joi, martie 28, 2024

Republica Moldova: despărţirea de iluzii. Ale lor şi ale noastre

Puncte cheie:

  • Rezultatul alegerilor prezidenţiale dintre Prut şi Nistru (căci dincolo de Nistru nu s-au organizat secții de votare) nu constituie, în sine, o surpriză;
  • Turul al doilea îi va opune așadar pe exponenţii cei mai bine profilaţi politic ai celor două opţiuni strategice antagonice ale Republicii Moldova: Igor Dodon (pro-Est) şi Maia Sandu (pro-Vest);
  • Exponentul opţiunii pro-ruse, anti-europene şi anti-româneşti a fost la un pas să câştige din primul tur, dar va câştiga, probabil, în al doilea, la o diferenţă mai mică decât cea de 10% pe care a înregistrat-o în primul tur;
  • Tabăra pro-europeană din Republica Moldova a pierdut o bătălie importantă, dar a câştigat un lider interesant, de cursă lungă: Maia Sandu, despre care vom mai avea ocazia să vorbim în anii care vin;
  • Înlocuirea vechii generaţii politice Voronin-Filat-Lupu-Ghimpu, expirată de câțiva ani (așa cum am mai afirmat în trecut) cu noua generaţie de lideri Dodon-Sandu-Năstase-Leancă pare că a modernizat întrucâtva discursul politic de la Chişinău, pe ambele flancuri ale baricadei, că a împins dezbaterea la un nivel superior, atenuând abordările patetice și crescând doza de pragmatism, dar a menţinut, în esenţă, vechile clivaje ale Republicii Moldova şi mai ales cronica lipsă de soluţii interne;
  • Despărţirea de iluzii este acum clară şi adâncă: cetăţenii Republicii Moldova au înţeles că micul lor stat nu va fi primit în Uniunea Europeană şi nu va beneficia de suport financiar masiv şi necondiţionat din partea Occidentului, iar liderii demagogi din România, care încercau să se hrănească electoral din opţiunea pro-unionistă, au primit confirmarea că nu există în acest moment suficiente resurse politice, economice și culturale pentru reunificarea României;
  • Nici Statele Unite nu sunt interesate de inflamarea temei unioniste, care ar încărca inutil agenda de negociere cu Rusia a viitoarei administrații de la Washington, așa cum a sugerat declarația „corectă politic” a ambasadorului SUA la Chișinău, atât de controversată însă în România[1];
  • Opţiunea pro-rusă se va dezumfla la rândul ei, destul de curând, odată ce societatea moldovenească va realiza că nici Moscova nu este dispusă să plătească pentru bunăstarea acestei republici debusolate, rămasă în afara celor două mari blocuri economice din Europa. În fond, niciuna din marile puteri nu este dispusă să finanțeze Republica Moldova, să-și asume și să preia povara dezvoltării acesteia, singurul interes al Vestului și al Rusiei fiind ca republica să nu ajungă sub influența politică a celeilalte părți;
  • Republica Moldova va rămâne şi după 13 noiembrie profund divizată politic, cu două jumătăţi ale societăţii gândind şi simţind diferit, dar în care iluziile pro-europene, pro-româneşti şi chiar pro-ruse se vor fi sfârşit, pentru o lungă perioadă de timp;
  • Și pro-europenii, și pro-rușii, și pro-românii, și moldoveniștii favorabili neutralității privesc acum viitorul Republicii Moldova fără entuziasm, după ce au înțeles (le-au trebuit vreo 25 de ani) că nu există soluții miraculoase pentru ieșirea rapidă din sărăcie și subdezvoltare, iar o alternanță la putere nu va aduce decât schimbarea corupților pro-europeni cu corupții pro-ruși;
  • Atitudinea sobră, reținută, corectă, principială dar totodată non-emoţională şi care refuză alimentarea inutilă a iluziilor de o parte şi de cealaltă a Prutului, promovată de preşedintele Iohannis în relaţia cu Republica Moldova, începând din 2015, fără a fi spectaculoasă, se dovedeşte totuși cea mai adecvată, în contextul în care orice altă abordare din partea României ar fi fost în acest moment nerealistă și nesustenabilă. Klaus Iohannis a ales să abordeze relația bilaterală cu Republica Moldova în spirit european, nu în cheie naționalistă, ceea ce în prezent este cel mai inteligent gest din punct de vedere tactic, pentru a nu genera reacții locale de antagonizare la adresa României. Ieșim, din fericire, și din clișeele care au abundat în discursul nostru de politică externă cu privire la Republica Moldova în ultimele două decenii, clișee care ne-au adus, de fapt, prin lipsa lor de substanță, mai mult rău decât bine.

*

Deznodământul acestui nou episod al interminabilei confruntări a opţiunilor fundamentale pro-Europa vs. pro-Rusia din Republica Moldova îl vom afla pe 13 noiembrie. El nu va modifica însă, în esenţă, destinul geopolitic cenușiu al acestui teritoriu de graniță şi al acestei populaţii nefericite, prinse între imperii și influențe istorice divergente. Va marca, totuşi, despărţirea oamenilor care trăiesc acolo de iluziile anilor ’90, 2000 și 2010, de o parte şi de cealaltă a faliei identitare care străbate republica. Dar și sfârșitul iluziilor noastre unioniste, cel puțin la orizontul actualei generații. Va indica, totodată, intrarea într-o epocă a politicii lipsite de mari speranțe și de entuziasm, o politică a resemnării, din care singura opțiune bună pentru tinerii capabili de peste Prut va rămâne emigrarea.

Maia Sandu este marele câștig al politicii din Republica Moldova. Economistă tânără (44 de ani), cu un stagiu de un an la Harvard și cu o experiență profesională de doi ani la Banca Mondială, fost ministru al Educației (2012-2015) având o bună receptare publică, Sandu a crescut rapid și spectaculos în politică, ajungând în postura candidatului principal al opțiunii pro-occidentale și, iată, în finala scrutinului. Rezultatul de 38% în primul tur este bun și va crește cu certitudine în turul al doilea.

Chiar dacă nu va câștiga pe 13 noiembrie, Sandu va rămâne opțiunea credibilă, pentru ciclurile electorale viitoare, a jumătății pro-europene a Republicii Moldova. Nu știm în ce măsură Maia Sandu are și o opțiune pro-România consistentă (nu a dat semne în acest sens, dar rămâne de văzut după încheierea campaniei electorale pentru turul al doilea) însă contează mai puțin. Șansele care mai există în lupta cu Igor Dodon trebuie jucate până la capăt, în condițiile în care tema reunificării României nu are potențial electoral la aceste alegeri. În mod evident, Maia Sandu este un mare pas înainte față de tripleta uzată și cu vădite interese politicianiste a fostei Alianțe pentru Integrare Europeană (AIE), care a guvernat chinuit și instabil Republica Moldova după 2009.

Nici Dodon nu este Voronin. Economist, 41 de ani, fost cadru didactic universitar la Academia de Studii Economice de la Chișinău, cu experiență administrativă la Bursa de Valori, fost vice prim-ministru și ministru al economiei și comerțului sub regimul Voronin, s-a numărat printre cei trei deputați ex-comuniști care au votat în 2012, în Parlament, pentru candidatura pro-europeană a președintelui actual Nicolae Timofti, deblocând situația prelungită de impas de atunci. Discursul său din ultimii doi ani a fost însă categoric pentru reluarea colaborării economice strânse cu Rusia, pentru anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană[2] și blocarea oricărui demers de apropiere de România, fiind, din perspectiva finalităților platformei sale, chiar mai toxic decât Voronin, chiar dacă echipat stilistic cu mijloace de exprimare mai puțin rudimentare decât bătrânul comunist.

