de către entităţi supra-statale prin intermediul programelor de subvenţii şi imbunătăţiri funciare continentale, cu abolirea legii falimentului, cu premierea celor mai incapabili jucători privaţi financiari prin ‘recapitalizare’ etatizată, adică naţionalizare mascată, cu abolirea legilor competiţiei şi instaurarea de monopoluri interstatale deghizate in corporaţii fasciste ce stăpînesc resursele şi distribuţia lor, etc. Nici economia de piaţă nu a rămas nudă, ea a fost înveşmîntată la rîndul ei devenind socială. Ca atare, nu are niciun sens să vorbim astăzi de reinventarea capitalismului, ci de reanimarea lui. Capitalismul, aşa cum îl conceptualizau teoreticienii marxişti de ieri şi de astăzi, a dispărut, cel puţin in statele UE, aşa că întîrziaţii critici sociali, ce au uitat să pună la timp placa fascismului de dreapta produsă de studiourile lui Stalin, sînt la un pas de apoplexie, căci de data asta nu mai pot transfera in mod credibil culpa pentru dezastru economic in spinarea dreptei, aşa cum se obişnuiseră incă din interbelic. Trăim intr-un stat social, adică socialist, o afirmă chiar constituţiile, şi nu mai e loc de întors aici. Ba mai mult, întreaga Europă unită este socială şi o afirmă chiar tratatele sale, d-aia nici nu sînt capabili să propună o reformă veritabilă la nivel central, pentru că toţi sînt captivi in paradigma socialistă, şi limitaţi chiar de normele pe care le-au emis, norme ce agresează direct capitalul şi industriile private. Fiecare reglementare nouă a uniunii ce protejează mediul, găinile, căţeii, babele şi ursitele, fetele mari şi odraslele lor viitoare, imigranţii şi rudele lor din africa, alunele de pădure, şoarecii de cîmp, muncitorii sindicalizaţi, şomeri şi gospodine [şi…lista continuă la infinit] bate încă un piron în sicriul capitalului privat autohton, pentru că aplicarea fiecărei norme presupune costuri suportate, in mare parte, de către companile private ce trebuie să se conformeze cerinţelor sociale şi să deturneze din propriul profit către achiziţii futile de bunuri şi servicii menite să satisfacă progresismul şi perfecţionismul social al guvernanţilor. Din păcate şi societatea este socialistă, in procente devastatoare pentru economie. Oamenii, prinşi in experimentul social, au ajuns să gîndească acest stat la modul providenţial, pentru ei statul-social este statul binefăcător aşa cum pretindeau ideologii socialismului, şi chiar aşteaptă ca statul să facă ceva, să presteze nenumărate servicii pentru ei, să le ofere bani şi asistenţă, să le achite nota de plată pentru transport urban şi medicamente. Pentru ei asigurarea nu este un contract civil şi un produs de lux, ci un bun al poporului, o obligaţie a statului de a presta la infinit, indiferent de resursele disponibile. In Franţa 70% din tinerii studenţi şi absolvenţi de şcoli superioare îşi doresc un post la stat. Sinecura etatistă a ajuns un soi de vis de glorie pentru majoritatea junilor occidentali.
Ca atare, domnule profesor, statul, regimul normativ, societatea sînt deopotrivă socialiste; desigur, eurosocialiste, in cadrul constituţional democratic, multipartinic ce descinde direct din tradiţia socialismului democratic interbelic; dar, unde mai este capitalismul de care vorbiţi dacă faliţii sînt premiaţi de stat iar merituoşii pieţelor pedepsiţi şi urmăriţi de organele statelor? unde este piaţa liberă in condiţiile in care statele UE au monopolizat sau patronat oligopoluri pe piaţa serviciilor medicale, pe piaţa asigurărilor, pe piaţa produselor farmaceutice [statul român – autoconsacrat ca principal muşteriu al producătorilor şi distributitorilor de medicamente], pe piaţa energetică şi pe piaţa creditului, adică in cele mai importante ramuri ale economiei? Hai să nu mai ascundem socialismul după vocabula ‘social’, pur şi simplu nu ţine. Şi nici in spatele aşazişilor ‘populari’, termen ce evită anacronismul narodnicismului, insă rămîne la fel de oximoronic cînd se alătură unui partid intr-o sintagmă. România nu a ieşit din socialism, sîntem tot acolo, nomenklatura s-a primenit oleacă, dar junii de astăzi au fost educaţi de aceeaşi tartori ai socialismului şi-s incapabili să producă o reformă de dreapta, din moment ce structural ei au rămas tributari ideologiei roşii. Singurele diferenţe faţă de regimul trecut, cel dictatorial, sînt multipartitismul şi tolerarea proprietăţii private, adică fix elementele împrumutate de la camarazii socialişti ai Occidentului.

Multe, multe cuvinte docte, avand in spate un adevar simplu.
Avem de-a face cu o criza a societatii „post-industriale” care se dovedeste doar o bula crescuta pe iluzia ca banii in sine produc valoare.

Tarile care s-au dovedit imune sau rezistente la criza sunt cele care s-au bazat pe ideea „primitiva” ca sigurul motor al cresterii (singura sursa de creare a valorii) este producerea prin munca a ceva vandabil altora (resurse extrase din subsol, produse agricole, bunuri industriale, servicii reale,etc). Exemple de astfel de tari sunt numeroase de la China si alte nuclee asiatice, la India, Rusia, unele tari din zona Golfului, Israel, Turcia, Germania, etc.

Pentru ca iluzia castigului facil a fost lunga si fascinanta, bolile ei s-au intins de la indivizi la natiuni, afectand acum la spargere atat indivizii cat si societatea in ansamblu, atat companii cat si economii inansamblu, atat state individuale cat si grupari suprastatale.

Astfel devine clar unde trebuie ajuns (revenit…).

Cum ajungem acolo fara a trece prin colaps si haos? – deja asta e intrebarea cheie.

Din pacate intrebarea cea mai grea este „CUM iesim din cercul vicios curent ?”
Partidele politice au sponsori grei; ca sa lupti cu ele ai nevoie de o mare mobilizare … f. greu in contextul actual cand tot romanul e plouat si demoralizat pana la os

Cred ca dl. Daianu are dreptate in cele spuse in acest articol.

„Lumea nu trebuie sa fie judecata cu o logica supersimplificatoare: capitalism versus socialism. De aici ar rezulta o inferenta cvasi-automata. Ca tot ce tine de capitalism, bun si rau, este de acceptat fara discutie. Sunt cateva probleme cu aceasta logica.” Asa este si la noi in ograda. Pro-Basescu vs. Anti-Basescu, pro-reforma vs. anti-reforma, pro-guvern vs. anti-guvern, &c. E ceva problema cu logica asta si problema este ca nu duce nicaieri.

Fiecare optiune are avantaje si dezavantaje, sau poate toate optiunile sunt la fel de rele si mai trebuie cauatate si altele. Si asta inseamna o analiza a ceea ce este bun si ceea ce este rau.
Logica lui votati cu noi ca ceilalti sunt iresponsabili… se poate sa fie foarte adecvata uneori dar per total nu ajunge nicaieri.

Noi am crescut intr’un regim in care tot ce era capitalism era bun, tot ce era comunist era rau. Si intr’adevar… a fost o lume de iad. Dar asta nu inseamna sa aplicam mai departe deprinderile retorice de atunci. Capitalismul nu este raiul pe pamant. El este nu numai perfectibil dar si inclinat spre coruptie. Un alt gen de coruptie la care poate nu suntem obisnuiti sa privim. Iar participarea societatii in instituirea de reguli si legi este cruciala.

Dealtfel cum observa autorul, toate aceste sisteme trebuie sa se bazeze pe un anume gen de morala, pe un anume fel de om. Care este omul pe care se bazeaza regimul din Romania? Care sunt virtutile cetateanului care se regaseste in aceasta a doua republica romeneasca? Care sunt calitatile civice si morale pe care le recompenseaza acest sistem ? Nu, nu ma refer la afirmatiile declarative. Ci la starea societatii per ansamblu. Cine sunt premiantii? Aceasta este intrebarea. Si a doua intrebare este ce fel de stat sprijina ei? Care este forma cea mai potrivita de politica economica si institutionala care ii avantjeaza pe ei.

