Prafonarea și subvenționarea prețurilor la energie, într-o lume normală, probabil că ar fi fost o măsura bună.
Plafonarea și subvenționarea au apărut deoarece prețurile la energie au crescut inacceptabil (în România) începând cu 2021, deci inaintea începerii războiului din Ucraina.
Înainte de plafonare
Primele semne de creștere au fost în februarie – martie 2021, când o parte din furnizori au refuzat să își respecte contractele pe care le aveau încheiate. Cu alte cuvinte au refuzat să livreze energia vândută în avans (prin contracte forward) consumatorilor, preferând să fie dați în judecată de cumpărători sau să plătească amenzi minuscule administrate de ANRE.
Încă de atunci am semnalat că piața de energie este prost organizată / reglementată / supravegheată / monitorizată, iar jucătorii nu sunt penalizați dacă nu respectă regulile. Cu alte cuvinte, ANRE nu își face treaba!
Sciam în iulie 2021 (înainte de subvenționare și plafonare): ”prețurile de pe piața pentru ziua următoare (PZU) au crescut cu 181% între iunie 2020 și iunie 2021, (…) importurile au crescut cu 23%.”
Și tot atunci enumeram 15 cauze pentru care crescuse prețul energiei, pe care le sumarizez: lipsa investițiilor, capacitățile securitare existente au tehnologie veche, necompetitivă și cu randamente mici, introducerea regenerabilelor (care din start au randamente mici – factor de capacitate) fără investiții în rețelele de transport și distribuție și fără capacități de stocare, introducerea schemelor de amendare a emisiilor de CO2, nedecolmatarea lacurilor de acumulare, cheltuieli nejustificate în companiile poducătoare (de stat), amânarea extragerii gazelor din Marea Neagră, creșterea importurilor, management politizat și deprofesionalizat (al companiilor de stat care produc 71% din energie) care a dus la dus la introducerea de agende paralele de către grupurile de interese nelegitime, la îndepărtarea specialiștilor și din minister și din companiile de stat – implicit a gândirii critice, tratată ca „delict de opinie” sau „deviaționism” de la „linia partidului”.
Tot în vara lui 2021 spuneam și de proasta organizare a piețelor și de anomaliile la care erau supuse, sub privirea ”atentă și îngrijorată” a ANRE-ului, unde același electron sau aceeași moleculă de gaz erau vândute de mai multe ori (din furnizor în furnizor) până la consumatorul final. Și tot acum aproape 5 ani propuneam ca piețele de energie să fie reorganizate după cum urmează: OPCOM-ul să fie transformat într-o adevarată bursă de mărfuri, rămânând piețele de echilibrare în administrarea Transelectrica, înființarea unei case de compensare pentru a nu mai exista riscul de a rămâne în aer cumpărătorii, crearea de instrumente de hedging pentru o adevarată „democratizare” a bursei, organizarea și profesionalizarea brokerajului pentru a se întâlni în piață profesioniști care știu ce fac și care lucrează pentru cei care i-au angajat și nu pentru concurență.
Despre piețe
Între timp au crescut prețurile la energie (și) din cauza războiului din Ucraina și Romania a decis ca să protejeze economia și consumul casnic prin plafonare și subvenție.
În piața de gaze, lucrurile par simple: avem trei mari producători care au peste 95% din producția internă (Romgaz, Petrom și BSOG), încă câțiva producători minusculi și doi sau trei importatori. La aceștia se adaugă câteva zeci de furnizori, adică companii care cumpară ieftin și vând scump. Problema este că aceștia nu se întâlnesc pe o piață la vedere, majoritatea contractelor sunt bilaterale și netransparente, ANRE-ul (căreia i se raporteaza contractele) și Transgazul (care trebuie să cunoască fluxurile de gaz) trateaza aceste informații ca secrete. Normal, gazele ar trebui să se tranzacționeze pe OPCOM (unde piața nu înregistrează cu anii vreo tranzacție), BRM (care nu acoperă nici 1% din tranzacții) și platforma SEAP (Sitemul Electronic de Achzitii Publice – e-licitatie.ro), care nu contează nici ea.
Piața de energie electrică este mai sofisticată, fiind organizată în 10 piețe pe OPCOM la care adaugăm piețele de echilibrare și servicii de sistem ale Transelectrica.
După plafonare
Fig. 1 – Cotele de piața ale piețelor OPCOM în perioada 2021 – 2023 (prelucrare Cosmin Păcuraru)
Prima observație: în patru piețe nu s-a tranzacționat nimic!
În începutul lui 2022 s-a introdus MACEE (mecanismul de achiziție centralizată a energiei electrice), parte a plafonării și subvenției prețurilor la energie. Acest mecanism înseamnă de fapt că ceea ce numeam noi (impropriu) piață liberă se transformă într-o piață cu un singur cumpărător, statul prin Transelectrica – OPCOM.
A doua observație: piața pe ziua următoare (PZU) a devenit cea mai importantă, acumulând aproape 50% din tranzacții. PZU, fiind o piață spot, a făcut ca marile companii producătoare de energie electrică și marii consumatori să nu-și mai îndeplinească planurile de afaceri, ceea ce le conferă o mare instabilitate financiară, mari probleme în relaționarea cu băncile și mari probleme în intocmirea documentațiilor de obținere de fonduri naționale sau europene.
Din figura 2, observăm că dintr-o dată volumele tranzacționate pe OPCOM scad semnificativ. Înainte de introducerea acestui mecanism, se tranzacționa între 80% și 90% din consum pe OPCOM. După introducerea MACEE, pe toate piețele OPCOM se tranzacționează între 25% și 30%, restul de contracte sunt bilaterale și netransparente.
Fig. 2 – Evoluția consumului de energie și a volumului tranzactionat pe OPCOM între nov. 2022 – oct 2024 (prelucrare Cosmin Pacuraru)
Deducem că schema plafonarea nu a fost cea mai bună variantă de protecție a consumatorilor deoarece nu avem nici un fel de informație asupra cantităților de energie tranzacționate, numărului de contracte și prețurilor rezultate din tranzacții. Se confirmă ce am scris chiar la începutul crizei energetice românești că toată schema este o butaforie care, pe atunci scriam că e probabil o șmecherie a ”gulerelor albe din energie”.
Scriam săptămânile trecute că în toți acești ani de criză energetică, statul a cheltuit 6 miliarde de euro pe schema de plafonare și subvenționare, dar banii nu știam unde s-au dus, până acum câteva zile, când Asociația Energie Inteligentă a lui Dumitru Chisăliță a scos o analiză asupra „profiturilor imense pentru unele companii de furnizare a energiei electrice” . Din această analiză reiese că există cațiva furnizori de energie care și-au mărit cifrele de afaceri cu procente considerabile în ultimii ani, așa că s-au analizat Top 5 furnizori:
Fig. 3 – Raportul între profitul net și cifra de afaceri la TOP 5 companii de furnizare a energiei electrice (Sursa – asociatiaenergieinteligenta.ro)
Așa ca am apelat la site-ul specializat listafirme.ro care ne-a dezvăluit că aceste companii de furnizare aparțin acelorași acționari: familia Oancea – Tinmar.
Fig. 4 – Acționariatul primilor 5 furnizori de energie electrica (Sursa: listafirme.ro)
O singură concluzie: această schemă de plafonare ar putea fi fost concepută în ”colaborare” cu acești furnizori de sub familia Oancea. Coroborând cu zvonurile apărute (și despre care am mai scris) în toți acești ani, că proiectul de HG a venit pe sub ușile ANRE, nu trebuie să ne mire pe noi ci numai pe cei care veghează la bunul mers piețelor de energie și al statului, adică ANRE, parchetele, serviciile de informații …
Ce este de facut?
Este evident că actuala situație, în care statul a pierdut 6 miliarde de euro în trei ani, nu trebuie să se mențina, adică actuala schemă de subvenționare și plafonare trebuie să fie desființată!
Dar să revenim la „butaforia” care a existat înainte? Este evident ca legislația privitoare la organizarea piețelor de energie (adică legea energiei electrice și gazelor naturale) trebuie schimbată urgent și fără tăgadă!
Cum și cand? Urgența este clara! Cum, este o decizie politică la care trebuie consultați producătorii, consumatorii mari industriali și asociațiile de consumatori casnici, inițiatorii fiind foarte atenți asupra intruziuni de ”interese nelegitime ale grupurilor de presiune” care pot interveni oricând.
Nu știu în cât timp se poate schimba legislația, dar poate cele trei luni date de ministrul Burduja ar fi suficiente. Marea problemă este să nu aruncăm în haos prețurile, producătorii și consumatorii finali, industriali sau casnici, asigurându-ne că vom avea cele mai mici pierderi economice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Faceti multe confuzii
Tinmar e unul din cei mai mari beneficiari/profitori ai crizei, corect.
In aceeasi masura, analizati si EDS, familia Mirea.
Mai sub radar dar au supt din sistem(prin scheme de export-reimport) sute de mio EUR, poate chiar 1 Bln in 3-4 ani
Mulțumim pentru această analiză exactă și plină de acuratețe. Din păcate factorii politici implicați nu au nici un motiv să schimbe o schemă care funcționează atât de bine… în interesul lor (vezi cazul NORDIS și modul prin care agenții economici îi ”stimulează” pe politicieni!)
Nu exista piata de energie, este un simulacru mostenit de la Teacher care a vrut sa opreasca grevele din Marea Britanie a anilor 80.
Asa cum s-a dat drumul baietilor destepti din energie la inceputul anilor 2000 la fel se poate si opri aceasta specula, printr-o decizie politica, insa cine sa si-o asume cand toti politicienii decidenti sunt mufati intr-un fel sau altul la aceste parandaraturi?
”Nu exista piata de energie”
Statele Unite oare cum s-or fi descurcând, cu atâtea centrale nucleare private?
Controlul statului asupra sectorului energetic e marotă comunistă și are succes astăzi tocmai ”datorită” politicilor energetice aberante ale statelor europene. Certificatele de carbon nu sunt date de la Dumnezeu, ele sunt introduse prin decizie politică, de Comisia Europeană și de statele membre. Certificatele de carbon trebuie eliminate, iar cine vrea să instaleze eoliene și panouri solare, să le instaleze pe banii lui, nu pe bani publici. Margaret Thatcher o fi introdus certificatele de carbon în Uniunea Europeană? 😀
În rest, cam toate manevrele ”băieților deștepți” se întâmplau și în California, în urmă cu 25 de ani, cu binecuvântarea guvernatorului Gray Davis. Însă California are o legislație ceva mai democratică: se pot convoca alegeri și pentru demiterea guvernatorului în funcție, nu doar la termen. Așa a ajuns Arnold guvernator, așa a dat faliment Enron, iar niște ”băieți deștepți” au ajuns în închisoare, acolo unde le era de mult locul.
Harald, SUA este un caz special, nu exista o retea integrate, exista zone deservite de un operator care este integrat exact cum era industria energetica inainte de inventia acestei impartiri ,,de piata”. Deci privatul a dezvoltat reteaua dupa care face PPA-uri pentru eneergie cu oricine isi permite sa construiasca centrale. Asa este uror sa asiguri energie la preturi mici pe durate mari de timp.
La noi e exact cum ai zis tu, o mare fratie de mici Enroane suprapusa pe o decapitalizare a producatorilor de stat care au trebuit sa sustina din profit cresterile aberante cerute de buget.
Nu e vorba de comunism, este vorba de economia de scala, cu cat este mai mare compania si cu mai multe servicii cu atat preturile ,,monopiliste” pot fi mai mici. EdF isi permite sa construiasca centrale nucleare tocmai pentru ca este integrat si poate sa acceseze credite simplu, la fel si TVA si PEG din SUA, cu cat sunt mai mari sunt mai simplu de finantat proiectele.
Sigur, certificatele de carbon ar trebui eliminate si produsa energie din carbune ca Europa are acest combustibil, mai ales ca acum exista solutii tehnice care sa evite poluarea de acum 40 de ani data de pulberi, SOx si NOx. Cat despre verde, China e cea mai verde din lume la cate regenerabile instaleaza si cea mai poluanta la cate centrale pe carbune deschide, deci se poate face un mix care sa faca energia si accesibila si ieftina, dar cine dintre eco-marxistii vestici (care nu au prins ca noi esticii ,,binefacerile” comunismului) poate gandi mai departe de dorinta lor de a impune un socialism cu fata umana?
@PIFu – ”Nu e vorba de comunism, este vorba de economia de scala”
Nu. Este vorba de controlul total al statului asupra economiei, cu asta se ocupă Europa marxistă. Este aberant să incluzi într-o arie sincronă unică țări ca Algeria, Maroc, Spania, Germania, Ucraina și Turcia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Wide_area_synchronous_grid#/media/File:ElectricityUCTE.svg
În Statele Unite sunt mai multe arii sincrone, iar între ele există interconectoare HVDC. Nu e treaba Californiei menținerea frecvenței rețelei din Texas și nici a rețelei din Quebec.
Încearcă să înțelegi că există un model economic tipic pentru statele marxiste: mai întâi preia statul toate activitățile economice dintr-un anumit sector, după care le închide pe rând, pentru a crea deficit de resurse și a controla total populația. Așa s-a întâmplat cu mineritul, așa s-a întâmplat cu căile ferate, așa se întâmplă acum cu sectorul energetic. Atât în UK, cât și în România.
Lucrurile astea nu pot continua la nesfârșit, economia se prăbușește. Transportul feroviar din UK a fost revitalizat de privatizarea de pe vremea lui John Major (urmașul lui Margaret Thatcher) dar în România n-a avut cine să facă asta, iar transportul feroviar din RO a ajuns astăzi o glumă proastă. Sectorul energetic se îndreaptă în aceeași direcție. Crezi că Nuclearelectrica va mai recupera vreodată împrumutul acordat ”băieților deștepți” de la Doicești? Crezi că nepoții tăi vor trăi într-o țară plină de SMR-uri, în condițiile în care există o arie sincronă unică, incluzând țări ca Algeria, Maroc, Spania, Germania, Ucraina și Turcia?