joi, mai 19, 2022

Resilience through Excellence

Mulți cetățeni europeni au senzația că Uniunea Europeană risipește multă energie în discuții despre sexul îngerilor – și nu numai – eludând chestiuni esențiale. Uităm prea repede victoriile uniunii, uităm prea repede ceea ce ne-a permis să câștigăm luptele trecutului, prea mult filosofăm și prea puțin facem. Economic suntem amenințați de competitori și propriile erori, de ex. renunțarea la energia atomică, politic suntem amenințați de patru pericole: anarhia, pe care fenomenul vestelor galbene ne-o servește în Paris, iliberalismul, ale cărui tentații se arată la fiecare rând de alegeri, teocrația, instalată de facto în cartiere întregi din Franța și Belgia și tribalismul, anume fragmentarea tot mai măruntă a societății în ”minorități” (pe criterii care adesea sfidează simțul comun) în locul recunoașterii relaxate a unicei noastre calități de oameni iubitori de oameni. În contextul dezbaterilor despre Europa las o contribuție a cărei esență este ”reziliență prin excelență”, cu speranța că Uniunea Europeană va găsi resursele să își recâștige supremația intelectuală, economică și socială, în loc să se lase abătută de depresia pe care o resimt mulți dintre concetățenii noștri europeni. Căutând în istoria noastră recentă avem, cred eu, toate instrumentele pentru a câștiga lupta cu viitorul, prima condiție fiind să avem inteligența să alegem adevărați lideri ai Uniunii, nu administratori prăfuiți.

We have built the European Union through courage, wisdom and hard labor. It is through renewed courage, greater wisdom and harder labor that we must strengthen it.

Through courage, we, Europeans, together with our allies and friends, have brilliantly overcome the twentieth-century mortal threats to our civilization: Fascism and Communism. No words can better sum up the courage needed to fight against Nazism than Winston Churchill’s chilling call on the eve of the great battles of the Second World War:

“In this crisis […] I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat.”

The resilience of Londoners under the bombs, the heroism of the Stalingrad defenders, the sacrifices on the beaches of Normandy and the bloody war in the Pacific, tragically delivered exactly what Churchill foretold.

Courage was at work in the streets of Budapest, Prague, Gdansk, Timișoara when the call of freedom from criminal communist regimes was frantically claimed from the chests of millions of Europeans on the Eastern side of the Iron Curtain. Their courage made possible Reagan’s historic Berlin call

“Mr. Gorbachev, tear down this wall!”

Which is exactly what he did, a gesture that eventually led to a free and reunited Europe.

Through wisdom, the great European leaders of the post-war Europe, inspired our nations to adhere to a common political ethos and transform the swords that yesterday killed our parents into the ploughshares that today feed our children. It was wisdom that inspired Adenauer in his 1951 vision that:

“the age of nationalism is drawing to its close and (…the European construction…) is rather a creative impulse which is worthy of the magnitude of European tradition, and therefore it is bound to survive beyond the hour of acute peril”.

It was, indeed, wisdom that inspired de Gaulle to provide an equally poignant answer, 12 years later:

“Yesterday it was our duty to be enemies, today it is our right to be brothers.”

It was through wisdom that the dominant USA decided to fuel the newly found European peace as well as the reconstruction of Japan by the Marshall plan, so that we, Europeans, could

“break the vicious circle and restore the confidence of the European people in the economic future of their own countries and of Europe as a whole.”

It is, indeed, common sense that in order to achieve peace it is wise to achieve economic prosperity!

It was wisdom that made de Gasperi claim that the European construction

“can only be done by infusing new life into the separate national forces, through the common ideals of our history”.

It was the wisdom to seize the historical moment of the post-war expectations 
that inspired Schuman to make European leaders face their responsibility with his famous ultimate call:

“if we do not make up our minds in time we shall run the risk of letting slip the last chance of salvation for Europe and for our countries, and which of us would be prepared to take such a responsibility?”.

It was wisdom guided by courage to allow Germany to its historical reunification and it was wisdom to invite into the European Union those who had been held hostages behind the Iron Curtain for too long

It was, again, wisdom that guided the European Union to look beyond its frontiers and establish the Eastern Partnership with those that have the vocation to enlarge our family one day.

By courage and wisdom, not paralysis caused by fright, these historical figures chose to listen to the lucid call of history, instead of following the chimeras of narrow-minded self-centered nationalism, the temptations of illiberalism, the comfort of the status-quo, the vain quest of utopia or the selfishness of petty electoral gains. These reasons, and no other, generated the level of enthusiasm that made European citizens stand firmly by their leaders’ side, trust their leadership and together -courageous and wise leaders with hard-working Europeans- made history! They (in fact we!) built the most forward-looking political construction humankind has ever achieved: the European Union.

Today we are facing a worldwide sanitary crisis unprecedented in the past 100 years. This crisis is, fortunately, incomparable in its nature and intensity with the existential crises of the twentieth-century history: Fascism, Communism and the millions of death they produced. Precisely because of this, we shall never allow fear to guide our actions, never allow the haunting ghosts of a dark past to derail our long-lasting European destiny, cemented by our unique and inclusive brotherhood.

Facing the current crisis, we shall yield neither to fear, nor to anarchy, illiberal or theocratic temptations, nor shall we be fouled by utopia. Through our own merits, we have reached the fortunate moment when no rallying call must embed the dramatic words of Churchill from 80 years ago. Indeed, we do possess, intellectually and materially, all it takes to face this crisis from a position of strength, due to the 75 years of European construction from the Atlantic to the Black Sea and from the Mediterranean to the Arctic Circle.

We are strong today because, during the times of prosperous peace and unity, we have deciphered many of the mysteries of science, harnessed the power of the atom, cured mortal diseases, provided unequaled levels of education, brought high technologies in every house, refurbished previously destroyed environment. We have built institutions; we have fought the ghosts of anti-Semitism and other forms of racism.

It is through all these advances that by far have surpassed the most optimistic dreams of our founding fathers, that we have reached freedom of thought, freedom of speech, freedom of movement and unmatched human rights and life-quality and, as such, we are far better today than ever before.

Today, on the footsteps of our brilliant predecessors, is the time of action. Together by strength, and not by fear, it is today that we have the duty to act because, as much as this crisis reminds us all how fragile all that we have built can be, the energies of European talent, determination, confidence and generosity are ready to express themselves.

They must be unleashed through courageous and wise leadership and, therefore, in the spirit of courage and wisdom of the founding fathers of the European Union we believe it is the right time to call upon the current EU leaders to urgent action in order to:

  1. reconnect, collectively, with the citizens of Europe and the relevant points on their agenda. Democracy is kept alive by the bond of trust among people –demos– and the leadership –kratos–, therefore the public agenda must reflect the concerns of the many, not the petty interests of the vocal few. Peripheral debates fuel the distrust of the Euro-demos in the Euro-kratos and, therefore, should be swiftly replaced by substantial deliberations;
  2. re-establish the primacy of strong, political leadership based on democratic options, over the technical decisions based on the lowest common denominator;
  3. reclaim Europe’s proud historical assets: the European Union must reclaim its educational, scientific, economic, political and moral primacy. All these aims must be achieved by a decisively forward-looking Union, while acknowledging that, being proud of our roots, we are “[d]rawing inspiration from the cultural, religious and humanist inheritance of Europe, from which have developed the universal values of the inviolable and inalienable rights of the human person, freedom, democracy, equality and the rule of law”, as the Treaty of the European Union states;
  4. recognize and reward the quest for excellence of our youth and citizens, while strengthening the social nature of our Union by ensuring that each citizen is offered the best available conditions to get to high standards of prosperity that every European citizen deserves through his/her efforts. Equity, as a fundamental quest of our Union, shall be achieved by encouraging the less favoured and hence raising the level of the whole;
  5. cultivate leadership through the power of the example and disavow leadership that is based on arrogance: our solidarity stems from our resemblances and it is nourished by the deep respect for our cultural differences. No European is more European than another and solidarity is the bond that makes our common strength;
  6. provide safety and security to European citizens in all aspects of life as well as the care about the environment. Our Union must be present at the forefront of our common response to emergency, rather than an addition to national responses, as well as the forefront of prevention. In achieving this goal, we recognize and cherish the privileged trans-Atlantic relations;
  7. provide European institutions (existing or reformed ones) that are exemplary in their ethics, efficient in their action and, as a consequence of their actions, favourably represented in the collective conscience of all European citizens. This requires inexhaustible energies, it involves durable engagements and long-term political commitment;
  8. recognize that the European Union is our future as well as our center of gravity, and promote strong cooperation with those good-willing from Africa, Americas, Asia and Australia. We shall respect the cultures of all nations while displaying firm stances regarding the option for our societal model. We shall be open and tolerant to the others yet uncompromising to those that menace our peaceful way of life from inside or outside. Taking the highest moral stance, we shall constantly fight for the inalienable human rights of all human beings;
  9. assume the historical role of actively transferring knowledge and through it exporting prosperity to the less advanced areas of the globe and, thus, reduce polarization and the potential for conflict. Recognizing that in order to reach afar we need solid foundations at home, we single out education in the traditional fields of science and the humanities as the focal point of our future investments at home;
  10. constantly base the decisions that orient our Union on the truth of science and the depth of our cultures rather than the false prophecies of ideologies, misleading utopic ”solutions” to real issues, or the ephemeral electoral interest.

We do recognize that courageous and wise leadership is the expression of citizens’ will to fully participate in the further and stronger construction of the European Union. It is, therefore, also time to call upon the courage and wisdom of our fellow Europeans!

We call upon them to trust the advances of the mind and not to fall in the trap of ignorance, shrewdly promoted through today’s hyper-connectivity, by those that envy our common home!

We call upon our fellow European citizens to wisely identify the able leaders of tomorrow and reject empty populism, toxic nationalism as well as adventurers that capitalize on fear and mistrust. It is our duty to remind us all that such unwise choices forever scarred Europe during the twentieth century.

We call upon our fellow European citizens to be proud of their cultural heritage that each enrich our common Union, to cultivate –in the spirit of our Union– our own cultures so that to conjugate them all in the service of a better European Union, that irradiates its generosity and prosperity far beyond our geographic borders.

We call upon our fellow European citizens to be proud of our common home, the European Union, and perceive it in the spirit of a visionary Vaclav Havel:

“After all, the fact that I feel myself to be a European doesn’t mean that I stop being a Czech. On the contrary: as a Czech I am also a European. I tend to say somewhat poetically that Europe is the «homeland of our homelands».”

Finally, we call our fellow European citizens to act with courage, wisdom and resilience, to stand strong so that we, together, can start over again and continue the great achievements accomplished by those that we lost in this difficult but surmountable crisis.

In varietate concordia!

Distribuie acest articol


  1. While some of the points are valid, and the „speech” is quite rousing, it is still nowhere near facing reality. A collection of pretty yet very empty words which looks like it has been lifted straight out of the HR manual of corporation xyz. „Equity”, as per its definition, involves „distributing resources based on the needs of the recipients”. Haven’t we opened that particular can of worms before?…
    Yellow vests are not „anarchy”, they are the legitimate protest of an European middle class utterly betrayed by its leaders.
    „Resilience” is an obnoxious & propagandistic weasel word, on par with another famous expression „sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului”.
    Capitalism is so far the only arrangement that works (safe for its neoliberal globalist tumors) together with meritocracy & (real) political centrism.
    An Europe First doctrine, where the focus are its citizens and not the entire world, zero indiscriminate immigration from outside the continent, capitalism, freedom, meritocracy, middle class prosperity and far less state are the only things that can save the current „union”.

    • Nu Covid-ul omoara Romania ci prostia.
      Am trait sa vad cum cei care saboteaza invatamantul pentru ca nu poarta masca si nu se vaccineaza sunt rasplatiti de Ministrul invatamantului, inspectorate scolare si conduceri de scoli cu salarii de merit.

  2. Partialy translated by GoagĂl:
    Am construit Uniunea Europeană prin curaj, înțelepciune și muncă grea. Prin curajul reînnoit, înțelepciunea mai mare și munca mai grea trebuie să-l întărim.
    Prin curaj, noi, europenii, împreună cu aliații și prietenii noștri, am depășit cu brio amenințările muritoare din secolul al XX-lea pentru civilizația noastră: fascismul și comunismul. Nici un cuvânt nu poate rezuma mai bine curajul necesar luptei împotriva nazismului decât înfrigurarea chemare a lui Winston Churchill în ajunul marilor bătălii din cel de-al doilea război mondial:
    „În această criză […] nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare.”

    Rezistența londonezilor sub bombe, eroismul apărătorilor Stalingradului, sacrificiile de pe plajele Normandiei și războiul sângeros din Pacific, au dat tragic exact ceea ce a prezis Churchill.
    Curajul se desfășura pe străzile din Budapesta, Praga, Gdansk, Timișoara, când apelul libertății de la regimurile comuniste criminale a fost revendicat frenetic de la piepturile a milioane de europeni din partea de est a Cortinei de Fier. Curajul lor a făcut posibilă apelul istoric al Berlinului al lui Reagan
    „Domnul. Gorbaciov, dărâmați acest zid! ”
    Exact ceea ce a făcut el, un gest care a dus în cele din urmă la o Europă liberă și reunită.
    Prin înțelepciune, marii lideri europeni ai Europei de după război au inspirat națiunile noastre să adere la un etos politic comun și să transforme săbiile care ieri i-au ucis pe părinții noștri în pluguri care astăzi ne hrănesc copiii. Înțelepciunea a inspirat-o pe Adenauer în viziunea sa din 1951 că:
    „Epoca naționalismului se apropie de sfârșit și (… construcția europeană …) este mai degrabă un impuls creator demn de amploarea tradiției europene și, prin urmare, este obligat să supraviețuiască dincolo de ora pericolului acut”.

  3. Citatul din Chuirchill “In this crisis […] I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat.”, numai pentru o Europa nu era. Iar Brexit-ul adauga alta unda de umor englezesc.
    Iar zisele lui Reagan “Mr. Gorbachev, tear down this wall!” adauga inca o dovada ca Europa a asteptat sa-i netezeasca altii drumul.
    Dupa care le cam da cu tifla.
    Europa ar vrea si cu mindra si cu draga.

  4. „…..prima condiție fiind să avem inteligența să alegem adevărați lideri ai Uniunii, nu administratori prăfuiți.”
    Daca ne mai spuneti si cum sa-i alegem ar fi extraordinar, deocamdata aveti dreptate, sunt doar niste administratori prafuiti care n-au reusit sa faca fata pandemiei, prima mare provocare dupa 45 si nu vreau sa stiu ce se poate intampla daca treburile ies si mai urat, cu arme.
    In opinia UE este complet depasita de situatie si intradevar se ocupa cu ce chiar nu ne doare intrat de tare, spre exemplu „sexul ingerilor” si care o mai fi, discutii marginale, marile provocari, resetarea in marele joc international lipseste cu desavarsire, cu cine ?

  5. O societate ce se vrea democratica nu poate fi una totalitara in care poti interzice grupurilor de persoane sau persoanelor sa isi asume o anumita formula ideologica (in unele cazuri este prea mult spus )ce le produce o anume forma de intelegere . Fara ca aceste forme politice (si aici este o discutie )sa existe – noi toti am fi egalitaristi convinsi . Si iliberalismul ( o struto- camila ce pune in prim planul ideii politice decizia totalitara a unei persoane ce decide cine este capitalist si cine nu ) ca si celalalte forme enuntate in text au un rol existential in societate . Pina nu vezi raul nu poti accede la formula de bine .In rest nu trebuie sa uitam de unde am plecat , ce capacitati economice aveam (in marea lor majoritate erau enerogofage si pretul de cost al produsului era cu mult mai mare decit cel decis la vinzarea marfurilor de piata, de aici si declinul ) si unde suntem acum – ce PIB avem si cum se schimba societatea (ca si mod de intelegere ) in bine .UE a permis , prin deciziile luate dea lungul timpului -evitarea starilor conflictuale , a razboiului , de 76 de ani Europa nu cunoste razboi ) , a permis accesul la tehnologie de virf – accesul la retelele de productie – transport si comercializare a marfurilor de tot felul , a facilitat accesul la NATO (cea mai puternica forta militara ce tine de asocierea unui numar de state ), a permis intr-un cuvint – modernizarea – Natiei Romane .Respectul fata de lege si de drepturile omului este tot mai vizibil pe meleagurile Uniunii si noile formule economice de felul PNNR vor permite rapid o dezvoltare fara precedent a Romaniei . Ar trebui pagini intregi spre a scrie totul- dar nicind Romania nu a cunoscut o bunastare asa cum cunoaste in zilele acestea . Nu trebuie decit sa va aduceti aminte cum a fost si sa vedeti cit de rau o duc unii in termeni coparativi .

  6. Chiar daca șade rușine la nas să critici democrația si UE imi asum riscul acesta:

    * Problema UE este chiar democrația pentru că promovează intrinsec oameni carieriști (asazisa meritocratie inseamna de fapt cei mai feroce carieristi din cartier) care au ca unic orizont de preocupări să fie realesi la alegerile viitoare sau sa acceada la o functie mai banoasa si un statut social mai inalt. Astfel de oameni se vor ocupa numai de teme marunte pentru ca sunt intrinsec egoisti (si oricum cand ai mandatul pe 4 ani, chiar daca ai viziune si esti bine intentionat, rareori ai instrumente sa faci chestii cu impact pe 30-50-100 de ani, si trebuie sa mai ai si norocul ca ala care vine dupa tine sa nu darame tot ca sa demonstreze ca face el mai bine).

    * Democratia contemporana inseamna sa iti bazezi toate deciziile pe masuratorile de opinie de la un anumit moment, adica sa faci ceea ce oamenii traitori la un anumit moment doresc. Ori un stat, sau un superstat ca UE, inseamna nu numai cei care traiesc acum ci si cei care au trait inainte si cei care vor trai in viitor. Deci un adevarat om de stat trebuie sa tina cont simultan de aceste trei realitati. Ori in cadrul democratiei contemporane nu este posibil pentru ca nu poti sa masori (prin sondaje de opinie, alegeri, referendumuri) ce vor cei decedati sau cei care nu s-au nascut inca.
    Sau din contra, daca pentru kratos este imposibil acest lucru, demosul ar trebui sa tina cont atunci cand se exprima politic (la vot, sondaje de opinie, etc) de generatiile trecute si viitoare. Dar nici acest lucru nu este posibil pentru ca asta ar nega dogma nihilista care sta la baza Europei moderne asazis stiintifice (cei care au murit sau inca nu s-au nascut nu exista).

    Prin urmare EU este intr-un punct mort.
    Nu ii ramane decat sa se intreaca la proiecte de infrastructura cu China, Rusia si SUA. Dar si aici este evident ca nu poate avea castig de cauza, pentru ca intr-un fel se iau deciziile intr-un sistem autoritar, si altfel intr-un sistem in care trebuie sa tii cont de sensibilitati si sa negociezi cu mii de lideri de pe continent.

    Chiar si textul de mai sus, care se vrea vizionar si curajos, probabil, dincolo de cele 10 punctulete care sunt evident bune ca sa nu fie rele si deci necriticabile, nu propune solutii ci doar declaratii de bune intentii.

    Democratia moderna a fost inventata ca sa contrabalanseze puterea autocratica a monarhiilor, nu ca sa existe pe cont propriu. Prin urmare UE nu are nevoie de mai multa democratie ci de „oleaca” de autocratie* care sa contrabalanseze excesele democratiei (anarhia si populismul care au fost numite si in textul de mai sus). Anarhia si populismul nu se combat pompand birocratic mai multe fonduri structurale in ele, la fel cum cancerul nu se combate cu cofetari pompand prajituri cu frisca in organismul atins de boala.
    * A nu se confunda autocratia cu totalitarismul.
    Oleaca de autocratie ar asigura tocmai legatura aceasta trans-temporala intre generatiile trecute-prezente-viitoare de care oamenii politici sunt incapabili sa o faca prin natura institutiei lor.
    Stiu ca nu este o parere populara si de aceea nici nu ma astept sa se schimbe ceva in bine in UE ci sa se degradeze constant pana cand va deveni o institutie teoretica si irelevanta.

    Liderii nostri nationali, daca ar avea minte, ar intelege ca UE nu va mai dura prea mult, asa ca ACUM si nu maine este momentul sa profite la maxim, adica sa foloseasca cat mai eficient fondurile de coeziune si noile fonduri de rezilienta (daca se va materializa planul acela vreodata). In orice situatie, asta ar fi cel mai pro-european act pe care l-ar putea face in viata lor pentru ca ar demonstra ca UE, asa birocratica, schioapa si fara perspectiva cum este, macar serveste la ceva, pe cand daca nu le folosesc eficient demonstreaza ca este o idee buna in teorie dar inaplicabila in realitate deci bate cuiul final in cosciugul bunelor intentii ale UE.
    Polonezii au inteles, ungurii au inteles… noi inca alergam dupa cai verzi pe pereti.

    Iar pentru noi astia care suntem demos si nu kratos, cu cinismul de rigoare, cred ca orice om cu scaun la cap trebuie sa isi faca un plan pentru el si familia lui pentru situatia in care UE nu mai este (caz in care si Romania are mari sanse sa nu mai fie ca stat national unitar) si sa spere ca nu va avea niciodata nevoie de el.

    • Europa are nevoie exact de constitutia Statelor Unite aia veche de pe vremuri cu mecanisme serioase de limitare a puterii guvernamentale si reprezentare a individului in fata puterii institutiilor statului, eventual si cu un sistem de referendum real-time. Daca Europa tot se simte inovatoare & buricul pamantului (ca vad ca doreste sa salveze planeta etc), sa treaca la next level de viata politica, fara partide& politicieni care sa „reprezinte” vointa poporului. Referendum instant prin app (pentru cei interesati de o anumita politica) si implementare cu PM, PO etc si SCRUM, pe sistem „agile”. De ce nu? De ce administratia e mereu in urma cu secole?..

      • Recomand cu multa caldura de vizionat in intregime pe Netflix „In slujba Frantei”.
        Franta, Germania, UE si prin mimetism Romania sunt zonele unde domnesc regulile de stampilat si dublu-stampilat.

    • Daca intradevar vrem sa salvam democratia ar trebui sa ne lipsim de persone fizice, politicieni si sa.i inlocuim cu inteligenta artificiala programata pe criterii intradevar democratice.
      Idea nu este luata chair ” din vant” exista oameni care se ocupa cu asa ceva.

      • Poate ca ar trebui sa cadem da acord, mai intai, cu ceea ce intelegem prin” democratie”; si cum altfel, decat prin vot majoritar pe o definitie mult mai cuprinzatoare fata de cea actuala.
        Cu cei ce vor cadea in afara „clopotului” ce vom face? Le vom da dreptul sa-si exprime parerile? Daca” nu „, vom incalca -sigur- unele din principiile pe care, majoritar, le-am admis. Daca „da”, vom fi unde suntem si azi.
        P.S. Ma bucur ca n-ati intrat in catarea pustii vreunui „prinz” si inca mai combateti. Sa fie avantajul varstei?

      • Nu este prematur de fredonat Wind of Change – Scorpions?
        Puteti sa clarificati cine sunt aceia care se ocupa cu emularea vanturilor?
        Va referiti la 4D?

    • Impasul in care se afla UE este dupa parerea mea:
      a) Nu are un sistem functional de checks and balances (desigur, mutatis mutandis)
      b) Cultura politicienilor si administratiei este mult in urma epocii

      Birocratia reprezinta forta UE, pentru ca ea permite rezolvarea problemelor si medierea. Dar, roasa de polarizarea puterii si de auto-protectia rent-seekers, birocratia este dezagregata de metastazele formalismului.

      Aceste lucruri – si altele – sunt evidente , dupa cum evidenta este si necesitatea indreptarii lor. Insa se pune intrebarea daca minunatii decidenti mai au capacitatea – si vointa de fapt – de a se dezlipi de furtunul abundentei personale pentru a asculta glasul celor care au capacitatea de a desena o noua UE.

      Cat timp o UE disfunctionala va fi preferata uneia in disolutie, ea va supravietui. Piata unica este o realitate obiectiva, dar exemplul UK ne arata ca este dificil si dureaza foarte mult sa reconstitui piata unica in afara cadrului politic integrator al UE.

      Deocamdata, inertia.

  7. „Finally, we call our fellow European citizens to act with courage, wisdom and resilience, to stand strong so that we, together, can start over again and continue the great achievements accomplished by those that we lost in this difficult but surmountable crisis.”

    Indelungi aplauze si ovatii.

    Nu stiu altii cum sunt, dar cred ca fraze de acest tip aduc un zambet foarte larg pe fata oricarui roman, trait sau emanat in comunism.

    Dragut apel la latura umana, la solidaritate, curaj. Dar minunatii cetateni europeni au protestat fata de inchiderea restaurantelor in pandemie. Cum ar veni, ne sacrificam, ne sacrificam, dar nici chiar asa sa nu mai bem bere!

    • Nu imi aduc deloc un zambet, din contra… Am o senzatie puternice de „din lac in put” in ultimii ani.
      Stiti vorba „a scapat de dracul si a dat de birthing parent(sic)”
      Ne jucam cu focul, pentru ca astia mai tineri habar nu au ce e comunismul, inca au multi impresia ca guevara a fost asa, un poet boem care fuma cubane si se imbraca kaki. Un fel de influencer.

      • Randul meu la fiori :-)
        Che Guevara, personajul istoric, a fost foarte crud, ca sa ma rezum la atat.
        Romania nu e singura insa in aceasta iluzie bolnava. Din cate mi s-a spus (si am mai citit si eu), in unele universitati din SUA comunismul nu e deloc hulit, ba dimpotriva. Desigur, mascat sub tot felul de pomezi.

      • Nu influencer. Un alt Mesiah barbos si cu adepti care il venereaza si in final tradat, dar de data asta comandant, justitiar si ateist.
        Si totul urmat de doine cubaneze de jale si nostalgie exceptionale din punct de vedere muzical si artistic de la Buena Vista Social Club si cu Barabas ecranizat cu Scarface si Al Pacino.

    • Cel mai solidari se simțeau bugetarii cu leafa pe maxim în pabdemie și lockdown în timp ce privații își numărau falimentul. Arata ca îți pasa🤣

  8. cam asa, „Resilience through Excellence”, fa l comisar al poporului, da i prostului stele pe umar (fara numar, fara numar), fa l doctor in orice (mai ales in stiinte politice, juridice si minuirea ciomagului interesului national), umfla i leafa pina la cer, pensioneaza l de tinar, si vei obtine reteta dezastrului. aceeasi ce a permis dictatura prostilor in ceausism si furtul nemilos / salbatic al progeniturilor de azi organizate n bresle / clanuri administrative niciodata reformate / desfiintate, bransate la bugetul tarii. n avem scoli performante, spitale decente, ingineri sau dulgheri ? au plecat tinerii activi si oamenii capabili ? multumiti va cu politrucii, magistratii, securistii si militienii, astia nu pleaca nicaieri, Romania i piciorul lor de plai si gura de rai.

  9. Esenta noii realitati europene este “Resilience through Estxcellence”, sub privirea critic-intelegatoare a d-lui Marshall Montgomery.

  10. Citind tot mai in diagonala acest text pe masura ce avansam cu lectura, mi-am amintit de orchestra de pe Titanic:

    The Musicians of the RMS Titanic all perished with the ship when it sank in 1912. They played music, intending to calm the passengers, for as long as they possibly could and all went down with the ship.

    Situatia Occidentului seamana cu a Titanicului dupa coliziunea cu icebergul. Orchestra formata din citiva muzicanti (muzicieni?) inca mai cinta, unul dintre ei in romgleza pe Contributors, dar numaratoarea inversa declansata de icebergul chinez curge implacabil.

    Nu merita sa comentez acest program politic extrem-liberal, presarat cu picanterii neomarxiste, pe care nu l-as vota nici in o mie de ani. Textul, bazat pe o incredibil de ortodox-liberala perceptie asupra istoriei (cea corecta politic, scrisa de invingatori), atit de plin de un entuziasm juvenil frizind extazul mistic etc. etc. e de o naivitate care iti inspira mila si teama.

    Sa-l mai citezi azi pe Churchill, dupa zeci de ani in care ai fi avut timp suficient sa citesti istorie adevarata, nu manuale scolare preparate in laboratoare ideologice, iti poate atrage cel mult zimbete condescendente. Si argumentarea pe baza de Churchill e doar una din stridentzele care abunda in textul de mai sus.

    Nu, merci!

    • Completez doar ca europa nu avea nevoie de ascensiunea chinei pentru a se autosabota. Este de acum bine stabilit ca stanga politica nu are niciodata solutii decente, are doar plangeri si gargara.

  11. Când se organizează alegeri anticipate pentru schimbarea întregii conduceri a Uniunii Europene (Comisia, Consiliul şi Parlamentul U.E.)? Comisarii europeni şi membrii Consiliului European au adâncit dezastrul politic al U.E. în ultimii 2 ani deoarece au fost lăsaţi nesupravegheaţi de către europarlamentari.
    Organizaţi alegeri anticipate la nivelul Uniunii Europene! Aceasta este principala operaţiune care trebuie realizată pentru a începe „rezilienţa prin excelenţă” pe care o doriţi.
    Dacă îmi permiteţi un sfat: scrieţi doar în limba română pentru cetăţenii români. Pentru a îndeplini funcţiile menţionate în fişa postului „Floor Management” de la Banca Naţională a României – pentru care a fost selecţionată femeia de serviciu Viorica Dăncilă – este nevoie de un abecedar în limba română, nu în limba engleză.
    Meritocraţia a zburat cu porcul în România, iar jivinei puţin îi pasă de faptul că a ajuns în copacul BNR fără concurs.

    • Perfect de acord. Nu toti suntem excelenti vorbitori de limba engleza. UE are nevoie sa se reformeze, prea multi europarlamentari, functionari si personal auxiliar. Este nevoie de un set comun de legi economice si fiscale, codul muncii pentru a reduce coruptia in toate tarile UE, caci de eliminat total, nu se va putea.

    • Sunt destui cei care constientizeaza necesitatea schimbarii radicala a UE (am comentat in alta parte pe fond acesasta idee). Doar ca sunt 2 mari probleme: 1) mesajul reformist trebuie sa ajunga la decidenti in toate detaliile sale si 2) este necesara schimbarea Tratatelor fundamentale (nu foarte mult, dar suficient cat sa dea dureri de cap).

      Alegerile anticipate la nivel UE nu cred ca ar schimba mare lucru. Sa ne gandim cat de multa diplomatie a utilizat Ursula pentru a avea actuala Comisie.

      Nu vad o mare putere de schimbare pentru Parlamentul European. Supravegherea Comisiei de catre Parlamentul European sufera de o mare tara: incapacitatea de a gestiona volumul urias de informatii si de procese de negociere ce formeaza in acest moment osatura procedurala a executivului european. Cu atat mai mult cu cat Comisia are suficienta experienta institutionala pentru a manipula si a-si impune punctul de vedere.

      Da, este nevoie de o reforma profunda a UE si asta se urmareste in prezent. Ar fi a doua incercare, poate acum reuseste.

    • Bruxelezii sunt doar o clasa privilegiata bine platita din bani publici si rupta complet de realitate. Nu au absolut nici cea mai vaga idee despre problemele reale ale europenilor sau pur si simplu nu le pasa.
      A devenit un trist CCCP, cu aceleasi planuri cincinale si limbaj de lemn.
      Auzi domnule, vestele galbene sunt mai nou „anarhisti”.

      „Say RESILIENCE one more time! I dare you! I double dare you ……..”

  12. 1. Mărturisesc ca desi sunt un eurofiil convins acest text nu m-a convins. Gorby, de care vorbiti mai sus, a introdus un cuvânt nou in limbajul politic (propaganda) de la sfârșitul anilor 80: stagnare. El se referea la perioada Brejnev. Ma întreb cum, vor numi peste vreo 10 ani analiști politici perioada actuala a EU (si nu numai).
    Când vorbiții de fel de fel de amenințării nu cred ca resilience este cuvântul potrivit. Resilience va duce la continuarea status quo, a stagnării. Mai degrabă Aux armes, citoyens.
    2. Am scris niște comentarii desființând propaganda anti-EU de peste mâneca si gârla privitoare la deficitul de democrație din EU; foarte putini au ridicat mănușă si sa demonstreze ca un ministru ales/numit de un prim-ministru sau președinte are mai multa legitimitate decât un comisar de la Bruxelles. Cat despre birocrația de stat din statele naționale (public servants) nici nu mai vorbesc, sunt mai peste tot niște fripturiștii angajați pe viată, prin concursuri cu final prestabilit.
    3. Spuneți „It was wisdom guided by courage to allow Germany to its historical reunification”. Si cum i-ați numi pe cei care încercau disperați sa oprească unificarea?

    • „Mai degrabă Aux armes, citoyens”.
      Pentru cititorii mai tineri si nefamiliarizati cu textul marseiezii (nici o scuza pentru lipsa de majuscula sau forma fonetica folosita) – uitati care este textul RUSINOS dar mentinut ca imn national de Franta. Doar primele 5 versuri pentru ca celelalte nu sunt folosite in mod curent.
      Aux armes, citoyens
      Formez vos bataillons
      Marchons, marchons!
      Qu’un sang impur
      Abreuve nos sillons!

      In traducere
      Arme, cetățeni
      Antrenează-ți batalioanele
      Să mergem, să mergem!
      Doar un sânge impur
      Udați brazdele noastre!

      O sa las cititorii (mai tineri in special) sa faca analogiile cu diverse textele ideologiiilor totalitare europene si/sau locale sau ale excrescentelor religioase radicale si extremiste atat de prezente si vizibile in lumea de azi.

      • Fiecare înțelege cat poate. Sunt convins ca cititorii mai tineri înțeleg mai mult decât li se sugerează de exponenții unor ideologii radicale si religioase mult mai vechi decat sec 20.

  13. La modul general sunt perfect de acord cu d. Funeriu.
    Cand trecem spre concret si descoperim ca 2+2= 22 si ca matematica este rasista, fizica este plina de white supremacy iar chimia e patriarhala si nu are destula „diversity” deasemenea ca toate operele marilor clasici din muzica, literatura etc. trebuie interzise mi se face greata si astept relaxat The GREAT RESET- WW3.
    Poate nu ati aflat dar Beethoven de exemplu este in acelasi timp un genial compozitor de culoare (pentru ca negru nu am voie sa spun) si in acelasi timp este un rasist si antisemit si in acelasi timp este un compozitor alb submediocru.

  14. Grandioase planuri, vast proiect.

    „Cite divizii are Papa?” – ar fi intrebat Stalin atunci cind, dupa razboi, Papa a incercat sa le dea invingatorilor sfaturi despre lume si viata.

    Ma indoiesc ca manifestul politico-ideologic de mai sus va retine atentia vreunui „greu” din politica europeana, dar ma astept ca, intr-o astfel de eventualitate cu totul improbabila, „greul” sa intrebe plictisit-amuzat: „cite sute de miliarde de euro are Funeriu sau acei WE din spatele lui in numele carora pare sa vorbeasca?”

    A facut cineva un calcul ca sa vada cam cit costa cumpararea a macar unei jumatati plus 1 din Parlamentul UE, ca sa avem o idee despre efortul financiar necesar pentru implementarea planului stelar Funeriu? S-ar putea porni de la informatiile publice existente in cazul Adrian Severin + inca vreo 2-3 valori politice europene de aceeasi magnitudine, cazuti la gramada in capcana unor jurnalisti (probabil de la servicii) care le-au propus mita contra promovare/sustinere legislatie. Un alt capat de atza: una dintre organizatiile lui Soros avea o baza de date, scursa cumva si pe internet acum citiva ani, cu pionii din parlamentul UE pe votul carora se putea conta (am fost foarte mindru vazind si citiva romani, romance mai ales, pe lista lui Soros). Studiindu-le conturile bancare (de exemplu) se poate aproxima pretul fiecaruia. S.a.m.d.

    La fel e si peste ocean. Fara sponsori nu intri in Congress. Iar incepind cu Obama, presedintele SUA se alege exclusiv dintre demagogii care au in spate promisiuni de minimum doua miliarde de dolari disponibili imediat. Cine nu are finantarea necesara nici macar nu indrazneste sa intre in competitie.

    Pastrind proportiile, la fel merg lucrurile si pe plaiurile unde paste netulburata Miorita.

    Traim (USA, UE) intr-o plutocratie extrema si, asa cum proclama Henry Kissinger, banii vorbesc:
    “Who controls the food supply controls the people; who controls the energy can control whole continents; who controls money can control the world.”

    Pentru cei de alta parere, indemnul american adresat enoriasilor democratiei: VOTE HARDER!

  15. Dl Funeriua fost alaturi – partial –  de Dl Adrian Miclea, singurul adevarat Ministru al Invatamintului din Romania post comunista, care voia sa faca o reforma adevarata, dar mai ales, stia si ce vrea si ce trebuie facut )
    De data asta, Dl Funeriu isi exprima ideile asupra  intregului concept de Uniune Europeana, care, are dreptate, desi nu o soune chiar asa de categoric ca mine., trebuie aparat  de noi Romanii cu ghiarele si cu dintii , chiar daca stim ca trebuie restructurat.
    Este singura noastra sansa,  chiar daca Dl Funeriu nu o spune explicit ci se rezuma la cadrui general al EU. de a  ne mentine  si evolua  in lumea bunastarii in libertate , fara Putini, Erdogani sau Xi.
    Dl Funeriu evoca lume postbelica a parintilor fondatori ( Schuman,  Adenauer, De Gaulle, de Gasperi,  pornind – poate paradoxal –  dela spusele lui Churchill, un adversar al aderarii Angliei la orice tip de Uniune ), dar situatia actuala  este mai cumplita decit a fost lupta cu fascismul ( 6 ani de razboi cald )  si – mai ales cea cu comunismul  ( 45 de ani de razboi rece si cald pe toate fronturile , inimaginalbil de multe ). 
    Germania  si Rusia erau inamici externi de care un organism economic si social sanatas  a stiut sa se apere.
    Mai mult,  Germania lui Hitler, Italia lui Mussolini si Japonia lui Tojo , s-au integrat si refacut uluitor de repede in lumea libera si prospera capitalista  nu numi datorita planului Marshall dar si deoarece in timpul regimurilor totalitare nu atacasera baza economico-sociale  ale capitaismului ( proprietatea privata, donducerea intreprinderilorde catre manageri profesionist inu de : ingineri pe puncte „, sistemul de invatamint si de pensii )
    Comunismul a fost mai sinistru decit orice alt adversar, dar era exterior si bine cunoscut ca adversar ireductibil prin distrugerea bazelor economice si sociale si a elitelor  din Rusia si tarile ocupate 
    De data asta, pe linga amenintarile externe  ( agresivitatea comunismului chinez, terorismul islamic ,  hegemonia crescinda a statului islamic turc, migratia dirijata a populatiilor  catre EU , clestele energetic si politic rusesc ) se adauga dusmanii interni autocreati cu nonsalanta si nesabuinta  timp de 60 de ani . Toleranta excesiva fata de minoritatile de tot felul ( etnice, religioase, sexuale, curente ultra minoritare si violente politice conceptuale, etc ), unele inventate dar zgomotoase, renuntarea la politica de integrare in favoarea multiculturalismului si imounerea cu agresivitate a ” corectitudinii politice ”  , au creat o situatie speciala.
    Eu cred cu consecventa ca din aceasta stiuatie nu se poate isi prin „resetare”,f ie ea chiar si ” marea resetare” . sau  chiar si prin masurile propuse de dl Funeriu. 
    Poate mai este timp pentru ca ca inaintea unor tragedii de genul revolutiei comuniste sau  a razboiului civil din Spania, sa gasim si sa acceptam prin consens niste lideri cu vointa exceptionala,  gen Churchill, DeGaulle, sau Adenauer , si sa le asiguram prin vot democratic o stabilitate politica timp de cel putin 10-12 ani
    Trump in USA,  a fost o incercare primitiva, nu era in omul potrivit si nu i s-a dat nici macar o zi de ragaz. Adversarii au intuit totusi pericolul si s-au mobilizat exemplar , l-au hartuit permanent provocindu-l sa faca greseli si cind totusi nu au reusit sa-l rastoarne dela putere, au activat cele doua arme ultime: miscarile anarhiste – bolsevice – rasiale  si  sabotarea manevrarii de catre Administratie a pandemiei Covid.
    Sa aiba EU mai multe sanse ?  Greu de crezut, chiar daca adopta  planul de masuri, ” DECALOGUL  ” Funeriu !


Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului


Daniel Funeriuhttp://contributors
Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea laureatului Nobel în chimie, profesorul Jean Marie Lehn. Între 1999 și 2006 a activat ca cercetător științific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California și la AIST, Amagasaki, Japonia. În anul 2006 a obținut un grant de cercetare oferit de Uniunea Europeană (UE), de 2 milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant). Tot în 2006, a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice München.

conferinte Humanitas


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.


Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret




Carte recomandată


Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?



Esential HotNews

Top articole este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]