Se vorbeste mult despre reforma, despre modernizare… dar putin despre ce inseamna acestea. Dam toti aprobativ din cap cand auzim de modernizare si eficienta dar dam degeaba pentru ca nimeni nu face explicite aceste notiuni.

Politica trebuie reinventata si o data cu ea si capitalismul. Nu o data pentru totdeauna ci continuu, ceas de ceas. Si asta trebuie facuta impreuna pe baza unor valori. Niste valori morale care sa dea seama la directia spre care mergem. Fara aceste valori… economia si politica e doar specula ordinara. La urma urmei ce este populismul si autoritarianismul decat specula ordinara? In etica nu putem aplica principiile pietii… are si piata limitele ei.

@euNuke
Sa nu confundam socialismul (care e doar un capitalism de stat – statul devine unica mare corporatie a unei natiuni) cu excesele „sociale” europene.

Problema este nu preocuparea pentru cei in nevoie – idee nobila in sine – ci finantarea actelor „caritabile”/”echitabile” din acelasi rezervor de al alimentat de banii facuti din bani, oricat de multi dorim. Si aici se sparge iluzia si se vede ca nu ai de unde sa platesti astfel de marinimie.

Interesant si corect.

Eu cred ca lucrurile pornesc de la slabirea clasei mijlocii. Ea asigura coeziunea sociala, fundamentul democratiei si capitalismul „cuminte”, in detrimentul marilor corporatii si al celor exceptional de bogati. Odata cu slabirea ei, acestia au mai multa putere de influenta, lucru care explica „policy drift”-urile si „too big to fail”-ele. Acestea la randul ei sufoca clasa mijlocie, si cercul vicios se inchide.

Iar slabirea clasei mijlocii cred ca e o consecinta directa a politicilor concurentiale. Goana dupa eficienta, in conditii de globalizare, e destabilizatoare. Omul clasei de mijloc este omul mediu, care progreseaza lent pe parcursul vietii intr-un domeniu. Omul nou promovat de economia mondiala este mai aproape de un jucator de noroc: fie castigi potul cu o investitie geniala, fie pierzi, piata globala nu-ti da voie sa fi la un mijloc caldut. Iar asta nu se pupa bine cu stabilitatea necesara omului clasei de mijloc „caldicel”.

Democratia orizontala chiar poate functiona, sub forma predominantei democratiei directe, unde poporul hotaraste cat mai des si direct, nu doar prin reprezentanti, iar institutiile in special executa. Incepe sa apara si tehnologia care sa o faca posibila. Instruirea maselor ce ar putea-o pune in practica insa lasa inca mult de dorit, mai ales dupa efectul armelor de indobitocire in masa folosite de atata vreme de politicieni si de mass-media. Chiar si asa, n -ar fi deloc imposibil de aplicat mai ales la anumite legi mai specifice, unde ar putea fi consultati toti cei cu competente in domeniul respectiv si cele conexe. Cu siguranta legile rezultate ar fi mai bune decat cele „emanate” de o masa eterogena de parlamentari si guvernanti, multi cu o instructie cam indoielnica…dar pusi pe asumari.
Pentru toate astea, primtre altele, trebuie rupta legatura intre puterea financiara si puterea politica,
Guvernantii trebuie sa civil si penal, IMEDIAT si din OFICIU pentru nerespectarea contractului social incheiat cu alegatorii (ca la orice contract). Presiunea pusa pe guvernanti, oricare ar fi ei, trebuie sa fie una continua si constanta in aceasta directie, iar orice deraiere de la statul de drept si democratie trebuie urgent si energic taxata de cetateni, iar vinovatii trasi imediat la raspundere. Ideea ca politicienii raspund doar la vot, cand isi termina mandatul, e una extrem de perversa pentru democratie. Un contract incalcat se reziliaza imediat, nu cand oricum expira! Si se mai cer si daune!
Ca organizare economica, capitalismul autentic, fara monopoluri, cu economie de piata libera, transparenta si pe cat posibil cat mai atomizata, bazat in primul rand pe economia reala, nu pe speculatii financiare si camatarie, paraziti ai capitalismului, fara globalism corporatist tip lacusta, ar functiona excelent.
Una din cauzele crizei si persistentei ei o reprezinta asa numitele costuri fixe excesiv ridicate, aplicabile atat firmelor, cat si persoanelor fizice, care tin jos consumul si investitiile.
Gaurile negre (taxare excesiva, nivel al chiriilor prea ridicat, monopoluri ale furnizorilor de utilitati, etc) din economie iti mananca tot castigul, fie ca esti firma sau familie, sectorul economiei reale devine nerentabil, scad investitiile, scade consumul, chiar si cel strict necesar, cresc doar capitalurile volatile ale unora. Care se volatilizeaza din economie, cu diverse destinatii, de obicei peste granite.
Poti sa nu cheltui mai mult decat produci producand mai mult, si atingandu-te doar de cheltuielile a caror taiere nu te impiedica sa produci, si crescand fiscalitatea doar acolo unde nu afectezi mersul economiei. Poti taia si taxa inteligent, incat sa nu-ti afectezi grav economia, sau poti sa o faci in asa fel incat sa o paralizezi si ologesti. De exemplu, la impozitele crescute pe proprietatile secundare, tertiare, se putea baga o prevedere de scutire daca se inchiriaza. Mai multe spatii de inchiriat inseamna chirii mai mici. Cum mai toate firmele functioneaza in spatii inchiriate, iar chiria e o componenta importanta a costurilor fixe, rezultau mai multi bani la firme pentru salarii mai mari si pentru investitii, deci consum si dezvoltare. La nivel national, se simte serios! La fel, impozitul progresiv pe venit, si la firme si la populatie e binevenit Consumul persoanelor cu venituri mari e putin afectat, chiar si la impozit mai mare, in schimb consumul celor cu venituri mici creste semnificativ daca le raman mai multi bani. La firme, de asemenea, firmele mari sunt oricum in avantaj, pe principiul capitalist „ban la ban trage” Au oricum acces la resurse mai ieftine, prin discount pe cantitate, si la spatii de activitate proprii, deci scapa de chirii, etc. Oameni foarte bogati avem destui in tara, la nivelul unor tari mult mai dezvoltate, insa o clasa de mijloc, care sa acumuleze capital national si sa dezvolte sectorul privat autohton, lipseste.
De asemenea, ganditi-va ce resurse financiare ce pot fi folosite de populatie la consum si de firme la investitii si plata angajatilor inghit monopolurile / oligopolurile furnizorilor de combustibili si utilitati! Si aici ar exista o solutie, intradevar foarte dificil de pus in practica: A le nationaliza, macar pe unele, care nu pot fi fragmentate (legi antitrust, exista si in SUA si alte tari!) si a le transforma in S.A.-uri nationale, sau locale, dupa caz, unde fiecare consumator, pers fizica sau privata detine un nr de actiuni proportional cu consumul lui anual mediu anterior, si nu le poate instraina. Tot ceea ce depaseste cheltuielile de functionare, revine inapoi cetateanului ca dividend, la sfarsitul anului fiscal Se evita astfel umflarea nejustificata a preturilor dupa bunul plac al detinatorului, cum se intampla la monopolurile actuale de stat sau private.

un capitalism in care munca sa fie incurajata.

deci o cale de mijloc.sunteti „modelul” meu de „guru” in ce priveste economia. si nu ptr ca sunteti extraordinar ci ptr ca promovati calea bunului simt economic.am ales sa-l cumpar/citesc pe minsky,dupa care am auzit de el la dvs.am citit despre dvs,cum ati evoluat de la membru demisionat al securitatii,pe timpul lui ceausescu.( nu-mi imaginez cum ati hotarat,reusti) pana la profesorul/ministrul de finante intr-un guvern…imposibil.departe de mine gandul sa va fetisizez.va consider poate printre singurii posbili ministrii de finante(alaturi de liviu voinea si tanasescu) capabili sa scoata romania din groapa.sa fiti sanatos!

@Confucius, de obicei nu răspund partenerilor de comentarii pe contributors. platforma nu este concepută ca spaţiu de dezbateri, ci ca tribună pentru cîţiva intelectuali de sistem, majoritatea etatişti in gîndire. Ca atare, pentru mine este o mare pierdere de timp chiar şi să dau replica unor autori consacraţi. O fac pentru că expansiunea marotelor socialiste tinde să schimbe realitatea şi termenii in care o exprimăm. Vă răspund şi dumneavoastră pentru că aţi binevoit să mă criticaţi civilizat pentru o presupusă eroare de limbaj. Domnule, socialismul poate însemna astăzi orice, iar această situaţie se datorează celor ce se autointitulează socialişti, nu mie, ca opinent cu mentalitate capitalistă. De pildă, norma ce impune socializarea riscurilor este eminamente socialistă, insă inteleghenţia socialistă, in răspăr cu realitatea şi cu istoria recentă, va susţine că adevăratul vinovat pentru colapsul asigurărilor sociale este capitalismul şi nu sistemul prost conceput chiar de ei. Este o caracteristică a socialiştilor să respingă orice responsabilitate pentru catastrofele produse de proiectele lor închipuit progresiste, aşa că nu trebuie să ne mirăm că astăzi nici nu mai folosesc sintagma împămîntenită in sferele stîngii in urmă cu 20 deani -economia socială de piaţă-, căci, dintr-odată, simţind iminenţa colapsului, politrucii nu mai vor să recunoască paternitatea odraslelor instituţionale. Nu capitalismul i-a obligat să înfiinţeze Case unice de asigurări cu titular statal, sau să consfinţească şi controleze un oligopol fascistoid pe aceeaşi piaţă a riscurilor, ci propria ideologie colectivistă. Căci despre asta este vorba in orice formă de socialism: despre interesul colectiv ce e musai să fie aşezat deasupra interesului individual, despre proprietatea publică musai superioară celei private, despre drepturile colective preeminente in faţa celor individuale, despre înlăturarea răspunderii politice individuale şi învinovăţirea comunităţilor şi asocietăţii pentru greşelile şi fărădelegile răufăcătorilor.

Ca atare, excesele sociale ale statelor din UE nu sînt decît o expresie a socialismului ce guvernează Europa, contaminată pare-se fatal de marotele ideologice colectiviste,şi orice măsură ce avantajează minorităţi, grupuri sociale in detrimentul individului, cu justificări fals umaniste, este tot o mostră de socialism. Orice finanţare de la buget pe criterii de categorie socială, orice stipendiu, ajutor, bonificaţie, subvenţie, iertare forţată de datorii pe seama creditorilor privaţi sau amînare a scadenţei unor plăţi, este o ilustrare a gîndirii afectate de socialism. Fiecare reacţie la criză şi fiecare idee de ‘salvare’ emisă de birocraţii eurocentralei şi fiecare şedinţă-fluviu a eminenţelor neputincioase mustesc de aceeaşi ideologie colectivistă nefastă, căci proclamă acelaşi drept aberant al colectivităţii de a cheltui nebuneşte pe seama indivizilor ce mai produc incă bunuri şi servicii in europa.

Capitalismul a fost mistificat. Bancile nu mai sunt actori autentici , independenti, emanatii ale comunitatii ci instrumente in mana statului. Nu clasa de mijloc saraceste ci bunastarea se generalizeaza ducand la anularea motivatiilor economice si chiar sociale. Tehnologia si ,implicit , bunastarea generata de capitalism au devenit universale, provocand „prosperitatea”, de fapt puterea statelor nedemocratice care vor avea, prin ascendent demografic, o vreme, intaietate. Ca idee si ca fenomen existential, capitalismul fiinteaza continuu, la scara mai mica sau mai mare, fiind un mod natural de existenta al umanitatii.

You can say it again:
„Lumea nu trebuie sa fie judecata cu o logica supersimplificatoare: capitalism versus socialism. De aici ar rezulta o inferenta cvasi-automata. Ca tot ce tine de capitalism, bun si rau, este de acceptat fara discutie. Sunt cateva probleme cu aceasta logica. Astfel, capitalismul fiinteaza intr-o varietate semnificativa si poate trece prin crize adanci. Criza actuala este legata de suprafinancializare, subestimarea nevoii de coeziune sociala, pierderea unui compas moral (care se vede in toate compartimentele societatii, inclusiv in lumea bisericii), neglijarea problemelor ecologice (9, aroganta in relatiile internationale si zel mesianic in promovarea unui model ca mantuire la orice problema sociala, oriunde in lume. Viata arata simplitatea viziunii de tip “Sfarsitul Istoriei” ”
O exprimare memorabila: „zel mesianic in promovarea unui model ca mantuire la orice problema sociala, oriunde in lume. Viata arata simplitatea viziunii de tip “Sfarsitul Istoriei” „

Suntem prea multi…. Asta este problema… Prea multi

Stimate Dle. Daianu,
Romanii nu doresc niciun fel de capitalism, ci un comunism in care sa li se dea de toate. Cam asta am inteles din toate demonstratiile de strada.

Capitalismul.
O ideologie rezultata din toate sistemele economice ale istoriei, ce, rand pe rand, si-au gasit obstescul sfarsit. Capitalismul, reprezinta forma cruda a acumularii de capital si inglobeaza toate procesele economice cunoscute. Priceputii timpurilor, au editat tot felul de lucrari, in incercarea de scoate in evidenta cat mai multe aspecte legate de procesele mentionate, de utilitatea si functionalitatea acestui sistem, analizand bucata cu bucata aceasta grozava masinarie numita ,,capitalism”.
Cu toate acestea, ceea ce nu au reusit sa ,,imortalizeze”, este faptul ca, la fel ca orice alt lucru, capitalismul, are limitele sale, iar aceste limite se opresc aici. Un sistem economic de o asemenea anvergura, necesita control pe masura, control pe care oamenii nu-l pot realiza.
Nu este vorba de faptul ca banii acumulati, in mod obligatoriu, trebuiesc restituiti ,,masinariei”, investitiile fiind singura modalitate, si de faptul ca aceste investitiile sunt conditionate de creativitate, sau de situatiile social-politice.
Nu este vorba de faptul ca definitia banului (starea de neutralitate dintre munca si rezultatul acesteia) nu este respectata si ca politica de taxe, impozite, dobanzi, a datoriilor publice, se indreapta catre aberant, dezechilibrand in acest fel relatia de baza.
Nu este vorba de harta strategica a resurselor, a productiei respectiv consumului, ce se vrea stapanita.
Nu este vorba de situatia mediului inconjurator, de educatia oamenilor, de sanatate, de aspiratiile oamenilor, de diferentele tot mai mari dintre clasele sociale, diferente ce, de asemenea, isi au limitele lor. Nu este vorba de faptul regulile (legislatia) excesiva si conflictuala, printre altele, se doreste a fi o punte de transfer a valorilor si conditiei sociale, din generatie in generatie, nepermitand firescul sfarsit.
Este vorba de toate acestea.

In conformitate cu legea antagonismului, este imposibil sa obtii controlul total, iar acest sistem economic, capitalismul, este supus unui control excesiv, apropiat limitelor.

Un evreu priceput in economie, pe nume Nouriel Roubini, crede ca acest sistem economic isi va avea sfarsitul in timpul vietii noastre. Tot ce se poate, insa, cu siguranta, reinventarea capitalismului va dura sute de ani.

„Statutul privilegiat pe care il are industria financiara in angrenajul economic actual dovedeste aceasta stare de fapt; finantele extrag o renta necuvenita de la restul economiei, au creat riscuri sistemice mari; finantele nereglementate au functie de destabilizator intern in economiile moderne. Din acest punct de vedere analiza lui Hyman Minsky este plina de relevanta. (7 Criza a obligat guverne sa salveze entitati financiare mari, a afectat negativ coeziunea sociala prin accentuarea sentimentului ca lucrurile sunt strambe. Si cum ar putea fi altfel cand pierderi ale unor organizatii private sunt socializate (din ratiuni de risc sistemic), in mod repetat, in timp ce veniturile multor cetanei se erodeaza”
Cam asta sintetizeaza tot. Toata mizeria in care suntem nevoiti sa ne balacim.
Nu, nu este nici o criza. Taiati statutul privilegiat al industriei financiare si vom reveni la normal.
Oamenii muncesc, oamenii trebuie sa traiasca. Dar fara capuse!

I also believe the roots are deeper than last 20 years and go back to changes trigerred by the end of WW2 and the measures taken to prevent something similar from happening. The tendency was aggraved by the major changes from M. Thatcher period, as well as the deregulation of financial sector that followed, exactly in a period of growth – dangerous combination! OTC derivatives actually turned banking treasuries into casinos where youngsters played with other people’s money (and we should read ‘people’ in the most extensive way) and where motivated to risk large stakes by large potential returns (however correspondingly losses…). Like any gambling, it was addictive…

http://egooutpeters.blogspot.com/search/label/Roots

Etica de tip conservator, adepta a darwinismului social, spune ca omul bogat este moral iar cel sarac imoral ! De asta s-a ajuns aici, din cauza rasturnarii valorilor ! Omul este obiectiv teleologic, scop final iar nu resursa……………Iar in Romania, suntem in contratimp, ne-a apucat neoliberalismul economic tocmai cand el a falimentat !

Cuvant cheie : Davos. Planeta este din ce in ce mai mica.
Cativa oameni, dincolo de eticheta ideologica din dotare, fac un efort de imaginatie pentru a contura viitorul nu ca un frankenstein-puzle ci ca un mic print.
Globul nu este inca transparent ; se vede, se simte, si un gaz lacrimogen-iritant pluteste lenes dar inexorabil peste tot. Ca orice proiect, de la tema la executare si punere in functiune, globalizarea are ceva imperial in constitutie. Vectorii ei politici, economici, culturali sunt rezultanta paradoxala a multitudinii de vectori locali care simt ca gravitatia si steaua polara capata definitii noi pe care, cu toata prudenta, nu le pot controla.
Fata de painea si jocurile dupa care alergam zilnic, spectacolul lumii ce sta sa se nasca lumineaza crud pana la orbire.
Bieti iovi carcotasi ar trebui sa ne reamintim ca vederea Lui, fata catre fata, este un privilegiu rarisim al alesilor.

Intr-o tara saraca, cu salariul mediu sub 300 de euro, nu poti avea decat un capitalism social or in cele din urma vei ajunge la anarhie.

„Eu prefer capitalismul lui Bill Gates si Steve Jobs celui reprezentat de un Ivan Boesky, Michael Milken, Kenneth Lay (Mr. Enron) si exponenti ai capitalismului de tip casino.”
Aceasta afirmatie contrazice aproape tot ceea ce autorul a vrut sa demonstreze narticol. Au promovat Gates si Jobs un alt fel de capitalism? Nicidecum, ba dimpotriva, au promovat un capitalism salbatic, de anihilare a adversarului in orice fel, sau in caz ca acest lucru a fost imposibil, de absorbtie a lui. Sa nu uitam nici de relatia de „prietenie” dintre cei doi in care primul a furat cu nerusinare tot ce a putut de la celalalt care, la randul lui, era un geniu al persuasiunii nu neaparat morale.
Sa nu confundam realizarile celor doi si mai ales sa nu le idealizam considerandu-le deschizatoarele unui capitalism de tip nou, moral, cu aplecare sociala si etica. Ei nu au fost niciun moment nici sociali si nici etici, au avut tot timpul un singur scop: profitul cu orice pret, chiar al anihilarii adversarului. Chiar daca vorbele mele suna dur ele corespund realitatii, nu inventez nimic.
Autorul articolului vrea poate sa creioneze coordonatele unui nou tip de sistem social pentru ca un capitalism cu fata umana nu poate sa existe. Competitia de pe piata nu poate fi oricat s-ar stradui competitorii nici morala, nici etica, nu poate realiza de facto un echilibru intre cei mai bogati si cei saraci pentru ca acest lucru contrazice structura genetica a fiintei umane in sensul ca aceasta este structurata in sens competitional, al anihilarii adversarului si nu a iertarii, coabitarii pasnice, intelegerii. Natura l-a facut pe om competitiv in sens rau, incarcandu-l cu dorinta de a fi primul, si numai el, nu exista prizonieri intr-o astfel de lupta.
Este clar de mult timp ca niciunul din cele doua siteme nu pot asigura un echilibru social convenabil, e nevoie de o noua structura in care statul, fara a avea un rol neaparat paternalist poate echilibra dezvoltarea sociala cu ce individuala, poate dezamorsa conflictele latente, poate asigura progresul. Fragmentarea marilor corporatii de orice fel, bancare, investitionale, etc in entitati a caror disparitie sa nu poate afecta situatia economica la nivel planetar si controlul permanent al monopolului de piata pot fi doua din mecanismele care pot conduce la un nou echilibru social si economic. Sanctionarea severa a incompatibilitatii functionarului public cu apartenenta la interese private, echilibrarea continua a disparitatilor excesive cauzatoare de revolta sociala sunt tot atatea mecanisme care pot conduce la un nou tip de societate viabila a la long.

Mai copii…….mai…..

Datele problemei:

1.societatea trebuie sa-si produca cele necesare traiului.(ca sa poata exista in continuare)
2.este exclus ca sa nu poata face acest lucru avand in vedere nivelul existent al tehnologiei,stiintei,specialistilor si resurselor de care dispune (exista) la nivelul anului 2010.

Este gresit sa pornim de la premise (date false sau denaturate) cand facem analiza unei crize economice.
De asemenea este gresit sa folosim doar concepte teorii si modele economice existente sau care au fost experimentate deja. In criza datele problemei sunt cele de mai sus …nu altele…repet nu altele.

Eu sunt inginer….(sau cea ce multi politicieni si manageri numesc “technocrat” adica un ciudat care stie bine cate ceva, dar nu poate gandi profund ca ei si sa aiba o privire de ansamblu…etc..etc. deci nu are ce cauta la butoanele deciziei.)

Cunosc bine tehnologia existenta pe felia mea,stiu sa produc bunurile necesare societatii pe felia mea,dar declar in deplina cunostinta de cauza ca nu mi se permite…Acest lucru nu are legatura cu cea ce oamenii numesc stanga,dreapta, capitalism,comunism ,socialism,feudalism,sclavagism.Este la fel peste tot :Coreea de nord,Romania,Rusia,Serbia,Cehia,Austria, Germania, Franta Anglia SUA…..tot Globul Pamantesc.

Acest lucru se numeste “ DICTATURA”.Un grup de la putere (care a capturat decizia) hotareste regulile jocului si impune normele dupa care se desfasoara.Si mai grav este cand regulile (legile) sunt altele decat normele de aplicare(care ascund intentii nemarturisite si in doi trei pasi contrazic legea in spirit si chiar in litera ei).

Cum face acest grup sa-si mentina pozitia de detinator al deciziei ? Simplu : se sparge in doua trei grupuri numite partide si doar ele au dreptul sa candideze pentru functia de detinator al deciziei.
Am intrebat niste francezi :Cum l-ati ales pe Sarkozi ? Raspuns “ Pai din doua rele pe cel mai mic”
Am intrebat cativa romani : voi cum l-ati ales ? Raspuns : pai din doua rele…Rusii spun la fel,la fel si basarabenii…..

Si societatea e legata de maini si de picioare… Tot ce poate sa faca ar fi schimbarea sloganului:
“Proletari din toate tarile uniti-va” cu : “Discriminati din toate tarile uniti-va”
Candva demult un individ care era in opozitie si se numea Lenin a zis :Istoria o scrie poporul dar nu se poate intampla nimic in societate fara acordul celor de la putere.Dupa ce a ajuns la putere normele de aplicare nu au mai fost in conformitate cu teoria pe care o scrisese anterior…..

Nu vă convin comentariile mele. Sunt deja obișnuit ca majoritatea comentariilor pe care le trimit pe Contributors să nu apară. Dar chiar așa?

Domnule Dăianu, cînd cineva poate gîndi în afara capitalismului nu trebuie neapărat să-l cenzurați. Eu cred că întrebarea dvs. „Ce tip de capitalism dorim?” nu este obligatorie, mai ales dacă realizăm că principiile capitaliste nu sunt legate de democrație. Din această lipsă de legitimitate apare și nevoia de a învălui capitalismul într-o aură religioasă, așa cum reiese din articol.
Putem lansa o întrebare care să aibă legitimitate și relevanță cu adevărat. Ce spuneți de : ce fel de lume ne dorim?
Să fim realiști, capitalismul își încheie epoca istorică. Mai bine ne-am concentra pe soluțiile ce pot să-l înlocuiască.
Dacă l-ați citit pe K. Marx, așa cum ar trebui să o facă orice economist serios, atunci știți că ne găsim în faza finală a capitalismului.