Numai o mobilizare fabuloasă, de tipul celei de la turul al doilea al prezidențialelor din România, de acum doi ani, ar mai putea întoarce rezultatul în favoarea Maiei Sandu. Nu este imposibil, dar este puțin probabil. Igor Dodon nu este exponentul puterii corupte, cum a fost perceput Victor Ponta în noiembrie 2014, ci pozează tocmai în rolul opozantului unui regim dovedit ca fiind corupt. Este așadar o situație fundamental diferită, care poate genera mult mai greu un val de vot negativ la adresa lui Dodon și, respectiv, o participare crescută la urne. Dar merită încercat.

Ce este inedit (dar explicabil, după dezastrul scandalului de corupție al miliardului furat din bănci) la aceste alegeri din Republica Moldova este că și Igor Dodon, și Maia Sandu se recomandă ca reprezentanți ai opoziției. Toată lumea este deci în opoziție la Chișinău, nimeni nu mai asumă condiția de guvernant. Asistăm astfel la duelul opozanților, în versiunile pro-rusă și pro-europeană curată ale acestei duble opoziții de peste Prut.

România dă semne că începe să privească mai lucid şi mai puţin populist tema relaţiei cu Republica Moldova. Atitudinea reţinută a preşedintelui şi premierului la încercarea evidentă de provocare politică şi electorală de luna trecută („tăvăleala unioniştilor în centrul Bucureştiului”), la care au răspuns mecanic doar lideri expiraţi şi partide minore, în lupta pentru atingerea pragului electoral, este un pas de bun augur spre decenţa şi exigenţa de care avem nevoie pentru a aborda această temă serioasă de pe alte poziţii.

În trecut, chiar şi atunci când am încercat să facem lucruri concrete, tot nu au ieşit bine şi nu au avut impact. Să menţionăm doar gazoductul Iaşi-Ungheni, care a costat 26 milioane de euro (din care 7 milioane fonduri UE, restul de la bugetul de stat), inaugurat de Guvernul Ponta cu surle şi trâmbiţe în august 2014 (oare de ce?) şi care stă nefolosit de peste doi ani, pentru că nu există un gazoduct spre Chişinău, care să ducă gazul românesc „la preţ promoţional” de la minusculul Ungheni spre centrele mari de consumatori. În acest timp, Moldova îşi cumpără în întregime gazul de care are nevoie tot de la Gazprom. Se pare că, pentru a nu fi o investiţie complet ratată, tot România va finanţa, parţial, şi proiectul gazoductului Ungheni-Chişinău, aşa cum s-a stabilit în Guvernul de la Bucureşti luna trecută[3].

Tragedia Republicii Moldova este că importanța ei geopolitică nu mai pare acum chiar atât de mare, pe cât au încercat mulți analiști şi lideri să ne-o prezinte în trecut. Deci nici sprijinul din exterior nu va fi deosebit de puternic, nici din Vest, nici din Est. Moldova nu este, de fapt, esențială nici pentru Rusia, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru Statele Unite. Niciuna din marile puteri cu interese pe continent nu ar risca un conflict cu celelalte pentru Republica Moldova (nu au făcut-o pentru Ucraina, care este mult mai importantă) și nu și-ar deschide punga pentru a plăti generos, de exemplu, instalarea unei baze militare pe teritoriul dintre Prut și Nistru. România pe de o parte, Ucraina/Crimeea pe de altă parte, pentru a nu mai vorbi de Transnistria, oferă deja poziții geostrategice în zonă, suficient de valoroase pentru a permite deschideri importante ale Statelor Unite și Rusiei spre proximitățile lor neprietenoase. Ce altceva ar mai putea oferi, în plus, Republica Moldova, care oricum nu controlează Transnistria?

Iluzia „imensei importanțe geopolitice” a Republicii Moldova este așadar o altă percepţie falsă din seria celor care se spulberă în acești ani, sub efectul declarației ambasadorului american la Chișinău, al răcirii Parteneriatului Estic oferit de Uniunea Europeană, al lipsei de îngrijorare reală a Rusiei privind opțiunile de guvernare de la Chișinău. Moscova nu va pompa bani într-un eventual regim Igor Dodon, iar aceasta va fi ultima dintr-un lung șir de dezamăgiri și iluzii pe care cetățenii moldoveni le-au experimentat în ultimii ani. Abia atunci, cred, ca lider consolidat al unei opoziții care își va fi cristalizat între timp discursul, pe fondul dezumflării gogoșii socialiste pro-ruse a lui Dodon, va putea cu adevărat Maia Sandu să-și înceapă ascensiunea spre marele proiect de oferire a unei alternative destinului trădat al Republicii Moldova.

NOTE______________


[1] http://www.hotnews.ro/stiri-international-21252305-ambasadorul-sua-chisinau-republica-moldova-nu-este-romania-trebuie-ramana-stat-suveran-independent.htm

[2] http://www.publika.md/igor-dodon-promite-sa-anuleze-acordul-de-asociere-cu-ue-si-sa-transforme-moldova-intr-o-federatie_2783561.html

[3] http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/550-000-euro-pentru-extinderea-gazoductului-iasi-ungheni-pe-portiunea-ungheni-chisinau–140871.html

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Interesant articol. Cred ca momentan pentru Romania status quo-ul este cea mai buna solutie. Romania are nevoie sa-si schimbe si ea liniile de politicieni sa dispara abonatii bransati la bugetele de stat si asigurarilor sociale, ale fondurilor europene, ministrii de genul abramburica, videanu, tariceanu, basescu, banicioiu, corlatean, melescanu, etc. Are nevoie sa-si intareasca institutiile justitiei si ale aparatului de stat fara coruptie. Aceasta e singura cale. Cu cat noi vom fi mai mutumiti de societatea noastra cu atat vom reprezenta o alternativa pentru ei. Momentan nici nu-mi doresc, nici nu ar fi indicat dpdv al logicii economico-politice sa dorim sa preluam populatia RM. Ar fi o basculare puternica a procentelor de vot in favoarea unor partide care au priza in medii sarace si manipulabile. Iar restul ar trebui sa scoata banii din buzunar. Asa ca nu, nu e momentul.
    Dpdv al conditiilor externe, asteptarea cred ca ne va aduce de asemenea beneficii. Dupa aplicarea sanctiunilor economice, GDP Rusiei a scazut in doi ani de la 2300 la 1300 mld. O sporire a cheltuielilor militare aduce inevitabil o scadere a nivelului de trai in Rusia iar asta o sa aiba impact pe termen lung asupra societatii si asupra gastii conducatoare. Daca conducatorii rusi nu au invatat nimic din istorie poate poporul lor o va face – chiar in plina propaganda sau mai ales in pofida ei. In orice caz pe termen lung va exista o slabire a societatii ruse dpdv demografic, cultural si civilizational. Si de aici va scadea si puterea de iradiere civilizationala fata de fostii sateliti din URSS. Dar pana atunci noi trebuie sa ne vedem de treaba noastra, facandu-ne societatile mai performante pentru noi, in primul rand.

      • nu am inteles – ce legatura are „ingineria”, „locuitul intr-un oras”, „oras mare”, „oras mare romanesc” cu comentariul lui Gabriel? Explica-ne te rog. Daca era medic intr-un sat de marime mijlocie in Australia nu putea face acelasi comentariu? Poate ca daca are ochii verzi si inaltime medie am putea spune ca ideile dansului despre politica externa a Romaniei fatza de RM ar fi gresite – doar gandindu-me la combinatia ochi verzi cu inginerie si politica externa imi da deja ameteli de logica.

  2. O analiza lucida, pornind de la realitati si nu de la dorinte, care pune problema Republicii Moldova in termenii politicii de bun simt si nu a demagogiei. Idealul scump al reunificarii nu trebuie sa ne puna ochelari de cal. Nu as fi de acord cu o reunificare care ar impune abandonarea sau „relaxarea” principiilor si legislatiei europene (acquis-ul comunitar), al criteriilor de la Copenhaga s.a. Dimpotriva, Romania trebuie ea sa ajute Moldova sa indeplineasca cerintele unei aderari la spatiul comunitar.

    Cu o singura afirmatie a d-lui Naumescu nu sunt de acord, cea din primul alineat al articolului, cum ca rezultatul alegerilor nu constituie, in sine, o surpriza. Eu cred ca rezultatul inregistrat de Maia Sandu (peste 38 la suta) este fenomenal, in conditiile in care: a) candidatura ei singulara s-a precizat tarziu, ceilalti candidati de centru-dreapta (Ghimpu, Leanca, Lupu), retragandu-se in ultimul moment; b) este femeie; c) reprezinta oferta politica a partidelor de centru-dreapta, care sunt dupa un ciclu de guvernare, marcata de numeroase scandaluri, între care cel al „miliardului” devalizat; d) Igor Dodon era dat ca şi castigator inca din primul tur, avand un suport financiar mult mai.

    • Din cauza grabei am lasat o eroare gramaticala necorectata si nu am incheiat ultima propozitie.
      Deci, „… in termenii politici de bun simt si nu ai demagogiei”
      Iar la sfarsitul comentariului, „avand un suport financiar mai consistent”.
      Scuze cititorilor.

  3. Încerc să îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă România ar fi rămas în „zona gri” dintre statele membre ale NATO şi Federaţia Rusă, aşa cum s-a întâmplat cu Republica Moldova.

      • Coposu si viziunea sa asupra relatiilor internationale si a pozitionarii interne ne-a ajutat sa fim unde suntem astazi.

        Contributia lui CC este cu mult mai valoroasa decat am putem sa il intelegem pana si astazi.
        A fost o pierdere uriasa disparitia Seniorului care a lasat urme serioase.

  4. Dle. profesor, ati spus ca pe Rusia n-o intereseaza republica Moldova si ca e neatractiva, ca n-o va ajuta financiar. Pai nici nu are nevoie atata vreme cat are Transnistria pe car eo foloseste ca barda, ca sperietoare ori de cate ori are nevoie pentru a-i pune la locul lor pe liderii proeuropeni care ridica vocea! Problema principala e ca Moldova e incremenita in proiect, liderii care se pretind proeuropeni nu pricep ca proeuropenismul nu vine de unul singur, ca nu se va realiza niciodata fara ajutorul Romaniei si ca singura solutie de a evita un limbo permanent e unirea cu Romania! Ei nu inteleg ca in lumea globalizata nu mai merge cu neutralitatea, si mai ales intr-o asemenea regiune de importanta strategica vitala! S-a vazut unde a dus neutralitatea Ucrainei pana in 2014! Pana si ucrainienii au priceput ca daca vor un viitor proeuropean trebuie sa se lipeasca de ‘ai mari, sa se zbata sa-i convinga sa-si indrepte atentia asupra lor, cu toate riscurile de rigoare, adica pierderea Crimeii si conflictul estic!
    Moldova insa, nu stie ce vrea, ar vrea cu fundul in doua luntre, toata lumea s-o ajute daca poate, sa fie primit, numai altii sa-si asume responsabilitati pt. ei, ei insa nu.

    • Usor de spus, mai greu de facut. Chestiunea, cred, esta ca poporul nu reprezinta factorul determinant in societate, ci liderii sai. Liderii pot impinge tara spre progres, bunastare sau trage tara in namol, in coruptie, foamete, saracie. Nici Romania nu sta prea bine la acest capitol, cu atat mai putin R. Moldova.

  5. Never again.

    Vreau sa spun doar atat. Bunicii mei dinspre tata s-au refugiat din Basarabia in Romania in timpul razboiului.

    Strabunica mea dinspre tata era poloneza si s-a sinucis dupa ce rusii l-au executat pe strabunicul meu care fusese educator, a scris manuale si era implicat in politica.

    Bunica mea dinspre tata era rusoaica get beget si de la ea am invatat credinta in Dumnezeu. Ea imi citea din biblie si imi spunea sa cred in Dumnezeu.

  6. Domnule Naumescu, foarte bun articolul.

    E totusi de retinut (lucru nementionat de dvs) ca eventualitatea castigarii puterii de catre Dodon nu inseamna si trecerea tarii automat de partea rusa. Actualmente parlamentul si guvernul nu sunt pro-ruse, au loc doar alegeri prezidentiale iar prerogativele presedintelui sunt limitate.

    Ca sa putem spune ca Moldova trece iarasi in barca Rusiei ar trebui sa avem alegeri parlamentare.

    As spune chiar ca situatia actuala din Moldova este paradoxal destul de apropiata de situatia din trecut (si poate chiar partial din prezent) a Romaniei, in care puterea executiva si legislativa (parlamentul si guvernul, am exclus presedintele) este in mainile unei clici pusa pe spolierea tarii. Cu toate astea orientarea e tot pro-Vest, chiar daca sunt pasi de melc.

    Cam asa s-a intamplat si la noi. Cu toata coruptia masiva a regimurilor post-decembriste din Romania, s-a mers catre Vest. Eu cred ca Moldova e in situatie similara.

  7. Ce ne desparte net de „fratii nostri de peste Prut” este nehotarirea lor in a opta Vest-Est, pe cind noi am aderat in graba la NATO si UE. Chiar si mizerabila clasa politica.
    In rest? in `90 si `92 s-a votat masiv pentru urmnasii defunctului PCR
    o sincopa in `96, dupa care am revenit la „dragostea dintii” :P
    O alta sincopa dupa 2004 (nefericita alegere a marinarului), dar o revenire spectaculoasa in 2012, etc, pina in zilele noastre :D
    – „declarația „corectă politic” a ambasadorului SUA la Chișinău” a fost contrazisa ulterior de catre Departamentul de Stat.
    Dar daca si istoricii nostri spun ca Basarabia nu e pamint romanesc ( in consecinta nici Transilvani ori Banatul), nu inteleg cine si dece isi face iluzii!?
    Istoria e lunga! nu se termina odata cu alegerile din Basarabia.

    • Ne mai despart si altele. 150 ani de rusificare, a Basarabuei, dominarea vieții economice de o elita urbana aproape total rusofona și proasta impresie lăsată de administrația românească de după 1918. Am fost recent pentru 30 mine în Basarabia și am constatat ca pana și comerțul din târgur mici sau sate este controlat de rusofona (sau de basarabeni asimilati). Mi s-a spus ca statuia lui Lenin este la locul, asta într-un târg în care mai toți vor sa fuga în occident.

  8. „Ne-importantza” Republicii Moldova pentru SUA si pentru Rusia poate fi sansa Republicii Moldova. Intr-un climat de liniste (generat de statutul de insignifianta), pas cu pas, in 10-15-20 de ani, Republica Moldova se poate conecta, „de facto”, la Europa, la valorile si la atmosfera occidentului. Moldovenii cu cetatenie romana pot pleca sa lucreze in Vest, pot vedea si alta lume decat cea pe care o stiau, unii se vor intoarce sau vor trimite bani acasa… Poate se vor gasi firme romanesti sau chiar occidentale care sa investeasca in Republica Moldova… Poate se vor intensifica schimburile culturale intre Romania si Moldova… Tinerii moldoveni vor veni la studii in Romania… Si asa, pe nesimtite, Moldova se poate trezi in situatia de a fi conectata la UE, iar poporul sau se poate trezi in situatia de a fi mai putin divizat, in ceea ce priveste calea de urmat…
    Romania trebuie sa stabileasca si sa intareasca legaturi firesti cu Moldova si trebuie s-o ajute sa devina un stat de drept, democratic, cu institutii puternice si independente. De va fi sa vina si unirea (politica si administrativa), ea va veni lin si firesc.

    • @Decebal: ai spus bine, in 15-20 de ani „poate” -adica nu e nimic concret, vazand modul cum merg lucruriule in Moldova in ultimii 25 de ani, cand hais cand cea, cu sinapse! Ori Moldova, in situatia de fata nu isi mai poate permite „luxul” de a astepta inca 20 de ani (adica de a pierde), avand in vedere contextul geopolitic, adica amenintarile Rusiei in zona si precedentul anexarii Crimeii +conflictul din Donbass si situatia din Transnistria care s epoate incazi oricand la nevoie! Harald spunea ca Rusia nu va mai finanta Moldova pt. ca nu isi permite -dar nici nu are nevoie s-o finanteze, atata vreme cat in orasele mari si in parlament are cozile ei de topor pe care le foloseste ca barda atunci cand situatia o impune! Plus ca are si trupele din Transnistria care pot reincalzi la nevoie conflictul din te miri ce si sa apara un conflict gen Donbass -si la marimea Transnistriei un mini-conflict nu-i costa cine stie ce bani pe rusi! Au pierdut ei mai mult dpdv. al pib-ului de cand cu anexarea Crimeii +devalorizarea rublei, crezi ca le mai pasa inca un cui in Moldova? Nu are nevoie sa finanteze niciun leu, atata vreme cat are cozi de topor gen Dodon, Shor sau Usatii care-i fac benevol treaba, doar-doar le-o arunca taica Putin vreun oscior!

      • @ Alex

        Dupa parerea mea, daca e desteapta, Moldova asteapta. Graba strica treaba. Astazi, Moldova are „tamponul” Ucraina, intre ea si Rusia. Iar peste 20 de ani, e foarte posibil ca Rusia sa fie si mai slaba decat astazi.
        Dupa 27 de ani, Romania abia incepe sa faca pasi in directia corecta. Si noua, desi suntem in NATO si in UE, ne mai trebuie minimum 15 ani ca sa eradicam molima rosie. Asa ca eu n-as fi prea aspru cu fratii moldoveni…

        • Istoria nu asteapta.
          Ucraina o piesa importanta din acest puzzle stie de ce vrea sa se grabesca.
          Nu se mai poate astepta daca Maia Sandu castiga.

          • Aveti o parere, am o parere, sunt diferite, ni le exprimam liber, pe un site, intr-o tara democratica. E bine. Le doresc si moldovenilor de peste Prut binele asta. Peste 5 sau peste 20 de ani, fie ca sunt sau nu parte din Romania.
            Poate ca „istoria nu asteapta”, dar numai ce e construit temeinic rezista.

    • Spuneai „Republica Moldova se poate conecta, “de facto”, la Europa” – cu un optimism realist imi spun parerea ca trebuie sa fie lucizi si pragmatici si sa vrea si ei acest lucru. Experienta mea cu moldovenii (mai ales cei de peste Prut) este ca sunt foarte visatori pana la romantism. Un lucru frumos in arta, insa fatal in politica. Cred ca tine si de natura si mentalitatea lor. Urmaream un comentariu al unui alegator moldovean care cu lacrimi in ochi, crucea intr-o mana si tricolorul in cealalta se ruga sa le de-a Dumnezeu gandul cel bun conducatorilor sa nu mai fure. Romanii au ales calea DNA-ului – mai putin spirituala , insa mult mai eficienta (Dumnezeu nu prea pare sa aiba printre preocupari anihilarea coruptiei din RM). La meeting-ul unionistilor din Bucuresti (ala de s-a lasat cu jandarmi) era o doamna care plangea si recita poezii intr-un dulce glas moldovenesc. Frumos, dar nu tine de foame. Asta cu pragmatismul, restul trebuie sa fie si viointa sa „se conecteze”. Cu siguranta sper sa o faca, dar sincer, mi-am cam piedut speranta cu ei. Vor ramane in continuare ca stat la nivelul de mana a 2-a (nu ca indivizi – sigur sunt oameni extraordinari acolo care din pacate se pot afirma in alte conditii pe alte meleaguri).

  9. Daca nu ma insel, finalul pare sa sugereze ca, dupa epuizarea alternativei pro-ruse, RM va putea in sfarsit sa se incadreze in mod corespunzator pe traiectul european. Deci, tot integrarea europeana e viitorul (cum ne tot repeta MAE de ani de zile „sustinerea parcursului european”, „sustinerea aspiratiilor europene” etc etc).

    Desigur, orice strateg din Romania care gandeste asa, trebuie sa-si puna si niste intrebari legitime: ce se intampla daca pana la epuizarea partidei pro-ruse, emigratia se inteteste iar RM ramane efectiv un stat parasit, de pensionari, asistati si bugetari? Sau ce se intampla daca UE nu isi va dori o noua extindere la acel moment? (batem in lemn sa nu intrebam daca UE va exista)

    Adevarul e ca da, optiunea cea mai cuminte a Romaniei pentru Republica Moldova e sa „sprijine parcursul european” al acesteia. In felul asta, nu suparam pe nimeni in Europa (in mod rational, ii vom intelege cand ne vor explica cu argumente de ce RM nu e pregatita sa adere in urmatorii 20 de ani) ori la Washington.

    Cred ca si in 1859 sau 1918-1919 existau tot felul de optiuni cuminti disponibile pentru elitele romanesti de atunci. Desigur, nu pentru ca au optat pentru ele invatam noi la scoala azi despre Cuza sau Bratianu.

    Suntem deja la capatul a 25 de ani de „cumintenie romaneasca” la adresa Republicii Moldova – de curiozitate, cam cati va trebui sa mai ramanem asa? Inca 25? 100? Pentru todeauna?

    • @OvidiuB – o regiune se poate degrada doar până la nivelul la care însăși degradarea ei devine o oportunitate. Dacă R.Moldova devine o țară de pensionari și de asistați, în etapa următoare pensionarii vor merge la loc cu verdeață, iar terenul agricol pe mari suprafețe va deveni disponibil pe nimic.

      Politicienii nu muncesc, politicienii au nevoie de o activitate economică reală pe care să o paraziteze spre a trăi ei înșiși. Așa că în momentele când se ajunge ”la fundul sacului”, se adoptă măsurile necesare pentru a revitaliza activitatea economică. Rusia nu mai e capabilă să finanțeze azi nici măcar Transnistria, deci nu va fi capabilă să finanțeze întrega R.Moldova. Astfel că politicienii moldoveni se vor întoarce inevitabil spre România.

      Oricine poate studia situația și deciziile politicienilor din RDG în 1989-1990, iar ”raportul de forțe” RDG / RFG era în bună măsură similar raportului R.Moldova / România.

  10. „Moldova nu este, de fapt, esențială nici pentru Rusia, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru Statele Unite.” Valabil si pentru RO!

  11. Un excelent articol, analiza lucida si neemotionala a situatiei unei tari aflata „intre lumi”. Cred sincer ca destinul real al RM rezida in independenta statala, eventual fara Transnistria, armonizata insa cu relatii atent managerizate cu vecinii sai. Concret, asigurarea, prin tratate si conventii bine concepute si sustinute international de tari relevante, a unei conditii de independenta si neutralitate, care ar permite functionarea ca interfata UE+NATO/Eurasia. Sustenabilitatea RM pe termen lung poate fi asigurata prin relatii intrucatva „simetrice” vest/est, ca spatiu sigur de contact non-conflictual economic, politic si chiar cultural, gen Ceausescu ’65 – ’70, dar evident mult mai liberal. Pentru aceasta ar trebui, insa, o conducere realmente performanta si matura, o forma robusta de socialism liberal/liberalism social, care sa elimine sau, cel putin, sa diminueze conflictele interne, care in prezent par sa se eternizeze.

    Alternativa (sumbra) ar fi o ucrainizare, dar mai violenta si mai intensa, din cauza dimensiunii reduse a tarii si problemelor specifice, care ar distruge-o iremediabil in timp relativ scurt…

  12. R.Moldova (inclusiv Transnistria) și-au pierdut importanța strategică tocmai datorită anexării Crimeei. Crimeea este practic o super-Transnistrie, iar Tiraspolul nu poate oferi Rusiei nimic comparabil cu Sevastopolul.

    Asta este de fapt partea bună a lucrurilor, la momentul de față reunificarea României cu R.Moldova rămâne o problemă de interes local, fără miză reală în disputa Statele Unite – Rusia. Mai e nevoie de 15-20 de ani până la schimbarea de mentalitate (și de generații) care să facă majoritară opțiunea unionistă în R.Moldova, dar nu ne grăbește nimeni: așa cum au trecut 70 de ani, mai pot trece încă 15-20, atât timp cât lucrurile se mișcă într-o direcție favorabilă.

    Rusia de azi nu mai e URSS-ul lui Stalin sau Brejnev. Nu mai poate deporta moldoveni în Siberia, nu mai poate aduce ruși colonizatori și nu mai poate construi capacități industriale care să-i permită să controleze total soarta R.Moldova. Iar în lipsa acestui control total din partea Rusiei, lucrurile merg de la sine spre Vest, chiar dacă merg mai încet decât ne-am dori (unii dintre) noi.

  13. De la domnul Naumescu mă aștept de obicei la articole pline de profeții sumbre și pesimism. Acesta are o notă neașteptată de optimism.

  14. Un articol care punctează bine malul în care se afla Basarabi5. Atât timp cât UE nu-și pune casa în ordine e greu de văzut altceva decât o stagnare și o sărăcire și mai mare a Basarabiei. În negocierile dintre rusi și americani Basarabia nu reprezinta nimic, pare-se ca și Ucraina a ieșit din radarul americanilor. Guvernul de la Kiev ar putea crea ceva probleme viitoarei administrații proruse de la Chișinău, măcar ca să-i sacaie pe rusi.

  15. Domnule Valentin Naumescu sunteti dvs. unul din marii conducatori ai UE ,dar incognito?
    De unde stiti dvs. ce opinie au actualii mari din UE,referitor la Republica Moldova?
    Eu preconizez cam asa:
    Daca va castiga Maia Sandu,foarte probabil Republica Moldova va fi invitata sa adere la UE foarte repede.
    Dvs. se pare ca uitati ca in UE cea mai mare putere de decizie,mai nou,o au Franta,Italia,Germania si Polonia.
    Sau,sunteti pe de laturi,referitor la cine conduce UE.
    Si Germania si Polonia si Franta si Italia vor sa intre Republica Moldova in UE.
    Republica Moldova va renunta la Transnistria si va indeplini toate conditiile de aderare la UE.

  16. Atat Moldova cat si Ro au o iesire simpla si rapida din lumea celor lipsiti de iluzia ca binele este la-ndemana: iesirea masiva la vot. Problema comuna, solutie comuna. Atata tot.

  17. O analiză obiectivă, după cum apreciază cei mai mulți comentatori. Separarea Transnistriei de R. Moldova este deja fapt împlinit, imposibilitatea Chișinăului de a administra zona respectivă nemaifiind o surpriză pentru cineva! Chiar așa?!

    Existența opțiunilor strategice pro-Europa și pro-Rusia au determinat România să sprijine Moldova pe drumul spre Europa. Uzual, asta se face cu bani: dacă înfăptuiți reforme, primiți fonduri (mecanismul este bine cunoscut românilor). Moldovenii, au zis Da! Bun, și ce veți construi cu banii primiți, ce proiecte aveți, au întrebat donatorii? Banii pe care-i vom primi vor fi furați, au spus moldovenii. Cum așa, au zis românii, să vă dăm bani pe care-i furați? De ce să-i mai dăm?! Păi, pentru ca să zicem poporului să opteze pentru calea pro-Europa, au zis liderii moldoveni. Și dacă nu dăm?! Vom primi bani pe care să ni-i însușim de la Rusia, poate mai putini, dar tot vom primi ceva, și vom îndemna poporul pe drumul pro-Est.

    Cam așa au stat lucrurile cu exponenții celor două opțiuni strategice. Maia Sandu este o surpriză pentru că deocamdată nu pare să ceară bani pe care să-i fure…oricum, populația este naivă, cam cum erau românii cu 20 de ani în urmă. Aproximativ, „Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine…”. Cel puțin o parte dintre moldoveni, cu toată naivitatea, au înțeles că cei care au aprobat unirea Germaniei, spre exemplu, n-au chef să le permită unirea cu România, nici admiterea în UE, după eșecul Europei cu Ucraina.

    Din partea României, însă, este o atitudine condamnabilă să nu urmărească obiectivul unirii. Admiterea Moldovei în UE este realizabilă în acest fel, cu toate beneficiile ce decurg, pentru ambele părți. Cultural, economic etc. se poate realiza unirea care se va înfăptui ulterior administrativ în mod natural, de la sine, iar americanii o pot constata fără să intervină în vreun fel. Doar că există numeroase cozi de topor care tocmai de asta se tem. Spun, spre exemplu, ca Moldova poate candida la unirea cu România, ori admiterea în UE abia când va îndeplini criteriile de convergentă pe care România nu le îndeplinește nici acum. Ori, că trebuie să așteptăm să se schimbe mentalitățile, lucru care nu se poate înfăptui de la sine, ori, eventual se poate înfăptui în sens negativ.

    Opțiunea pro-Rusia nu se va dezumfla pentru ca nu există o astfel de opțiune cu adevărat. Sunt doar banii dați de Rusia pentru a menține zona sub control. Cât timp și câți bani va da Rusia? Este un calcul simplu de tip cost-beneficiu. Cât timp zona le va părea rușilor interesantă și menținerea ei sub control le aduce beneficii în negocierea cu Vestul (și vedem că le aduce!) vor investi în Transnistria și în „zona gri” numită Moldova. Depinde de România, membră UE și NATO, ca Moldova să iasă din zona gri, cu sau fără Transnistria – trebuie negociat. Din păcate diplomația noastră este slabă, politicienii noștri, lipsiți de viziune, iar agenții intereselor rusești sunt foarte activi. Vedem asta în mass-media, spre exemplu…

    • Piesa importanta in acest puzzle nu este RO, si nici Moldova – este Ucraina.
      Acolo se joaca si judeca lucrurile la adevarata lor valoare.

      Acum Ucraina are un lobby puternic si in UE si in USA.
      Sunt si sincope in relatiile cu aceste entitati, dar lucrurile avanseaza si cred ca merg spre vest.

  18. Ucraina deja și-a rechemat ambasadorul din Chișinău în perspectiva alegerii lui Dodon, care a declarat că Crimeea aparține de drept Rusiei.

    Consecințele imediate, neanalizate, sunt mult mai importante decât eventuala reîntoarcere pe termen lung a Moldovei la matcă.

  19. „Tragedia Republicii Moldova este că importanța ei geopolitică nu mai pare acum chiar atât de mare, pe cât au încercat mulți analiști şi lideri să ne-o prezinte în trecut. Deci nici sprijinul din exterior nu va fi deosebit de puternic, nici din Vest, nici din Est. Moldova nu este, de fapt, esențială nici pentru Rusia, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru Statele Unite.” – iată că cineva a înţeles.
    Deşi lipsa de importanţă strategică nu e neapărat o tragedie, poate fi un element favorabil.

    • Bună observație. Basarabia ar putea fi acel ceva ce rusii ar putea ceda dacă obțin satisfacții în alte zone. Nu cred ca vor abandona Transnistria, care este un mijloc de presiune asupra Ucrainei.

      • Transnistria nu poate fi un mijloc de presiune împotriva Ucrainei. Acolo sunt doar 1.500 de soldaţi ruşi, aflaţi într-o situaţie imposibilă. Rotaţia trupelor se face prin… aeroportul Chişinău (deoarece Ucraina a blocat comunicaţiile cu Rusia). Ucrainenii ar putea oricând să intre şi să-i captureze.

        Basarabia şi Transnistria, aflate între România şi Ucraina, fără ieşire la mare, fără comunicaţii cu Rusia, nu mai prezintă în opinia mea nici un interes pentru ruşi.
        Deocamdată nu se retrag pentru că ar transmite un semnal de slăbiciune, şi s-ar putea face atunci presiuni să se retragă şi din teritorii vitale pentru ei (Crimea, Donbas. Abkhazia, Osetia).
        Dar dacă se vor normaliza relaţiile cu Occidentul, cred că ruşii se vor retrage din Transnistria.
        Ar provoca astfel un punct de tensiune în relaţiile Ucraina – Moldova/România/Occident, deoarece şi ucrainenii au ambiţiile lor acolo. Transnistria a făcut parte din Ucraina şi 1/3 din populaţie sunt ucraineni. Tensiuni care ar conveni de minune Rusiei.

        • Transnistria are doar 1km pana la Marea Neagra! Mari ticălosi au fost Stalin și Hrusciov, au ciuntit Moldova exact cat sa nu ajungă la mare.
          Ucraina a sprijinit pana acum doi ani separatistii de la Tiraspol și nu m-ar mira s-o facă din nou.

          • Te înşeli, între Transnistria şi Marea Neagră sunt 70 de kilometri. Uite şi o hartă:
            http://pineappleexplorer.com/wp-content/uploads/2016/04/map.jpg
            Cum am spus, faptul că Stalin n-a lăsat Moldovei ieşire la Marea Neagră poate fi şi un avantaj.
            Dacă ar fi avut ieşire la mare, Moldova, Transnistria ar fi devenit probabil un fel de enclavă Kaliningrad controlată de Rusia.
            Dar aşa, ruşii n-au cum să ajungă acolo, deoarce Moldova e prinsă între România (ţară NATO) şi Ucraina (ţară ostilă Rusiei).

            • Mea culpa. Aveti dreptate, dar nu pe deplin. Separatistii controleaza cea mai mare parte a raionului Slobozia si de acolo pana la estuarul Nistrului sunt 25-30m km.

            • @Cinicul – dpdv strategic, nu distanța strictă până la primul țărm de mare contează, ci distanța până la primul port maritim. În zona aceea, singurele porturi maritime demne de acest nume sunt Odessa și Sevastopol. Nu se apucă nimeni de construit un port maritim în estuarul Nistrului de dragul Tiraspolului. Nici măcar Putin.

    • Aceeasi fraza m-a facut si pe mine sa ma opresc sa citesc toate comentariile.
      Moldova a fost si va ramane mereu mica. NU aceasta este miza Rusiei.

      Dar cum spunea si cinicul este parte dintr-un joc de interese mai larg.
      IMportant pentru RO este ca Moldova sa iasa din jocul de interese rusesti.
      Daca Ucraina se apropie mai mult de UE si NATO, Rusia va deveni mai agresiva in zona.
      Deci pe termen scurt ma astept la o adevarata batalie, in mare parte data in subteran, pentru ca Rusia doreste sa controleze in continuare zona.

      • „Daca Ucraina se apropie mai mult de UE si NATO, Rusia va deveni mai agresiva in zona.” – da, dar intervenţia Rusiei se va produce în Estul Ucrainei. Dacă Occidentul insistă cu aderarea Ucrainei, Rusia va ocupa Ucraina până la Nipru.
        Moldova nu prezintă nici o importanţă, în opinia mea. Ideea unor presiuni din Transnistria asupra Ucrainei e o glumă. Am spus în răspunsul adresat Cinicului de ce.
        Văd că a înţeles şi Gigel, într-un comentariu postat mai jos.

  20. Daca articolul ar fi fost scris de un strain, l-as fi apreciat ca foarte bun, ca rodul unei analize seci, tehnice, fara „tendinta”. Din articol reiese insa – din pacate – destul de limpede dupa mintea mea indemnul „stati linistiti la locurile voastre”. Facand asta, nu o sa-i deranjam bineinteles pe toti cei interesati in „statu-quo”-ul actual, convenabil multora, inclusiv unor „parteneri”. Problema e ca din cate imi amintesc eu nimic major nu s-a intamplat in istorie „stand la locurile noastre”!

  21. Eu sunt mai optimist.Atât din punct de vedere al alegerilor din Moldova(cred/sper că Maia Sandu va câştiga) cât şi din cel al jocurilor strategice din zonă.SUA-UE-Rusia vor găsi până la urmă o soluţie de compromis în Est,respectiv rezolvarea problemei Ucrainei şi,în subsidiar,a Moldovei.Pornind de la buna observaţie a autorului cum că nimeni dintre cei mari nu vrea să investească în Moldova,şi cu completarea că Moldova fără ajutor extern se va prăbuşi,atunci Moldovei nu-i mai rămâne decât o şansă:România.Şi,fiind optimist,nu cred că „cei mari”(inclusiv Rusia…) vor avea vreo obiecţiune prea categorică la o eventuală apropiere/alipire/unire a Moldovei la România.Şi aşa nimeni nu vrea să bage bani acolo,noi măcar,cu greutate,le putem oferi o speranţă de dezvoltare.Şi,fiindcă sunt optimist,cred că asta se va întâmpla foarte repede.

  22. Numa sa nu vrea rusii sa se face unirea. Împușcă 3 iepuri cu o piatră. 1.Demolează romania si o arunca inapoi in 1990. Deci la cheremul sistemului psd fsn. .fie si numai prinaportul masiv de votanți saraci stingisti manipulabili. Deschid cutia pandorei în pb minorităților si autonomiilor etnice- si moscova va sări sa apere drepturile rusofonilor din moldova. 2. Nu mai tre sa cheltuie nici o rubla pt susținerea moldovei. Unirea si apoi dezintegrarea noii românii mari se va face pe bani românesti si eventual europeni. 3.dezecilibrind romania la trage presul americanilor de sun picioare de la marea neagra si gurile dunării grav. Doi la mina se va surpa toată zona de influență a UE aici putînd pune in pericol statutul de membru UE al româniei. Deci e un mare pericol ca tocmai rusia sa împingă la unire folosind mirajul acesta ca pe o torpila etnica economica si politoca indreptata spre romania si sua si ue. Timeo danaos et fona ferrente….

  23. Eu de fapt nu reusesc sa inteleg un lucru: cum de statul roman refuza cu obstinatie in acelasi timp (1) sa-si propuna reunificarea cu Moldova ca obiectiv national si (2) daca nu-si propune, macar sa explice de ce nu-si propune.

    Nu discutam de revizionism aici, nu este necesar ca statul roman sa explice de ce nu are pretentii asupra unor teritorii din Ucraina sau Bulgaria. Insa exista un teritoriu locuit in majoritate covarsitoare de romani (indiferent care e sentimentul lor relativ la unire, DEOCAMDATA) in legatura cu care statul roman ar avea toata indreptatirea sa-si propuna un proces de reunificare. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie facut acum sau in 3 ani sau in 5 sau in 10. Dar inseamna ca asta e obiectivul si cu totii stim unde trebuie sa ajungem. Si daca momentan, din cauze mai mari decat noi (care exista mereu) el nu poate fi atins, atunci orice om rational din Romania ar intelege treaba asta.

    Ei bine, statul roman, in ciuda evidentelor, nu isi propune acest obiectiv. Si nici nu explica de ce nu o face. Avem un teritoriu romanesc, insa mai important decat teritoriul e ca e locuit in majoritate foarte mare (aproape 80%) de romani, iar statul roman REFUZA sa isi propuna reunificarea sau sa explice de ce n-o face! Cineva, de la cel mai inalt nivel, ar trebui sa iasa si sa explice: „nu ne propunem unirea cu Moldova pentru ca…. ne e frica sa nu ne dea afara din NATO sau pentru ca…oricum mergem cu totii catre un stat european transnational, asa ca la ce bun efortul? sau pentru ca….”.

    Faptul ca, la acest moment, o majoritate a moldovenilor nu sunt de acord cu unirea cu Romania (chiar daca o majoritate tot mai mica), nu e un motiv suficient ca statul roman sa nu-si propuna unirea ca obiectiv. Pentru ca tocmai asta ar insemna sa ai un obiectiv: sa lucrezi pentru crearea conditiilor ca acel obiectiv sa fie atins. Altfel, din senin, normal ca n-o sa ne unim in veci.

    • Pentru că România e plină de agenți de influență ruși la toate nivelele. Și pentru că Germania e încă și mai plină. Asta n-o să se schimbe prea curând. Chiar ș atunci când Mircea Geoană sau Cozmin Gușă vor avea vârsta pe care o are Ion Iliescu astăzi, influența lor tot va exista în societatea românească. Sau cea a lui Steinmeier în societatea germană.

      Numai o prăbușire a Rusiei, comparabilă cu prăbușirea URSS din 1991, îi poate face pe acești agenți de influență să rămână fără obiectul muncii.

      • Sunt convins ca exista agenti de influenta ai Rusiei in Romania, chiar la niveluri foarte inalte (il banuiesc serios pe al doilea om in stat de asa ceva), insa nu cred ca ei sunt tabara „la putere” intre diversele categorii de agenti de la noi. Si cu atat mai putin nu cred ca ei fac politica noastra externa. Dimpotriva, cred ca cei care o fac sunt chiar agentii (voluntari sau nu) ai celor care nu vor sa fie deranjati cu o schimbare a status quo-ului (SUA, posibil si Germania).

    • @ OvidiuB

      Pai, sigur! Statul roman sa publice, eventual si sedintele CSAT, ca sa stim si noi ce si cum se discuta acolo!… Ca e dreptul nostru!…
      Iar fiecare antrenor de fotbal sa anunte, inainte de meci, ce tactica aplica si sa-si faca publice schemele de lovituri libere. Ca poporul are dreptul sa stie, dinainte, la ce sa se astepte!…
      S.a.m.d….

      Domnule OvidiuB, va propun, ca exercitiu de gandire, o alta varianta posibila: sa zicem ca unirea cu Moldova este, pentru Romania, un obiectiv de termen mediu si, in consecinta, s-au stabilit tactica si strategia de atingere a a cestui obiectiv. Sa zicem ca ne-declararea obiectivului face parte din strategie. Ce facem?… Il anuntam?… Nu-l anuntam, dar ne justificam de ce nu-l anuntam?… Ce facem?…

      Dupa ce au dormit in papuci ani buni, astazi, in an electoral, oarece ONG -uri, oameni politici expirati si comentatori pe contributors.ro se trezesc ca de ce nu ne unim cu Moldova. Astazi, eventual maine. C’mon!!!…

      Dupa parerea mea, toti cei care striga astazi pentru unirea cu Moldova fac un deserviciu atat Moldovei cat si Romaniei. Daca striga unirea din buna credinta, au o scuza. Daca o striga din alte motive, e o chestiune intre ei si Dumnezeu.

      • Intr-o societate democratica, obiectivele esentiale ale statului fac obiectul obligatiei de transparenta, nu sunt tinute „sub cheie” de cativa iluminati.

        Am fost si eu batut de aceleasi ganduri ca si dumneavoastra….insa ce-i drept, acum 10-15 ani. Daca, intre timp, in atata amar de vreme, statul roman a continuat sa ascunda cu strasnicie planurile sale pentru acest obiectiv, asta ma face sa cred mai degraba ca obiectivul de fapt nu exista! Si ca vorba „stati linistiti la locurile voastre” este mai degraba o expresie a unui stat care nu vrea sa-si faca treaba, decat a unui care lucreaza asiduu, in secret si nu vrea sa sa fie intrerupt din marsul sau victorios.

        • Cred ca e imposibil ca toate obiectivele unui stat sa fie transparente, indiferent cat de democratic ar fi statul respectiv. Mi se pare o afirmatie hazardata si complet rupta de realitate.

          Cetatenii moldoveni pot solicita si primi cetatenie romana (europeana), tinerii moldoveni primesc burse de studii in Romania, iar eu cunosc personali tineri din Republica Moldova care lucreaza la firme romanesti. Sigur, poate ca se putea face mai mult, dar n-as spune ca nu s-a facut nimic.
          Consider ca este de preferat ca unirea politico-administrativa, daca o fi sa fie, sa fie doar o formalitate care sa consfiinteasca unirea „de facto”. Cum mai spuneam, ca o casatorie oficiala dupa multi ani de concubinaj frumos…

          Situatia de azi nu-i cea de-acum 10-15 ani, cand Ucraina era „ruseasca”, dar nu cred ca-i un motiv de precipitare a unirii. Ori de cate ori aud tirade sforaitoare, sistemul meu imunitar tinde sa banuiasca, in spatele lor, demagogia si/sau interesele ascunse. De aceea, „strigatele” de unire, in contextul actual, mi se par contra-productive.

          • Cred ca unirea cu Moldova ar reprezenta un adevarat obiectiv de tara, care in niciun caz nu poate intra in categoria „secret, ca stim noi mai bine”. Cum ar fi, de exemplu, daca am avea ca obiectiv de tara iesirea din NATO si aderarea la viitoarea armata europeana (in ipoteza ca s-ar infiinta) SI NU AM STI DESPRE ASTA? Vi s-ar parea normal?

            Nici eu nu am zis ca nu s-a facut nimic pentru Moldova in ultimii 10 ani, dimpotriva – chiar cred ca s-au facut destule lucruri foarte bune. Insa nu pentru unire. Noi putem ajuta Moldova in fel si chip, putem chiar sa-i umplem de ajutoare si investitii, dar opinia mea e ca daca o facem, ar trebui s-o facem in vederea unirii si nu din alte motive. Cred ca daca ne-am fixa in mod formal unirea ca obiectiv, chiar si foarte circumstantiat de tipul „Romania este dispusa ca, in orice moment din viitor in care RM, prin referendum sau la nivel de parlament, aproba o unire cu Romania, sa dea curs acestui proces de unire. In acest sens, Romania va demara un proces vast de simulari si studii privind implementarea unui astfel de proces” – ei bine, in Moldova cred ca s-ar descatusa niste energii pozitive formidabile. Plus cateva negative, desigur, dar gestionabile. Important e ca noi sa punem problema pe masa.

            • Ma rog, avem pareri diferite.
              Dupa mine, orice anunt oficial (sau chiar si neoficial, venit, de exemplu, de la vreun fost politician important) referitor la unirea cu Moldova are ca prim rezultat activarea unor forte (virulente) contrare unirii si unionistilor. Si n-as conta pe ideea ca procentul unionistilor este de 80%, in Romania si-n Moldova. Trebuie jucat inteligent, nu emotional.

              La modul general, eu sunt adeptul lui „tac si fac”, nu al lui „ma laud cu ce-am de gand sa fac”.
              Iar o casa construita temeininc de la fundatie si pana la coama acoperisului rezista bine la (diverse) cutremure.

              Prin integrarea in UE si in NATO, Moldova poate accede la un tip de unire cu Romania si, ulterior, daca chiar sunt coapte conditiile si exista dorinta, la unirea politico-administrativa.
              Graba strica treaba. Si chiar nu vad niciun motiv pentru graba. Sigur, e posibil sa gresesc, dar asa gandesc eu, un cetatean roman, al carui tata s-a nascut si a copilarit in Bucovina de Nord, langa Cernauti, s-a refugiat in Romania din cauza rusilor si a fost persecutat de comunisti fiindca avea in neam simpatizanti ai legionarilor.

      • Personal cred ca nu exista o strategie de apropiere de Moldova.
        M-as bucura sincer sa ma insel.

        S-au facut ceva psi pentru a apropia Ro de MOldova – dar oare directia a fost bine aleasa?
        NU prea vad rezultate, si culmea, apropo de transparenta, nu stiu ce s-a intamplat cu banutii aia care au plecat din Ro si s-au dus in Moldova. Vreau sa stiu ca s-au cheltuit 5 lei pe camasi si caiete in Moldova, de exemplu, dar sa stiu. Banii au plecat din BNR care spunea ca si monitorizeaza fluxul – cum spuneam bine ar fi sa stim si noi romanii spre ce au mers banii aceeia.

        Am fost o persoana care am considerat ca RO se expune prin acel memorandum.
        Poate am gresit – si iarasi spun ca sincer m-as bucura. Dar…

    • Lucrurile sunt ceva mai complicate. Populația rusofona sau rusificare domina orașele și economia Basarabiei (atât cât exista ea). România nu are forță Germaniei federale și nici un lider precum Kohl. În plus mai exista și sudul Basarabiei cu populațiile majoritare bulgaro-turcixe care sunt în fapt rusofoni și care ar putea crea o noua Abhazia (sau mini Kosovo).

  24. Cred că actuala situație geopolitică împinge inevitabil Moldova spre România. Oricâte declarații pro-ruse ar face Dodon & co, Rusia nu v-a băga bani în Moldova și nici măcar în Transnistria! Ce să faci cu Transnistria? Cum transporți militari/echipament acolo, când zona-i izolată terestru? În Kaliningrad ai acces pe mare, ai Crimeea la Marea Neagră, cum aduci în Transnistria ceva peste o Ucraină ostilă? Moldova va deveni o cleptocrație lăsată să zacă în suc propriu, care se va dezamăgi rapid de opțiunea pro-rusă (dacă iese Dodon) și care va realiza rapid că singurul drumul inainte este spre România.

    • Fiecare moldovean cu cap a inteles ca este mai bine in UE, nu neaparat in RO. si de aceea fuge de acasa cum prinde o oportunitate.

      Dar pentru a face o optiune ca tara lucrurile sunt mult mai complicate…

  25. Da, o analiză lucidă. Dar să ne amintim că nici noi n-am fost prea decişi între Ponta şi Iohannis, la prezindeţialele noastre. Balanţa s-a înclinat doar după ce diaspora noastră a aplicat strategia .. „sună un prieten” .. Hmm, oare ar merge şi la ei în turul doi? Merită încercat.

  26. Interesant articol si adevarat dar cred ca e putin pesimist, cel putin titlul.
    O contributie la starea actuala de fapt cred ca a avut si diplomatia noastra si cea vest europeana insistand atata acum doi ani de zile pe formarea unui guvern pro-europa din aceasta AIE care s-a dovedit un mare bluf si care nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In doi ani de zile, nemultumirea populatiei fata de conducatorii ei a crescut la 80%.
    80% !!!
    Da, castigau comunistii rusofoni dar la urmatoarele alegeri aveau sanse sa catige pro-europenii cu o majoritate covarsitoare. Asa Moldova a avut parte de 2 ani de instabilitate, coruptie si slabiciune a statului si nici acum nu o duce prea bine….Comunistii rusofoni erau mai putin toxici decat socialistii lui Dodon astazi.
    Asa e cand impingi fortat lucrrule intr-o directie sau alta…mai devreme sau mai tarziu, sistemul va tinde sa se echilibreze si poate va fi mai rau.
    Ce pretentii sa mai ai de la poporul moldovean acum, dupa ce s-a simtit saracit si tradat.
    Ei au facut ce trebuia si acum platesc polite.
    Bineneteles ca si propaganda ruseasca nu sta pe loc si profita.

    Probabil va catiga Dodon si vom avea in urmatorii ani o coabitare dificila intre un guvern asa zis pro UE si un presedinte pro putin, un fel de ultimii ani de guvernare a lui Basescu din Romania.
    trebuie sa ne pregatim si pentru scenariul asta si sa incurajam Moldova in continuare dar sa fim pregatiti sa o sprijinim si in conditiile astea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro