joi, martie 28, 2024

Reinventarea civismului

Mai inainte de a incerca sa mearga in Piata Universitatii, un politician – orice politician – ar trebui sa faca altceva. Sa isi ceara public iertare de la cetatenii Romaniei. De la toti cetatenii Romaniei.

Pentru ca a politizat sau a acceptat sa fie politizate functiile publice. Pentru ca a politizat sau a acceptat sa fie politizate sindicatele si patronatele. Pentru ca a politizat sau a acceptat sa fie politizat internetul, prin legiuni de postaci si prin nenumarate bloguri aparent civice, dar in realitate controlate politic. Pentru ca a politizat sau a acceptat sa fie politizati intelectualii publici din anii ’90, mai fiecare arondat astazi puterii sau opozitiei. Pentru ca a politizat sau a acceptat sa fie politizati jurnalistii. Pentru ca, pe scurt, a politizat sau a acceptat sa fie politizat aproape orice, transformind Romania intr-o tara in care daca nu ai relatii politice nu existi, nu contezi – iar daca le ai, traiesti in minciuna. In Romania nu mai ai voie sa respiri decit daca esti „omu’ lui Cutare”.

Aici nu exista vinovati si nevinovati. Exista doar grade de vinovatie. Toti politicienii si toate partidele, fara exceptie, au contribuit la distrugerea demnitatii de cetatean si la inlocuirea ei cu parizanatul. Nimeni din elita romaneasca nu mai simbolizeaza ideea de cetatean. Tara e impartita in „simpatizanti”, adica sclavi dispusi sa munceasca pentru tine pe gratis, „dusmani”, adica sclavii celuilalt partid sau ai celuilalt politician, si „acoliti”, adica cei cu care imparti prada.

Spiritul civic a fost inlocuit cu cel partizan. Societatea a fost ingenuncheata, rupta in bucati si pusa la dispozitia politicienilor. Raportul natural dintr-o democratie a fost rasturnat: in loc ca politicienii sa ii serveasca pe cetateni, cetatenii au fost transformati in „simpatizanti” pentru a-i servi pe politicieni.

De-asta politicienii, din orice partid ar fi, nu sunt bine primiti azi in Piata Universitatii. Pentru ca, dupa ce a fost un spatiu liber de neocomunism, astazi Piata Universitatii a devenit un spatiu de revendicare a cetateniei. Cei din Piata isi vor cetatenia inapoi. Isi regasesc demnitatea de cetateni si ii forteaza pe politicieni sa le-o recunoasca. Piata Universitatii redevine astfel un spatiu purificator si eliberator.

Din punctul asta de vedere, in Piata Universitatii si pretutindeni altundeva are loc, zilele astea, o revolutie autentica. Din punctul asta de vedere, strigatele „Libertate! Libertate!” au sens. Pentru ca ne vrem cetatenia inapoi! Ne vrem cetatenia inapoi! Ne vrem inapoi demnitatea de cetateni!

De-asta politicienii spun ca miscarea nu are un mesaj clar. Mesajul e cit se poate de clar, dar politicienii, acolitii si simpatizantii lor n-au cum sa-l auda pentru ca pur si simplu nu-l inteleg.

Piata Universitatii si restul tarii reinventeaza civismul, reinventeaza democratia. Primul partid politic care va intelege asta si se va schimba, va cistiga alegerile viitoare, oricind ar fi ele tinute, cel putin in zona urbana. Iar cel care va refuza sa inteleaga, va disparea.

Exista o dimensiune civica a politicii, pe care partidele noastre n-au practicat-o niciodata. E timpul sa se schimbe. Nu e o dimensiune dificil de inteles. Dimpotriva. Trebuie doar sa accepte alegatorilor demnitatea de cetateni si sa le-o respecte. Trebuie doar sa inteleaga ca toti cetatenii au drepturi si ca drepturile astea trebuie respectate. Trebuie iarasi sa inteleaga ca toti cetatenii sunt egali in demnitate si in drepturi, fie ca traiesc in ghetouri, fie ca traiesc in vile; fie ca sunt academicieni, fie ca sunt ultrasi.

Daca isi vor asuma aceste trei principii extrem de simple, vor sti sa puna standarde institutiilor publice in relatia cu cetatenii. Vor sti sa se reorganizeze ei insisi, in interiorul propriilor partide, astfel incit sa respecte principiile astea. Vor sti cum sa produca legi pe care cetatenii sa le poata intelege si sa le poata aplica. Vor sti cum sa produca politici publice care sa fie cu adevarat publice. Vor sti cum sa reorganizeze institutiile publice si relatiile dintre puterile statului. In genere, vor sti brusc foarte multe lucruri, si vor sti toate astea indiferent de culoarea lor politica.

E posibil chiar sa avem surpriza ca politicienii sa inceapa sa nu mai vorbeasca despre „populatie”, ci despre „cetateni”, un cuvint pa care astazi nu-l prea rostesc decit atunci cind nu mai au incotro.

E posibil. Dar pina atunci, e necesar sa faca primul pas: sa isi ceara public iertare de la toti cetatenii Romaniei. Si poate chiar sa le multumeasca celor din Piata Universitatii, fie ei studenti, pensionari sau ultrasi, pentru ca au reinventat civismul.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

    • 1000 de bezmetici nu vor realiza nimic…niciodata…traiti o iluzie, multi dintre cei care sunt in piata strigau in 90 ,, NU NE VINDEM TARA sau MORTE INTELECTUALILOR…asa ca lasatima cu romanasul care are spirit civic…auzi timpenie sa isi ceara scuze…fac ceva pe scuzele lor si ale vostre si ale orcarui demagog de 3 lei …aducetiva aminte ce ati votat in 90 si in alte campanii…si veti gasi raspunsul…uitativa cum va otravesc astia zi de zi cu televizorul, cum un mascarici ca mircea badea improsca cu noroi pe toata lumea care are o opinie diferita de stapinul lui….incetatii cu lamentarile si ci iertaciunea…AVEM POLITICIENI PE CARE NII MERITAM!!!!!!!….ne plingem de un HAVEL…….statii calmi am avut unul si lam injurat si apoi lam scos scu tachetele din sediul partidului….pt toti cei care au uitat, sa stiti ca bucurestenii aplaudau si tipau ca bezmeticii…..asta este romanica…noi suntem tarisora, noi cei care iesim in strada numa daca ne taie pensia si indemnizatia de rivolutionar…asa ca lasatima, miine veti fi 2000 in piata…putini f putini…putini si bezmeticii

    • Excelent ! Insfarsit, incepe sa intre in constiinta – mai intai a intelectualilor – acest concept, as numi-o chiar croisada, pe care am inceput-o inca de acum 3-4 ani. In talk-show-uri TV, in interviuri din presa scisa, am semnalat pierderea SIMTULUI COMUNITATII. Apoi, am inceput, de acum aproape 2 ani, campanie pentru restabilirea drepturilor cetateanului fata de Statul roman, reprezentat prin Administratia publica. Repet fara incetare, cu efortul de a ma face inteleasa si de ultimul cetatean de la tara, ca NOI suntem patronii functionarilor si nu ei vatafii cu puteri nelimitate asupra noastra. Sunt platiti sa PRESTEZE SERVICII cetatenilor si nu partidelor politice. Inclusiv si mai ales, magistratii si Administratiile locale.! Traim un moment istoric in care trebuie creata o Miscare civica, sustinuta de personalitati recunoscute profesional si moral, care sa schimbe modul de organizare al Statului roman, pe principiul respectului reciproc si al parteneriatului intre acesta si cetatenii sai. Dar, sustin si repet, nmai NOI, impreuna, o putem face. Nu e nevoie de inca o lege in acest sens. legi avem, dar trebuie sa-i obligam sa le puna in aplicare, ori de cate ori le incalca. Eu, ca cetatean nu cer mai mult decat imi acorda Legea in vigoare. Dar drepturile pe care ea mi le acorda, trebuie sa-mi fie respectate, riguros. Acesta este principiul activ, pe care il putem toti utiliza deja. Voi, barbatii, aveti un mod de gandire abstract, perfect pentru a construi teorii, absolut necesare. Noi, femeile, gandim cartezian si propunem solutii pentru concretizarea stralucitelor voastre teorii. Voila ! Deontologia unui intelectual adevarat il obliga sa recunoasca sursele si meritele altora, cu onoare.
      In incheiere, va rog uitati-va reflexele de macho si recunoasteti, in egala masura, si contributiile unor femei. Nu mai suntem in secolul XIX !

  1. Wow. Sint sigur ca vei atrage oprobriul public al co-postatorilor de pe acest site. Chestia cu cetatenii e subversiva rau.

    Azi sau miine, un ofiter SRI va intreba administratorul de bloc daca ti-ai platit intretinerea, daca dai muzica tare si daca ai conflicte cu vecinii. Si in general, ce parere are el, administratorul de bloc, despre tine.

  2. Excelent descris! Politicienii care incearca sa se foloseasca de Piata si de demonstranti sunt niste nemernici, cu siguranta mai mari decat cei care nu o fac.

    Ce declarati voi la televizoare, ce afiseaza grupurile voastre cu obstinatie pe cartoane nu pacaleste pe nimeni. Nu mai incercati sa mai calcati cu cizmele voastre pline de noroi peste miscarea tuturor romanilor impotriva clasei politice de dupa ’89!

  3. Incercam de o vreme sa inteleg ce se intampla; multe mesaje controversate, dar in sfarsit aud un adevar rostit cu tarie. Multumesc.

  4. Halal civism, halal democratie!
    Halal responsabilitate!

    Inafara de „jos”, „stop” si injuraturi, nu am auzit macar o fraza inteligenta.
    Asta le lipseste si multora dintre autorii acestor articole.

  5. Nici o sansa….
    George Orwell, autorul celebrului roman „1984” spunea :
    „The sole purpose of the power si the power”
    Singurul obiectiv al puterii este puterea!!
    Ma indoiesc eu ca tocmai politicienii romani vor incalca spusele lui…
    Adica, politicienilor nostri li se cam falfaie de cetateanul roman….

  6. adevarat grait’ai!
    imi aduc aminte de demul cant la un miting al Aliantei civice pe atunci Caramitru a trebuit sa isi ceara scuze… si sa strige traiasca Regele! daca nu ma insel. Bine, nu el este problema. dar asta trebuie sa ii astepte pe toti: un mic purgatoriu ca prea mult au mancat…

    • nu, nu e acelasi lucru. pe politicienii se azi trebuie sa ii astepte un mare purgatoriu. eu aveam in minte ceva intelectuali care au jucat o carte nefericita si de o parte si de alta a baricadelor lor politice.

  7. O interpretare cum nu se poate mai pertinenta (si placuta la lectura) a ceea ce se petrece zilele astea. Ma bucur sa „te revad”. Ne-am cunoscut acum vreo 13 ani (daca din 2012 scazi 13, iti si dai seama unde :-)).

  8. Sa ceara iertare??? Pai ce, suntem la biserica aici, cand dupa ce te spovedesti, lasi ceva maruntis la cutia milei, popa iti iarta pacatele, iesi afara si-o iei de la capat?

    Nu drăgălaşule, e mult prea putin. Cred ca aici e nevoie de o dictatura militara, asa vreo cativa anisori, sa-i adune rand pe rand, pe cei pe care ii numim politicieni, sa-i adune pe marii imbogatiti ai regimurilor trecute si actuale, procese rapide dar corecte, confiscarea averilor care nu au reflectare in impozitele platite.

    Asta, pana cand ne mai vine mintea la cap si sa realizam ca functia nu iti permite sa te indopi ca porcul la troaca, ca nu fundul tau e centru universului si deci nu e cel mai important, ca trebuie sa traiesti si tu dar sa lasi si pe altii sa traiasca.

    Că să ştii, te vad mai tanar, asa am iesit din comunism, modesti si cu capul plecat.

    Cred ca tărie ca numai o astfel de văpaie ne mai poate salva. Exact cum pe vremuri, ţăranii dadeau foc la miriste ca sa arda semintele de buruieni, pentru ca in primavara sa ramana ogorul curat.

    Iartă-mi sentimentalismul.

  9. Nu reusesc sa gasesc decat o mica diferenta de stil si una inca si mai mica de vocabular intre textul dvs si textul dlui Patrascu despre anarhismul spasmodic de strada ca principal si evident veritabil exercitiu democratic (in cazul dvs, cetatenesc) in raspar cu orice notiune de ordine, organizare, predictibilitate (aveti aici analogiile domniei sale cu barbati si femei, cu si fara…). Eu unul credeam ca democratia si cetatenia tin inainte de orice de institutii (mai ales cetatenia, care e despre drepturi, iar drepturile, nu-i asa, despre institutii). Manifestarile spontane de strada isi au rostul lor, dar si democratia si civismul sunt fundamental despre institutii. Cum dvs doar manifestari de strada aveti in vedere, ca si dl Patrascu sunteti fara niciun fel de ezitare in eroare; apoi, Romania nu are mari probl la capitolul iesiri in strada, vedeti ultimii ani care sunt plini de proteste civile (chiar, de ce nu v-au inspirat aceeasi observatie despre cetatenie?). Oricum, asta va apropie de teoria dl Patrascu cu care aveti in comun o viziune protestara, de strada, eventual referendara sau chiar liberal-anarhista de democratie in maniera in care au inteles asta unii filosofi ca Rothbard sau Hoppe, si evident va desparte iremediabil de democratiile institutionale ale Occidentului. Chestia asta cu scuzele e cam ieftina; as prefera la schimb o reforma bine facuta in sanatate (pana si dvs s-ar putea sa aveti nevoie de asta). :)

    • Institutiile sunt cruciale in dezvoltarea statului de drept.
      o institutie este acea organizatie care urmareste promivarea unui program sau scop public.
      Institutiile statului modern trebuie sa actioneze transparent si activitatea lor sa poate fi verificata.
      Institutiile atinse de coruptie se transforma in grupuri de oameni care urmaresc scopuri personale,

      Gasti sau clanuri. In conditiile actuale populatia nu mai crede ca statul roman are institutii. Increderea in aceste institutii este la un nivel extrem de mic. Statul roman nu mai este de multa vreme un stat de drept in opinia cetatenilor ei care se transforma ce zi ce trece in supusi.
      Peste tot in lume in astfel de situatii tensiunile acumulate rabufnesc mai mult sau mai putin violent. Toate regimurile, si nu conteaza orientarea politica, contestate in strada au exact eceleasi argumente. Aparent ele sunt corecte. Si Iliescu avea dreptate in ’90. Si Putin are acum dreptate. Si … multe alte puteri politice contestate. Unele sunt mai putin democratice altele mai mult. Nu asta conteaza. Conteaza ca populatia n u m a i a r e i n c r e d e r e i n e i.

      Si chiar daca contestatarii sunt putin sau multi, institutiile democratice nu pot absorbi aceste tensiuni pentru a le rezolva prin negociere si dialog. Si aici intervine vina intregii clase politice care a fost ocupata numai cu scandalul si invectiva in ultimii ani. Nimeni nu a cultivat etosul civic, asocierea si dialogul. Disocierea …da. Au fost ocupati cu datul afara a celor care nu gandeau ca ei… si liberalii si psd-istii (tot o apa si un pamant) dar sa mai si primeasca oameni la ei… nu, numai daca gandeai ca ei, numai daca erai yesmen erai de’al lor… si asta se razbuna.

      Nu mai vorbesc de partide care… nu au fost nicicand votate in parlament de vre’un cetean isi dau cu parerea despre responsabilitatea politica. PIN, UNPR, PC. Asta sugereaza ca ceea ce voteaza oamenii nu mai conteza. Apoi Parlamentul nu mai face legi ci doar ridica mana, ba chiar sunt si apostrofati daca nu o fac. Unde vedeti acele institutii democratice !?

      Nu, nu este dictatura. Dar lumea nu mai crede ca acest regim politic este reprezentativ.
      Cat despre reforma… ma gandesc ca ar fi potrivit inaltarea in… fata palatului Victoria de pilda a unui totem la care sa se roage toti inchinatorii la Reforma.

      Normal ca este nevoie de reforma! Dar nu asa impusa prin decret si cu baietii destepti in protocoalele aditionale si contractele secrete.

      Altfel,o asa reactie de Leanca cu onoarea nereperata nu este tocmai potrivita nici cu dialogul si nici cu democratia reprezentativa.

      • Mesajul acestor doi autori e clar, dle Razvan: nu exista democratie sau exemple de civism in Romania, democratia, civismul etc acum au iesit in strada. Pt ei, institutiile statului n-au niciun fel de valoarea democratica sau daca au avut-o, oricum nu o mai au. Uitati-va bine la textele lor: democratia veritabila abia acum a iesit la iveala, oricum nu gasiti acolo loc pt altceva; dl Patrascu cel putin n-are niciun fel de dubiu ca democratia imprevizibila de strada e intocmai ca un barbat cu gonadele la locul lor, si invers. In ce-l priveste pe dl Cucerai, cu el lucrurile sunt inca si mai simple: e un anarhist cu mult mai veritabil si mai vechi decat dl Patrascu. Nu va lasati pacalit de textele lor. Elogiile astea de tip Cucerai si Patrascu ale rabufnirilor de strada citite la cald ascund adancimi cu care s-ar putea sa nu fiti prea de acord. :)

        • Acum in strada nu este un spatiu civic ci nevoia disperata a unui spatiu civic.

          In ce priveste societatea civila impartasesc deasemeni multe indoieli. Discutia nu isi are locul aici. Cert este ca spatiul public ar fi aratat altfel daca ar fi existat o societate… nu mai spun civila.
          In ceea ce priveste demonstratiile eu unul le privesc cu simpatie. Nu voi striga lozincile lor pentru ca nu cred in ele. Personal ma uit la altfel de solutii iar comentariul lui Abigail cuprinde exact ceea ce cred si eu.

          Vad insa ca multa lume are multa aversiune pentru aceste demonstratii si din cate vad argumentele lor sunt mai degraba partinice decat logice.

          Daca sunteti familiarizat cu romanul lui Bernhard Schlink „Cititorul” probabil ca ati aflat acolo o curioasa afirmatie conform careia nu poti sa intelegi ceva ceea ce condamni si nu poti condamna ceva ceea ce intelegi (in film nu apare explicit aceasta formulare). Schlink era judecator… Este demna de retinut formula pentru ca se aplica in foarte foarte multe situatii.

          In ceea ce priveste pe cei doi autori nu ii cunosc si nu tin minte sa fi citit alte texte ale lor. In acestea nu am regasit pericolele de care vorbiti. Poate ca si eu sunt muscat de microbul anarhismului si cine stie in ce viitorul apropiat exasperat de persistenta perspectivelor politice de la acest moment nu voi degenera si eu la nivelul violentei ca putere purificatoare, moment social cathartic &c desi nu cred pentru ca nu mai cred in revolutii.

          Ceea ce avem de fapt sunt nu numai argumente ci si o mare, o enorma lipsa de speranta.
          Nu exista numai argumente ci si emotii/sentimente. De aceea politica nu a fost si nu va fi vre’odata o stiinta oricat ar vrea. Paharul poate parea pe jumatate gol sau pe jumatate plin. E de inteles. Mai trist este cand un pahar plin doar 10% (cat este increderea populatiei in acuala putere) pare unora plin. Si mie asta mi se pare ca se intampla. Ei cred ca avem aici o reforma 100% si o populatie care se impotriveste ca un copil in fata unui medicament amar. Nu cred asta. Cred ca dimpotriva… societatea a dat un cec in alb actualei puteri, o incredere pe care aceasta putere a dezamagit’o. In afara de austeritate nimic, dar absolut nimic in afara de vorbe nu a parut ca vrea sa relanseze ceva in economia aceste tari. Masuri pe care alte guverne le’au dezbatut la noi nici macar nu a fost vorba. Minimizarea statului si atat. E ca si cum ai taia nacela unui balon spart… fara sa repari balonul. Doar amani deznodamantul.

          Iar aceste interese… subpartinice care sunt in subsidiarul acestor asa zise provatizari sunt o rusine pentru intreaga tara. Aici nici macar nu mai avem ce vorbi despre civilitate sau anarhie. Nu, imi pare rau, dar nu avem.

          Da, avem nevoie de un spatiu civic… este evident. Nu de activisti politici ci de un spatiu liber. Nu mai exista spatii libere… in ciuda „libertatilor” civice dobandite. Libertatea costa tot mai mult pentru ca puterea politica este inteleasa in tara asta doar ca un fel de management al unei firme… si noi suntem tot mai mult clienti… de parca am putea alege alt butic. Dar poate ca putem… la urma urmei.

          • Romania nu sta deloc rau la capitolul proteste de strada. Nu stiu de ce deplangeti asta. Vi se pare ca protestarii nu pot sa-si exprime nemultumirile sau nu au unde? Nu prea va uitati la tv in acest caz, daca in strada nu mergeti.
            Din pacate nu pot sa va impartasesc opiniile nici in materie de stiinta, nici fata de modul in care va faceti lecturile. Daca a face stiinta inseamna a te ocupa de niste probleme de care altcineva in genere nu se ocupa intr-un mod si cu niste instrumente intelectuale care sunt permanent supuse discutiei, testabile etc, ma tem ca stiinta politica e o stiinta in toata regula.
            Textele lui Patrascu si Cucerai sunt anarhiste pana in maduva oaselor. Nu pot decat sa va sugerez sa-i recititi. S-ar putea ca dl Patrascu sa fie nemultumit de lectura dvs. Textul asta suna ca un fel de crez personal. Cu Sorin Cucerai spuneam ca e mai simplu, desi domnia sa pare sa foloseasca un vocabular putin diferit, pt ca el are state mai vechi in materie de anarhism (libertarian) via Hans-Hermann Hoppe, Murray Rothbard etc. Anarhismul lui Cucerai e usor de identificat, e prea mimetic in raport cu sursele din care e extras. Cautati-i textele, le aveti pe net.
            Lectia din Schlink e putin bizara: ce condamni iti scapa de fapt si nu poti condamna ceva ce intelegi. Oricum asa suna din gura dvs. In logica ei, toti judecatorii probabil ar trebui sa demisioneze; ar mai ramane probabil doar cei care chiar nu inteleg nimic. Daca puneti pret pe morala asta, toata discutia asta e inutila, iar dvs va situati in conflict cu ea cand deventi atat de elaborat. Apropo, Schlink, pe care nu-l cunosc, ar putea fi un bun candidat la anarhism, asa cum il reflectati dvs.
            Succes

    • Nu, domnule Balasoiu, eu vreau institutii democratice care sa functioneze. Si cred ca institutiile functioneaza daca noi ne asumam calitatea de cetateni – si ii obligam si pe politicieni (dar si pe administratorii institutiilor) sa ne respecte aceasta calitate.

      • Va ascundeti dupa deget, dle Cucerai, si nu sunteti corect nici fata de scrierile dvs mai vechi. Chiar si asa, va cam bazati democratia pe iesirile in strada. Si asta e problematic, cel putin pt democratiile moderne, bazate dimpotriva pe reprezentare si mecanisme institutionale (care includ nu doar cetatenii, ci si institutiile, functiile, calitatea lor etc). Teoriile conflictului social sunt foarte bune pt asemenea discutii, dar ma tem ca va conduc mai curand spre un concept institutional de democratie de tip ‘societate deschisa’ etc decat spre izbucnirile astea de civism stradal (repet, astea isi au rostul lor, dar nu poti construi un sistem de institutii doar pe presiunea cetateaneasca sau civica sau cum vreti sa-I spuneti a strazii); textul dvs e un elogiu sentimental al democratiei spontane de strada, ar fi pacat sa incercati acum altceva. :)

  10. Ne place nu ne place, politicienii sunt reflexia in oglinda a societatii. Ne chinuim zadarnic sa schimbam imaginea pe care o vedem reflectata in oglinda fara a realiza ca asta nu se poate face decat schimbandu-ne pe noi insine. Auzim de fiecare data in jurul nostru ce trebuie sa faca ceilalti. Refuzam sa intelegem ca actiunea celor din jur nu e altceva decat o reactie la actiunea noastra. Refuzam sa acceptam faptul ca responsabilitatea bunei guvernari nu e a politicienilor ci a noastra. Noi platim oalele sparte, nu ei! Intelegeti odata pentru totdeauna ca important nu e ce fac politicienii, important e ce facem noi pentru a-i determina sa faca ceea ce noi dorim. Ce fac politicienii, e treaba lor. Ce trebuie sa faca ei, e treaba noastra.

    • Corect. Si din pacate, numai demonstratiile din Piata Universitatii nu sunt suficiente. Cetatenii trebuie sa inceapa sa fie cetateni in fiecare clipa a vietii lor, nu numai la manifestatii. Cum am mai spus-o, schimbarea incepe cu fiecare. Cu satul care gaseste o caruta sa-i duca pe copii la scoala, in satul vecin, in loc sa-i lase sa mearga pe jos. Cu blocul care hotaraste sa construiasca o rampa utilizabila pentru persoana cu handicap care locuieste acolo. Cu posesorii de autoturisme care nu mai blocheaza trotuarele pe care copiii merg la scoala si batranii merg la piata. Cu fiecare cetatean care doreste sa traiasca intr-o lume mai curata si ca atare, nu arunca nimic si nu scuipa pe jos.
      Numai critica a tot ce merge prost nu aduce schimbarea in bine. Acele gesturi marunte, dar multiplicate de milioane de cetateni aduc schimbarea.

      • Cam asa cred si eu. Dar e nevoie de mult mai mult. De o atitudine activa. Adica nu e suficient sa fim „oameni de treaba”. Trebuie sa facem gura mult mai des, si asta pornind de jos, din universul micro. Exemple:
        – o anumita regie a spart a spart o strada si uita groapa facuta zile in sir. Ar trebui ca primaria sa primeasca zeci de telefoane in perioada asta, sa ii faca sa se urce pe pereti (primaria gestioneaza autorizatiile de interventie in carosabil)
        – o parte din parc e pe cale sa devina o groapa mare din care sa rasara un turn. Tot cartierul trebuie sa protesteze in parc si la primarie (s-a mai intamplat in parcul Circului, a fost putin, dar tot a fost ceva)
        – orice serviciu public merge prost: trebuie presati prin orice fel: petitii, reclamatii, facut gura pe loc
        – ministrul X e bagat intr-un scandal de coruptie cu dovezi evidente: trebuie presat zi de zi prin manifestatii cu tema „X trebuie sa plece”, pana cand X pleaca

        etc etc etc

        Paradoxal adica, ce se intampla acum pare mult, dar e mult prea putin. Maxim ce se poate obtine e o schimbare de guvern, dar e (prea) putin, tinand cont de faptul ca opozitia nu s-a reformat in niciun fel in pauza asta competitionala.

        Revenind, daca am avea nu mii, nu zeci de mii, ci sute de mii de oameni activi din acest punct de vedere pe termen lung, de abia atunci am vedea o schimbare. Din aceste sute de mii de oameni (nu indraznesc sa spun milioane) s-ar alimenta inevitabil ONG-uri care sa tina sub presa clasa politica. Si tot de acolo s-ar alimenta si partidele pe termen lung. Fie cele actuale, fie partide noi. Nu se poate altfel.

        E un drum foarte lung. E ca diferenta dintre o cursa de viteze facuta simultan de 500 de oameni vs. un marator facut de 5000 de oameni. Poate ca e mai spectaculoasa cursa de viteza, dar comparand energia disipata o sa vedem ca cei care au participa la maraton au pus in joc de mii de ori mai multa energie.

        Dar eu zic ca se poate. Lucrurile s-au miscat.

  11. Revolutia ciudata

    E realist oare sa asteptam de la politicieni sa-si ceara iertare pentru faptul ca au politizat complet Romania?
    Intii ca politicienii din Romania n-au prezentat scuze pentru ceea ce s-a intimplat inainte de ’90, si ma refer aici mai ales la cei care astazi sustin ca reprezinta curentele de stinga. Politicienii din Romania n-au prezentat scuze pentru ca au admis o constitutie proasta – ma refer aici la cei de dreapta: constitutia e faurita tocmai de mostenitorii comunismului; acestia nu aveau cum sa elaboreze o constitutie buna, ei fiind incompetenti si aflindu-se de fapt in plin conflict de interese – nu poti pretinde unui hot sa faca legi prin care sa se judece hoti. Dar apoi, pentru a-si cere iertare pentru faptul ca au politizat Romania, ei ar trebui sa recunoasca politizarea: ei o recunosc ce-i drept, dar numai cind e facuta de ceilalti, adica de catre oponenti.

    Altfel, sint de acord ca, in zilele astea se reinventeaza, intr-un sens, la noi, civismul: imprejurarea ca politicienii sau jurnalistii nu pot sau nu vor sa inteleaga, nu inseamna ca nu e nimic de inteles. Nu-i musai sa primesti in mod explicit un program pentru a intelege ca se intimpla ceva important.

    Totusi, ce-ati zice de o alta initiativa? Anume de ideea ca filozofii insisi sa prezinte scuze publicului larg pentru faptul ca inca si azi, marxismul este vazut ca tinind de filosofie. Pentru faptul ca teoria marxista dar si ideea de revolutie au pretins ca explica mecanisme sociale cind de fapt au pus in opera experimente sociale de negindit in trecut.

    Si ce-ati zice despre scuzele inaltelor fete bisericesti care au aminat sine die desecretizarea dosarelor care probau colaborarea lor cu securitatea? Si ce-ati zice de scuzele tuturor celor ce reprezinta marile religii ale lumii pentru razboaiele provocate de-a lungul timpului si pentru pretentiile nefondate referitoare la ordinea absoluta?

    Poate nu intimplator, unele crize moderne sfirsesc in adevarate abisuri: in materie de scuze, restantele omenirii sint intr-adevar exorbitante. Oare cu ce ar trebui inceput? Inca o data: e oare realist sa asteptam de la politicieni scuze, in conditiile in care exista restantele despre care vorbeam?

    Cum spuneam, n-ar trebui sa ne miram ca cei iesiti in strada nu au un program. Ar trebui mai degraba ca noi, cei care n-am iesit si probabil nu vom iesi, sa incercam sa intelegem.
    Oricine a urmarit atent transformarile societatii civile din Romania a putut observa polarizarea majora a intelectualilor, a sindicatelor, a reprezentantilor fundatiilor si organizatiilor civice.
    Intrebarea e: cine mai reprezinta astazi publicul larg in dialogul cu puterea? Sever Voinescu vorbeste de o crevasa, televiziunile fostilor comunisti sau securisti vorbesc de dictatura, oamenii simpli inca nu s-au hotarit despre ce vorbesc iar reporterii si multi dintre jurnalisti sint ironici, ba unii chiar fac haz ca lipseste o ideologie.

    De fapt, e o lipsa cronica de dialog. Oamenii politici devin brusc disponibili la dialog in anii electorali, desi dialogul ar trebui sa aiba loc permanent.
    Intelectualii, cei care de fapt influenteaza in cel mai inalt grad tot ceea ce se petrece in societate, inclusiv in lumea politica, reactioneaza, e-adevarat, mai nuantat, chiar daca unii devin din cale-afara de reflexivi in perioadele de criza si foarte activi atunci cind nu pare a se petrece mare lucru. Intotdeauna insa, parerile lor sint luate in calcul, chiar si atunci cind sint facute praf, fara argumente, de catre diversi comentatori. Insa in mare, inclusiv intelectualii s-au aliniat politic.

    Iata:
    d-nii Baconschi, Voinescu intrati in lupta politica.
    d-nii Mihaies, Tismaneanu, sustinatori neconditionati, d-nul Patapievici, retras intre timp, era de asemenea un sustinator.

    d-nul Andrei Cornea admite pina la urma sintagma „intelectualii lui Basescu” dar combate pe buna dreptate demersurile retorice reductioniste ale d-nului Baconschi.

    d-nul Liiceanu e ceva mai detasat dar d-nul Plesu isi pastreaza, in mod singular, pozitia de intelectual liber – am mai spus-o, chiar cred ca d-nul Plesu este Havelul nostru.

    Poporul nu e de stinga si nici de dreapta, si adesea prin reprezentantii sai informali este deasupra reprezentantilor sai de drept sau legali. Poporul nu e nici crestin si nici necrestin, chiar daca in scripte ne place sa vedem majoritati. Poporul e suveran si trebuie sa reluam mereu lectia suveranitatii sale, caci se pare ca o intelegem inca prea putin.

    Mi-e teama insa ca aceasta lectie nu poate fi invatata din interiorul politicii: intelectualii care se amesteca prea mult in politica, nu doar ca-si pierd credibilitatea, dar isi pierd echilibrul si probabil chiar libertatea gindului. De-a lungul timpului, toate aliantele intelectualilor cu politica au esuat: mai mult, politica a dezbinat mereu intelectualii, facind demersul lor ineficient, chiar si atunci cind ei aveau dreptate deplina.

    Greseala este, cred, una prea lumeasca: se vrea anexare pe toata linia, dar cu totii uita ca anexarea este un demers strict politico-ideologic. Filozofii pretind despre stiinta ca poate fi oricind anexata de catre filosofie (v. Noica), insa multi dintre ei nu mai au cunostinte elementare de geometrie. Religiosii care viseaza la ecumenism (v. Baconschi) nu realizeaza nici o clipa ca antropomorfismul credintelor lor ii va impiedica mereu. In mod surprinzator, oamenii de stiinta insisi sint tributari ideologiei (v. Dawkins): nu realizeaza ca ateismul este de nesustinut si ca ei insisi pot si chiar sint dogmatici cind ii judeca pe ceilalti, ceilalti fiind adesea chiar colegii lor de breasla.
    Pentru ca politica sa serveasca este necesar ca intelectualii sa lase politica si apucaturile politice. E nevoie mai mult ca oricind de o alianta puternica intre religie, filosofie, stiinta. Intelectualii n-ar tebui sa intre in politica ci sa puna in opera aceasta alianta, facind, fireste, compromisurile necesare. Vor fi certuri, vor fi polemici, se vor trinti usi: religia trebuie modernizata, filosofia trebuie dezideologizata, stiinta trebuie sa redescopere transcendentul.

    In fapt, avem de-a face cu o revolutie ciudata. Oamenii din strada ne avertizeaza ca lucrurile nu sint in regula dar ei refuza un program. Sa nu le servim din nou o ideologie. Cum spuneam, poporul e suveran, asta inseamna inclusiv ca e deasupra oricarei ideologii. Mefienta poporului referitoare la politician este mai profunda decit ne imaginam si se regaseste cel mai bine in principiul celebrului nostru istoric, Lucian Boia:

    „Nu cred in intelectualul care face politica, cred in intelectualul care judeca politica”.

  12. Eu vreau ca intelectualii sa faca politica . M-am saturat de mediocritati si de comoditatea intelectualilor care ,,se tin deoparte „sa nu se murdareasca . Mai multi intelectuali , mai multe idei , mai putini impostori , mai multa incredere si pina la urma mai multa siguranta Curaj , DOMNILOR , fiindca sinteti destui !!!

  13. am citit azi 18,intr o fitzuica de romanica,ca tzaranoiul din rachitzele spune ca manifestantzii nu doresc sa dialogheze cu nici un partid.ori daca nu adera normal sint huligani

  14. de acord! de o mie de ori de acord :)

    mulţumesc. ceea ce spuneti spun si eu si o spun mii, zeci de mii de romani. oameni obisnuiti cu care vorbesc zi de zi spun aceleasi lucruri: nu vreau „schimbare” a guvernului, sau a puterii, sau a partidului cutare. vreau de-politizare. vreau incetarea coruptiei. vreau schimbarea atitudinii autoritatilor si a starii de lucruri, care au devenit intolerabile.

    schimbarea de fond nu este una de putere politica. asta ascund propagandistii din ambele tabere politice.
    schimbarea de fond va insemna pur si simplu repunerea politicului in locul umil dar functional pe care ar trebui sa-l ocupe.

    nu stiu cum scăpă articolul ăsta aici, in gura „lupilor”, o fi asa, de imagine, dar văd că azi nici cenzura nu le functionează cum trebuie, cine stie ;)

  15. Reconfortant textul dumneavoastră pentru noi, cetățenii.
    De când populația s-a împărțit în (cum bine ziceți) susținători, dușmani și acoliți, te trezești fără nici o vină încadrat în careva din cele trei categorii. Consecința este că a dispărut complet dialogul veritabil chiar între noi, oamenii obișnuiți, care nu trăim de pe urma opțiunii politice și nici nu încercăm să fim ”omu lui Cutare”.
    Iată de ce îmi vine să adaug, la cuceririle manifestanților din PU, redescoperirea toleranței și deferenței pe care ne-o datorăm unii altora. Cu toate incidentele (unele încă neelucidate), vedem că, între ei, acolo în piață, oamenii își acordă reciproc dreptul de a fi care mai sărac/care mai bogat, care mai cult/care mai agramat, care bugetar/care patron, care stelist/care dinamovist.
    Aceasta este o mare schimbare (simbolică) și sper să ne țină. Prea ne contaminasem de relele maniere întruchipate de clasa politică. Am primit de la ea numai aroganță, ca de la părinte la un copil de 3 ani – cu care fie nu vorbești, că oricum nu pricepe, fie îi închizi gura cu un biscuit. Ca pedagogie, asta s-a demodat de vreo 100 de ani.
    Bine că noi, ”copiii”, ne abatem de astă dată de la ”modelul parental” și învățăm câte ceva pe cont propriu.

  16. @Sorin Cucerai

    articol ok, altceva ma aduce aici.

    V-as ruga sa nu va mai „laudaţi” peste tot ca daca nu vine Dumnezeu-din-cer nu veţi vota. Dimpotriva: MERGETI si votati !

    Altfel totul ramane vorbarie goala si uite asa peste ani, mandru-nevoie-mare veti strange articole cat sa faceti o carte. Si atat.

    La vot domnule Cucerai !

  17. Felicitari pentru articol d-le Cucerai. Analiza d-voastra o consider corecta, putind fi un manual pt viitori aspiranti la politica. As sublinia „parerea mea” ca-n 22 de ani mentalitatea „cetatenilor” romani a evaluat, in timp ce politicienii au stagnat, neevoluind in a -si respecta sincer poporul. Toate bune va doresc.

  18. Cred ca am mai citit undeva aproape toate ideile din articol, doar ca acum sunt actualizate.
    Evident ca tot intr-un articol semnat de Sorin Cucerai, poate doar o postare…

  19. Gresit! Partidele nu dispar, partidele se transforma – din pacate, in alte partide, care devin la fel, sau poate chiar mai rele decat cele dinainte.

  20. Domnule Cucerai,

    Desi am multe chestiuni de criticat in articolul dumneavoastra nu am s-o fac stiind ca va enervati automat, deci intotdeauna. Poate va intrebati, sau poate nu, ce m-a apucat. Ei bine, vad ca este primul dumneavoastra articol pe contributors (sper sa nu gresesc) si de aceea, in loc sa va zic una alta despre ce ati scris, va felicit pentru debut pe acest site. Evident, Acest maret gest de generozitate pe care vi-l fac nu este in van si fara o speranta de profit din parte-mi. De aceea va oblig cu inzecita masura fata de grandioasa-mi benevolenta sa publicati cat mai multe articole aici pentru a-mi plati cu varf si indesat ceea ce nu am facut azi.

    Al dumneavoastra (always annoying),

    Adrian Merfu

  21. Superb articol, excelent si la obiect. Dl. Cucerai a distrus liberalism.ro din simple ideosincrazii politice (mascate in criza ideologica) iar acum da lectii de depolitizare. Aferim!

  22. „Mai inainte de a incerca sa mearga in Piata Universitatii, un politician – orice politician – ar trebui sa faca altceva. Sa isi ceara public iertare de la cetatenii Romaniei. De la toti cetatenii Romaniei… ”

    Am o curiozitate.
    Si dacă tot a venit vorba de cerut scuze…

    Cetățenii (de rind, ai) României, nu ar trebui sa își ceară scuze de nicăieri?
    (rog a nu mi se răspunde aici ca Daaa, au a-și cere scuze de la Eroii neamului, pe care nu i-au venerat îndeajuns).

    Altminteri, pentru un paria ca mine e interesant (dar și deprimant) sa observe stratul de idei mari, așezat deasupra eternului nostru animalic…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Cucerai
Sorin Cucerai
Sorin Cucerai este publicist-comentator. De-a lungul timpului a publicat pentru Curentul, Cotidianul, Prezent, Finanțiștii și Ziarul de Iași. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București, cu specializarea filosofie moral-politică. Este Junior Research Fellow al Centro per l'Europa centro-orientale e balcanica, Università di Bologna, Italia și membru fondator al Societății Române de Științe Politice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro