marți, decembrie 5, 2023

Remember: Când statul român si-a cerut iertare…

18 decembrie 2006, Parlamentul României: „Ca șef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbușire, în decembrie 1989. Luând act de realitățile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal. […] În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii”.

Raportul Final şi discursul presedintelui Traian Băsescu din 18 decembrie 2006 au intrerupt definitiv continuitatea statului de după cel de-al II-lea război mondial (deci a acelui stat al cărui certificat de naştere a fost instaurarea samavolnică a guvernului marionetă Petru Groza la 6 martie 1945 şi care a fost transformat in colonie sovietică prin proclamarea RPR şi abolirea forțată a monarhiei constituționale la 30 decembrie 1947). Revoluția din decembrie 1989 a marcat prăbuşirea dictaturii comuniste, nu şi sfârşitul definitiv şi irevocabil al statului comunist. Restaurația care a urmat a incercat să impedice această despărțire categorică de trecutul instituțional al comunismului.

Poate cel mai important element este recuperarea memoriei naționale. Prin memorie națională nu mă refer doar la etnicii români. Prin memorie națională nu mă refer doar la ortodocșii români. Prin memorie națională mă refer la toți cei care au suferit pe teritoriul acestei țări datorită dictaturii comuniste, pe de-o parte. Pe de altă parte, mă refer la recuperarea memoriei alături de celelalte țări din Europa Centrală și de Est, ca și din Uniunea Sovietică, pentru că tragedia României sub comunism a fost parte a unei tragedii globale. Comunismul a fost un fenomen planetar, iar efectele catastrofale ale acestuia au fost resimțite în fiecare din aceste țări.

http://www.europalibera.org/a/28189367.html

Imagine: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței, Sighet

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. frumos gest, Domnule Profesor, de a publica astazi, la 27 de ani de cand tinerii bucuresteni s-au strans in fata la ”Inter”, unii platind cu viata protestul lor non violent, pentru a rasturna unul din cele mai opresive regimuri de dincolo de cortina de fier, un articol de memorare. Totusi nu au trecut chiar in zadar acesti ani. Ceva am castigat si vom mai castiga.

  2. si la ce ne-a folosit? uitati-va la evrei. ei condamna orice act care atinge imaginea holocastului si lumea face pasul inapoi. la noi a fost condamnat comunismul dar ramasilete acestuia calca cu mindrie si scuipa pe mormintele. teorie multa, frigiderul sa fie plin si sa avem ce sa birfim toata ziua, munca mai putin asa ca sintem asistati.luati toti pensionatii pe caz de boala incepind din 1991 si o sa vedeti de ce vorbesc.

  3. #1:
    „a acelui stat al cărui certificat de naştere a fost instaurarea samavolnică a guvernului marionetă Petru Groza la 6 martie 1945 şi care a fost transformat in colonie sovietică prin proclamarea RPR”

    Corect, in 1945 Romania a devenit colonie sovietica.

    #2:
    „În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii”. ”

    Basescu a gresit prezentind scuze in numele statului roman pentru niste crime comise in perioada in care statul roman era o colonie. In 1945 statul roman a incetat sa mai existe, teritoriul, economia si populatia cazind 100% sub control (cizma, jug) strain. E ca si cum Obama ar cere scuze americanilor in numele guvernului USA pentru crimele si abuzurile comise de englezi pe vremea cind America de Nord era colonie engleza. Basescu trebuia sa se limiteze la indicarea si acuzarea criminalilor. Daca ar fi pretins si citeva sute de miliarde de dolari despagubiri ar fi fost aproape perfect.

    #3, „Raportul Final şi discursul presedintelui Traian Băsescu din 18 decembrie 2006 au intrerupt definitiv continuitatea statului de după cel de-al II-lea război mondial ”

    Nu au intrerupt absolut nimic. Dimpotriva, efectul a fost ZERO, statul roman e si azi tot o colonie, iar guvernele la fel de ticaloase ca inainte de 18 decembrie 2006. Intrebati orice roman de pe strada ce parere are despre efectele raportului sau daca stie macar anul, nu neaparat data exacta, cind a fost citit. Cei mai multi nici macar nu vor intelege despre ce vorbiti si ce vreti de la ei.

  4. In RFG de dupa cel de-al doilea razboi mondial si post- Nuernberg autoritatile si ONG-urile au implementat un proces de denazificare.
    Intreaga populatie a fost „trecuta” timp de zeci de ani printr-o serie de masuri educative care au demontat si au combatut ideologia nazista/fascista, in vederea anularii oricarei forme de mentalitati revansarde si nostalgice dupa timpurile celui de-al treilea Reich.
    Atit in scoli cit si in conferinte, cercuri de discutii si arta, cultura, dezbateri si intilniri tineretul cit si adultii au fost educati sa nu se mai intoarca mental la vremurile lui Hitler.
    Poate cineva cu mai multa prestanta si experienta de aici de pe contributors ne-ar putea explica mai exact masurile si mecanismele folosite in timpul acelui proces de denazificare.
    In contrapartida, NU s-a organizat un proces similar de „decomunizare” in nici una din tarile foste comuniste. In afara de unele tari (ex Polonia) ce au aplicat cu succes o lege a lustratiei , in majoritatea fostilor sateliti a URSS s-a pus batista pe tambal.
    Condamnarea oficiala a regimului comunist a fost un mare pas inainte, dar daca nu este insotit de masuri educationale adresate intregii mase a populatiei – de la elevi/studenti pina la forme de comunicare create pentru cetatenii adulti – ramine in mare parte doar o declaratie politica a unui presedinte controversat contestata ca atare de unele partide, iar populatia a receptat-o dupa criterii de simpatie/antipatie electorala vizavi de acel presedinte anume.
    Din pacate a trecut pt Romania si al 12-lea ceas in ceea ce priveste o campanie masiva de decomunizare, prin grija guvernantilor care au preferat sa ne alimenteze spaimele si spasmele mentale create de monstruozitatea comunista, in loc sa le eradicheze cind mai profund din mentalul colectiv.
    Urmind logica anti-nazismului inchipuiti-va ca cineva din DE avind calitatea de fost presedinte face urmatoarea afirmatie „in timpul celui de-a treilea Reich au fost si lucruri bune”.
    Ei bine, tov. Ilici Iliescu – artizanul lovilutiei si creatorul sistemului post – ceausescu isi permite in zilele noastre declaratii similare, fara sa i se intimple nimic. > http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21487731-ion-iliescu-aniversarea-revolutiei-nu-tot-trait-comunism-fost-rau-nu-tot-traim-acum-este-bine.html
    Si inca isi permite asemenea monstruozitate la aniversarea „revolutiei”……

    • Trebuie sa recunoasteti ca, strict punctual, tovul Ilcii are prefecta dreptate!

      De data asa NU spune o minciuna, in calitate de Secretar de judet, pentru dumenalui era bine, ba chiar extrem de bine, in comunism!

      • Ba deloc nu i-a mers bine la tov Iliescu. era „marginalizat” pe undeva pe la Iasi parca…dupa lovilutie s-a umflat de putere ca un cancer supradimensionat..si apoi a continuat sa puiasca nastasi, ponte, dragne…e mama si tatal coruptiei, nationalismului, antieuropenismului si noptii generate de somnul ratiunii.
        Insasi faptul ca e inca in libertate e o rusine pt orice cetatean din Romania.

  5. Recuperarea memoriei naționale nu face decât să întărească convingerea că între statul marionetă instaurat de bolșevici în România și statul actual există o neîntreruptă continuitate, care nu s-a evaporat deloc prin descântece oficiale, fie ele și sub formă de scuze.
    A-ți cere scuze e uneori prea puțin, ba chiar ipocrit alteori. Ceea ce se cunoaște nu doar la nivelul Europei de Est, ci și la nivel global.

  6. Repet la nesfarsit: dar cei care au adus si, mai ales, au implementat comunismul in Romania nu au nici o vina? Revedeti cine erau sefii securitatii din regiunile RPR. Toti romani neaosi! Ne-au violat la propriu si la figurat. Si tot ei ne pun sa ne cerem scuze!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro