Aşa cum, în vremurile îndepărtate ale RSR, Conducătorul înţelept se afla în toate cele ce sunt, indrumând naţiunea pe drumul socialismului multilateral dezvoltat, România de astăzi se confundă, din ce în ce mai mult, cu voinţa lui Liviu Dragnea. Mai mult decât oricare dintre predecesoriii săi fesenişti, Liviu Dragnea reuşeşte să reducă statul la un domeniu pe care îl împarte, cu generozitate calculată, celor din jurul său. Logica lui Liviu Dragnea face din patrimonialism reţeta aplicată cu eficacitate. Ducând mai departe credinţa comunistă în fuziunea dintre partid şi stat, Liviu Dragnea edifică, cu tenacitate şi arivism, in aplauze de congrese şi în decorul vizitelor de lucru prin judeţe, propria sa republică. România anului 2018 este Republica Dragnea.
Privită istoric şi comparatist, Republica Dragnea îşi are rădăcinile înfipte în solul ceauşismului, preluând, însă, inovaţiile pe care noile autocraţii din Eurasia le propun. Esenţial este controlul rezultat prin abolirea oricărei forme de echilibru instituţional. O asemenea guvernare nu poate miza decât pe subordonarea, formală şi informală. De aici, urgenţa şi violenţa atacurilor purtate împotriva domniei legii şi instrumentelor sale. De aici, retorica “ statului paralel” şi a necesităţii de emancipare de sub tutela unei dominaţii oculte. Republica Dragnea este,asemeni variantelor unor Putin,Erdogan ori Orban, un hibrid, un compus mutant ce acceptă nominal pluralismul, doar spre a salva aparenţele de onorabilitate. Republica Dragnea este un teritoriu al arbitrarului, stăpânit de bunul- plac.Aici constituţionalismul şi transparenţa nu mai au nici un sens.
Republica Dragnea mizează, în mod constant, pe supremaţia Camerelor ca pe un alibi ideal, deghizament perfect al dominaţiei unui singur om. Ideea de suveranitate ilimitată a adunărilor este cu atât mai utilă cu cât ea permite parazitarea conceptului de democraţie şi modificarea unei întregi viziuni despre regimul politic. Ea acordă camerelor rolul de a fi organul de înregistrare al voinţei Conducătorului. Suveranitatea ilimitată a Parlamentului este, în realitate, Suveranitatea ilimitată a Partidului, confundat, aceasta din urmă, cu Liviu Dragnea însuşi. Ecuaţia politică primeşte o soluţionare autocratică. Legea este manifestarea de voinţă parlamentară supusă dictatului de partid.
Republica Dragnea recurge, spre a se consolida, la interpuşii meniţi să fie chipul servil al puterii. Tranziţia de la domnii Grindeanu şi Tudose la doamna Dăncilă ilustrează asumarea, deliberată, a acestui model de guvernare prin auxiliari. Guvernul României încetează să mai existe, în Republica Dragnea. El nu are altă voinţă decât voinţa domnului Dragnea însuşi. Ritualul, grotesc, al şedinţelor de cabinet este proba unei degradări unice în postcomunismul românesc. Guvernul este o colecţie de arendaşi, încadraţi atent de cel care le decide soarta.
Republica Dragnea reuseşte, în fine, să evacueze din scena instituţională un Preşedinte mai degrabă absent .Semiprezidenţialismul autohton este, în lunile din urmă, unul din ce în ce mai anemic şi ambiguu. Preşedintele este eclipsat,iar atribuţiile sale uzurpate. Republica Dragnea impune, fără a revizui constituţia, un alt regim constituţional. În acest context se cer citite modificările la legile de organizare a justiţiei, ca şi apelurile la amendarea actelor normative din spaţiul siguranţei naţionale. Un preşedinte castrat este un preşedinte ideal. Locul său este, în noua geometrie, pe cale de a fi unul irelevant.
Republica Dragnea închide România în corsetul ei patrimonialist şi cleptocratic. Scopul ei este acela de a oferi privilegiilor stabilitatea juridică şi politică care le-ar face imposibil de dislocat. Republica Dragnea este un tipar de guvernare şi de mentalitate: ea poate supravieţui domnului Dragnea însuşi. Voracitatea unică a PSD face din acest partid unealta ideală spre a zidi edificiul solidarităţilor oculte. Republica Dragnea este numele viitorului în care trăim, deja, cu toţii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incercare și eroare.
Electoratul a ales la parlamentare în Decembrie 2016 „originalul”?
… „… Voracitatea unică a PSD face din acest partid unealta ideală spre a zidi edificiul solidarităţilor oculte. Republica Dragnea este numele viitorului în care trăim, deja, cu toţii…. „…..
Unde e azi alternativa, concurenţa, opoziţia care poate înlocui 2019 la alegerile Parlamentului European PE, la prezidentiale 2019, penalii din guvernul, parlamentul, instituţiile publice de azi?
In democraţie electoratul nemulţumit, revoltat, refuză de regulă votul (după un mandat de patru ani) celor de la cârmă la un scrutin nou, următor.
De ce România e altfel (Lucian Boia)?
Cine se prezintă în opinia publică românească 2018 ca candidat credibil pentru alegerile 2019? Nume? Concepte?
Ce ţie scris ţie dat (Ponta: sunt mândru român ortodox.. el e străin…)?
Hoţia, minciuna ca politică de stat bătută în piatră pe malurile dâmboviţene?
Dragnea, Dragnea/PSD pâna în pânzele albe?
Tărișoara, plânsete….
Asa… si?… Ce facem? In ce masura ne ajuta articole ce sunt simple constatari ale unei stari de lucruri destul de evidenta?
Candva, demult, inainte de 2004, puterea pesedista lucrase la pregatirea unui fotoliu prezidential al Romaniei, comod si puternic, pentru domnul Adrian Nastase. Si-a venit din spate, pe banda, Marinarul si-a iesit pe locul intai si s-a folosit, pe indelete, de prerogativele pregatite pentru altul.
Astazi, majoritatea pesedista pregateste un taburet fragil si incomod, pentru un al doilea preconizat mandat prezidential al domnului Iohannis. As zice ca este momentul ca fortele democratice din Romania sa se coordoneze inteligent si sa declanseze razboiul total, in vederea castigarii parlamentarelor. Alo, Opozitia, se-aude?… Trezirea, domnilor!… Ce ziceti, ii facem o surpriza lui P.C.R. 2.0?… Ceva mai creativ decat motiuni de cenzura fasaite?… Avem cu ce?… Avem idei?… Avem cu cine?…
Mai curand as numi constructia lui Dragnea, „Planeta maimutelor” !
A unor „maimute” care observand slabiciunile oamenilor (totdeauna virtutile cum ar fi onoarea, cinstea, corectitudinea, competenta,etc, nu sunt vigilente ci mai curand, pasive, inactive, necombatante) au acaparat incet, incet (e vorba de decenii) tara, de la cele mai profunde ramificatii ale sale, pana la cele primare, cele mai simple.
A aparut, in fine si exemplarul noii clase conducatoare „inarmat” cu „calitatile” necesare : rapacitate, individualism agresiv, lipsa empatiei, calm, viclenie, rautate, potrivit pt a demantela ultima reduta a oamenilor, justitia reala, independenta !
In cadrul haitei sale, (hoarde, familii poate sunt mai potrivite) exista si opozitia de care are nevoie, pt a o supune si a arata oamenilor, ca impotrivirea este deprisos.
Prezentarea aceasta oarecum alegorica a prezentului nostru, nu vrea sa fie decat o tusa mai groasa privind ingrijorarile oarecum abstracte ale intelectualilor nostri de marca ( y compris autorul articolului de fata).
PS. Filmul Planeta Maimutelor este color, realitatea noastra este cenusie si se innegreste pe zi ce trece !
Chapeau Bas!
Vrea natia altceva? Sa spuna! Pina una-alta cea mai mare parte a alegatorilor pare ca viseaza la un ceausism luminat, ajutati din plin de lipsa propriei gindiri critice si de accesul larg la toate spalaturile pe creier de la tv si de pe internet.
Despre cei care la alegeri nu se pronunta nu ma pronunt nici eu, nu stiu ce gindesc si ei au ales sa nici nu conteaze ce gindesc.
Buna Ziua Domnule Profesor Stanomir
Buna Dimineata Romanilor
Este Pregnant si Important sa Reinstauram Romania asa cum este ea pana la momentul 2016, decembrie, sa dam cu mopul in camera clasei politice, mai mult sa dam cu mopul in Constiintele Noastre si sa ne intrebam: de ce sa acceptam Viata in Republica Dragnea? Suntem atat de limitati incat sa schimbam Cizmarul de la Scornicesti pe Tractoristul de la Gratia?
De fapt Statul paralel reprezintă o despicare (splitare pentru vorbitorii de romgleză) a Partidului Unic, Partidul Stat. Despicarea instituțională a avut loc sub domnia lui Băsescu, justiția și serviciile au căpătat pe de o parte o autonomie inacceptabilă (vezi atacurile furibunde împotriva SRI+SPP+DNA), pe de alta, această autonomie a fost dublată de întinerirea personalului din aceste instituții, ceea ce a dus la pierderea ”curelei de transmisie instituționale” care a făcut din PCR-FSN-PDSR-PSD cel mai puternic partid, nu ca număr de voturi(chestie absolut secundară) ci ca factor determinant al vieții social-politice. Despicarea nu a continuat în domeniul guvernării locale, dar acolo este un alt factor în joc, cel al baronilor locali, care țin sub control ”cavalerii comuniști”, adică primarii, cei care aduc voturile(de remarcat strategia de contracarare a influenței baronilor locali prin alocarea de fonduri direct de la guvern, ocolind Consiliile Județene).
Putem vedea decăderea gravă a PCR-FSN-PSD prin prisma procentelor: dacă în primele alegeri participarea era de 80% și câștigarea a 95% din 80%, la ultimele vorbim de 40% din 45%, deci circa 18% din totalul cetățenilor cu drept de vot! Dacă mai luăm în considerare presiunea din partea rudelor tinere (care a determinat alegerea lui Iohanis la ultimele alegeri prezidențiale) și faptul că PSD se autosabotează când distruge Sănătatea prin corupție, practic ucigându-și propria pătură socială electorală, cea a pensionarilor săraci, plus strategia distructivă a lui Dragnea, la următoarele alegeri, chiar dacă PCR-PSD le va câștiga, va fi o victorie a la Pyrhus.
Dragnea luat in sine este inodor si incolor ca apa de mare. Pentru ca el sa devina maciuca oligarhiei contra statului roman si a cetatenilor sai a fost si este nevoie de imense complicitati la toate nivelurile. Ascensiunea lui este comparabila cu ascensiunea lui Stalin si a lui Ceausescu. Un individ mediocru, un om fara calitati. o lichea ordinara umflata cu pompa de niste ticalosi invizibili, dar omnpotenti. Sigur ca acest sistem se va perpetua si dupa disparitia lui Dragnea. Ca sa scape de acest blestem, trebuie smulse radacinile raului produs de esalonul doi securisto-comunist in decembrie 1989. Un popor care vrea o viata mai buna gaseste resursele si energia ca sa distruga raul care il macina de 30 de ani. Nici reintroducerea pedepsei cu moartea pentru Dragnea si oligarhia sa nu va fi un sacrificiu prea mare, pentru ca Romania sa poata sa reintre in randul lumii civilizate.
Politologi, filozofi, analisti, economisti, sociologi scrieti neincetat despre alesi si prea putin despre alegatori. Tu, domnule Stanomir, cu stilu-ti incalcit, te „apleci” prin carti si asupra…electoratului. Pana cand veti scrie toti despre…autocratul Dragnea, neindreptandu-va aentia si spre electorat? Tu nu citesti ce se publica pe platforma Contributors? Scrieti toti pe aceleasi teme!? Taiati frunza la caini in editoriale complexe in care omiteti sa subliniati ca electoratul este cel vinovat, ca doar nu a dat Dragnea vreo lovitura de stat!
PSD poate castiga numai in absenta unei opozitii serioase. Opozitia trebuie sa fie unita si condusa de lideri credibili. Exista, in rest, toate premisele pentru victoria opozitiei: caderea in sondaje a PSD, a lui Liviu Dragnea, o posibila ba chiar probabila inrautatire a situatiei economice, haosul de la guvernare, esecul complet al sarbatoririi celor 100 de ani de unitate. E nevoie doar de mobilizarea celor care au nemultumiri, deci de o opozitie unita si credibila. Eu sunt optimist, in aceasta privinta.
Simplu, clar şi cât se poate de adevărat.
În treizeci de ani Partidul Unic şi Marea Adunare Naţională s-au refăcut pe noi trepte ale civilizaţiei şi progresului.
Mai mult decât atâta, Partidului Unic i s-a oferit pe tavă soluţia de a-şi curăţa rândurile de elementele recalcitrante, prin expedierea lor în ţarcul unei opoziţii total decorative.
Trist, dar nu pot să-mi reprim un strigăt de admiraţie bine dresat în anii cei mai frumoşi ai tinereţii mele:
Mândră-i corabia, meşter cârmaciul!
Ieri s a celebrat discret la kiseleff zece ziua de 3 aprilie 1922, precursorul Celui Din Gratia, numitul stalin prelua cu darzenie hatzurile URSS…de ja vu
Da.Alegatorii care este ocupați cu:” ce mâncăm, ce a mai băgat la second hand, Da l dracului de stat ca nu ne da nimic, la biserica toată lumea, n ai pe cine sa alegi ca toti îs la fel, hai la culcare ca am obosit,nu uitati sa va spuneti rugăciunea…”.Doamne ajuta i pe ăștia ca s vreo 80% din româniO țară indobitocita de refuzul de a gândi de a judeca lucrurile ce li se întâmplă si de a i mulțumi lui D zeu ptr.tot ce au .