joi, martie 28, 2024

Religie si scoala sau melodramatica poveste a secularismului despre manualele de religie

Ce stim despre religie? In general mai nimic. Vorbesc, se intelege, de cei care o vor scoasa din curricula scolara. Personal cred ca foarte putini sunt capabili sa recite din memorie crezul, si mai putini sunt apti sa treaca un test de clasa a VIII-a de cunostinte biblice, probabil ca in jur de 5-8% isi amintesc numele preotului de parohie, undeva in jur de 1-2% au avut o data o discutie cu el pe probleme de teologie, in sfarsit cei mai multi dintre cei care au apucat ore de religie in scoala le-au gasit sau anoste, sau stupide atunci cand le-au frecventat. In acelasi timp, un intreg delir anti-religie domina chestiunea, retelele de socializare sunt probabil cel mai bun mediu unde s-a dezlantuit. De ce? De unde atata ura? Am sa incerc sa repun discutia in niste termeni care sper sa ne redea o viziune cat mai corecta asupra chestiunii. Oricum, pentru aproape toti cei pe care i-am intalnit eu religia inseamna obscurantism, angoasa (iadul, judecata etc), coruptie (vechea poveste), manipulare (sau opiu pentru popor) etc.

Asa sa fie? Am reluat zile trecute niste texte semnate de Cristos Yannaras si am devenit brusc constient ca extrem de putini dintre cei care vor exilata religia din lumea lor au suficient discernamant intelectual pentru a interioriza de exemplu o lucrare ca ‘Heidegger si Areopagitul’ sau ‘Libertatea moralei’. Nu cred ca exista exprimari mai calde despre univers, om si/sau legatura frateasca ca cele ale lui Oliver Clement, eseul lui Staniloaie despre iubire si Sfanta Treime ar putea fi pus ca adancime etico-teologica si frumusete umana alaturi de 1 Corinteni 13, iar versiuni ale persoanei inspirate de modelul Sfintei Treimi, asa cum le ai la John Zizioulas, Alexander Schmemann, Colin Gunton etc, fac voga discutiilor teologice de azi, oricum mi se pare ca altceva mai inalt si mai plauzibil nu a fost gandit despre om, asa cum e deschiderea spre celalalt (ekstasis) ca mod al omului de a se afirma ca alteritate existentiala dupa modelul Sfintei Treimi (communion ontology). Ei, cand te uiti la toate astea nu prea sti cine e mai ignorant si problematic si cine nu. In orice caz, cu exceptia unui curent de data recenta in filosofia occidentala (etica/fenomenologia otherness-ului, a darului etc), nimic nu mai e acolo care sa inspire omului asemenea ganduri, absolut nimic mai inalt. Stiu oare ce vor toti acesti furibunzi antireligiosi?

Bun, sarcina mea e de a lumina putin ansamblul lucrurilor. Sa extragi cuvinte ca iad, maslu, judecata etc si apoi sa concluzionezi stereotip ca toatea astea inseamna obscurantism, falsuri, manipulare si/sau ca manualul de religie trebuie scos din educatia elevului, e doar o alta eroare, probabil una de proportii, pentru ca in definitiv cultura si civilizatia europeana sunt impletite inextricabil cu filosofia si istoria bisericii. E inutil sa argumentez ca asta inseamna a ingusta aproape iresponsabil orizontul si legatura copilului tau cu propria lui lume, daca de credinta sau alte lucruri mai personale nu poate fi vorba. Evident, procedeul prin care termenii sunt extrasi si interpretati e grosier si manipulant la modul ordinar, doar niste fundamentalisti sadea isi mai pot inchipui altceva (nici nu cred ca ASUR e sau face altceva cand ameninta profesorii cu dosare penale, vezi aici; vezi problema cu manualele de cl a III-a si a IV-a aici).

Iata cum stau lucrurile cu ansamblul. Filosofia bisericii a fost una care s-a inteles pe sine in genere in termenii tainelor. La clasa a IV-a stim deja ca sunt sapte taine si ca prin ele cerul isi comunica harurile, in timp ce omul participa la lucrarile si/sau energiile divine in si prin biserica, nu in afara ei. Daca biserica e una tainica in modul in care lucrarile lui Dumnezeu devin accesibile omului, credinta e atunci participare la lucrarile divine. Probabil ca neo/protestantismul cade mai bine omului secularizat, pentru ca e mai direct, mai practic, mai personal, poate fi practicat cu succes in spatiul privat, inclusiv atunci cand adunarea dintr-un motiv sau altul iti intoarce spatele, si are de-a face cu secretele, gandurile, emotiile si deciziile tale intr-un mod care exclude prezenta vreunui intermediar pe raza cerului, cu atat mai mult a unuia privilegiat care sa-ti complice eventual socotelile, dar credinta ca participare e fundamental altceva. Asta scapa nu stiu de ce aproape tuturor, oricum asta vreau sa lamuresc aici, inainte de a trage niste concluzii.

Ce e cu credinta ca participare? Cand credinta participa la lucrarile lui Dumnezeu in biserica, ea de fapt co-participa. Credinta e in mod activ si euharistic parte a trupului lui Cristos. Cred ca asta se vede cel mai bine in liturghie. Cand trupul lui Cristos este oferit lumii in biserica, credinta care participa, co-participa de fapt la trupul lui Cristos. Relatia credintei e nu doar cu o omenitate indumnezeita in Cristos dupa principiul ‘ce a fost asumat, a fost vindecat’, care pe drumul indumnezeirii ma binecuvanta cu energiile ei, ci cu o comunitate care, prin impartasirea ei din acelasi Trup, co-participa, e comuniune cu Cristos si cu oamenii intr-o complexa, adanca si frateasca legatura euharistica cu ceilalti, devenind sau formand un singur Trup care se extinde (exige) cu fiecare credinta care participa, se indumnezeieste etc. Liturgic, credinta e inainte de toate participare, iar meritul ei e de a face din trupul lui Cristos suportul comuniunii si a dragostei fratesti pe raza cerului; comuniune si comunitate, mai exact comunitate derivata din comuniune si/sau co-participare euharistica in sanul bisericii. Nu cred ca exista o viziune mai inalta despre legatura frateasca dintre oameni si comunitate si/sau mai aproape de noi atunci cand ne instalam pe drumul credintei. Sunt schematic, dar n-am ce face. Mai mult de un paragraf nu cred ca imi mai pot permite fara sa-i plictisesc de tot pe secularisti. Oricum, pozitia asta poate fi intalnita in eclesiologiile lui Vladimir Lossky si Dumitru Staniloaie (pentru Lossky un text exceptional e Aristotle Papanikolaou (2003), “Divine Energies and Divine Personhood: Vladimir Lossky and John Zizioulas on Conceiving the Transcendent and Immanent God ”, Modern Theology 19:3, July, pp.370/1 – textul poate fi gasit in Teologia -2009, XIII, nr.2, aici; vezi si Dumintru Staniloaie (1955), ‘Sinteza eclesiologica’, Studii teologice, nr.5-6, aici).

Idei si analogii puternice vin mai ales dinspre reluarile moderne ale Sfintei Treimi, considerate post-niceene sau calcedoniene. Haideti sa insistam putin, dezbaterea e extrem de interesanta, eu n-am vazut nimic in presa culturala despre asa ceva, iar noi nu avem mare lucru de pierdut daca ne batem putin capul cu asta, mai ales ca revistele de teologie sunt nu stiu de ce prea putin frecventate de publicul larg (apropo, sunt deja usor de gasit pe net). In epoca, marea provocare a gandirii patristice era de a conserva monoteismul iudeo-crestin concomitent cu deschiderea lui spre o intelegere plurala si/sau inclusiva a dumnezeirii; la asta obliga de exemplu Intruparea lui Dumnezeu si exegeza Noului testament. Nu e cazul pentru prea multe detalii, s-a nascut din asta o serie intreaga de crize, se cuvine sa amintim de pilda criza ariana, probabil cea mai importanta criza trinitariana. Provocarea era de a explica unitatea si pluralitatea lui Dumnezeu astfel incat sa se regaseasca la capatul ei un singur Dumnezeu in trei persoane. In linii mari, solutiile care au fost propuse de-a lungul intregii perioade dominate de dezbaterile trinitariene au fost doua: una unde esenta sau natura lui Dumnezeu (ousia) e principiul divinitatii sau sursa unitatii divine (homoousios), in timp ce persoanele Sfintei Treimi sunt manifestari in interiorul aceleasi esente (Sf. Augustin), iar celalalta unde esenta comuna e in realitate rezultatul relatiilor dintre persoanele Sfintei Treimi (Parintii Capadocieni). Prima solutie e probabil cea mai problematica, oricum ce reuseste e sa faca din persoane manifestari ale naturii sau esentei comune: nu persoana, ci individul sau monada si evident nu libertatea persoanei, ci determinismul naturii sunt in acest caz rezultatele principale. Conform lui Colin Gunton, aceasta gandire domina si azi Occidentul (vezi Colin Gunton (1998/2003) “The Forgotten Trinity”, Perichoresis, aici). E inutil sa argumentez ca principalele erezii ca sabelianismul sau modalismul si arianismul sau eunomianismul mai tarziu sunt erezii ale esentei sau naturii divine, unde persoanele sunt sau modurile prin care o aceeasi natura se manifesta (monismul si/sau determinismul filosofiei grecesti e reafirmat aici cu toata forta), sau cad pur si simplu in afara esentei divine, care e identificata aici cu Tatal nenascut (cu alte cuvinte, Fiul Unul Nascut nu e de-o fiinta cu Tatal sau homoousios, cum declara Crezul niceean, ci o creatie a lui). A doua solutie salveaza si unitatea divina, si persoanele si libertatea lor personala de prioritatea si dominatia naturii si ii are ca protoganisti pe Capadocieni, in special pe Vasile Cel Mare (un text absolut exceptional e Johannes Zachhuber (2001), “Basil and the Three Hypostases Tradition”, ZAC, vol 5 –textul nu mai e disponibil pe net, dar o copie a lui se poate gasi la mine). Fara sa intru in detalii, Capadocienii au cautat sa plece mai curand de la persoanele Sfintei Treimi pentru a ajunge la unitatea lui Dumnezeu (homoousios), in timp ce Augustin si in genere Occidentul care l-a urmat au fost preocupati mai curand de unitatea lui Dumnezeu (homoousios), din care au incercat apoi sa derive persoanele si distinctiile dintre ele. Marea mutatie a Capadocienilor a fost deci sa identifice ipostasul divin sau natura dumnezeirii (hypostasis) in/cu persoana (prosopon) sau manifestarea personala. Cu alte cuvinte, cele trei persoane devin la Capadocieni trei ipostasuri divine, si nu trei manifestari ale unei singure esente sau ipostas. Riscul ereziei de triteism nu era inerent, nu va grabiti, pentru ca daca esenta divina nu mai reprezenta principiul dumnezeirii, doar o persoana mai putea constitui principiul si/sau cauza divinitatii. Astfel, Tatal nenascut devine cauza divinitatii (aitia) din care intreaga dumnezeire, adica Fiul nascut si Duhul care purcede din Tatal, isi extrage si identitatile/distinctiile personale si unitatea fiintei. Cu alte cuvinte, unei ontologii a esentei, Parintii Capadocieni i-au opus o ontologie a relatiei. Pentru Capadocieni, unitatea divina e constitutiva relatiilor personale sau ipostatice (communion ontology), nu esentei ca la Augustin, adica Tatal naste pe Fiul din eternitate si purcede pe Duhul, astfel ca eternitatea si natura comuna a Treimii pot fi derivate doar relational si/sau din raporturile libere dintre persoane. Nu mai insist, marea miza a gandirii capadociene a fost de a depasi determinismul grec prin accentuarea asupra libertatii persoanei in fata esentei sau naturii comune. Fiinta comuna primeste cu Parintii Capadocieni un caracter eminamente relational si/sau personal in sens ontologic.

Sa ne intoarcem la manuale acum si sa concluzionam. Cateva concluzii le las pe seama voastra, pe cele care privesc de exemplu obscurantismul, chestii de tip ‘crede si nu cerceta’ etc. Pe celelalte le trag eu acum. Avem in ortodoxie o sursa de inspiratie etica, nu doar teologica, cu totul speciala pentru gandirea filosofica si teologica a lumii. Omul a primit aici probabil cea mai sensibila intelegere a fiintei lui ca dragoste si/sau deschidere spre celalalt in sens ontologic: fiinta lui e in intregime un produs care se decide in evenimentul relatiei cu celalalt, nu in afara lui. Omul poate accede la libertatea si existenta lui personala nu constatandu-si de pilda cartezian propria gandire, ci in evenimentul relatiei cu celalalt. Nu e loc sa discut acum rolul bisericii si al Intruparii in conceptul uman de persoana (pot fi vazute excelentele comentarii ale lui Papanikolaou pe Zizioulas, textul e mai sus), dar pot spune ca expresii ca pacat, judecata, iad etc au sensuri ce au prea putin de-a face cu ceea ce au reusit sa interiorizeze secularistii cu care am inceput. Pacatul e, daca vreti, esecul realizarii persoanei si/sau afirmarea monadica a individului in primul rand, iar iadul in definitiv nimic altceva decat izolarea extrema si nihilismul individual (asta e valabil aici si acum la niveluri si in forme diferite, nu trebuie sa apelez la metafizica si vocabularul teologiei ca sa-l identific la capatul istoriei). Mi se pare ca secularistii sunt departe de a sesiza ceva din toate astea. Simplific evident, dar ce cred ca se poate intelege e ca acesti termeni sunt produsul unei intregi constructii. Fara constructia care i-a produs, esti pur si simplu irelevant atunci cand nu esti rau intentionat sau, si mai rau, obtuz.

Distribuie acest articol

85 COMENTARII

  1. Am intrat pe un grup de discutii al unei facultati de teologie si am postat un link catre niste carti de teologie in engleza cu subiect ecumenic… primul raspus de la un student a fost ” Erezie. Feriti-va”. Aceasta este starea de fapt in BOR. Se cred inca in Evul Mediu, in care orice nu e cum vor/cred ei este considerat „erezie”. Ce spuneti dvs. despre pacat ca nerealizare a menirii, etc. este adevarat, insa doar in stratul rarefiat al teologilor cu vederi largi (o minoritate din BOR) se percep lucrurile astfel. Nici chiar la Trinitas (unde nu e invitat oricine sa vorbeasca), dialogul nu se departeaza prea mult de la un traditionalism destul de neslefuit in explicatii si interpretari biblice (apropo, ei au auzit de „biblical criticism”?)

    • Exista un pericol real ca institutiile democratiei sa dispara din aceasta tara. Au dovedit-o manevrele USL din aceasta vara. Exista un pericol real ca in Romania sa invinga fundamentalismul ortodox. Fundamentalismul nu e apanajul exclusiv al islamului. In interiorul ortodoxiei nu a existat o miscare serioasa de reforma ca in interiorul catolicismului. Ca atare ortodoxia e inca inchistata paradigme invechite absurde pe care atat biserica cat si mare parte a mirenilor nu sunt dispusi sa le discute dar mai sa le abandoneze. Pe fondul saraciei si subfinantarii sistemului educational, pe fondul indobitocirii din lumea media, Romania poate aluneca oricand spre un stat fundamentalist ortodox.

      • Ortodoxia insasi nu se preteaza la fundamentalism in sensul la care va referiti. Comparatia cu Islamul nu isi are sensul. Iar reforma in ortodoxie echivaleaza cu anularea acesteia, cat timp ortodoxia se revendica a fi dreapta credinta si dreapta slavire, una si aceeasi de la Hristos si pana acum; daca Hristos e Dumnezeu, e firesc ca nu e nimic gresit in dogma predata Sf. apostoli si prin acestia Sf. Parinti si transmisa pana in zilele noastre, ca sa fie nevoie de „reforme”. Hristos e mereu acelasi.

  2. Apreciez inaltele platouri ale gindirii laice mixata cu opere teologice unde ne duce autorul. Probabil, la fel ca si pentru sussemnatul, pletora de autori pomeniti in articol si distinele lor lucrari sunt seminecunoscute cititorilor articolului si publicului in general.
    Cu voia dumneavoastra, am o intrebare simpla>
    De ce educatia religioasa se face :
    In scoli publice? Cu profesori-preoti platiti din bani publici?
    De ce nu in locasurile de cult (slava domnului, sunt destule) in timpul liber al elevilor (simbata, duminica, dupa-masa etc) si pe baza de voluntariat atit in ceea ce priveste urmarea cursurilor, cit si mai ales finantarea acestora, de la manuale, profesori pina la logistica spatiilor (caldura, curatenie, etc?).
    De ce nu isi autofinanteaza comunitatile de credinciosi aceasta nevoie a unora de a-si vedea copii educati religios? De ce se proiecteaza din punct de vedere financiar si logistic aceasta incarcare de curicula in sarcina unui minister si a unei structuri publice de educatie ce si asa sufera de subfinantare, lipsa de resurse si capacitate de autoreforma si modernizare? Sa nu uitam ca totusi noi toti prin taxele si impozitele noastre finantam educatia publica.
    Intrebarea mea de mai sus este evident o felie dintr-o interogatie mai de ansamblu, ce se poate rezuma la : De ce nu se autofinanteaza 100% cultele?
    PS. Argumentul „suntem 80% sau 90% ortodocsi si platim taxe si impozitë si dorim finantarea de catre stat a cultelor” nu sta in picioare, o dictatura a uneo majoritati nu este suficienta pentru a forta pe altii sa finanteze copios educatia religioasa si cultele din surse bugetare. Dimpotriva, celor ce se bazeaza pe majoritatea zdrobitoare (80-90%) de enoriasi …le atrag atentia ca fiind asa multi, nu ar trebui sa aibe nici o problema in a-si autofinanta pe baza de voluntariat biserica/preotul/cultul din care cu mindrie fac parte.

    • @Alex: O sa incerc sa raspund eu la intrebare. Mai intai insa, ar trebui sa atingem un punct comun de discutie. Sa prespunem ca amandoi cadem de acord cu ideea autorului, ca studiul religiei, in particular a crestinismului si a ortodoxiei, au beneficii de tot felul in privinta intelegerii fiintei umane, a omului ca european sau ca roman. Odata acceptand aceasta idee, da-mi voie sa formulez o intrebare paralela: de ce suntem obligati sa studiem fizica in scoala in loc ca profesorii respectivi sa o faca in „academiile lor”? De ce sa finantam din bani publici studiul unui segment particular al vietii si nu ii putem obliga pe angajatii diferitelor institute „de fizica” sa se autofinanteze? Pentru ca o intreaga traditie culturala, o intreaga experienta de viata acumulata in timp (in particular fie spus, de oameni mult mai destepti decat noi amandoi) a dus la ideea unui „cos cultural”, iar statul sa fie raspunzator pentru educarea individului in acest sens. Aceasta educatie e bine sa fie extensiva la inceput (matematica si limba nationala, dar si fizica, istorie, religie, biologie, economie etc), astfel incat fiecare sa poata alege in cunostinta de cauza ce ii este mai potrivit, iar apoi sa poata trece catre intensiv (de exemplu, facultatea).

      Ca o observatie, in acest cos cultural sunt materii obligatorii si optionale, probabil in functie de specificul fiecarui stat. In Romania, cel putin oficial, religia este optionala, fizica nu.

      O ultima rugaminte cat se poate de umila. Dumnezeu, Domnului sunt nume proprii si se scriu cu litera mare. A ignora asta in numele unei brutale si afisate distantari fata de religie imi pare inoportun pentru o discutie care sa se desfasoare intr-un cadru de respect reciproc, sau in forma ei minimala o ignorare gratuita a gramaticii,

      • Neh, Alex are dreptate. Religia este o chestiune intimă și este o chestiune de suflet. Dacă o vrei- o cauți. Dacă n-o vrei, să fi obligat la ea e cea mai mare greșeală. Mi se pare cel mai corect ca să existe Școala de Duminică unde copiii și părinții care doresc să participe- să participe și să plătească. Religia n-are ce căuta în școală- decât în școala de preoți. Țări ceva mai civilizate decât noi- Franța, Germania, etc. au scos-o de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și nu se poate spune că nu există un spirit cu adevărat (nu obligat) religios acolo.

        • Cam prea protestant in viziunea dvs despre credinta, nu prea va plac eclesiologiile astea rasaritene. Altminteri, nu tot ce face Franta sau Germania e exemplar. Propun sa-i admiram doar in modul in care si-au facut administratiile, economiile (doar in ceea ce au ele sustenabil, in rest e bine sa avem propria noastra cale) si evident institutiile publice sa functioneze. Acum, cand spuneti ca au scos religia din scoli din a doua jumatate a sec XIX, mi se pare ca prin universitati facea ravagii pozitivismul, hegelianismul, marxismul, psihologia abisala era deja in voga in Germania la sf sec XIX etc; Franta avea probl cu religia chiar din 1789i. Oricum, nu cred ca asta era momentul la care trebuia sa va ganditi :)

      • Nu poti da nume proprii unor prieteni imaginari. Ii infantila chestia. Deci nu are importanta chestia cu litera mare.
        Referitor la religia in scoala: de ce trebuie parintii sa isi dea acordul scris pentru ca copilul sa nu participe la orele de ortodoxism si nu trebuie ca parintii sa isi dea acordul scris ca copilul SA participa la orele de ortodoxism. Intelege-ti diferenta? Intelege-ti diferenta dintre ceva obligatoriu si ceva optional? Cred ca alex are dreptate. Cine vrea religie nu are decat sa se duca la biserica. Suntem totusi in secolul XXI.

        • „Intelegeti” se scrie legat, iar nu „intelege-ti”.
          Apoi, nu inteleg care e ideea cu secolul XXI. De ce Dumnezeu ar fi valid in secolul XVI iar nu in secolul XXI?
          In fine, de sesizat nivelul superior pe cale il impun in dezbatere oamenii mai apropiati de Dumnezeu.

          • 1. Corect, se scrie legat. Greseala mea (dubla se pare).
            2. Pentru ca lumea a evoluat mult din sec. XVI pana in sec. XXI. Pe vremuri aveai nevoie de prieteni imaginari deoarece asa erau vremurile. Sa nu ne amagim, religia a fost inventata pentru a controla prostimea, nu are alt rol. Istoria asta ne arata. Chestia cu valorile morale si prostia aia cu „popii sunt si ei oameni si pot gresi” (mai ales ortodoxii care s-a vazut cat de credinciosi sunt, ii putem vedea des: curvari, betivi, turnatori, pedofili etc., nu au nici un fel de valori morale iar poruncile sunt pentru prostime nu pentru ei) dar mai ales faptul ca biserica ortodoxa (si acum scriu intentionat cu litere mici) care, in afara de afaceri si tepe pe spatele statului nu face absolut nimic asa cum s-ar presupune (nimic caritabil, nimic gratis, nu ajuta nevoiasii practic deloc ba chiar traieste ca un parazit din taxele si impozitele romanilor) pe mine nu ma impresioneaza deloc. Cine vrea sa isi educe copii si sa ii invete sa creada in prieteni imaginari ca ala le va rezolva problemele, ala ii va pedepsi daca nu se vor ruga sau nu isi vor face cruce (si alte astfel de tampenii ortodoxe care se regasesc de altfel si in manualele scolare – de aici si scandalul) nu are decat sa isi duca purandeii la biserica ca au unde, doar avem mult mai multe biserici decat spitale. Si ar putea sa se duca tot acolo sa se si vindece rugandu-se la popa si sa nu mai utilizeze spitalele, astea sunt chestii diavolesti.
            Regrete, suntem in secolul XXI nu ii secolul XVI, lumea nu mai are aceeasi mentalitate si educatia ca atunci.
            Ca o mica paranteza, propun un test pentru un popa (si sa raspunda sincer, nu tampeniile clasice cu „eu nu gandesc asa departe ca nu am voie, dumnezeu a facut si a dres”): daca dumnezeu a creat pamantul in 6+1 zile (cum zice biblia), atunci ce este dumnezeu? Ca idee. Ca, dupa orice definitie, ar fi extraterestru. In mod absolut logic. Si, daca mergem mai departe cu logica, putem foarte bine sa presupunem ca dumnezeu a fost o persoana (asta daca mergem pe directia asta si nu pe calea prietenului imaginar, medicina defineste clar ca boala crezul in prieteni imaginari, mai ales la adulti) atunci putem foarte bine sa presupunem ca a fost de pe alta planeta (suntem in secolul XXI, realitatea arata ca este complet ilogic sa credem ca doar pe planeta noastra a aparut viata, universul este mult prea vast, nu putem fi atata de ingamfati) cu un nivel de tehnologie mult mai avansat. Ceea ce, desigur, poate explica si toate minunile din biblie (sa fim seriosi, si eu daca am merge pe o alta planeta cu un nivel de civilizatie ca pe pamant acum 2000 de ani si as folosi o statie radio sau o tableta as fi vazut ca o zeitate, poate as deveni un dumnezeu in timp pentru amaratii aia de acolo).
            Asta doar asa, ca exercitiu pentru popi.
            Pe de alta parte, valorile morale biserica ortodoxa NU le poate oferi copiilor, nu ii poate invata asta. Pentru ca nu exista asa ceva in cadrul bisericii ortodoxe. Nu in secolul XXI, in 2012. Am fi ipocriti sa negam asta. Realitatea si istoria asta ne arata. Si atunci, de ce sa platim aiurea de la buget o armata de popi (si salariile si scutirile de impozite tot bani de la buget sunt) si, mai ales, sa ii lasam in scoala de la o varsta frageda? Chestiile astea au fost transate de multa vreme in tarile mult mai avansate decat Romania, tine de libertatea omului. Da, daca orele ar fi optionale si copii ar participa DOAR daca parintii fac o cerere in acest sens si NU by default trebuie sa participe (parintii trebuie sa faca cerere astfel incat copilul sa nu participe, adica exact invers decat normal) atunci ar fi alta discutie. Dar nu este asa. Aici este magaria popilor.

            • Aproape ca mi-a venit sa plang in fata speechului dvs. Sunteti adorabil. Mi-am zis ca oricat de aglomerat as fi, speechul asta merita toata atentia, chiar daca n-are nicio treaba cu ce am scris eu pe aici.
              Pai, sa le luam pe rand: a) spuneti ca religia e pentru prostimea care trebuie controlata, oricum orice om inteligent (deduc eu) stie si refuza asta; b) popii sunt in realitate niste smecheri atunci cand nu aduna in ei toate viciile si uratenia pamantului (nu le reiau, ati facut-o dvs foarte bine), or daca asta e situatia atunci trebuie sa le retragem nu doar copiii din scoli si biserici, ci si banii, salariile etc; c) Dumnezeu e imaginar -aici trebuie sa ne tinem tare- adica daca pamantul e creat, atunci Dumnezeu nu e, cu logica de care dispunem noi, fiinta pe care si-o inchipuie religia, ci un extraterestru. Sa-ti pui problema altfel inseamna sa ignori un fapt altminteri elementar, marsati dvs: e ca si cum v-ati duce dvs cu tableta sau statia radio intr-o lume unde oamenii abia au descoperit pietrele.
              Tot pe rand acum: a) daca religia e pentru prostime (sau opiu pentru popor –asa s-au exprimat altii mai destepti decat noi amandoi la un loc), ma tem ca de capcana asta n-au reusit sa se fereasca o gramada de oameni inteligenti; stiu sigur ca cei care au reusit, n-au prea fost dintre cei mai buni (unii dintre ei ne ingrozesc si azi prin atrocitatea lor), si invers, cei care au cazut in ea, au reusit sa fie adevarate exemple, modele care vor continua sa inspire generatii intregi multa vreme de acum incolo, de ex Francis de Assisi, Gandhi (nu ma duc la Iisus, Apostoli, Sf Parinti etc ca sa nu deschid nu stiu ce polemici) etc; b) asta e un stereotip vechi de tot (sa-l cititi pe Boccaccio, e incitant), functioneaza inclusiv acolo unde lipsesc cu totul dovezile si il poti intalni in special la cei care sunt literalmente vinovati de cam toate pacatele alea. Terenul asta e extrem de alunecos, v-as sugera sa nu apelati prea des la el; c) Dumnezeu e imaginar, e o consecinta logica, adica Dumnezeu nu exista, extrateresti poate. Pai, daca extraterestrii au creat pamantul, pe ei cine i-a creat? Altii probabil, iar pe astia tot altii si altii si altii la infinit. Exercitiul asta va incuie cu logica cu tot. Mi se pare ca sunteti obligat sa va reconsiderati testul cu extraterestrii. Va spun eu, Dumnezeul imaginar e mult mai logic. V-a mai ramas evident obscurantismul omului din vechime vs infatuarea dvs de om de secol XXI. Pai, credeti ca va descurcati cu textele lui Aristotel? Au fost scrise acum vreo 2400 de ani. Moise vi se pare prea usor de interiorizat? Rabinii si azi ii dezbat semnificatiile. Si daca zicem ca Ezra si nu Moise e autorul final al Torei, si tot e mai vechi ca Aristotel; daca e Moise, e rau de tot –Moise a trait acum 3300 de ani (nu stiu unde trebuie sa va duceti in istorie ca sa fiti in siguranta cu teoria dvs). Si vedeti ca n-au stat bine doar la filosofie si teologie, au stat bine si la altele, inginerie, arhitectura (nu va uitati deloc la tv, pe net sunteti probabil una din marile absente, asta daca nu va tineti doar de prostii), iar la razboi si tehnica militara au fost neintrecuti. Ba ma tem ca la datele de care dispuneti sunteti extrem de nepotrivit pt oricare din activitatile si ideile lor. V-ati descurca cu siguranta la cateva activitati casnice sau agricole, asta e tot ce cred ca va permiteti intelectual acum. Mai mult respect pt ei, mai multa modestie pentru noi. Asa e inteligent. :)

      • @Daniel
        Inainte de ma urechea pt cum se scriu numele proprii, va propun sa meditati asupra conceptelor de public versus privat.
        Si dupa ce aveti o imagine clara a ceea ce inseamna public si privat, va invit sa faceti acelasi exerciti asupra binomului real/imaginar.
        Dupa cele doua grele incercari intelectuale, va poftesc sa va aplecati cu incredere asupra unei probleme similare : laic vs religios, cu aduagarea complicativa a notiunilor si conceptelor „stat laic” vs „stat religios”.
        Daca provocarea vi se pare prea stufoasa, va incit la o determinare conceptuala mai simpla. Ceva de genul o compunere de 3 pagini despre „ce a realizat omul aplicind principiile fizicii” si „ce realizari palpabile se pot demonstra in urma practicarii religiei”.
        Ah, imi vine un raspuns in minte. Catedrale. Minunate monumente arhitectonice intru slava domnului construite din fonduri publice in evul mediu, ce stau in picioare pina in ziua de azi datorita aplicarii corecte a legilor fizicii la constructia lor:).

      • @Daniel
        Ma sperie de fiecare data cind recitesc comentariile d-voastra usurinta prin care puneti semnul egal intre religie si fizica …
        Comparind mere cu pere nu facem decit sa ne afundam in inutile dezbateri sterile.
        Nu cred ca se poate gasi in lume stat normal, civilizat, unde fizica sa fie optionala, iar religia obligatorie. Poate in unele emirate arabe musulmane, sau in micro-state religioase sa fie asa..si stim care este nivelul de respect pentru viata umana in acele zone.
        Predarea Istoriei Religiilor ar fi mult mai ok, dind viitorului cetatean o viziune de ansamblu neutra din pdv propagandistic/ideologic asupra religiilor in general, educindu-l in spirit de toleranta si acceptare a mai multor curente si puncte de vedere aupra lui dumnezeu sau al sfintilor, si „livrind” societatii la finalul ciclurilor de inavatamint obligatoriu o persoana majora informata si constienta de alegerile sale in domeniul religiei.
        Educatia religioasa, doctrinara, nu isi are locul in scoala publica, si ar trebui sa ramina apanajul strict privat (organizational, curicular, financiar si logistic) a cultelor, care la rindul lor ar trebui sa se cantoneze strict in categoria organizatiilor private, finantate strict din contributiile private ale cetatenilor/enoriasilor sau din contributii din partea firmelor particulare/ private.

    • @Alex: Credeam ca am argumentat de ce s-o lasam in scoli. Adica oferta bisericii nu vi se pare ca merita sau gasiti ca elevii sunt toba de teologie? Bun, daca scoala pretinde ca introduce si pregateste elevul in/pt lumea lui, atunci religia trebuie predata in scoala, pentru ca e despre lumea lui, adica e sociologic, e istoric, e moral, e filosofic, e existential, e cultural etc. Uitati-va bine, niciun alt manual sau stiinta nu mai poate pretinde un palier atat de larg de prezenta, utilitate, implicatii etc :)

        • Incercati cu mai multe, e nevoie uneori. Daca faceti din religie o simpla istorie a religiei, veti expune nici mai mult nici mai putin pct de vedere al vreunui istoric oarecare cu tot ce inseamna asta, indiferent cat de savant e. Daca va pricepeti putin la filosofie, stiti ca asa stau lucrurile.
          Cred ca pct de vedere asupra unei biserici nu poate fi exprimat mai bine de altcineva decat de biserica in cauza. Lasati bisericile sa mearga la scoala si sa-si expuna singure pct de vedere asupra lor, nu asupra altora. Nu le-ar putea inlocui nimeni mai bine in asta. :)

          • Bine, bine, lasam bisericile, ca n-am mai auzit de conflict de interese pana acum. Nici ca doar 1 din 3 oameni de pe planeta asta sunt crestini – crestini, nu ortodocsi – nu mai conteaza. Noi avem dreptate, si basta…

  3. Felicitari pentru articol. Foarte mare dreptate aveti. Sa ne aducem aminte si ce spunea Iisus: „Tineti copiii in banci ca trec eu pe la fiecare” si nu cum apocrif s-a tradus: „Lasati copiii sa vina la mine”

    • Domnilor care militați pentru religie,

      Luați de citiți biblia sau orice alte scrieri religioase și veți descoperi fapte foarte „creștinești” precum incestul, cruzime, sacrificii, proxenetism, rasism, incitare la omor etc… dar bănuiesc că știți deja aceste lucruri.

      Un aspect foarte important care este ținut în tăcere în acest gen de discuții este acela ca religia NU însemnă credință în divinitate. NU avem nevoie de intermediari în relația cu divinitatea. Credința este ceva intim. Dacă dumnezeu ar fi avut nevoie de religie cu siguranță ar fi existat una singura nu peste 200 cate exista la ora actuală, fiecare dintre ele disputându-și „adevărul suprem”, de multe ori sângeros.

      Asta trebuie sa învețe copiii? Asa ii educam? Sau mai bine ii facem sa înțeleagă cat mai multe din lucrurile cu adevărat reale din universul înconjurător și ii pregătim pentru viata și succes (științele naturii, matematica, fizica, astronomie). Dar vai nu, copiii trebuie îndoctrinați cat mai de tineri (când încă nu au discernământ) pentru a deveni parte a „turmei” de cotizanți sau masă de manevră a unor smecheri leneși.

      Cu ce contribuie biserica (oricare dintre ele) la progresul social sau material? Miliarde de rugăciuni și incantații nu vor produce nici măcar o singura firmitura de pâine – clar?

      Domnilor popi oamenii zboară prin cosmos (prin cele „n” ceruri descrise în religii) dar voi în schimbul unor mărunte privilegii sunteți ancorați în trecut și ignoranta.
      Numai dacă o singura dogma bisericeasca ar fi fost respectata și anume „crede și nu cerceta” am fi trăit încă în feudalism sau poate mai sălbatic.

      Ar fi multe de reproșat religiilor în general dar pana una alta în Constituția României se specifica ca suntem un Stat Laic atunci poate-mi explica și mie vreun politician sau guvernant ce cauta biserica și religia în Instituții ale Statului Roman precum: Educația, Armata, Politia, Justia etc.

      Asa ca domnule autor dacă vrei sa crezi în basme scrise de sălbatici semidocți care nu cunoșteau realitățile lumii și universului în care trăiau este dreptul tău, dar nu confunda dreptul tău cu impunerea ca oricine trebuie sa creadă același lucru.

      Pana atunci va urez lectura plăcuta, din Mircea Eliade de exemplu.

      • Cred ca nu v-ar strica intai dvs un pic de lectura din Mircea Eliade, care, va garantez ca cititor, nu avea o imagine asa grotesca si rudimentara despre religie, cum pare ca va limiteaza orizontul dvs cultural.

      • Iata in sfarsit o aparitie stelara pe firmamentul intunericului abisal al ignorantei si prostiei religioase. ‘Ancorati in trecut’, ‘ignoranta’, ‘cu ce contribuie la progresul social’, ‘basme scrise de salbatici semidocti’ etc etc. Era sa cad de pe scaun cand am citit astea. Clar, nu s-a lipit nimic de dvs din articol, desi trebuie sa fi fost pt ilustra dvs personalitate frectie la picior de lemn; articolul ca articolul, dar ma tem ca semidocti ca Augustin, Toma, Sf Maxim, Dionisie Areopagitul etc etc, niste imbecili in realitate, nici ei nu cred ca au ce sa va spuna; de fapt le-ati cam fumat ideile inca de cand aveati nevoie de altii ca sa va pastrati intr-o stare de functionalitate organica elementara. Ramane deci ca toti, mari si mici ne ingropam ingropam in tacere, in rusine, in sfarsit sa cerem penitenta pentru faptul de a arde gazul de pomana atunci cand nu incurcam rau treburile planetei :)

  4. Abordarea pe care autorul o alege ma surprinde. Articolul este interesant desigur, referentiat, „cult”. Degeaba ne invartim insa in jurul borcanului. Problema este in ce masura acceptam ceea ce Gould numea „Non-overlapping magisteria” sau nu. Inteleg argumentele privind teologia misterelor si viziunea etica unica a ortodoxului fata cu societatea si lumea. Nu inteleg ce legatura au cu scoala publica in Europa secolului al XXI-lea.

    • Încă mai discutăm despre NOMA? Credeam că a desființat-o Dawkins odată pentru totdeauna…
      Cât despre textul domnului Bălășoiu, e un produs perfect al unui soi de sindrom Stockholm al intelectului.

  5. Felicitari pentru articolul interesant. Randurile dvs despre o ontologie a relatiei opusa uneia a esentei imi par foarte asemanatoare conceptelor filosofiei-proces de dupa Whitehead. Si acolo avem o contestare a traditiei metafizice occidentale de la Aristotel incoace, in care substanta este categoria ultima a realitatii, in timp ce pentru reprezentantii acestui curent filosofic relatia si procesul joaca acest rol, nu substanta (esenta). De altfel fizica cuantica pare sa le dea apa la moara in acest sens.

    Credeti ca e pertinenta o comparatie? Daca doriti si puteti dezvolta acest subiect aici, v-as ramane recunoscator. Pareti mult mai in tema, eu sunt doar un hobbyst pasionat. Va multumesc

    • Exact pe dvs v-am lasat la sfarsit. Sunteti printre cei putini de aici care par sa intelega despre ce e vorba. Ma simt foarte vinovat
      Bun, nu-l cunosc pe Whitehead din lecturile mele, dar il stiu din lecturile lui Colin Gunton si inca vreo doi trei. Pt teologie am pasiuni vechi, dar n-am reusit sa revin la ea in ultimii ani decat pe fuga si doar in salturi. Da, si nu stiu ce e cu cuantica. Daca e vorba despre formularea unei filosofii in sens procesual sau asa ceva plecand de la ea, cred ca nu e o idee foarte buna. L-am citit pe David Bohm, el vede lucrurile mult diferit.
      Altminteri, ce sa spun, textul asta s-a nascut din prea multa indignare pe care mi-au trezit-o domnii de la ASUR. N-avem nici cea mai mica intentie sa scriu despre asa ceva, trebuie sa cam stai de lupta cu toti pe aici.
      Toate cele bune
      PS Acum, eu o sa mai urmaresc comentariile si in zilele urmatoare, daca e nevoie, voi reveni cu ceva pe Whitehead, am niste chestii in cap :)

  6. Altcineva spunea să nu scoatem orele de religie din şcoli, pentru că religia e parte din identitatea naţională. Bun, dar mie nu-mi place situaţia actuală. O mare parte din haosul din învăţământ e pavat cu intenţii bune, dar care afectează elevii. Consider că Biserica nu are ce căuta în şcolile de stat laice, putând face ce vrea în învăţământul confesional. Pentru că nu are profesori-pedagogi, nu îi formează cum trebuie şi unui copil de 10-14 ani nu îi trebuie filosofie. Abia învaţă să gândească critic!

    Profesorii formaţi la cursuri de pedagogie, selectaţi pe anumite criterii bine stabilite de conducerea şcolii, sunt o soluţie mai potrivită. Oameni cu bagaj de cunoştinţe poate mai limitat, dar mai deschişi la schimbările vremurilor şi mai obiectivi. La ce îi foloseşte unui preot o informaţie, dacă nu ştie să o utilizeze eficient şi-şi tratează clasa ca pe propria parohie. Dacă nu v-aţi prins, „La vremuri noi, tot noi” nu are ce căuta când e vorba de educaţie. Poate doar în regiuni mai izolate…

  7. este un amanunt important care pare a scapa foarte multor aparatori ai ideii de predare a religiei in scoli: in scoala nu se face religie, se face prozelitism. Cine se indoieste de acest lucru poate merge la orice ora de religie din ciclul primar, din ORICE scoala din Romania.

  8. Tot bla-bla-bla-ul articolului nu clarifica si nu spune absolut nimic. Autorul muta in mod absurd in spatiul culturii problema reala, care este raportul bisericii/bisericilor cu statul laic.

    • Vasazica, cam tot ce are legatura cu cerul trebuie expediat acasa sau prin cluburi din scoli, iar tot ce are legatura cu pamantul trebuie pastrat. Stiintele naturii de ex raman, religia pleaca. E o probl de democratie, adica dreptul la constiinta e pastrat doar daca religia si tot ce are legatura cu ea pleaca acasa.
      Pai, vedeti ca nu prea e asa. Ia uitati-va putin. Daca scoti religia din scoala ceea ce invata elevul e ca doar ce are legatura cu pamantul e important, pt ca doar asta studiaza. Or, asta e filosofie religioasa aplicata, de tip secular evident. Daca deci asa pui probl, ma tem ca trebuie sa expediezi din scoli cam tot ce are in el un sambure de agnosticism, ateism, naturalism etc etc (observati ca n-am zis inca nimic de moravuri, altminteri ar fi si mai rau), adica cam 80% din literatura, aproape toata fizica si biologia si cam ce a mai ramas, filosofia (cand nu e panteista, e agnostica, iar cand nu e niciuna nici alta e sau solipsista, sau pozitivista, sau antropocentrista etc) etc.
      Asa ca daca va puneti probl ca tot ce are legatura cu religia trebuie sa plece acasa, pt mai multa siguranta eu va sugerez sa inchideti pur si simplu scolile :)

  9. Calitatea esenţială a religiei este întărirea conceptului de viaţă socială interdependentă. În sensul acesta utilitar social, religia a fost evident un factor pozitiv în întărirea colectivă a societăţilor umane. Acolo unde s-a îndepărtat de menirea socială, devenind o instituţie orientată spre profitul acţionarilor proprii, exprimând în termeni plastici tendinţa de bussines-approach, disoluţia autorităţii s-a produs aproape instantaneu lăsând loc contestărilor justificate din partea secularilor. Dar care exprimate prea extremist creează o rezistenţă la fel de extremă din partea celor care cred, reîntărindu-le credinţa în concepţia lor despre viaţă. O autoritate divină creează automat un sistem de valori ierarhice, oamenii funcţionează în sisteme previzibile în parametrii sociali normali.
    Problemele religiei actuale nu sunt legate de negarea conceptului de divinitate. După cum se ştie, zei şi dumnezei au fost numeroşi în sistemele de gândire umană, fiecare societate având preferaţii ei, uneori adaptaţi-customized pe tipul de viaţă practicat, sisteme politeiste, monoteiste..Problemele religiilor actuale sunt că acest rol social primordial al religiei este înlocuit treptat de alte forme de participare socială colectivă.Reţelele sociale vin să înlocuiască încet nevoia fundamentală de colaborare socială, Ideea religiei este o lume a ordinii, a conservatorismului , a relaţiilor întărite între oameni pe baza unei interdependenţe întărite, care să ofere certitudinea unor valori respectate colectiv. Dar, atenţie nu este o lume a unei maxime libertăţi, de exprimare trăire valorificare a potenţialului uman. Iar societăţile liberale contractuale bazate pe acceptarea diferitelor puncte de vedere(inclusiv religioase) sunt moderne, creative şi libere în schimb ce societăţile bazate pe credinţă sunt predispuse la fascism, patriarhism şi feudalism.
    România are o problemă majoră cu gestiunea instituţiilor care oficializează practicarea religiilor şi nu neapărat cu religia în sine.B.O.R s-a îndepărtat extrem de mult de la prima ei raţiune, de instituţie socială, creând premisele unei instituţii elitiste pentru insiderii din interiorul ei. Epatajul în valori materiale ale angajaţilor instituţiilor(manifestarea spiritului gregar comercial) în disonanţă cu starea materială a credinciosului normal nu e semn bun de coabitare socială, poziţia de preot ca individ central în viaţa socială a comunităţii, un element de conses într-un context de viaţă socială se deteriorează treptat prin accesul acestuia la o mentalitate umană de competiţie materială, care denaturează natura relaţiilor primare între enoriaş şi preoţi…iar de acolo desigur disoluţia autorităţii sociale a întregii instituţii. O să pară curios ce o să repet,creşterea practicilor de utilizare a tehnologiilor de comunicare socială, a ceea ce numim social media (Facebook) va creea treptat un efect de disoluţie a autorităţilor religioase prin simplul fapt că oferă o alternativă accesibilă la nevoia primară de colaborare socială, intrinsecă naturii şi societăţii umane. Nu degeaba iphone-ul e declarat inamicul numărul 1 de către rabini.

    • Vasazica, sunteti de parere ca tot ce conteaza e implicarea sociala; nu Dumnezeu e respins aici (zei au existat intotdeauna, ei sunt constitutivi in genere culturii sau sistemelor care ii gazduiesc, un produs al lor sau asa ceva –asta e teoria dvs). Cum implicarea bisericii e proasta iar preotii par niste privilegiati, erodarea bisericii e inevitabila; aici contribuie evident retele de socializare, adica nevoia de socializare sau asa ceva e intampinata excelent de facebook, mess etc. Dezastrul bisericii e inevitabil. Si mai clar, pt dvs biserica ar fi trebuit sa fie o institutie de asistenta sociala pt nevoiasi si un club de sporovait pt restul, dar a esuat si esueaza lamentabil datorita rapacitatii fara sfarsit a preotimii. Beton!
      Ei, e si asta o perspectiva. Credeam totusi ca macar asa, de rusine daca altceva nu va da ghes, veti intelege ca lucrurile sunt putin mai complicate si ca pana si orizontala, daca verticala credintei nu prezinta niciun interes pt dvs, e mult mai complicata decat reusiti dvs sa o redati aici.
      Ei, noi sa fim sanatosi :)

  10. Cred că există două categorii de inși ce găsesc problematică (sau, la limită, nocivă) predarea religiei în școli. În prima categorie intră toți ipohondrii vieții intelectuale, pentru care comerțul cu textele sacre și cu marile tradiții religioase ale omenirii duce musai la servitute, reacționarism și obnubilare interioară. Cu aceștia, pesemne, te răfuiești dumneata și-mi pare că e degeaba (chiar dacă scoți tone de miere speculativă din Origen, Pavel Florensky, Karl Rahner sau Jean-Luc Marion).

    Mai sunt, apoi, cei deschiși sufletește către oferta antropologiei religioase și familiarizați cu patrimoniul cultural al monoteismului creștin, dar nemulțmiți de prestația dascălilor de religie din școli și, în genere, sceptici în privința acestui oficiu. Cum anume ar trebui să arate o oră de religie pentru a nu aluneca în stilul de cazanie și în verbigerație sumbră? Ce ar trebui să conțină un manual de religie? Iată o interogație legitimă venită din direcția aceasta. Cu genul ăsta de insatisfacție se poate dialoga. Cu liber-cugetătorii de falangă, nu.

    • @ Vali
      Excelent comentariu. Din pacate, obsesia unicitatii BOR si frica depericolul „ereticilor” duce la excese/ingustime in abordare inca din timpul facultatii de teologie. Ulterior, profesorii de teologie din scoli reproduc partial sau total ceea ce au invatat in facultate…

    • Ne-am mai intalnit pe aici, clar. Recunosc stilul. :)
      Ca sa va raspund la a doua observatie, chestiunea pentru cei rezonabili sau deschisi sufleteste spre credinta dar afectati de calitatea manualelor e oarecum falsa cand in discutie e scoaterea religiei din scoli; o faci optionala daca nu poti mai mult, oricum ai grija sa argumentezi ca acolo e obscurantism, ne sperie copiii etc.
      Altminteri de acord cu prima observatie, mi-a placut chestia cu ipohondrii vietii intelectuale si obnubilarea interioara, chiar daca a trebuit sa-mi ignor rezervele mele de om din topor fata de fistichiul exprimarii; am totusi o mica rezerva: mierea aia speculativa e in realitate despre ceva extrem de nespeculativ si personal in sens ontologic (n-am ce sa fac, de anumite cuvinte nu poti sa scapi, orice ai face) :)

      • Da, suntem la bis, ca să zic așa… Eu eram ăla ampolos, dumneata – patrula dojenitoare :-)

        Și da, e defect să vrei evacuarea religiei (ca disciplină) din programa școlară fiindcă dascălii sunt nevrednici și manualele – anapoda. O dezbatere sănătoasă despre regândirea educației religioase ar merita câteva ore de seară la televiziune și niște chenare de hebdomadar.

        În fine, da, există vocabule mai bine instalate în om decât propria-i umbră.

    • Mai exista o categorie. Cei care considera ca a investi atata emotie in texte obscure care sunt puse in categoria speciala a ‘sacrului’ tine de domeniul psihopatologiei. Asa cum nu punem pasiuni in poezie, filosofie speculativa, etc, nu avem nici un motiv rational sa investim atata emotie in texte si ritualuri scrise de si pentru oameni cu anumite nevoi psihologice. Condescendenta si autoritarismul unora care nu le este rusine sa admita in public ca cred in invieri din morti in tainele bisericii, in nastere virgina, etc, sunt absolut grotesti!

      • Cu alte cuvinte, suntem cam bolnavi toti. Cam blazat dle, prea blazat, si cam de sus. Nu e cazul, fruntea sus si mai multa relaxare. In definitiv, obscurantismul religios nu e cel mai rau lucru cu care va intalniti, de ex chestia aia cu psihopatologia e valabila pt toti nebunii, nu doar aia religiosi. Sa nu va subestimati niciodata sansele de a ingrosa randurile psihopatilor. Uitati-va de ex la Nietzsche daca nu ma credeti, un geniu altminteri al ateismului in forma lui cea mai neagra, nihilist vorbind; apropo, noi nu prea avem cai din aia pe aici de care se indragostise el, dar sigur veti gasi niste vaci

  11. Vad ca nu intelegi de fapt ce inseamna secularism, daca incepeti discutia lamentand cat de putini din sustinatori ar putea sa recite crezul…

    • Acum, n-oi fi intelegand eu secularismul, dar inteleg putina teologie si mi-e clar ca baietii astia sunt cam saraci cu duhul cand cred ca ei stiu destula filosofia seculara ca sa dea de pamant cu teologia

  12. „Ce stim despre religie? In general mai nimic. ”
    Corect. Iar aceasta observatie vine la 22 de ani de la reintroducerea religiei in scoli [in 1990 s’a semnat un acord intre Ministerul Invatamantului si BOR privind dreptul preotilor de a face „educatie moral-religioasa” in scoli], respectiv 17 ani de la oficializarea invatamantului religios [prima lege care asaza religia in randul disciplinelor scolare].

    In 22 de ani de invatamant [moral]religios etatizat, materia a fost predata indeosebi de preoti, in majoritatea lor fara pregatire pedagogica, iar eficienta invataturii o simtim astazi pe propria piele: nu numai ca societatea nu a devenit mai crestina, iar tinerii absolventi de licee sint incapabili sa recite crezul, dar apetitul de cunoastere in sfera religiilor tinde catre zero, iar spiritualitatea crestina a fost invadata de marotele conspirationiste ale „profesorilor” lor intr’ale „religiei” [asa cum se poate remarca cu usurinta in urma unui periplu pe meleagurile virtuale ale corifeilor „crestini” metabisericesti]

    De ce ghilimele pentru termeni precum „religie”, „crestinism”, „credinta” folositi in contextul acestor active grupari prozelite? pentru ca recenta politizare extrema a discursului religios autorizeaza ganditorul, laic sau crestin, sa suspecteze un abandon al credintei in favoarea religiosului instrumentalizat, in opozitie cu preceptele originare ale crestinismului.

    „Religia” predata in scolile publice sub auspicii guvernamentale nu este religie in sens stiintific, ci prozelitism -in cel mai bun caz- sau propaganda in favoarea unei institutii cu obarsie spirituala si manifestari actuale comerciale si politice. De aici si lipsa oricarui interes real fata de spiritual si religios in mintile tinerilor ajunsi la majoratul biologic: sint suprasaturati de informatiile acumulate mecanic si covarsiti de atacul dogmatic asupra constiintei.

    Intreg esafodajul educatiei religioase se sprijina pe premisa falsa a credintei transmisa ereditar: copiii sint considerati, deopotriva de catre corpul sacerdotal si birocratia guvernamentala „crestina”, crestini prin nastere, si sint cedati BOR-ului inca din frageda pruncie in temeiul acordului prezumat al parintilor prezumati crestini. Cele 2 prezumtii false si abuzive tind sa inlature orice posibilitate a unui acord constient, din partea parintilor si din partea copilului la varsta la care ar putea delibera asupra chestiunii religiei personale.

    Nu este o intamplare aceasta angrenare a dogmei bisericesti [asta se invata in scoli, nu religie, ci dogma] in invatamantul public: este rezultatul activitatii politice intreprinse de BOR in acesti ultimi 20 de ani in scopul de a recupera adeptii pierduti in timpul comunismului. Multora li se pare legitima aceasta vasta operatiune, mie si altora, nu. In primul rand pentru ca BOR NU a reusit decomunizarea institutiei si nici macar nu a exista o tentativa serioasa de a se curata de duhurile rele ale ideologicului, si apoi, pentru ca o re-politizare a Bisericii operata cu aceiasi nomenclaturisti in sutana nu poate conduce decat la re-constituirea unui aparat opresiv. Sa ne punem de acord insa asupra unui fapt istoric: a fost sau nu BOR o unealta a regimului comunist? A fost infiltrata sau nu de catre securitate si alte agentii ale represiunii statale? caci, daca admitem ca a fost, atunci nu vad ce castigam noi, ca cetateni deocamdata liberi, din augmentarea cu parghii statale a unei institutii contaminate de comunism. Ci dimpotriva: cat de mult riscam. Deocamdata BOR se remarca printr’o ravna colectiva in sfera materiala a societatii, in politica si economie, iara nu in cea spirituala. Iar nostalgiile si ambitiile sale politice nu sint legate de recuperarea credintei si a unor rituri stravechi, ci de ipostaza glorioasa din interbelicul cu propensiune fascista [epoca de aur a Bisericii dateaza din timpul Regentei cind patriarhul Cristea ocupa una din cele mai importante pozitii in stat].

    In consecinta, eficienta invatamantului religios post-comunist se poate aprecia dintr’o alta perspectiva, anume non-societala, politica si ideologica, reflectind interesele de grup ale unei institutii: prin inducerea spiritului dogmatic si nu a cunoasterii religioase, BOR a obtinut o masa de manevra impresionabila si o sporeste in mod cotidian dobandind astfel o extraordinara influenta politica. BOR poate astazi sa fie un jucator important in viata politica, avind intrare libera in Guvern, in Palament, la Presedintie. Poate propune legi, amendamente, se poate implica in activitatea executivului si oricind poate interfera in procesul de legiferare. Si nimeni, niciun politician, nu indrazneste sa trimita la plimbare reprezentantii acestui mare Partid neparlamentar [desi, daca ne gandim putin la intitiativele recente ce vizeaza marirea privilegiilor clericale, poate ca are deja cativa deputati]. BOR este astazi un soi de UDMR, insa mult mai puternic si influent, care pofteste ca in toate scolile de stat sa se vorbeasca iarasi slavona ritualica -o limba disparuta utilizata de ocupantii crestinoizi ai evului mediu. Desigur, e posibil sa viseze in secret si sa delireze „religios” pe la intruniri de taina si asupra „religiei” ca materie obligatorie la bac ori asupra preluarii scolilor falimentare de catre generoasa Biserica. De ce nu? Ar fi doar o revenire la „traditie”. Toti aparatorii Bisericii din afara ei, intelectuali cumsecade altfel, comit eroarea de a crede in smerenia institutiei, in modestia si cumpatarea ei; nici unul nu sesizeaza delirul de grandoare ce’i cuprinde cateodata pe cuvantatorii dsin interirorul ei. „Delirul” tulburator este intotdeauna in zona mediatica rarefiata a taberei laice, in randul adeptilor neutralitatii religioase; in elanul lor de osteni ai Domnului nu par a intimpina scrupule in colportarea unor atribute defaimatoare la adresa ateilor: pasamite noi sintem cei scrintiti ori, in cel mai bun caz, ignoranti si opaci in chestiuni spirituale. Desi sintem atit de putini -45.000 de cetateni atei sau fara religie, conform ultimului recensamint- avem darul de a inspaiminta prin opozitia noastra fatisa, indaratnica in fata expansiunii Bisericii in sfera invatamintului public. „Delirul” ateilor este cu atat mai tulburator cu cat se dovedeste ca invatamantul religios actual produce NU mici crestini ferventi, ci tineri debusolati spiritualiceste, captivi ai ritualurilor pe care le reproduc mecanic, fara niciun fior, cete de adolescenti dedati precurviei si desfranarii, milioane de neputinciosi care recurg la „credinta” doar ca refugiu, coconi si coconite amorali incapabili sa reziste chiar si micilor ispite, gospodine „crestine” abonate la gazetele concurentei in materie de superstitii, „taine”, mistere si alte bazaconii etc [e prea lung sirul arhetipal paganesc, sofisticat newage sau rudimentar neaos, ce nu mai poate fi stavilit de bor si care zdruncina credinta crestina prin propagarea comportamentelor eretice, deviante, chiar schizoide].

    ps, pentru curiosi: sint in favoarea invatamantului religios, chiar si in scolile publice, NU insa in virtutea unei agende politice a vreunei Biserici. Notiunile despre ritualuri, istoria religiilor si credintelor, dezbaterile pe teme spirituale nu pot fi decat benefice pentru educatie. Daca vrem ca tinerii sa faca o alegere constienta in materie de crez personal trebuie sa le oferim cat mai multe informatii despre fiecare religie importanta, pastrind pe cat putem echidistanta, iar acesta este si motivul pentru care copiii ateilor si agnosticilor [in sens englezesc] sint, in general, mult mai educati in plan religios decat copiii abandonati de parinti unei religii de stat [e intr’adevar obositor sa decizi si sa lupti pentru libertatea de constiinta a copilului tau, mai ales cind nu intelegi deloc acest concept, asa se explica indolenta a milioane de parinti]. Corpul clerical, preotii si teologii afiliati, nu ar trebui sa urce la catedra, pentru ca educatia nu poate fi ferita de optiunea lor dogmatica, oricat de intelepti si moderati ar fi. Catedra se transforma in amvon prin simpla lor prezenta si autoritatea artificiala conferita de stat.

    • Te consideri un ganditor laic? Oricum asta faci. Te exprimi cu autoritatea unui faraon despre religie, dogma, credinta, stiinta etc, ce aplomb ai cand te exprimi despre interesele de grup si ce libertate enorma are BOR, adica poate sa intre cand vrea la guvern, poate sa opreasca legi sau sa faca praf parlamentul (e aproape halucinant ce scrii tu pe aci –imi pare rau ca nu te-am citit la inceput). Basca faptul ca din articolul meu nu s-a lipit nimic de tine. Ceva din el devine un pretext in discursul tau antibiserica, pe care il reiei peste tot. Asta-i tot. Daca citeai articolul asta pana la capat ai fi inteles chiar si atunci cand teologia din el ti-ar fi scapat cu totul ca fara sa te adancesti putin in practica si gandirea unei biserici nu poti sa-ti dai tam-nesam cu parerea. Nu e suficient sa stii sa citezi cu copy/paste pasaje biblice; de fapt e chiar rau, pt ca iti da impresia ca stii ceva :)
      Bun, temele se reiau, cele mai multe, eu n-am sa fac asta. Ti-am raspuns deja la textul lui Florentin Tuca. De ex raptul sistemic acolo si politizarea religiei/bisericii/discursului aici, acelasi drac. In vechime, religia nu era optionala, contributiile nu erau optionale, liberi cugetatorii privati erau absenti in general.
      Si da, biserica, preotul etc poate sa urce la catedra: el se duce acolo nu sa-si ascunda dogma si/sau istoria propriei biserici, ci tocmai, sa-i invete. Nu-l poate inlocui nimeni mai bine in asta, cu atat mai putin niste ore de istorie a religiei. Credinta nu e doar o simpla optiune etico-religioasa privata, e mult prea implicata, inclusiv in modernitatea in care traim, ca tu sa-i spui pas cu distinctiile alea destepte pe care le faci intre credinta si religie sau dogma. Si chiar ca optiune privata, religia trebuie studiata in scoala: daca n-o faci, elevul intelege ca nu e importanta si i-ai ingustat teribil si rapid aria de optiuni in viata; daca o faci, ii oferi ocazia mai tarziu sa ia o decizie ceva mai informata in privinta ei. Dogmele sunt ghidul intelectual al credintei. Un curs de istoria religiei/bisericii nu e de prea mare folos: inseamna sa inlocuiesti o credinta cu un pct de vedere asupra ei. Optiunile religioase nu prea se hranesc cu asta si nu pleaca aproape niciodata de la asa ceva. Or, scoala nu trebuie sa fie niciodata ceva ce are prea putin de-a face cu mine. Daca scoala crede ca fizica are de-a face cu mine atunci cand mi-o baga pe gat, desi nu devin fizican, scoala trebuie sa faca acelasi lucru si cu religia, chiar daca voi avea alte optiuni mai tarziu. Daca nu mi-ar baga pe gat fizica si mie care n-o vreau, s-ar cam termina cu fizicienii; pentru ca dimpotriva vrea sa faca asta cu religia, nu doar religia primeste o lovitura mortala, ci elevul tau care intra in viata cu o privire deformata asupra ei (n-a invatat in scoala, nu e prea importanta) si evident cu un registru de optiuni ingustat nepermis. La asta te conduce desteptaciunea ta.
      Oricum, esti mult prea orb si surd ca sa poti interioriza ceva din tot ce se desfasoara sub nasul tau pe aici

  13. Oh my God – ca sa zic asa!!!

    Am citit doar primele fraze din articol si nu-mi vine sa cred cu ce prejudecati gigantice abordati acest subiect. Banuiesc ca vreti sa fiti si credibil cu el nu?

    Ei uite ca sa va contrazic plenar. Eu sunt agnostic dar cu educatie religioasa (ce-i drept neoprotestanta) foarte solida din partea parintilor. Va pot cita texte intregi din Biblie, va pot vorbi despre istoria religiilor, putem face dezbateri de doctrina comparata, tot ce vreti dvs. Si n-o priviti ca un semn de aroganta, dar am pretentia ca pe unele domenii tangente fenomenului religios va bat magistral la cunostinte. Imi bazez afirmatia pe cantitatea de lecturi pe care o am in spate.

    Ei bine cu toate acestea eu consider ca da, religia trebuie scoasa ca materie din programa scolara si sunt de acord cu ce face ASUR. Si am argumentele mele. O gramada. Cel mai bun e exemplu meu personal de copil si adolescent educat strict dar si corect si sincer in protestantism, dar care apoi odata ramas pe picioarele proprii, informandu-se singur devine un agnostic care considera ca parintii au facut un abuz insistand sa transmita o educatie religioasa pe care eu am ajuns sa o consider in proportie de 80% inadecvata. Las cei 20% care au de-a face cu morala, etica si alte notiuni de acest fel.

    O sa incerc sa citesc articolul mai departe dar prin introducerea pe care i-ati facut-o m-ati convins ca abordati subiectul complet subiectiv si partizan, deci va fi foarte greu sa ma convingeti ca detineti o opinie/teorie/propunere corect si neutru argumentata.

    • Pai, cam inutile cunostintele alea pe care ziceti ca le aveti; ca sa fiti agnostic aveti nevoie de mult mai putin.
      Bun, deplang experienta dvs protestanta (a se intelege probabil neoprotestanta, adica baptista, adventista, penticostala etc), e un argument mai curand despre esecul de a fi parinte, nu de a fi religios sau de a invata religia in scoala. Sunteti mi se pare putin cam prea pornit ca sa intelegeti asta (uitati-va, eventual, la copii de secularisti, preferabil aia care nu mor de fericire acasa, s-ar putea sa va gasiti extrem de asemanatori)
      V-o spun cu simpatie, am motivele mele :)

  14. Mda, am citit si restul articolului. Pacat de efort. V-as parafraza pentru a descrie concluzia mea in ce va priveste:

    „Ce stie autorul articolului despre orele de religie ortodoxa din scoli? In general mai nimic. Vorbesc, se intelege, de cel care vrea sa-i intoarca o palmoaca neevlaviosilor de la ASUR pentru ca au indraznit (asta cu indrazneala imi aduce aminte de inchizitie) sa vorbeasca de scoaterea orelor de religie. Personal cred ca autorul habar nu are ce se intampla la orele de religie ortodoxa din scoli, ce notiuni hilare se predau copiilor si ce sentimente de vinovatie si angoasa li se induc de catre profesori de religie fie fanatici fie incompetenti. In acelasi timp, un intreg delir filosofo-doctrinaro-teologic domina articolul, rupandu-l complet de realitatea orelor de religie din scoli. De ce? De unde atata ura? Autorul ar trebui sa incerce sa-si refaca echilibrul interior, sa-si reviziteze perceptiile despre valori crestine precum iubire, empatie, bunavointa, toleranta si sa-si coreleze viziunea asupra chestiunii ca atare. Oricum, autorul nu dovedeste decat ca e prizonierul acelor curente pentru care si numai faptul de a pune in discutie doctrine, obiceiuri, ritualuri, notiuni si concepte teologice e un act pacatos – gandire absolut similara cu inchizitorii care ii ardeau pe rug pe cei care vroiau sa traduca Biblia din latina (o limba moarta) in limbi populare pentru ca si oamenii de rand sa o inteleaga nu doar clericii”.

  15. citez :
    „Creştinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.”
    ” Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.”
    ” Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul… Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.”
    -Petre Tutea

    • Nu inteleg ce face din Petre Tutea un reper moral sau intelectual. Marxist in tinerete, Tutea s-a convertit si s-a maturizat in sanul unei extreme drepte legionare de care nu s-a dezis nicioadata. Varful carierei politice a lui Tutea a fost misiunea la Moscova in calitate de reprezentant al Statului National Legionar. Nu inteleg ce argument poate reprezenta un citat din Tutea? Pentru Tutea ateii sunt dihori iar evreii sunt ei insisi responsabili de antisemitism, ce discutie sau argument mai incape? Daca e pana acolo de ce nu citati si din Crainic, sa stim o treaba?

      • ?!
        nu inteleg despre ce vorbiti.
        era vorba despre umilinta si forta ideilor.
        smerenia nu distruge persoana nu i asa ? in rest toate cele bune

  16. Copiii trebuie sa afle cat mai curand posibil ca traiesc intr-o lume in care majoritatea oamenilor au nevoie sa creada in povesti si fenomene imposibile sau foarte improbabile cu care se identifica puternic si in care investesc cele mai nobile dar si cele mai distructive sentimente. Trebuie sa fie imunizati la bazaconii misticoide, explicandu-li-se diferentele dintre ceea ce putem cunoaste si ceea ce nu putem cunoaste si daca merita sa investeasca emotii puternice in credinta in fenomene imposibile sau improbabile. Trebuie sa cunoasca teoria evolutionista si sa cunoasca ipotezele actuale (din psihologie evolutionista, psihiatrie, neurostiinte, filosofia mintii, istorie) ale originii si evolutei fenomenului religios. Trebuie sa inteleaga de ce onestitatea intelectuala este compromisa atunci cand virusul dogmatismului religios pune stapanire pe minte. Iar articolele apologetice ca cel de fata trebuie analizate riguros, servind drept exemple de disonante cognitive cauzate de virusul religios la oameni care, altfel, ar putea fi macar coerenti daca nu chiar inteligenti.

  17. Domnule Balasoiu, daca gasiti un crestin din 500,in mediul rural, unde le e grosul, care sa fi auzit macar de Heidegger/Kant/Hegel, nici nu mai vorbim de lecturat operele lor, atunci as putea sa va dau dreptate oricand. Pana una-alta, e mai mult decat clar, daca privim impartial, ca in religie nu exista impartialitate. Acesta fiind unul din principalele motive pentru care aceasta este daunatoare. Pana una-alta, iarasi, ortodoxia recomanda o viata dusa in nestiinta, in tihna si calmul comod, de altfel, al habarnismului. Pe cand aceasta n-o fac nici agnosticismul, nici deismul, nici panteismul si nici chiar ateismul.

    • Asta cu viata in nestiinta e contributia dvs, ca eu am gasit altceva prin Sf Parinti si tratatele de teologie. Bun, inteleg ca apreciati agnosticismul, panteismul etc si ca va place ca va lasa sa cititi ce vreti. Ei, eu cred ca nu e chiar asa. Daca esti agnostic sau deist (astia cam merg impreuna), s-ar putea sa devii nereceptiv la textele opuse, daca esti panteist, s-ar putea sa nu-ti mai placa deloc agnosticismul si tot asa. Asa ca eu unul n-as miza prea mult pe flexibilitatea lor sau calitatea lor democratica :))
      PS Incercati totusi cu nestiinta teologilor. Daca n-ati mai facut-o pana acum, va sugerez sa va suflecati manecile, e ceva de tras :)

    • @Vlad: uitasem esentialul. Ce discut eu acolo nu e o simpla chestie academica. Acolo e despre viata interna a bisericii si/sau realitatea personala a omului care se regaseste existential si integral in comuniune cu altii pe raza cerului. Heidegger, Kant etc sunt pur si simplu nerelevanti. Ce se intampla in biserica e accesibil inclusiv analfabetului; apropo, nu le-a fost accesibil in schimb figurilor ilustre pe care le-ati enumerat dvs :)

      • Mda, Kant a fost oarecum steril în direcția asta, dar Heidegger era alt soi. Nu mă gândesc doar la solida lui educație religioasă, ci și la șantierul ce a dat Sein und Zeit. E acolo o sumă de mirabile întîlniri cu Sf. Augustin, mistica germană, Luther, Kierkegaard. Faptul că omul a făcut filozofie și nu operă religioasă nu-l îndepărtează de înțelegerea metabolismului existențial al omului religios. Sunt convins că Heidegger avea habar de noima și pulsul Bisericii.

        • Ba il cam scoate, s-a autoexclus oricum el insusi cu ceva timp inainte de a-si publica marea opera: se retrage oficial din biserica. Adica publica o teza de doctorat pe Duns Scotus, dar ceva mai tarziu pleaca cu totul din biserica, si cu nevasta-sa.
          Va recomand totusi o lectura filtrata in Heidegger, cred ca un mod de a-l vedea bine pe Heidegger e Levinas; altminteri, as fi interesat mai curand de a doua perioada a lui, anii ’50-’70, e altceva. Asta incepe ceva mai devreme (dupa ’33-’34 din cate imi amintesc, cand el incepe sa se distanteaza usor usor de marea lui lucrare), dar nu e cazul acum sa ne impotmolim in detalii. Nu de alta, dar cei care ne mai citesc pe aici, s-ar putea sa inteleaga ca alta era ideea textului (si asa sunt probl cu ea, din cate vad eu pe aici) :)

        • Si inca ceva: ce contrez eu acolo cand ma leg de relevanta lui Heidegger, e ca ar trebui toti sa-l citim ca sa devenim crestini sau persoane. Ignoranta, incultura etc in materie de autori si carti destepte in special de la tara sunt prea mari ca religia sa aiba vreo sansa acolo. Acolo e prejudecata, obscurantismul, prostia, fanatismul etc. Asta sugera el. Or eu scrisesem despre altceva, ceva ce s-ar putea sa nu-i fie accesibil unui om destept (astia destepti sunt nu stiu de ce mai complicati, nu invers) dar sa-i fie dimpotriva unui analfabet (in sensul asta Heidegger e nerelevant). Ca sa nu mai spun ca lui Dumnezeu par sa-i placa nu stiu de ce aia saraci, oropsiti, saraci cu duhul etc, nu ceilalti, adica cam tot ce respinge el. :)

          • Din câte știu, Heidegger (cu cucoana Elfride anexată) și-a luat distanță de dogmatica teologiei catolice (vezi depeșa către Engelbert Krebs din 1919), nu și de orizontul de sens al creștinismului. E o întreagă discuție aici despre cât importă dialogul lui Heidegger cu Pavel, Augustin și Luther în demarajul unei ontologii a facticității. [Unii îl reduc pe filozof la un ingenios amestec de Aristotel și Husserl] Cât despre ultimul Heidegger, da, anumite (multe, ce mai…) accente se mută, nu și fundamentele metodologice (vezi studiile unui John Van Buren, de pildă). Levinas? De ce nu Karl Rahner, cu a sa Geist in Welt?

            Evident, există sublimi grăjdari creștini, așa cum există monahi ce-ți pot trece cosmologiile științifice ale antichității, cearta universaliilor, iconolgia lui Panofsky și paradoxurile diferenței sexuale la Lacan.

            Sugerați cumva că Pronia e… gauchistă?

            PS: nu mi-e clar de ce afișați largi surîsuri bălaie la fiecare finish.
            nu de alta, dar e molipsitor (după o sticlă de Château Lafitte, mă-nțelegi…)

            • Sa-l lasam pe Heidegger (nu stiu daca cuvantul factice reda fiintarea, la asta va referiti presupun). Tot ce vreau e sa se inteleaga ca textul e despre lucruri care au legatura cu omul in totalitatea lui si realitatea interna a bisericii, acolo nu e ceva ce tine doar de preocuparile savante ale teologilor, ci de practica si gandirea bisericii. Nu e nevoie de Heidegger aici, nici nu trebuie sa stii sa citesti ca sa te incadrezi. Si da, exista destui eruditi prin manastiri, dar nu asta e comoara gandirii teologice ortodoxe.
              Pronie in sens gauchist, adica Marcel Gauchet? Nu sunt prea sigur ca inteleg, oricum stiu ca el gaseste ca radicalizarea conceptului teologic de transcendenta la finele evului mediu e in spatele aparitiei modernitatii cu tot ce implica ea, individualism, stiinta moderna, secularism etc (la el, asta e sensul dezvrajirii religioase a lumii). Asta daca va referiti la el. Dar ce e cu pronia si ce legatura are asta cu restul, nu inteleg :)
              Vedeti, nici aici nu scap de smilurile astea. Asa sunt eu, mai mereu cu gura pana la urechi, uneori si cand joaca scaunul sub mine de indignare. A nu se intelege ca rad de oameni. Nu-mi permit asta nici macar in vis; ii mai trag de maneca sau ma stropsesc la ei, dar de ras, exclus.

            • @ Constantin Bălășoiu

              Punctual:

              i. nu factice, ci Faktizität (i.e., faktisch-geschichtlichen Leben în opoziție cu husserliana transzendental reines Bewußtsein )

              ii. Dom’le, nu Gaucheisme (l’analyse historique chez Marcel Gauchet), ci Gauchisme (action politique que l’on considère comme étant trop à gauche.) Ziceați că lui Dumnezeu îi plac marginalii, roturierii, umiliții și obidiții…

              iii. Pentru mine, de pildă, Filocalia e caseta cu bijuterii a teologiei răsăritene.

              iv. Vă las, în încheiere, un fragment dintr-un teolog trans-atlantic, Robert Farrar Capon. Simt că o să vă pice bine :

              So often, whether because of thickheadedness, lack of study, scanty preparation, or just plain boredom, preachers unceremoniously heave the treasures of Scripture out of the pulpit as if they were flopping out so many dead fish. There is no fascination in their monologues, no intrigue, no sense whatsoever that the ministry they have been given is precisely that of being majordomo over a house to end all houses. The most they ever achieve is a kind of monomaniacal enthusiasm for the one or two items that happen to suit their own odd tastes: hellfire, perhaps; or their sawed-off, humanistic version of love; or their short-order recipe for spirituality; or the hopelessly moralistic lessons in good behavior that they long since decided were more palatable than the paradoxes of the Gospel. […] We should all prey for them. May God hasten the day on which they will stay in the castle storeroom long enough to get stark staring bonkers about the Word and hilariously drunk on Scripture.

  18. 27.” Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” – Iacov 1: 27

    • Nimic mai corect, ontologia relatiei a Parintilor Capadocieni are de-a face cu asa ceva. Sf Vasile de ex a fost extrem de implicat. Ca Mitropolit al Cesareei din Capadocia a ridicat niste asezaminte pentru saraci, orfani. Si-a folosit averea pe care o mostenise in asta, e bine de stiut

  19. ortdoxie si etica puse impreuna? crapa ceru! Ce sa intamplat mai in ultima perioada? Nu mai stiu popii ortodocsi cum sa-si mareasca influenta? O fi un semn de crestere din partea altor culte? O fi nevoie de mai multa putere si influenta, caci toata lumea vrea afaceri cu statul; e o dorinta veche a bisericii sa se extinda in scolile publice unde mintile copiilor sunt cele mai vulnerabile la mesajele lor. Ultimu bastion de cucerit, caci acu avem biserici la fiecare colt. Doamne ca nu da fulgeru in ele ca pe vremea lui Isus.

  20. Excelent articol! Pe aceasta structura cred sincer ca puteti dezvolta un intreg serial. Este o hrana de care avem nevoie in aceste vremuri dubioase, cu valori inversate si pasiuni anormale. Eu o sa fiu mai materialist in exprimare si o sa arat de ce avem nevoie de religie inca din scoala. Societatea europeana, ca varf al societatii umane este una nascuta in valorile crestinismului. Faptul ca avem contestatari la acest articol este meritul integral al radacinilor sociale crestine. Le cer sa faca un efort de imaginatie si sa se transpuna pe un for similar in Iran. Va asigur ca nu au atata imaginatie! Suma a frustarilor zilnice, sugrumati de insuccesele personale, lasi in fata realitatilor cotidiene, cedam in fata provocarilor si incercam sa gasim vinovati acolo unde stim ca nu vom primi o riposta echivalenta. E convenabil sa gasesti inutilitatea orelor de religie. Surpriza! Rezultatele examenelor scolare ne arata inutilitatea studiului matematicii, literaturii si a stiintelor conventionale. Sa le excludem si pe acestea? Ramanem cu atelierul de lucru manual si cu cele doua ore de sport dar, contestatarii nu se vor mai simti singuri la periferia societatii. Sigur nu ne dorim mai multi ignoranti, nu ne dorim o delicventa crescuta si o atitudine respingatoare fata de munca. Atunci sa ne gandim de unde vin toate acestea. Sa reflectam asupra realitatilor din societatile unde crestinismul nu are putere. Ca bun crestin nu le doresc s a plece inspre acele meleaguri pagane dar daca tot paraziteaza societatea romaneasca si europeana sa aiba decenta sa o faca in liniste.

  21. De remarcat, Mircea Eliade şi Emil Cioran nu au fost niciodată profeţi în ţara lor. Iar Caragiale nu a avut parte de o aniversare la măsura operei şi contribuţiei sale din partea intelectualilor români, doar realitatea a oferit o validare aproape identică a autenticităţii operei sale.

  22. Cu cateva amendamente: cei care critica un lucru il fac pentru ca din lumea lor asa se vede. La fel ca in restul societatii romanesti ies in evidenta lucrurile si oamenii mai putin reprezentativi. Fiti siguri ca daca cineva a cititi o parte din bibliografia trecuta in revista, poate sa gandeasca ortodoxia altfel. Insa majoritatea raman la un nivel superficial de unde ceea ce se vede, si deranjeaza, este coruptia, opulenta, nepotismul etc, lucruri despre care in cartile enuntate nu se prea vorbeste (sunt infierate doar la Sfintii Parinti). Problema este si a sitemului teologic ortodox. Sa ma explic: puteti intreba cati dintre profesorii de religie, preotii slujitori ai altarelor, ierarhi, mai citesc sau au citit macar partial bibliografia trecuta in revista. Preocuparile lor au devenit in timp mici asemenea lumii care ii priveste si ii judeca. Superficialitatea este cuvantul la ordinea zilei – a devenit baza, cutuma. Elementul traditie (FARA A-I MIMIMIZA ROLUL IN SENS ADEVARAT ORTODOX) joaca un rol mult prea important tinzand sa deformeze si distorsioneze Adevarul. Slujitorii Bisericii s-au lasat purtati pe acest tobogan pe care aluneca de 23 de ani intreaga societate romaneasca. Poate toate aceste critici, opozitii, infierari si judecati emise (fie ele pertinente sau nu), ar trebui sa ne dea de gandit si sa determine schimbarea in bine a ortodoxiei romanesti, sa produca declicul in interior ca vazand mai apoi altii (cei din afara) modul de manifestare corect – ortodox sa ne ia drept exemplu… S-AR MAI PUTEA SPUNE MULTE DAR MA OPRESC AICI.

  23. REligia e una, dogma crestina e cu totul altceva.

    Manualele ar trebui sa fie de religie. Ele sunt in realitate mici compendii te catehism ortodox.

    Nu am nimic cu crestinismul ortodox, dar locul sau este in biserica ortodoxa, nu in sistemul de invatamant.

    Manualele de religie ar trebui sa prezinte ceva cam de genul „Istoria religiilor”, sa arate importanta acestui fenomen spriritual pentru om, care este locul sau in societate. Toate astea respectand binenteles principiul corespondentei cu varsta.

    Dar este total nerelevant si chiar daunator ca un copil de 7 ani sa fie invatat la socala, la religie, sa-si faca semnul crucii. In afara de faptul ca asta apartine dogmei, nu religiei, nici nu are cum sa inteleaga de ce trebuie sa faca gestul respectiv. Este prea micpentru asa ceva.

    Pe scurt, religia ar trebui predata cu referinte la toate confesiunile si la nivelul potrivit varstei.

    Acum copii fac la scoala catehism ortodox cu nerespectartea principiului corespondentei cu varsta si nu religie, asa cum legea prevede.

    • Lung, domnule, lung. Documentarea, eruditia, volumul nu suplinesc onestitatea intelectuala si va dau cateva exemple la repezeala:

      1. ” Ei, cand te uiti la toate astea nu prea sti cine e mai ignorant si problematic si cine nu.”

      Lasati ca nimeni nu le stie pe toate. Va garantez ca daca va uitati „la toate alea” din cealalta parte (sau din alt loc) altii par la fel de ignoranti. Nu cred ca ajuta cauzei pentru care pledati o proba de condescendenta.

      2. „Sa extragi cuvinte ca iad, maslu, judecata etc si apoi sa concluzionezi stereotip ca toatea astea inseamna obscurantism, falsuri, manipulare si/sau ca manualul de religie trebuie scos din educatia elevului, e doar o alta eroare, probabil una de proportii, pentru ca in definitiv cultura si civilizatia europeana sunt impletite inextricabil cu filosofia si istoria bisericii.”

      Exemplu clasic de sofism in care se inlocuieste o argumentatie printr-un truism, de necontestat dar care, vai, nu are legatura cu ceea ce se dorea demonstrat.

      3. (Fara citat) Va lipseste perspectiva critica, impartialitatea. Este perfect legitim sa lipseasca dintr-un eseu, dar nu e legitim sa lipseasca dintr-un argument. Nu puteti pleda cauza crestinismului (vs. secularism) cu formularile, limbajul si conceptele din interiorul lui. Ca sa n-o mai lungesc, va inscrieti in genul de argumentatie „crestinismul e adevarat pentru ca asa scrie in Biblie”.

    • Chiar nu vad cum puteti separa religia de dogma. Mi se pare ca confuziile pe care le faceti sunt tocmai rodul lipsei de educatie religioasa, De pilda, semnul crucii nu este o dogma, este o practica a religiei ortodoxe, exact invers de cum sustineti.
      Nu vad de ce un copil presupus ortodox sa invete generalitati si nu religia ortodoxa. Asta prevede legea, deocamdata. De ce sa nu invete care este rostul practicilor pe care, teoretic, le vede in fiecare duminica la biserica? De ce sa nu stie ce este o ectenie, un vohod, o epicleza, un heruvic, un axion?
      Sunt total de acord ca copiii sa invete si istoria religiilor, dar cum se spune, camasa e mai aproape de trup decat haina. Ba chiar plusez: la clasele mai mari sa invete apologetica crestina si ortodoxa.

      • Religiile (in sens larg) nu sunt toate dogmatice… Si nu au fost intotdeauna preponderente cele dogmatice. In plus, fenomenul religios este mult mai complicat decat cel rezultat din reflexia catorva confesiuni, chiar pretinse majoritare.

        Si la nivel individual, demersul religios este uneori contradictoriu, in sensul ca abaterea de la dogma este inerenta atunci cand ratiunea functioneaza. Sf, Maximilian (daca nu ma insel) spunea ca nu se poate abtine sa gandeasca ca un neoplatonic, desi stie ca este crestin….

        Cat este de dogmatica gandirea lui Jakob Bohme de exemplu? Dar poate fi el consdierat o persoana atee? Ar fi ilogic.

        Viziunea sufi asupra lumii este ea dogmatica? De altfel orice conceptie religioasa bazata pe iubire (si le gasim ca ramuri in islam – „sufi este inima palpitanda a islamului” spune cineva, in crestinism – este miscarea rosicruciana dogmatica? Lectorium rosicrucianum a dobandit statut de religie in Franta, dar ea nu se considera decat crestina).

        Si ar mai fi si alte argumente, mergand pana la deplasarea prezentei divine in sisteme de gandire care nu sunt nici filosofice nici religioase per se.

        Din moment ce am demonstrat mai sus ca exista religii declarate care nu sunt dogmatice si ca sistemele de gandire pot excede dogma odata cu excederea unei religii ca atare, rezulta ca exista religie si fara dogma. q.e.d.

        –––––––-

        Un copil de 7 ani nu va intelege in veacul vecilor sensul si rostul practicilor religioase, cel putin din simplul motiv ca gandirea abstracta se formeaza dupa 10-11 ani, iar religia nu poate fi inteleasa doar cu gandirea concreta. Cred ca va fi foarte surprinzator pentru oricine sa discute despre locul unde sta Dumenezeu cu un copil de 8 ani. Poti sa ii spui de o mie de ori ca sta in cer, el va continua sa te intrebe unde in cer, unde e casa lui, daca sta pe un nor samd. A se vedea Piaget (sau oricine altcineva, eventual din gandirea pedagogica clasica) in ce priveste momentul si modul formarii gandirii abstracte la copil.

        Avand insa o foarte puternica memorie si o mare capacitate de perceptere a sentimentelor parintesti, bietul copil va sfarsi prin a se preface ca intelege unde e Dumenezeu si unde sta El…

        Faptul ca noi ne-am obisnuit sa ii indopam pe copii cu tot felul de cunostinte ininteligibile nu inseamna ca asa si trebuie. Si faptul ca pot repeta pe de rost diverse definitii si pot face diverse gesturi (cum ar fi semnul crucii) nu inseamna ca i-am si „invatat” ceva. Repetearea nu e invatare iar memoria nu inseaman intelegere – a se vede modul specific de invatare al copillui mic magistral descris de Montesorri.

        PRin urmare, predarea religiei sub forma povestilor despre Dumenezeu si a actelor de ritual nu este eficienta la scolarul mic, fiind in realitate doar reflectarea vantiatii noastre de a crede ca daca reusim sa ii chinuim astfel pe copii suntem si noi placuti lui Dumenezeu, care ne va da salarii mai mari, masini mai scumpe, femei mai frumoase…:-))

        • Exista mai multe aspecte pe care le neglijati.
          -aspectul ne-dogmatic al religiei pe care il propuneti este strain spatiului nostru religios.
          -pentru a vorbi inclusiv de sufism sau rozicrucianism trebuie sa existe niste elemente definitorii a caror adoptie sau rejectie te pozitioneaza inauntrul sau inafara acestor curente, si care deci functioneaza ca niste dogme.
          -toate exemplele pe care le propuneti sunt manifestari particulare pe structura unei religii dogmatice
          -cu exceptia sufismului, exemplele sunt prea putin reprezentative pentru a forma o disciplina pe principiile lor
          -aceste cazuri nu neaga dogmele traditiei din care au aparut, sunt doar moduri de traire a acelei traditii
          -chiar daca acceptam concluzia la are ajungeti dumneavoastra, ca exista religie fara dogma, nu rezulta ca aceasta este o paradigma superioara
          -in orice disciplina exista diverse niveluri de intelegere a unui subiect. De aceea programa la religie acopera clasele 0-12. Clasele mici sunt cele potrivite pentru ca elevul sa-si insuseasca sensul literar al scripturilor, primul pas de la care trebuie sa porneasca orice exegeza la varste mai inaintate. De asemenea, gesturile ritualice sunt in fazele timpurii de dezvoltare cognitiva vehiculul potrivit pentru a comunica conceptul sacrului, urmant ca ele sa fie umplute de semnificatie odata cu inaintarea in varsta si intelegere.

          Ca un corolar, Little Kids with Big Questions:
          http://www.mark-shea.com/lkwbq.html

  24. Nu ma pot, deloc, hotari asupra caror premise – pentru mine, absurde – ale autorului sa poposesc. Si cum sunt prea multe, gravitez asupra celor care mi-au sarit brutal in ochi.

    Mai intai, gratuitatea presupunerii nestiintei secularistilor, ignorand faptul ca cei mai vehementi oponenti sunt si cei mai educati. Mai mult, pe masura scaderii cunostintelor, cam scade si opunerea. Plus ca ma face sa ma intreb daca dansul cunoaste convingerile umanistilor seculari de la ASUR (si mai ales din lume)…

    Apoi, acceptand ca scrierile mentionate in capitolele 2, 5, 6 ar fi mai mult decat filozofari si comentarii literare pe unul dintre cele mai raspandite basme din lume, il intreb pe autor cam in ce clasa crede ca vor ajunge elevii sa discute cele mentionate? In cei ~12 ani in care am studiat religia la scoala, nu retin sa fi atins macar astfel de concepte – nici chiar la liceul considerat cel mai bun, nu din sat, ci din orasul aflat pe locul 5 in tara, raportat la numarul de locuitori.

    Iar scrierea „sti” dintr-o fraza, din al doilea paragraf, care vorbeste despre ignoranti, sper sincer ca a fost accidentala.

    Cat despre celelalte… comentarea pe un articol online e prea anevoioasa pentru a aprofunda discutia.

    • Ei haideti, v-ati descurtat excelent pana acum. Daca va consoleaza, nici eu nu dispun de o situatie privilegiata de a scrie pe aci
      Bun, n-ati prea inteles mare branza. Ignoranta secularitilor se vede cale de cateva poste din modul in care au pus probl. Credeam ca e clar. E partea cea mai neconceptuala a articolului.
      Acum, eu nu discut acolo probl de interes academic. Sunt si asa ceva, evident, dar eu discut acolo ceva ce tine literalemente de viata interna a bisericii, de realitatea care o construieste la modul fundamental. Nu e vina mea ca dvs si altii ca dvs sunteti straini de asta. E vina voastra in schimb ca trageti concluzii cand se prea poate sa faceti parte dintre cei care nu stiu nici macar cate evanghelii sunt biblie sau cine le-a scris.
      Sper sa nu ma sanctionati prea rau pt i-ul ala

      • Majoritatea secularistilor cunosc destul de bine literatura sacra si gasesc ca prtentiile metafizice pe care le ridica acest gen de texte sunt ridicole avand in vedere raportul dintre asumptiile nefondate pe care se bazeaza toate speculatiile teologice, doctrinele schizoidale (sf.treime de exemplu sau luminile necreate din dogmatica lui staniloae) si pretentia de adevar absolut revelat.

        Copiii trebuie sa stie ca ‘Life of Brian’, filmul lui Monty Python este aproape un documentar, nu fictiune. Originea cultului lui John Frum o dovedeste : http://en.wikipedia.org/wiki/John_Frum

        Pretentia ca teologia si mistica pot fi interpretate si prin prisma textelor unor Platon, Plotin, Leibniz, Hegel, Kierkegaard, Heideger, etc. si ca astfel sunt confirmate de autoritatea acestor filosofi speculativi este ridicola. Speculatiile nu pot fi sustinute cu alte speculatii, astfel capatand valoare de adevar.

        • Ziceti ca secularistii sunt destepti si bine pregatiti metafizic? Or fi nu zic nu, dar in materie de religie de cl a III si a IV-a au dat cu oistea in gard. Oricat de prost gasiti ca e textul meu, cel putin atat se vede bine din el.
          M-ati prins cu filmul life of brian, nu l-am vazut, dar o sa ma sinchisesc sa-l vad, iar John Forum e nerelevant. De scelerati n-a dus lipsa pana acum nimeni, nu e o trasatura speciala a religiosului. Ia uitati-va printre atei, mi se pare ca s-ar putea sa gasiti destui nebuni pe acolo; unii dintre ei de o atrocitate ca aproape toate galaxiile care ne-au urmarit au umplut universul cu indignarea lor –l-ati citit pe Stephen Courtois? Imi tot vine in minte vorba aia a lui Karamazov dupa care daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis. Profetica, vizionara vorba, nu?
          Mai aveti o idee foarte ciudata la final, adica teologia apeleaza la autoritati din filosofie ca sa-si legitimeze speculatiile, metafizica sau asa ceva. Asta e tare de tot, si as propune un premiu gras pentru cele mai serioase prostii care au putut fi gandite in ultimele doua saptamani.
          Daca filosofii si-au castigat respectul pt dvs, teologii sunt niste impostori, filosofia e onorabila, teologia face si ea ce poate, se agata eventual de altii. Bun, dincolo de asta, filosofia nu inseamna nume si autoritati decat pentru capetele seci din lumea asta, filosofia inseamna concepte, constructii etc, unele mai relevante pentru anumiti teologi si problematici sau anumite posibilitati de constructie si argumentare altele nu sau chiar in conflict deschis cu ele. Iar drumul asta nu e cu sens unic. Ideile nu cunosc drumuri unidirectionale. Circula pe toate sensurile, de ex filosofii catolici sau evrei. Ce ziceti de ex de Levinas, Jean Luc Marion, Michel Henry, Buber, Gabriel Marcel etc, ca sa-i iau pe cei mai sonori care au ajuns si prin librariile noastre? Sa va vad :)

      • Sarcasmul dumneavoastra nu e fin.

        Nu, domnule, am inteles. Dar mi-e atat de urat a scrie comentarii kilometrice pe varii saituri, mai ales la ore tarzii, de nu va puteti inchipui… Accept, dara, a fi considerat un incuiat in prima faza. Nu tot timpul am grija sa fiu cat mai elocvent in scriere. Iar acesta e cel mai sarac mod de comunicare, si cel mai facil mod de a fi prost inteles, atat timp cat fiecare citeste ce are in fata ochilor folosind cel mai des propria voce/stare.

        Intradevar, modul de a pune problema condamnat de dumneavoastra este cel putin limitat. Si pe drept condamnabil.

        Dar: „ASUR a amenintat mai multi directori de scoli (n.a. cu dosare penale), pentru a nu inscrie copii la aceste ore fara acordul explicit al parintilor, spun reprezentantii institutiei de cult (Patriarhia Romana), potrivit Mediafax.”

        Apai domnul meu, am convingerea ca niste umanisti seculari sunt mai intelepti decat relateaza o agentie de presa ca ii acuza o institutie direct implicata. Sau doar astia romani or sti sa faca treaba romaneste.

        Iar viata interna a bisericii, e viata interna a bisericii. Nu e nici vina mea sau a altora ca suntem straini de asta. E vina Bisericii ca se comporta doar ca un oricare alt big business, politizat la refuz, si doar cu camera ascunsa/accidental mai transpira cate ceva. Si inca ceva, lasati-ma, rogu-va cu atitudinea asta de holier than thou. Intelegeti ca aici nu discutati cu telespectatorii antenelor. Iar daca sunteti la randu-va spalat pe creier, asta e.

        O gluma ieftina zice: Religia e ca un penis. E in regula sa aveti unul. E in regula sa fiti mandri cu el. Dar va rog, nu-l scoateti in public sa-l fluturati de jur-imprejur. Si mai ales, nu incercati sa-l varati pe gatul copiilor mei.

        Si chiar fac parte din cei care nu stiu cate evanghelii sunt in biblie, sau cine le-a scris. Dar sunt satul de tentativele voastre de a le spala pe cele absolut ridicole si de a le adapta pe toate in functie de convingerile personale.

        Intre timp, eu prefer sa-mi traiesc viata dupa urmatoarele cuvinte: “Live a good life. If there are gods and they are just, then they will not care how devout you have been, but will welcome you based on the virtues you have lived by. If there are gods, but unjust, then you should not want to worship them. If there are no gods, then you will be gone, but will have lived a noble life that will live on in the memories of your loved ones.”

        Deja m-am intins mai mult decat mi-as fi dorit… nici nu mai sunt dispus sa revad ce am scris. Oricum interesul nu e prea mare…

  25. În școală ar trebui să se studieze ISTORIA RELIGIILOR, cu o bibliografie incluzând pe Mircea Eliade. Religia ca atare este opțiunea fiecăruia, ea se practică acasă sau în lăcașuri de cult. În România, ca și în lume există o multitudine de religii. Cu ce drept ortodoxismul creștin este impus de Bisericpă drept unic model? Revenim la Evul mediu?

    • Bre, istoria religiilor inseamna pct de vedere al unui istoric, chiar daca ala se cheama Eliade sau altcineva. Bisericile sa mearga la scoala si sa-si expuna singure doctrinele, istoria etc. Nu le poate inlocui nimeni mai bine in asta :)

      • Observ ca tot o repetati pe asta cu „punctul de vedere al unui istoric”. De ce tentativa asta de limitare incapatanata? Nu cred ca istoria (generala) predata in scoli se limiteaza la punctul de vedere al unui singur istoric. Cea a religiilor de ce ar fi obligata la astfel de limitare? Sau si asta doar pentru a putea mai apoi sari cu gura ca sunteti (oricarei religii ati apartine) persecutati?

  26. PS: pacat ca nu aveti dispozitia unei discutii a la interviul lui George Coyne cu Richard Dawkins. Sau, pesemne ca, cel putin potrivit BOR, ambii sunt eretici?

    • Din cate stiu eu, Dawkins ar fi apostat, iar Coyne eretic. Dar nu cred ca la interventiile lui Coyne in dialogul cu Dawkins nu ar subscrie si un ortodox.

  27. Ce știi despre droguri? în general mai nimic sau doar ce ai auzit de la TV. Vorbesc aici despre cei care vor să le interzică. Raționamentul din capul articolului se poate aplica la orice despre care știi suficient cât să refuzi dar nu vrei/ nu ai timp să afli mai mult.
    Ce știi despre canibalism?
    Știi destul cât să i te opui. Nu trebuie să știi toate detaliile unui lucru ca să i te opui. Nu trebuie să știi formula otravei ca să nu o bei. Așa și cu religia. Nu prin a mă convinge că e complicată o să mă faceți să o accept. Trebuie să fie și utilă și preoțimea e în general inutilă și hrăpăreață.

    Puteți să vorbiți în continuare în sferele înalte, dar oamenii vor vedea cât de falsă e biserica și încrederea va scădea încet dar sigur.

    • Vezi tu, despre droguri poti afla intr-o ora de curs suficient cat sa iei o decizie, despre religie ai nevoie de niste ani, daca nu cumva si de o implicare de alt tip. Iti faci publice concluziile si iei decizii inclusiv cu taraboi daca e cazul cand ti-ai facut temele. Asa ca eu zic sa-i lasam pe zmeii de la ASUR sa-si vada de lucrurile la care se pricep ei cei mai bine. Credeam ca e clar din articol ca nici macar la o religie de cl a III-a nu se pricep.
      Acum, eu nu cred ca e destept sa deschideti o discutie despre falsitatea bisericii. Nu cu datele astea, adica sau intelegeti o biserica in intregime, adica in practica si gandirea ei, sau o lasati balta. ASUR de ex e pur si simplu un scandal public.

  28. am citit ceva mai sus scris de leo taxil si acord maximum de respect pentru omul asta si pentru felul cum gandeste….bravo si fiindca am intrat in discutie haideti sa va povestesc daca aveti rabdare ce mi s-a intamplat recent…..am un baiat in clasa a III a si bine-nteles i se preda religia in scoala preotul care ii preda aceasta materie ia incheiat media cu calificativul B din cauza ca nu a avut prezente duminica la biserica si nu din cauza ca nu ar fi invatat….mentionez ca preotul acesta nu tine slujba in sat la noi ci undeva la vreo 18 km in alt sat….ca sa stie cati copii au fost la biserica acesta a delegat o fata din clasa cu baiatul meu care se duce la biserica cu un carnetel si un pix si ii scrie pe cei care se duc la biserica ….ceva ma face sa ma duc cu gandul la vechea securitate… in ziua cand ia incheiat media baiatului meu acesta a fost tare afectat si nu stiam ce sa fac sa-l linistesc si ma gandeam ca putea sa-i treaca prin cap fel si fel de ganduri sinistre …. s-au mai intamplat cazuri….sau putea sa se duca la fata care scria pe carnetel si cu intentia de ai aplica o lectie poate ca o trantea cu capul de o piatra si ar fi murit va intreb cine raspundea de eveniment ?????? si inca ceva ….de unde stia preotul asta ca in duminecile respective eu nu am fost cu copilul la o alta biserica sau la o manastire ????? de ce a luat o masura decisiva in ceva pe care nu poate sa dovedeasca???? mi-e scarba sa mai vad popi la tv ba homosexuali ba afaceristi cu terenuri ba pe dracu sa-i ia asa ca adio religie scarboasa facuta de niste scarbe ordinare de popi jegosi pe mine popa acesta ma indepartat de aceasta institutie ….. luate-ar dracu de popa

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Balasoiu
Constantin Balasoiu
Master in stiinte politice (la FSPUB), a publicat articole la Idei in Dialog (2006-9) si Revista 22 (2011)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro