joi, martie 28, 2024

Religie sau etică

Luna trecută iniţiativa legislativă a deputatului Remus Cernea referitoare la trecerea religiei în rândul disciplinelor facultative şi introducerea eticii ca materie obligatorie a stârnit câteva valuri. Câteva, fiindcă au fost insuficiente, puţini fiind cei „convertiţi” întru etică. Ne putem mira, de ce oare? Nu am dat noi cele mai rezonabile motive şi argumente pentru introducerea eticii? Nu văd ei oare cât de importantă e educaţia morală şi cât de iraţională e îndoctrinarea religioasă? Suntem siguri că BOR e în cârdăşie cu statul român, cu politicienii, cu tot ce e rău în această ţară. Chiar aşa să fie?

Personal cred că această iniţiativă va fi un eşec şi va fi nevoie de o a doua, o a treia sau a cine ştie câta venire până lucrurile o vor lua pe făgaşul considerat normal astăzi de unii, încă puţini. Şi aceasta se va întâmpla fiindcă nu doar politicienii, ci şi oamenii în general „nu prea ştiu” să asculte. Să nu ne lăsăm înşelaţi de numărul celor care semnează o petiţie, de „greutatea” numelor lor, de like-urile şi share-urile de pe facebook. Omul simplu nu este de acord cu această înlocuire. Şi nu are rost să încerc aici să dezvolt raţiunile sale în această direcţie, nu pentru că nu e nimic de dezvoltat, ci pentru că prin introducerea unei asemenea schimbări i se arată lui că el de fapt, fiind educat în sistem vechi, a crescut strâmb moralmente, crede în bine şi-l face din motive greşite şi unul din puţinele lucruri cât de cât sigure pentru el într-o lume „fără nici un Dumnezeu” este măturat de politicienii haini şi tineretul corupt. Şi acestui om simplu nu poţi să-i explici cu argumente docte că religia este aşa şi aşa, iar etica este aşa şi totuşi altfel. He kant, pentru că el nu vede lucrurile la fel tine. Filme şi prezentări cu profesori universitari care folosesc un limbaj cât se poate de eliberat de terminologia tehnică face parte tot din categoria „preaching to the converted”, fie că ne place, fie că nu. Acelaşi lucru îl practică biserica de veacuri. Şi între două tabere care spun lucruri diferite, în aceeaşi manieră, fiindcă nu există o punte de legătură, situaţia nu se schimbă în grabă. Singura punte de legătură este cea susţinută de capacitatea de a purta o discuţie raţională, cu argumente, însoţită de posibilitatea convingerii celuilalt de valabilitatea propriei păreri.

Atâta timp cât introducerea eticii în şcoli în detrimentul religiei se va face pe considerentul „ştim noi mai bine decât ei ce e bine pentru ei” consider că măsura poate fi catalogată drept arbitrară, întrucât nu reflectă dorinţa fiecăruia. Pentru a o putea reflecta pe aceasta, cei pro religie, majoritari acum, trebuie convinşi. Şi singurul mod legitim este cel prin argumente. Şi nu doar legitim, ci şi moral.

Dar să nu ne amăgim, în România nu există o cultură a argumentului. Pentru moment situaţia este mai determinată de fragmentare, certuri, răfuieli, scandaluri, care se bazează pe forme nevalide şi tehnici argumentative ilicite, mai mult decât de o preocupare pentru colaborare sau înţelegere în virtutea unui scop comun. Umorile îneacă facultăţile superioare, iar individualul, prost înţeles, are prioritate în faţa generalului, de asemenea prost înţeles.

Cum se iese dintr-o asemenea situaţie? Unii vor petiţiona din principiu că: oamenii vor putea fi în mod cert convinşi să devină raţionali, să creadă de mâine în forţa argumentelor, să judece mai bine ş.a.m.d. Dacă lucrurile sunt atât de simple, atunci nu ne rămâne decât să ne mirăm de ce situaţia nu se schimbă, iar acel mâine rămâne întotdeauna acolo, intangibil. De fapt, există un mod de a ieşi din această situaţie: educaţia.

În România, cu puţine excepţii probabil, pe care nu le cunosc, logica şi argumentarea se predau în clasa a noua, pentru ca mai apoi majoritatea elevilor să nu o mai întâlnească toată viaţa. Printre puţinele locuri unde aceştia mai pot spera într-o educaţie într-ale argumentului sunt facultăţile de filosofie sau drept, iar acolo în majoritatea cazurilor într-o manieră atât de specializată încât este greu să fie aplicate cunoştinţele la situaţii concrete, din viaţa de zi cu zi. Nu e nimic nou aici, această discuţie nefiind de azi, de ieri. Dar nu voi insista asupra laturii istorice a problemei. Pe scurt: contactul cu disciplina logicii şi argumentării este prea scurt şi cel mai probabil ineficient.

Doar un sistem educaţional în care importanţa acordată acestei discipline este mai mare, mult mai mare, putem spera să trimită în viaţă oameni raţionali, care pot convinge şi pot fi convinşi prin argumente. În momentul în care majoritatea care acum crede că religia e bine acolo unde e, iar etica este doar o fiţă a lumii moderne, de care vorbeam mai sus, va avea suficient discernământ critic lucrurile vor putea funcţiona mai bine în România. Atât în viaţa privată, cât şi în viaţa publică. Atât la şcoală, cât şi la piaţă. Atât la televizor, cât şi în politică. Şi atunci vom înţelege poate şi noi, şi ei, probabil cu toţii împreună, că „religie sau etică” nu este neapărat o disjuncţie exclusivă.

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

  1. În lumea civilizată există lucrări și despre etica torturii, a războiului, a hacking-ului, tot felul de deontologii.
    Cum se poate trece prin școală fără să ai un început de formație în discernerea binelui de rău, pentru constatarea complexității alegerilor pe care le avem mereu de făcut ?
    Etica, predată cum trebuie, include și elemente de etică religioasă. Religia, predată oricum, exclude aproape toate celelalte etici.
    La anul 2014 România încearcă să stabilească un cod de etică pentru profesori. Până în 2008, universitățile n-au avut coduri și comisii de etică.

    Nu-i un miracol că mai existăm ? Cum să nu cazi în genunchi, la modul religios, și să nu mulțumești Cerului ?

    • O parte din noi avem acces la o parte din acestea. Nu stiu daca e bine sau nu sa ne incarcam constiinta cu noi norme daca noi ne chinuim si cu respectarea celor vechi :)
      Si ma bucur sa vad ca aici nu se straduieste nimeni sa arda etapele, cum ar fi trecerea directa sub incidenta legii cand vine vorba de profesori care „primesc cadouri”.

  2. Tot sistemul de învățământ se bazează pe „ştim noi mai bine decât ei ce e bine pentru ei” și nici nu are cum să fie altfel. Nu li se poate cere și nici nu li se poate permite elevilor să decidă prin referendum ce materii vor să studieze și ce materii nu. Și nici ce subiecte la fiecare materie.

    Dar abordarea greșită cred că e alta: de ce să punem predarea eticii în opoziție cu predarea religiei? Etica ar trebui predată oricum, pentru că e o materie la care națiunea română e corijentă in corpore. În direcția asta ar trebui mers – trebuie predată etica. Și cu religia rămâne să vedem mai târziu ce facem.

    • Corect, elevilor nu li se poate permite sa-si aleaga singuri materiile si subiectele de curs.
      In schimb, parintii ar trebui sa beneficieze de acest drept!

      Ar trebui sa existe o curicula minima, bazata pe invatarea limbii romane, a matematicii si a fizicii, la care sa se aduage o limba straina si, da, cursuri de etica si mai ales de logica.
      In rest, materiile ar trebui selectate de catre parinti iar absolvirea ar fi conditionata de acumularea unui anumit numar de „credite” (conceptul nu este nou).

      Evident, asa ceva nu este posibil intr-un sistem de invatamant de stat, deci primul pas ar fi privatizarea (reala) a invatamantului. Dar acest lucru nu este posibil: exista prea multi dinozauri la catedra si lipitori prin minister, inspectorate, edituri etc.

  3. Aprobarea tacita a parintilor apare din comoditate. Exista o tendinta de a „externaliza” activitatile familiare catre scoala si catre comunitate.
    Toate tipurile de inteligente se incearca a fi dezvoltate in educatia unui copil, inteligenta logico-matematica (IQ), inteligenta emotionala (EQ), inteligenta spirituala (SQ), inteligenta interculturala (CQ). Invatamantul nu mai inseamna cunostinte acumulate, ci abilitati dezvoltate. Pretentiile parintilor sunt ca scoala sa dezvolte toate aceste abilitati/inteligente cat mai bine. E mult mai comod sa o faca Scoala, nu Parintii.
    In locul incercarilor zadarnice de scoatere a disciplinei Religia din Scoala, cred ca mai mult succes ar avea restrictionarea predarii dogmelor, schimbarea modului de abordare a Religiei Ortodoxe in cadrul orelor. O „epurare” a programei si o revizuire a manualelor de Religie. Stabilirea unor limite foarte clare a libertatii „creativitatii” profesorilor/preotilor in cadrul scolilor.
    Ar fi de un real interes un articol care sa prezinte succint Programa orelor de Religie cu abilitatile dezvoltate pe ani/cicluri de studii.

  4. Cred ca articolul asta o sa starneasca ceva valuri si discutii in contradictoriu intre cei care sustin introducerea eticii in scoala si cei care o resping.

    Vorbind istoric, etica era predata la nivel de liceu inainte de comunism si nu era deloc un lucru rau.

    In loc de a judeca daca etica e buna sau rea de a preda in scoala, cineva trebuie sa explice celor care se lupta pe marginea ei ce este etica si de ce este buna pentru societate.

    Intr-un anume consens, etica sau conceptele morale sunt prezente in majoritatea religiilor sau practicile. Unele concepte morale sunt universale (cele legate de furt, lacomie, omucidere, incest si altele). Altele sunt specifice religiilor.

    Ceea ce face etica religioasa de neacceptat in scoala este partizanatul. Este inacceptabil cineva venind in scoala si pretinzand ca este pastratorul adevarului si oricarul altul trebuie dat la o parte, marginalizat si daca se poate ostracizat.

    Sunt cu totul de acord cu introducerea predarii eticii in scolile romanesti, cu conditia sa fie predata cum trebuie, si nu neaparat ca o disciplina pur academica, pentru ca altfel isi elimina scopul. Trebuie combina cu actiuni de voluntariat, experiente practice asa cum sunt predate in Occident.

    In SUA de exemplu sunt o serie de experimente in care elevii pot sa isi faca o opinie despre ce inseamna sa fii un parinte. Lucrul are de a face cu etica pentru de exemplu ca o eleva care poate ramane gravida in liceu poate sa fie mult mai bine informata asupra consecintelor si lua hotarari mult mai bune pentru viata ei…

    Daca toate astea sunt grupate in diferite module de etica practica predate de-a lungul anilor, nu as putea decat sa aplaud o astfel de initiativa.

    • „Este inacceptabil cineva venind in scoala si pretinzand ca este pastratorul adevarului si oricarul altul trebuie dat la o parte, marginalizat si daca se poate ostracizat.”
      „Sunt cu totul de acord cu introducerea predarii eticii in scolile romanesti, cu conditia sa fie predata cum trebuie”

      Deci si cu etica e exact acelasi lucru, „cineva venind in scoala si pretinzand ca este pastratorul adevarului”, nu? Apoi „cineva” care sa hotarasca „cum trebuie” sa fie predata. Oare cum ar fi sa predai ceva despre care sa spui „eu asa cred, dar nu stiu daca asta e adevarul sau nu”?

      • 1. „Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut”, ceea ce inseamna ca acesta nu poate sa fie gasit nici in Biblie (invatatura crestina). Asta inseamna ca adevarul este un concept supus evolutiei, prin urmare si etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri, inerente evolutiei omenirii. Din acest motiv, etica trebuie predata facand apel la gandirea critica, singura abordare care permite evolutia conceptelor etice. Etica crestina se fundamenteaza pe dogmele biblice care sunt considerate adevaruri absolute. Din acesta cauza evolutia eticii crestine este incorsetata. Conceptele ei nu pot sa contravina dogmelor crestine, ceea ce blocheaza adaptarea lor la realitatile unei omeniri in evolutie continua. Din pacate, datorita naturii ei dogmatice, invatatura crestina ii impiedica pe credinciosi sa realizeze faptul ca se gasesc intr-un cerc vicios in care etica crestina isi autoconserva conceptele, opunandu-se evolutiei (ex. vezi problema cercetarilor genetice).

        2. In ceea ce priveste discutia despre „cum trebuie” sa fie predata etica, acesta este in stransa legatura cu discutia despre diferenta dintre abordarea critica si abordarea dogmatica (vezi punctul 1). Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alta metoda pentru a asigura respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza acest deziderat:
        – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
        – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”.

        P.S. Este important ca „morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

        • @ Cetatean,
          imi place comentariul tau, dar as dori sa-ti prezint lucrurile si dintr-o alta perspectiva.

          1. Tu spui ca etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri iar ca punctul slab al crestinismului este o etica fixa, neschimbabila in timp, care binenteles se opune evolutiei. Practic este un fel de bolovan de carat de-a lungul evolutiei.

          Putem vorbi mereu de o etica contemporana care se adapteaza la nevoile actuale ale societatii. Dar ea intotdeauna va fi la nivelul spiritual, cultural, moral din momentul acela al societatii. Daca societatea are un nivel mai inalt, si etica va fi mai inalta, daca nivelul va fi mai jos, si etica va avea de suferit. Pot aparea momente in care societatea are un nivel atat de jos incat poate face atrocitati extraordinare. Etica crestina, si tocmai in asta consta punctul ei forte, este ca nu se schimba in timp. Ea ramane ca un etalon, la o valoare maxima, ca un deziderat de-a lungul evolutiei, pentru ca ea cere de la oameni “imposibilul”, adica un nivel maxim de valori valabil pe tot parcursul evolutiei. Sa-ti dau un exemplu: au fost momente in istorie cand era legal ba chiar si moral sa omori anumiti oameni, fie ca erau sclavi, fie ca erau cu probleme psihice, fie ca aveau handicap fizic, fie ca erau negri, fie ca erau evrei, etc. Moralitatea vremii respective era data de ideologia acelui moment. Ea va putea aparea din nou la un moment dat in istorie. Crestinismul spune clar: sa nu ucizi, iar asta trebuie sa ramana valabil pe intreg parcursul istoriei, indiferent de etica sau moralitatea vremii respective. Crestinismul trebuie sa fie etalon, adica un set de valori la care persoana sau societatea sa se intoarca intotdeauna in momentul in care constata ca valorile momentului ii fac rau sau nu il mai implinesc.

          2. Tu atribui crestinismului o gandire dogmatica, daca inteleg bine, de tipul “crede si nu cerceta”. Adica crede ca e bine asa, executa aceste porunci si nu te intreba de ce, nu analiza dintr-o perspectiva critica. Cred ca aici este o intelegere gresita a crestinismului. “Crede si nu cerceta” nu este o afirmatie crestina, si mai mult, este contrar invataturii crestine. Evanghelia spune “cercetati scripturile…”. Ratiunea si liberul arbitru, pe langa iubire, bucurie, pace, speranta, bunatate, blandete, etc. sunt valorile crestine.

          Eu sunt crestin si nu dintotdeauna ci de un numar destul de mic de ani. Un incepator as putea spune. Eram la fel de inversunat ca si tine… si la fel de sincer. Am ajuns la concluzia suprematiei crestinismului prin gandire critica, analizand valorile una cate una, atat cat am putut, cu cele actuale si cu cele filosofice (in special cele grecesti).
          PS: Nu am facut religia in scoala.

  5. Bine zis. Dar exista speranta si loc de optimism. Daca scoala romaneasca, asa cum o stim, cu sistemul rigid existent, va continua sa „bage pe gat” elevilor pe langa matematica si supraapreciata religie, ne putem astepta ca la nivel de societate religia va fi „iubita” si practicata ca si matematica si fizica, eventual chimia, nu? Deci ce prevad eu intr-o generatie, doua: un dispret pronuntat impotriva religiei sau cel putin impotriva ideii de predare a religiei scoli. Deci continuati sa „indesati” preasfintitilor…

  6. Stimate domnule Drehe
    1. Inițiativele dlui. Cernea sunt sortite eșecului atât timp cât amestecă lucrurile – în acest caz studiul religiei în școală cu abordarea homosexualității.
    2. Studiul FILOZOFIEI RELIGIILOR și nu numai al DOGMEI creștin-ortodoxe ar fi interesant, însă depinde enorm de modul de predare. Oricum, depășește nivelul claselor mici.
    3. Studiul Eticii – ca atare – nu face decât să aglomereze o programă școlară și așa încărcată. La fel, studiul Logicii.
    Păcat, pentru că se creează o oarecare respingere față de disciplinele umaniste, cel puțin în zona de învățământ tehnico-științific. Educația nu este apanajul exclusiv al școlii – din fericire sau din păcate.

    • Aglomerarea programei nu poate fi un argument împotriva predării eticii sau a logicii în școală. dacă aglomerarea programei este problema, există alte materii la care va trebui renunțat. Majoritatea evenimentelor din viața de fiecare zi ar trebui abordate din perspectivă logică și/sau etică, iar românii sunt restanțieri la acest capitol. Platforma Contributors e una dintre cele mai civilizate (poate și datorită moderării fiecărui comentariu :P ) dar pe alte forumuri sau în viața de fiecare zi e dezastru. E virtual imposibil să nu te lovești în fiecare zi de lipsa de etică sau de lipsa de logică a unuia sau altuia.

      Pe de altă parte, majoritatea oamenilor nu gândesc singuri, ci funcționează pe bază de programare, de îndoctrinare. Dacă toți oamenii ar gândi singuri, le-ar fi greu politicienilor să-și mai justifice rolul și privilegiile. Iar asta e valabil inclusiv pentru Cameron sau Hollande, nu doar pentru politicienii români. Astfel încât înclin să cred că nu vom vedea prea curând etica predată în școlile românești :P

    • Raspunsul este simplu, nu se aglomereaza nimic – inca se subtiaza programa, se scoate religia (acesta putand fi practicata in biserica fiecaruia) si se introduce logica, se scot ore de matematica de tipul „rezolvare de probleme la minut” si se introduc ore de corelare a matematicii cu viata si natura. Din toata aceasta scoala copilul trebuie sa inteleaga viata in complexitatea ei si nu sa devina „rezolvator de probleme impuse”. Doreste sa se specializeze, are timp in facultate sau alte forme de pregatire profesionala, nu in scoala obligatori. SCOALA NU OFERA CALIFICARE INTR-O mESERIE deoarece efectiv nu poate, ci ne invata sa intelegem viata si sa ne cautam un scop. Va dati seama ca mai mult de 80% din absolventii de a XII nu au ramas cu mai mult de 10% din toata matemafica facuta in 12 ani? De ce atat efort si apoi sa devina inutilizabil?

  7. Religie sau etica? Epoca de piatra sau civilizatie? Fanatism de tip Islamic sau separarea statului de incapusarile misticoid-profitoare?

    Intr-adevar nu exista decit o alegere, daca ne dorim sa traim intr-o societate coerenta si civilizata. NU intr-un Afganistan cu staif ortodox – o insailare (a)sociala tribala si inapoiata in care imami barbosi care pretend ca au telefon fara fir cu Dumnezeu dicteaza cine sa traiasca si cine sa moara, cum sa traiasca si cum sa moara.

    • Nu cred ca trebuie sa gandim atat de categoric. La fel cum religia are partile ei negative, nici etica nu duce lipsa de elemente care te fac sa te gandesti de doua ori inainte sa fii „moral”.

  8. Asteptam alte discutii de la Filosofie. Faptul ca v-ati instruit in argumentatie e frumos, dar nu ajunge.
    Bun, intreaga discutie despre prezenta religiei in scoala pleaca de la chestiunea libertatii de constiinta, principiul laicitatii etc. Asta e si logica dlui Cernea. Ce ma deranjeaza e ca lucrurile astea sunt adoptate direct si nereflexiv si folosite in scoala impotriva religiei. Or avem de-a face acolo cu ontologii conflictuale (stiinte, religie, etica etc). Ar fi fost frumos in aceste conditii ca cineva de la voi, care stie si ceva Heidegger, si ceva hermeneutica, sa se apuce sa vada ce e cu toata discutia asta, ptr ca nu poti folosi o chestie ca libertatea de constiinta ptr a discrimina de fapt intre ontologii opuse. Daca o faci, te iei de mana cu Dej cand a scos el biserica din scoala (asta macar n-a mai facut pe desteptul sau liberalul).
    Cu dl Cernea as fi mai atent. Ii plac doar disjunctiile exclusiviste si tari. Altminteri, intelectual, e varza (si instabil), politic la fel, si nu m-ar mira sa aflu ca a scos legea asta cu intentia de a se readuce in vizorul electoratului cu ‘vederi largi’ -doar sapt trecuta aduna semnaturi pe facebook ptr noua lui candidatura la europarlamentare. Dar astea-s irelevante presupun ptr dvs. Legea e problematica, vrea o formula de etica-civica in locul religiei. Or asta exista deja in scoli. Nu va puteti lasa in voia agoniei doar cu asa ceva –parerea mea
    Toate cele bune
    :)

    • Va multumesc pentru apreciere. Dar v-as ruga sa nu aveti asteptari prea mari de la mine, ca absolvent de filosofie. Eu am invatat la filosofie ca nu e bine sa ai asteptari prea mari. Cat despre Heidegger si hermeneuti… cred ca o discutie despre morala in termeni heideggerieni (cu grija pentru autenticitate et cet :P ) sau hermeneutici poate fi cat se poate de frumoasa si poate benefica intre noi, cei cu pregatirea necesara sa intelegem subtilitatile si tehnicitatile unei asemenea unduiri dialogice. Dar pentru cei care trebuie convinsi de ceva, limbajul pompos nu face nimic. Poate doar incuraja un snobism. Si nu voi spune mai mult.
      Si nu cred ca cealalta varianta il arunca pe cineva direct in tabara lui Dej. Non sequitur :)
      Cat despre Remus Cernea, va dau dreptate. Dar el e pana la urma el activeaza acolo in calitate de „politician” si nu de „om bun”. Spre binele lui cred sa fi invatat aceasta lectie si daca va avea viitor politic tot ceea ce poate spera electoratul lui e sa nu uite pe parcurs ce a avut in vedere cand si-a inceput cariera.

      • Pai, cineva trebuie sa incerce atunci, fara pompa si cat mai mult pe intelesul tuturor. Nu cred ca lucrurile astea ne-au fost date ca se ne delectam intre noi sau sa facem pe desteptii. Iar lb obisnuit are resurse destule de exprimare, pot fi gasite combinatii. In orice caz, filosoful care se gaseste ‘imobilizat’ din pricina propriului jargon in asemenea chestiuni, poate ca ar fi bine sa-si caute alta meserie.
        Multumesc ptr reactie
        Toate cele bune

        • Eu incerc aceasta de cate ori am ocazia. Dar va rog sa nu va asteptati la abordari heideggeriene sau hermeneutice din partea mea in limbaj simplu si fara jargon. Sper sa ma intelegeti cand va spun: Not my cup of tea. :)

    • Intrebarea fundamentala este: INVATAMANTUL ROMANESC ESTE SAU NU LAIC ?
      Daca raspundem la acesta intrebare atunci putem continua.
      Religia intr-o scoala laica inseamna indoctrinare, cel putin asa functioneaza ortodoxisul. Am vazut scoli catolice si vorbim de cu totul altceva.
      In afara scolii sau intr-o scoala privata , este ok. Nu inteleg de ce ne complicam cu probleme acolo unde nu ar treui sa fie.
      STOP PROZENITISMULUI IN SCOLI.

      • Pai, ce inseamna laic? Cuvantul e un neologism, dar celelalt cuvant, ceva mai vechi, mai romanesc si inrudit cu el, e mirean. Or mirean, ca si laic, desemna la baza neoficiantul tainelor, pe care il gasiti in general in biserica in locul numit pronaos, nu in afara ei, cu atat mai putin impotriva ei. Cuvantul a suferit niste permutari intre timp, acum desemneaza cam toata gama de optiuni de viata si intelectuale/filosofice fara nicio legatura cu biserica. Or, cu voia dvs, astea-s toate metafizice. Daca vreti, ce numiti dvs laic, e in realitate ceva extrem de religios dar, se intelege, altceva. Or ca si dvs, am niste probl cu lucrurile astea, care sunt de ordin etic, nu ontologic, adica direct liberale, sau mai precis neliberale (oricum asta e ce ne intereseaza acum). Vreti sa ne apucam sa deconstruim laicitatea din Romania ca sa vedem cat de secular-scientista este si ce anume avem/n-avem voie sa facem si mai ales de ce, sub auspiciile ei? I-am putea explora suplimentar continuitatea in marile reforme introduse de comunisti in scoala.
        Daca e sa-l luam in serios pe dl Ivanov, intreaga situatie s-a impotmolit in comunicare. Ma tem ca sunteti o parte din problema, si nu inteleg de ce asta nu apare in textul lui. Nu poti avea un dialog cu cineva care crede despre tine ca vrei sa umpli tara de zombies si teroristi, pe-asta il trimiti direct la balamuc.
        Toate cele bune
        :)

        • LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc.
          Prin urmare, invatamantul laic este independent de confesiunile religioase.

          Ca atare, va jucati cu termenii, ca in specialitatea dumneavoastra „tine”. In alte domenii insa… nu prea! Nu de alta dar este greu de argumentat ca (ontologic vorbind, desigur) franele au functionat dar stalpul s-a deplasat spre masina. Ca doar n-avem un punct universal de referinta la care sa raportam miscarea, nu?

    • Care este scopul peredarii crestinismului in scoala (caci este practic singura religie predata)?

      Indoctrinarea religioasa, menita sa-i faca pe tineri sa creada in divinitate (asa cum este ea prezentata in religia crestina)?
      Transmiterea unor cunostinte despre continutul Bibliei, dogmele religioase, aspectele istorice ale crestinismului etc.?

      Concret, daca Ionel stie Biblia pe de rost si ar putea asista preotul la slujba, insa declara ca nu crede in Dumnezeu, ce facem? Il notam cu 10 sau il lasam corijent?
      Reciproc, daca Gigel n-are habar de cate evanghelii contine Biblia si cati apostoli a avut Christos, dar bate matanii oricand aude clopotele, se spovedeste si se impartaseste saptamanal si-si face cruci oricand vede o biserica, ce facem? Il notam cu 10 sau il lasam corijent?

      Desigur, sustinatorii predarii obligatorii a crestinismului in scoala afirma ca scopul este exclusiv acela de a insufla valori morale si etice boii generatii. Pai daca acesta este unicul scop, de ce sa nu le predam tinerilor direct morala si etica, fara a le imbraca in aura de misticism? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unele din preceptele continute in Vechiul Testament sunt cel putin discutabile sub aspect etic intr-o societate moderna, deci ce sens are sa le predam elevilor, precizand ca nu mai sunt aplicabile astazi, in loc sa predam direct normele actuale?

      Iar daca tineti neaparat sa folositi religia ca suport pentru educatia etica a tinerei generatii, de ce nu predati buddhismul? Va asigur ca o comparatie a valorilor morale propovaduite de cele doua religii nu ar fi deloc in favoarea crestinismului!

    • Iar ne ridicam spre sferele inalte ale cunoasterii, fara a lamuri lucrurile de baza!

      1. De ce este invatamantul obligatoriu (pana la un punct, desigur)? Pentru ca este imposibil ca o persoana sa se integreze in societate in absenta unui minim de cunostinte: comunicarea cu persoana respectiva ar fi imposibila in absenta unor repere comune, iar individul in cauza nu s-ar putea autointretine, fiind o povara pentru societate (cel putin, in conditiile unui stat autoproclamat „social”).
      Prin urmare, individul este obligat sa STIE, la un nivel limitat, regulile de baza care actioneaza in natura si metodele „clasice” de comunicare interumana. Vorbim aici de STIINTA, adica de principii verificate, universal aplicabile si (in marea lor majoritate) cu utilitate practica, si ca atare, realitatea prezentata de catre stiinta este UNICA.
      N.B. Va rog nu-mi aduceti argumentul ca si principiile stiintifice se modifica: discutam de nivelul corespunzator invatamantului obligatoriu, la care existenta geometriilor neeuclidiene sau numarul de dimensiuni ale Universului sunt irelevante.

      2. De ce ar fi religia obligatorie? Care este impedimentul pe care necunoasterea religiei (sau ateismul) il prezinta in calea integrarii sociale a individului? Observ zilnic convietuirea pasnica a practicantilor diferitelor religii, inclusiv a „religiei ateiste” in democratii, dupa cum observ intoleranta si fanatismul tarilor cu regimuri bazate pe religie. Deci care este efectul social al indoctrinarii religioase asupra dezvoltarii sociale a comunitatilor umane?

      3. Daca sustineti ca eliminarea obligativitatii religiei este discriminatorie (favorizeaza ontologia stiintifica), de ce nu militati pentru predarea obligatorie a tuturor religiilor care au adepti declarati in randul elevilor? Sau limitati ontologiile la cea religioasa, stiintifica si etica, fara a face deosebire intre ontologia crestina si cea musulmana, sau intre acestea si ontologia buddhista? Mutatis mutandis, credeti ca principiile etice sunt unice?

      Astept raspunsuri (simple, daca se poate – imi marturisesc limitele de inginer)!

      • Care e utilitatea religiei sau la ce foloseste? Noi parca am mai discutat lucrurile astea. Bun, e aici o discutie pe care doar v-o semnalez. E vorba de utilitarism si a fost dezavuat de foarte multi in alta parte, in orice caz atunci cand incerci sa ai o viziune asupra lucrurilor derivata strict din utilitatea sau contributia lor la un bine superior si general sau altceva asemantor, rezultatul e un antropocentrism monstruos pe toate planurile si nu prea ai cu ce sa-l contrezi, poate doar sa-l elimini. Daca mai poti. E oricum in spatele principalelor dezastre ale secolului XX, inclusiv sau poate mai ales criza ecologica de azi, via tehnostiinta ultimilor 200 de ani, etica si politica (evident computational-utilitariste) –o spun oricum destui (dvs stiti ceva filosofie libertariana din cate imi amintesc, ei bine aveti acolo niste exemple excelente, in teoria actiunii, in calcul economic etc ale lui Mises).
        Nici la alta scara lucrurile nu stau grozav. Cand angajezi o discutie cu o intrebare ‘la ce foloseste’, e acolo un registru de optiuni mari de fond (unii le numesc valori) si de interese care iti vor dicta raspunsul; e lesne de inteles ca raspunsurile difera in functie de optiunile de fond si interesele fiecaruia. E motivul pentru care cred ca discutia despre drepturi e mai avantajoasa. Or cu asta va retrimit la interventia mea de la care ati pornit, nu are sens s-o reiau, mai ales ca am mai avut-o.
        Altminteri, cu celelalte chestiuni ca ‘ce faci cu elevul care stie biblia dumnezeieste dar nu crede in Dumnezeu’ etc, dvs deschideti discutia unei educatii confesionale intr-un context metafizic plural. Asta cred ca e ce trebuie sa retinem, exemplul in sine mi se pare nu stiu cum. Or, sub raport metafizic, situatia pe care o invocati e mai mult sau mai putin situatia intregii educatii publice. Eu cred ca criteriul convingerii (sau al libertatii de constiinta) nu trebuie sa fie decisiv in invatamantul public. Daca insistati pe convingere si o formula de educatie publica in care asta sa fie riguros reflectata, atunci formula potrivita de educatie ptr dvs e cea confesionala. :)
        Toate cele bune

        • Domnule Balasoiu, am pus problema utilitatii generale a predarii religiei pentru ca, libertarian cum sunt, aceasta este unica motivatie (relativ) acceptabila a limitarii unor libertati… Si cred ca sunteti de acord ca instituirea unei obligatii este o limitare a libertatii de a NU face lucrul respectiv.

          Asa cum am mai scris, obligativitatea invatarii stiintei este justificata de necesitatea integrarii persoanei in societate (mai ales intr-o societate asistentiala, in care orice neintegrat afeceteaza bunastarea celorlalti). Exista vreun argument similar pentru obligatia de a invata religia crestina?

          • Ce e atat de greu? Inlocuiti cuvintele ‘bine superior’ sau general din ce v-am scris cu ‘integrarea in societate’ sau ce credeti ca mai aveti dvs, daca altfel nu merge. Judecata dvs despre obligativitate e de aceeasi factura.
            Si oricum, pe terenul asta nu puteti face comparatii. Imi dau seama ca nu prea realizati. In orice caz, cu o judecata ca asta totul depinde funciarmente de cine ia decizia. Or daca sperantele lui Eliade intr-un nou umanism inspirat de istoria religiilor ar fi, sa zicem, confirmate, pariez ca nu v-ar placea deloc sa traiti intr-o lume ca asta in calitate de ateu, mai ales daca tineti la felia dvs de reprezentare publica si/sau suport. :)

            • 1. Sa acceptam (in fine, de dragul discutiei) ca utilitatea nu este un factor determinant al obligativitatii. Propun atunci sa renuntam cu totul la invatamantul obligatotiu. Sincer sa fiu, eu unul subscriu la aceasta idee, cu conditia, desigur, a desfiintarii asistentei sociale. De acord?

              2. Eliade vorbea despre istoria religiilor, nu despre crestinismul ortodox. Chiar nu sesizati diferenta? Ma mira, din partea unui intelectual de talia dumneavoastra…

              3. In fine, o precizare: NU sunt ateu, sunt crestin (catolic). Sunt insa si libertarian, si ca atare consider ca credinta mea imi apartine (face parte din „proprietatea mea privata spirituala”) si nu este cazul s-o impun altora, si inca in mod institutionalizat. Si mai ales, nu accept ca altii sa incerce sa-mi impuna credinta lor.

              4. Mi-e teama ca faceti parte din categoria celor pe care nu este bine sa-i intrebi cat este ceasul: raspunsul va cuprinde o analiza istorica, filozofica si psihologica a conceptului masurarii timpului, insotita de trimiteri la teoria relativitatii, dar nicio informatie utila despre faptul ca am pierdut sau nu trenul.

          • @IosiP: PS Cand va justificati predarea stiintelor cu integrarea in societate, probabil profesionala, dvs angajati acolo o idee despre ceea ce e important. Cand dvs intrati in conflict cu mine in probl religiei, noi ne ciocnim aici ideile despre ce e important, adica ce intra si ce nu in compozitia predarii. Ei, in problemele astea e improbabil sa ajungem prea usor la un consens. Or intr-o logica utilitariana, totul depinde de cine argumenteaza. Sper ca e mai clar. Poate va reamintiti totusi discutia despre pluralismul metafizic.

      • @iosiP

        Inginerii au o calitate pe care unele categorii de intelectuali au pierdut-o: aceea de „a fi cu picioarele pe pamant” (datorita faptului ca sunt sanctionati prompt si fara concesii – daca fabuleaza – de catre REALITATE). Asta nu inseamna ca nu este nevoie si de o alta deprindere: aceea de „a fi cu capul in nori” (pentru stimularea imaginatiei si mentinerea curiozitatii, precum si pentru confortul psihologic al OMULUI – care refuza sa isi accepte conditia de entitate limitata si efemera). Problema este sa nu ajungi cu totul „in nori”, sa iti pastrezi „picioarele pe pamnat”. :-)

        • Realitatea inginerilor dvs e de fapt o idee de realitate, daca imi dati voie sa ma amestec. Si nu cred deloc ca e cea mai buna, mai curand cea mai ingusta si antropocentrica din cate au existat. E motivul ptr care cred ca ‘cine ce are pe pamant sau in nori’ e o discutie extrem de de dificila. Iar inginerii dvs sunt de departe cei mai dezavantajati. N-aveti in schimb de ce sa va faceti griji ptr ei
          Ce sa zic, enjoy :)

          • Nu oricine are calitatile necesare pentru a deveni inginer. Matematica (rigurozitatea logica) este cosmarul multor umanisti. :-) Totusi, sa afirmi ca inginerii sunt „cu capul in nori” si teologii „cu picioarele pe pamant” este ridicol, chiar daca acceptam standardele logice laxe, specifice celor din categoria „ingerilor” care plutesc pe un norisor.

          • Presupun ca tastatura folosita pentru a redacta raspunsul anterior a fost proiectata de catre „excesiv de fericitul” Daniel? Sunt curios, oare „tablele legii” erau touchscreen sau nu? Oricum, presupun ca rulau iOS, ca doar Dumnezeu detine trademark-ul pe marul muscat.

            Domnule Balasoiu, mai coborati putin din turnul de fildes – nu de alta dar tot noi, inginerii, l-am construit si pe ala – si luati contact cu realitatea: va asigur ca societatea s-ar descurca excelent fara prezenta dumneavoastra (nu este o ofensa, doar o constatare), dar s-ar destrama in scurt timp daca ar disparea inginerii. V-ati ridicat – dumneavoastra si altii – pe un piedestal de superioritate fara justificare practica, doar pentru ca ati asimilat ceea ce au scris altii (eu n-am intalnit inca discutie cu „umanisti” in care acestia sa-si foloseasca neuronii din dotare, fara citate copioase din te-miri-cine, de parca n-ar avea incredere in capacitatea lor de a rationa independent).
            Poate nu stiu ce a scris Wittgenstein, dar stiu cum functioneaza calculatorul pe care il folosesc, iar cand acesta (calculatorul, nu Wittgenstein) „crapa” eu stiu sa-l readuc in parametri. Dumneavoastra ce faceti, cititi manualul de service al lui Shoppenhauer sau dati repede o duzina de acatiste?

            Si ca veni vorba, tribul lui Israel nu ratacea de-amboulea patru decenii prin desert daca era macar unul capabil sa incropeasca o busola.

          • @IosiP: dupa cate am incercat sa fac ptr discutia cu dvs si in loc sa rezonati cu o tampenie, chiar daca poarta marca dvs profesionala, ar fi fost mai decent sa pastrati tacerea. Macar stim cum stam acum.

            • Trebuie sa iti reamintesc ca ne aflam pe contributors.ro, nu la un seminar de teologie. Aici o afirmatie nu devine automat adevar doar pentru ca a fost enuntata (precum dogmele crestine). Atunci cand spui: „rezonati cu o tampenie, chiar daca poarta marca dvs profesionala” trebuie sa mai si argumentezi aceasta afirmatie, altfel nu are decat statutul de predica. Astfel, acuza pe care o aduci lui IosiP se intoarce ca un bumerang impotriva ta.

            • De curiozitate, la ce reactie va asteptati dupa ce afirmati ca realitatea inginerilor este cea mai ingusta? Traiti in aceasta realitate „ingusta” iar eu va pot oricand demonstra (direct sau indirect) existenta obiectiva a conceptelor si elementelor cu care operez.

              Dumneavoastra insa pareti incapabil (sau vi se pare incomod) sa raspundeti unei intrebari simple: exista sau nu Dumnezeu? Si asta, fara artificii intelectuale privind non-reflexivitatea, proiectarea angoaselor omului preistoric si altele asemena.

              Prin urmare, domnule Balasoiu, exista Dumnezeu? Variante de raspuns: DA, NU sau NU STIU.

          • Antropocentrismul inginerilor? Pai hai s-avem pardon: crestinii pretind ca Dumnezeu a creat Pamantul doar pentru a gazdui specia creata „dupa chipul si asemanarea sa”, si a adaugat un Univers intreg in jur, asa, just for fun.

            Pai ce antropocentrism mai crunt poate exista decat pretentia de a fi singura creatie asemanatoare creatorului, in tot Universul (si cine stie, poate chiar „Multiversul”)? Adicatelea, noi astia de pe o planeta minuscula, aflata la periferia unei galaxii marunte, suntem alfa si omega? Deci excludem din start posibilitatea existentei unor fiinte (si civilizatii) mai evoluate, sau consideram ca si acestea au fost create „dupa chipul si asemanarea…”? Sau poate nu, si-atunci ma intreb cum devine de se-ntampla ca fiinte care nu seamana cu Dumnezeu au evoluat mai mult ca noi? Nu suntem oare unicii dotati cu suflet, si stapani asupra tuturor vietuitoarelor?

            Cred ca extraterestrii care ne viziteaza planeta (si ne influenteaza probabil evolutia) inca din timpurile in care noi, urmasii Creatorului, mai dadeam din coada prin copaci se nu se mai pot opri din ras auzind aberatia asta!

      • @IosiP: Ps La chestiunea inlocuirii religiei cu etica, nu e mare lucru de discutat. E pur si simplu o tampenie. Astea doua sunt ca leul si girafa, despre care nu stiu de ce toata lumea crede ca ar putea fi imperecheate (sau inlocuite); probabil ptr ca au in comun jungla si boschetii in care dorm noaptea. Ce are in comun deontologismul lui Kant cu ‘Legea Duhului’ a Sf Pavel (Romani 8), care e suportul intregii viziuni etice crestine? Unul crede ca etica poate fi derivata din structura interna a subiectului, in timp ce ptr celalalt lucrul asta e echivalent cu a te situa fatalmente in perimetrul pacatului si al mortii. Nu va mai luati dupa tipi ca dl Cernea si altii ca el, va exploateaza prejudecatile cu o nerusinare iesita din comun, si asta cand e destul de probabil sa aiba interese complet diferite de ale dvs.
        Cred ca acopar mai bine acum aria dvs de probl. Cautati totusi sa ramaneti la discutia de mai sus. E infinit mai buna decat asta.

        • Chiar daca este o tampenie, exact acesta este argumentul adus de catre majoritatea sustinatorilor predarii religiei in scoala: contribuie la formarea etica si morala a tinerei generatii!

          De curiozitate, ati adus vreodata argumentul diferentelor dintre deontologismul lui Kant si „Legea duhului” a Sf Pavel intr-o discutie cu un sustinator al predarii religiei, incercand sa-i explicati acestuia ca exista mai multe cai de a dezvolta constiinta morala a copiilor? Sau credeti ca exista o cale unica: cea a religiei, in general, si a crestinismului in particular?

  9. Obligativitatea atasarii centurii de siguranta in Romania a fost introdusa dupa vreo zece ani de la revolutie. Etica? Ce-i aia? „Pentru ce sa dam cu var?” ;)

  10. De la un doctor in filozofie ar fi asteptat mai mult decat „cât de iraţională e îndoctrinarea religioasă” si „suntem siguri că BOR e în cârdăşie cu statul român, cu politicienii, cu tot ce e rău în această ţară.” Asta doar daca nu si-a luat doctoratul sub indrumarea celui despre care s-a scris:
    „You might say that some of his forays into philosophy are at best sophomoric, but that would be unfair to sophomores; the fact is (grade inflation aside), many of his arguments would receive a failing grade in a sophomore philosophy class.”

    http://awilum.com/?p=324

      • Problema e ca „indoctrinarea religioasa”, intr-o anumita cheie, destul de comuna, inseamna pur si simplu educatie religioasa. Deci inseamna ca educatia religioasa e irationala, deci contrara eticii. De la un sustinator al eticii, asta devine cam ingrijorator.

  11. Sugerez introducerea (incepand cu liceul) a unei materii numite „Doctrine sociale”.
    Poate se mai lamureste noua generatie cum functioneaza societatea supusa diverselor „politici” si care sunbt consecintele acestora pe termen lung.

    P.S. Mi s-a parut superba anecdota cu profesorul care aplica „doctrina socialista” in notarea elevilor – nu o repet, sunt convins ca majoritatea cititorilor acestei platforme o cunosc deja.

  12. Nu religia ci Biblia predata in scoli, este superioara oricarei aspecte ale eticii,
    iar um om credincios lui Dumnezeu are etica la cel mai inalt nivel.

    • Și-atunci cum explicați situația actuală a BOR ? :)

      Dacă ierarhia superioară a BOR e compusă numai din necredincioși (pentru că lipsa lor de etică nu poate fi contestată) atunci de ce nu luați măsuri? Faceți-vă ordine în propria curte și veți obține și aprecierea publicului. Dar să nu vă imaginați că e suficient să vă autodeclarați credincios, ca imediat să aveți într-adevăr etica la cel mai înalt nivel. Când șpăgile pentru obținerea de parohii vor mai fi doar povestiri de pe vremea bunicilor, mai vorbim. Dar mai e până atunci, așa e? :P

    • Domnule costica, eu va propun sa actionati in viata respectand intrutotul normele „etice” din Vechiul Testament, sa vedeti ce repede ajungeti dupa gratii!

    • In școala, cel puțin unde învață copiii mei , nu se preda Biblia, se predau superstitii. Iar suplinitoarele, care vara in capul copiilor spaime de tot felul, ar fi cazul sa ia niște ore de etica.
      Din clasa întâi, cand am citit ce lecții cuprinde manualul de religie, am retras copiii de la aceste ore. Grav este, ca sunt parinti care n-au deschis vreodată aceste manuale, ca sa vadă ce aberatii sunt scrise acolo. Nu numai ca sunt dezamăgit , fiindcă mi-ar fi plăcut sa li se predea istoria religiilor, pe interesul lor evident, dar sun chiar dezgustat. Copiii scriu tot felul de rugaciuni, deseneaza cruci in caiete, care de care mai inzorzonate. Asta e ora de religie? E o porcarie.

  13. Ma simt dator sa spun ceva.
    Desi initiativa este laudabila, cred ca este imposibil de realizat.
    Din mai multe motive:
    1. Nimeni nu isi va asuma raspunderea sa aplice asa ceva. Este sinucigas.
    2. Varianta de tandem va incarca programa, cum bine-spune cineva aici.
    3. Ar fi nedrept fata de unii dintre cei implicati, chiar daca este spre binele tuturor, mai tarziu.

    Singura solutie ar fi alta pregatire a profesorilor de religie. (absolventi ai altui gen de scoala)
    Dar, again, imposibil de realizat acum (salarii, cadru legislativ, interese etc).

    Aceasta schimbare este una din putinele care cred ca are nevoie de timp sa devina realitate.

    • 1. Da, e sinucigas pentru o clasa politica ca asta. Cu o populatie mai rationala ar insemna ca devine greu sa convingi electoratul cu populisme si zahar/faina/galeti. Si de ce sa-si complice ei viata?
      2. Programa nu trebuie neaparat incarcata. Trebuie reorganizata si facut un pic de curatenie. Nu voi detalia aici, dar de ce trebuie facute limbi straine timp de 10 ani de zile cand se poate combina? Inveti limba straina in clasele 1-4 (si nu treci pana nu o cunosti) si apoi un sfert de discipline se predau in limba straina respectiva. Si asa vei elibera programa de 2 discipline care sunt in plus (limbile straine, care se pot invata practicandu-le). Si mai exista variante, atat cu istoria, cu geografia sau cu „baza” invatamantului romanesc: lb romana si matematica. Dar nu-mi ridic lumea-n cap aici :)
      3. Aici nu cred ca am inteles exact ce vreti sa spuneti.

      • Ba va rog sa va ridicati lumea in cap deoarece acesta este rolul unui forum de discutii. Vedem parerile altora si le comparam cu ale nostre. SI eu sunt de acord cu aerisirea programelor scolare si cu faptul ca o limba starina se invata prin practica, asa cum am invatat limba materna, vorbind-o cu familia si comunitatea unde am crescut. Limbile straine nu se invata predand gramatica.

      • Punctul trei

        Recent am avut un exces de sinceritate (prezent mereu, de altfel, dar neimpartit in totalitate,inca, cu cititorii contributors), la ultimul articol al domnului Liiceanu. Desi am fost sincer, am constatat ca subiectul este extrem de sensibil. Si mi-am dat seama ca sunt adevaruri (alegeri personale mai degraba) care nu ar trebui prea des spuse. Fac mai mult rau decat bine.
        Deci pentru sufletul celor care predau sau invata religia din inima, nu cred ca este o idee buna.

        Daca nu ar fi fost reactiile din articolul domnului Liiceanu, aveam cu totul alta opinie.
        Ca sa intelegeti si mai bine ar trebui citit articolul si toate comentariile dar veti pierde cateva ore bune. Este insa, extrem de interesant.

      • @GoPo: voi dezvolta aceste observatii cand voi avea timp. Desigur, ca sa nu ma trezesc ca pun coada la cireasa, ar fi frumos din partea mea sa ma si uit cum arata acum programa, fiindca nu cred ca a ramas exact la fel cum era cand eram eu la scoala. De fapt, chiar cand eram la scoala se schimbau lucrurile de la an la an.

        @om normal: da, e sensibil subiectul, iar intelocutorii sunt de foarte multe ori sensibili la randul lor. Si pentru a trece pentru asta e nevoie de educatie in aceasta directie. Exista o fragmentare prea mare si la ea participa chiar oameni educati si foarte educati (in cazul carora nu-mi explic decat prin faptul ca „s-a dat ceasul peste cap”). Nu de putine ori am vazut pe facebook amenintari tunatoare: „Dau unfriend in lista tuturor care au dat like la pagina nu stiu cui”, „Nu am ce discuta cu oameni care au pareri de dreapta/stanga, crestine/ateiste alb/negru cu privire la anumite subiecte” s.a.m.d. Si dupa, tot ei apar cu postari de felul „Cum de unii sunt atat de cretini incat sa creada ca X, Y sau Z. Incredibil!”. Si atunci degeaba ii explici ca „acei cretini” poate ar fi fost mai luminati in acel moment daca cineva in loc sa dea unfriend, ar fi incercat sa discute cu ei.

  14. Domnule autor Iovan Drehe,

    Vă felicit şi vă mulţumesc că aţi adus în discuţie faptul că în România este nevoie urgentă să se insiste în educarea în spiritul formării deprinderii de a folosi LOGICA în viaţa de zi cu zi: acasă, la şcoală, la televizor, în politică, etc.
    Adaug că aceasta se poate face prin eforturi comune de către părinţi, profesori şi (foarte mult) de către PRESĂ.

    Într-adevăr, însuşirea folosirii logicii permite unei persoane:
    * Să-şi pună întrebări („este posibil?”, „de ce?”), în faţa unei probleme noi;
    * Să nu creadă orice i se spune, chiar neargumentat;
    * Să ştie să facă un raţionament;
    * Să argumenteze şi să înţeleagă argumentele altei persoane;
    * Să poată purta un dialog;
    * Să convingă ori să se lase convinsă de argumente.

    Din contră, o persoană care nu ştie să folosească logica nu-şi pune întrebări, crede orice i se spune, nu ştie să facă un raţionament, nu poate să argumenteze şi nici să înţeleagă argumentele altcuiva, nu poate purta un dialog, nu poate fi convinsă cu ajutorul argumentelor.

    Deficitul de logică este cauza pentru care anumite persoane pot fi uşor manipulate.

    Recent am auzit un răspuns halucinant: „Ce dacă se scumpeşte combustibilul, cine a avut mulţi bani ca să-şi cumpere maşină, are bani să cumpere şi benzină, chiar dacă este mai scumpă!”.

    Îmi doresc ca presa să-şi ia în serios rolul de a ajuta pe cei care au dificultăţi în a folosi logica, explicând cu răbdare care este raţionamentul care duce la rezultatul corect, logic, la adevăr. Numai aşa, cel care va cunoaşte adevărul va putea identifica el însuşi minciuna prin care se face manipularea.

    • Va multumesc pentru apreciere. Si eu visez impreuna cu dvs ca presa isi va lua rolul in serios si ii va educa pe oameni. Dar visam, cred, in van. Fiindca, la fel cum spunea cineva mai sus, masura ar fi sinucigasa. Multi din presa au ei insisi carente grave la nivel de logica. Si intr-o lume cu pretentii din punctul asta de vedere ei devin brusc niste saltimbanci. E foarte riscant pentru ei. Mai usor, mai eficient si mai sigur cu pathos-ul decat cu logos-ul.

  15. Dupa 25 de ani de experimente si transformari,unele mai profunde ca altele,invatamantul romanesc este de-a dreptul ametit,buimacit dar si foarte,foarte obosit!
    Oricat de multi amatori de Orangina ar fi in conducerea Ro,trebuie sa recunoasca la un moment dat,ca „agitarea viguroasa si continua” nu functioneaza la fel de eficace,cand e vorba de creierul uman!
    Mi se pare absolut normal ca,intr-un asemenea context,frustratia profesorilor,lehamitea parintilor si abandonul elevilor,sa fie ceea ce predomina azi,si dirijeaza scoala catre o implozie sigura…(inca evitabila!?),ale carei efecte premergatoare se constata deja,in fiecare zi,in societate (incompetenta,mediocritate,coruptie)
    Singura solutie pe care o vad la termen scurt si mediu este:o binevenita pauza!
    Mesajul meu este deci:lasati lucrurile asa cum sunt,imperfecte,si ocupati-va „doar” de ameliorarea lor,nu de deplasarea problemelor si nici de inlocuirea celor cunoascute,cu altele noi!!!
    Atat religia cat si etica sunt esentiale,dar ele sunt si compatibile(!),deci trebuie renuntat de urgenta la confruntarea permanenta si fortata a ceea ce,in mod natural,se poate aborda si armonios…

  16. Nu stiu cum sa fac update-uri la articole, la fel ca altii. Poate m-am grabit, poate am gresit, fiindca nu am facut mai vizibila linia pe care am incercat sa o urmez : 1. Introducerea eticii in scoli in locul religiei este o masura arbitrara. 2. Este o masura arbitrara atata timp cat cei in numele carora se instituie aceasta schimbare „spre bine” nu o inteleg. 3. Pentru ca acestia sa o inteleaga trebuie sa aiba pregatirea si atitudinea necesare pentru a putea fi convinsi rational de importanta acestei schimbari. 4. Pentru aceasta ar fi de preferat ca logica si argumentarea ca discipline sa aiba o pondere cu mult mai mare in programa scolara. 5. O asemenea masura nu doar ca va fi utila si in alte privinte, dar ne va ajuta poate sa intelegem ca nu exista o opozitie (fundamentala?) intre religie si etica (cum incearca multi din ambele abere sa ne faca sa credem).

        • Nu am cunostinte vaste in domeniu, dar, istoric, morala creştinã o include pe cea iudaica. Decalogul isi mentine valabilitatea, iar Noul Testament n-ar exista in lipsa Vechiului.
          Dar daca mentionarea ambelor izvoare ale eticii e corecta dpdv politic, atunci subscriu amendamentului dv.

      • Am evitat sa sar direct la formularea aceasta. Da, sa-i zicem ca e crestina, la origine. Dar unii s-ar duce si mai departe si ar zice ca e iudaica si greaca. Mai ales greaca.

  17. Nenorocirea invatamintului din RO este ca nimeni nu evalueaza rezultatele. Promovabilitatea la examenele nationale sau rezultatele la olimpiade nu inseamna nimic. Nu mai vorbesc de materiile care nu sint incluse in aceste forme de evaluare. Deci, daca discutam de o materie, sa ne intrebam dupa 20 de ani cum a contribuit aceasta la dezvoltarea elevilor. Daca nu gasim un efect pozitiv trebuie sa ne intrebam daca are rost materia respectiva sau daca este bine predata (atit ca metoda cit si continut). In ce priveste religia nu vad care sint efectele pozitive. Nu a scazut infractionalitatea, nu crescut spiritul civic, elevii nu sint mai bine pregatiti pentru viata. Concluzia – ceva tebuie schimbat, altfel este pierdere de vreme. Personal cred a religia nu este o problema de care sa se (pre)ocupe statul presupus laic.

  18. Daca se va inlocui religia cu etica, procentele admisilor la bac vor creste la 99,99%!
    P.S. Ieri am vazut la tv ca mitropolia cea noua de la Neamt este afiliata Bisericii Ucrainiene (asa scria pe banda).

    • Si eu imi pun aceeasi intrebare ca dvs,Hantzy…De ce nu pot coexista pasnic ;) ,intr-o aceeasi programa scolara,etica si religia?
      Cred ca daca materia „religie” s-ar inlocui cu „spiritualitate”,nu doar ca terminologie dar si ca continut(!),ar fi un veritabil progres pentru societatea romaneasca!
      Pentru asta insa,BOR ar trebui sa dea dovada de umilinta (nu detine toate raspunsurile!) si toleranta (exista si alte surse,sau interpretari posibile,ale aceluiasi adevar!),adica sa aplice concret invatamintele evanghelice,ceea ce pare a fi mai complicat decat,doar sa le predice!

      • Biserica nu poate aplica preceptele evanghelice pentru simplul motiv ca are interese economice. Daca BOR e scoasa din scoala atunci viitorii enoriasi nu vor mai merge la Biserica ci la bar, la curve si la fumat canabis. Pai banii aia plecati spre depravare nu ar putea merge spre îmbogatirea clerului? Ba da. Pai atunci trebuie mers la indoctrinat minti fragede in scoli. E clar ca aici este vorba despre o lupta economica care se duce între cei care promoveaza consumerismul si cei care promoveaza mersul la biserica. La mijloc sînt politicienii care si ei lupta intens pentru posturile lor caldute si care fac jocurile unora sa altora pentru aceste posturi caldute. In concluzie, atata timp cat nu predai in scolile generale materii de genul Marketing sau Publicitate ca parte teoretica si practica a promovarii consumerismului, este injust sa predai Religia ca parte teoretica si practica a promovarii economiei bisericesti sau Stiinta politica ca parte teoretica si practica a Administratiei publice.

  19. La lecția de etica, credinciosul ar trebui sa învețe sa-l respecte pe ateu, pe cand la lectia de religie ateii sunt dați ca exemplu negativ. La etica, o lecție bine predată, cum ar fi ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, instruieste si ateul si credinciosul si le arată ca au loc si unul si altul in lume.

  20. 1) Etica este o disciplina filosofica si se studiaza in cadrul facultatilor umaniste (Filosofie, Sociologie, Psihologie, Asistenta Sociala). Personal tin minte ca in anul III – student la Sociologie fiind – am studiat Etica. Este o discipolina MULT PREA EXIGENTA pentru nivelul intelectual al unor elevi de scoala generala. Sa fim seriosi…

    2) Studiul Religiei (impropriu spus, pentru ca ceea ce „studiaza” elevii este mai degraba studiul Bibliei in versiunea ortodoxa!0 este iarasi o aberatie pur romaneasca. Este dovada CLARA a faptului ca STATUL ROMAN NU ESTE UN STAT LAIC. Atata timp cat invatamantul (gimnazial) este patronat de stat prin Ministerul Educatiei….si statul roman a introdus Religia (iarasi, nu e vorba de Religie, ci de studiul dogmelor religioase in varianta ortodoxa) inseamna ca statul roman a abdicat de la statutul de stat laic! Nu e singurul exemplu in acest sens
    Ah, studiul unei discipline care…eventual…s-ar numi Istoria Religiilor….DAAAAAAAAAA, aprob! Dar nicidecum in scoala generala, ci la facultate, unde de altfel se si studiaza.

    3) Invatamantul in Romania sufera cumplit pe toate planurile, atat in forma cat si in continut. Discutia e lunga, concluziile nu neaparat cele asteptate….Discutia privind studiul Religiei vs Eticii in scoala e complet aiuristica avand in vedere nivelul intelectual al elevilor in raport cu exigentele celor 2 discipline de invatamant. In fond, discrepanta asta este evidenta la multe alte discipline de invatamant care se predau MULT PREA DEVREME unor elevi care, dupa 8 ani de scoala, au probleme serioase de exprimare!!!
    (ex: Logica – o alta disciplina filosofica se preda la nivel de facultate, NU ARE CE CAUTA la elevi de clasele V-VIII!!!)

    • Sunt perfect de acord cu introducerea MORALEI CIVICE in programa de invatamant ; la „optionale „; tot la „optionale” trebuie sa figureze si ISTORIA RELIGIILOR ( nu ortodoxia , nu parerea ortodoxiei asupra istoriei religiilor ) ; o masura excelenta a fost introducerea sahului in scoli , cred ca e printre putinele „remedii” curriculare adevarate din istoria postrevolutionara a invatamantului romanesc . As sustine , deasemenea , LOGICA in programa scolara dar doar la nivel de liceu , chiar spre clasele XI-XII. Si ar trebui eliminat cat se poate din orele de matematica , cu exceptia liceelor de profil ; sahul , logica si celelalte materii exacte (fizica , chimie , genetica ) sunt arhisuficiente pentru dezvoltarea modului de a gandi al unui om in formare . Predarea in fapt a Religiei Ortodoxe in scolile romanesti este o imensa nenorocire pentru elevi ; consecintele dezastroase se vad si se vor vedea in timp , Religia fiind cu adevarat „opiumul popoarelor ” cum spunea Tatuca Marx (printre putinele „spuse” cu valoare de adevar absolut ale lui ) .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iovan Drehe
Iovan Drehe
Licentiat in Filosofie al Universitatii de Vest din Timisoara; Doctor in Filosofie al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro