joi, martie 28, 2024

Restaurare comunista!

Este dezgustator si împartasesc si altora dezgustul meu profund. Se fac interviuri, se scriu carti în România despre anii regimului comunist, dar de catre cine ? Dese ori de cei care au constituit coloana vertebrala a regimului comunist din România de-a lungul anilor. Supravietuitorii acestei coloane vertebrale, la propriu si la figurat, se exprima si se prezinta ca fiind niste persoane pasnice, care n-ar fi facut nimic rau, au fost doar niste asistenti în diferite activitati zise neutre la exercitiul criminal si ilegitim al puterii, pe care de altfel nu-l considera astfel. Blânzi, bine intentionati chipurile, dupa ce au fost salvati de politrucul Iliescu de oprobriu înca de la începutul loviturii de stat, îsi deapana amintirile ca orice cetatean pasnic. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase ! în cel mai rau caz, se arunca totul asupra cuplului blestemat si ridicol al Ceausestilor. Si înca…

De fapt asta a fost si intentia lui Iliescu, sa declare un singur vinovat, pe care l-a împuscat : cuplul cu pricina. De altfel Iliescu a declarat chiar din prima zi a puciului gorbaciovist ca „Ceausescu a tradat înaltele idealuri ale comunismului”, idealuri pe care nu le-a identificat, fiindca nici n-ar fi putut. Apoi Iliescu a fost nevoit sa faca totusi o exceptie, prin a condamna la vreo 2-3 ani de închisoare (dar închisoare de lux, nici o asemanare cu Sighet, Aiud, Balta Brailei, Canalul si alte locuri faimoase) pe membrii CEPEX, dar pentru o singura învinuire : aceea de a fi dat acordul lui Ceausescu, pentru masacrarea manifestantilor din decembrie. Tot aparatul de partid, ca si aparatul de represiune (securitate, militie, justitie) au fost facuti scapati, unii (multi) pensionati, cu pensii grase, altii (si mai multi) reactivati în aparatul noii puteri gorbacioviste de la Bucuresti. Regimul si partidul n-au fost condamnate niciodata de Iliescu.

De-a lungul timpului s-au tot scris carti mincinoase ale participantilor la lovitura de stat din 22 decembrie 1989, cum de exemplu cele semnate de : Iliescu, Roman, Mazilu, Brucan (foarte prolific), generalul Stanculescu si altii. Dintre stâlpii vechii puteri s-au exprimat prin carti, dintre care unele dintre acestea fiind lungi interviuri, cum sunt cele luate si scrise de Lavinia Betea. Printre acesti intervievati sunt de remarcat : Niculescu-Mizil, Andrei Stefan, Gheorghe (Jean) Maurer, Bârladeanu si multi altii. Le-am citit pe cele mai multe, altele mi-au scapat. Dar tocmai fiindca le-am citit, sunt revoltat.

Gaston Marin, apropiat al lui Dej, emigrat în Israel (dar revenit ulterior în tara), a scris o carte scârboasa ” România lui Gheorghiu Dej” – o lucrare apologetica la adresa acestui calau, unde numai titlul reflecta cu adevarat conceptia timpului : România ca mosie personala a lui Dej. Iar el, G.M., n-a stiut nimic nici despre arestari în masa, nici despre eliminarea fizica a elitelor românesti, ba chiar vorbind de „marea realizare” canalul Dunare-Marea Neagra si recunoscând ca o mare parte din forta de munca era constituita din detinuti, nu spune despre ce fel de detinuti era vorba. Critici sunt adresate de G.M.  numai lui Ceasca, fiindca acesta l-a marginalizat, asa cum a facut cu toti apropiatii lui Dej (pentru a-si consolida puterea personala), cum si cu cei de origine evreiasca.

Tonul general al acestor marturisiri este multiplu : – sa minimalizeze sau sa treaca sub tacere crimele sistemului ilegitim si criminal ale regimului; – sa prezinte rolul lor ca patrioti în slujba populatiei; – sa laude acele actiuni, putine la numar, care au avut un caracter pozitiv, mai ales în ceea ce priveste independentizarea relativa a tarii fata de Moscova, CAER si Tratatul de la Varsovia s.a.m.d. Unele scene sunt descrise cu umor, daca umorul este altceva decât bancurile cu Bula.

Acum câteva zile, un interviu a fost publicat în presa la Bucuresti si raspândit elogios prin internet, acela al lui Mircea Malitza. Referindu-se la Gheorghiu-Dej, acest falsificator al adevarului istoric si-a permis sa-l prezinte pe Dej ca pe un mare umanist, care „nici o gaina nu ar fi fost în stare sa o taie”. Se poate sa nu fi putut sa taie o gaina, dar sa dea ordine, primite de la Moscova sau din initiative personale (asasinarea lui Kofler, predecesorul sau, cum si cea a lui Patrascanu, or a lui Vasile Luca-Laszlo), pentru ca aparatul criminal de represiune, condus direct de agenti moscoviti, i-a fost foarte, foarte usor. Ce mila i-a fost lui Dej, ca prin ordinele sale, de-a lungul timpului, sa fie anchetati sub arest si condamnati (inclusiv prin confiscarea averii, nu numai a libertatii sau a vietii) cca 2 milioane de cetateni nevinovati, dintre care 200.000 nu au mai revenit niciodata, sau au decedat imediat dupa eliberarea din detentie ?

Mi-a facut placere sa gasesc în ultimul numar al cunoscutei reviste „22” de la Bucuresti, un protest similar celui de fata, semnat de Papacostea.

Concluzie. Incercarea de restaurare a comunismului ca o perioada normala si pasnica, regim devotat poporului si independentei fata de Moscova, a devenit din sporadica una sistematica. Ceea ce este grav, este ca foarte multi cititori nu-si dau seama de acest lucru, se lasa înselati de o imensa mistificare, generata de Ion Iliescu si continuata de toti cei interesati în a-si stege fara clor petele constiintei lor personale (daca mai au vreuna). Si mistificarea continua, cu toate marturiile celor ce au prezentat si continua sa prezinte în mod real comunismul si esenta lui, ca fiind unul ilegitim si criminal, cum a declarat solemn, în Parlamentul de la Bucuresti, presedintele Traian Basescu

_____________

Nota. Mircea Malitza a fost un intelectual pus în slujba partidului. A început la tineret, ajungând seful studentilor comunisti. A lucrat în diferite functii de raspundere cu caracter de partid si de partid-stat, mai ales în diplomatie, ministru si chiar consilier personal al lui Ceasca. Este membru al Academiei Române fara a fi scris macar ceva (macar o lucrare demna de atentie), ca si multi altii (vezi Bârladeanu, Roller etc.). Dupa cum se stie, aproape jumatate din Academia din care face parte M.M. fusese epurata tot de Dej, dând afara elita veche a acesteia, o parte fiind direct transferata la puscarie.  Am avut ocazia sa-l cunosc pe M.M. Mai întâi întâmplator în familia unor cunoscuti. Apoi ca ministru al meu, în Ministerul Invatamântului, dar pentru foarte putin timp, fiind transferat la cancelaria partidului. Se purta corect, relativ elegant, ca orice intelectual, dar total obedient puterii (ca de exemplu Niculescu-Mizil, care i-a urmat la acelasi minister).

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Chapeau domnule profesor! Din nefericire se pare ca aceasta riie rosie nu mai are leac. S-a adaptat, s-a metamorfozat, a luat forme „liberale”, si in general nu mai raspunde la tratament anti-viral. Noua generatie de virusi, gen nastase , viorel ponta, sova, baniciouiu etc etc se pare ca are o tulpina la fel de groasa ca si obrazul. Obraznicaturi comunistoide asijderea predecesorilor…nici nu-i de mirare, cind presedintele onorific e insusi ion ilici….acuma ca si Casa Regala a inceput sa-i unga ba cavaleri ba ofiiteri, cred ca spune totul despre gravitatea bolii…

  2. NU ! Nu rîia roșie e de vină – ea face ce știe de o viață întreagă. Adică MINTE ! Mă auto-citez:

    DE CE Pleșiță a putut să dea din fălci ANI DE ZILE la TV și NIMENI din elită nu a l-a blocat la mantinelă ? Vulcanic, impetuos, cu furie de kamikadze !
    Adicătelea mînat de indignarea omului lovit în rărunchii celor mai intime și sacre principii.
    Sau „la centrul țării” asemenea specimene lipsesc ? DE CE E ROMÂNIA ALTFEL ?

    …Și voi, bucureștenii, elita-elitelor nației [cum ar fi, printre alții, GIGANTICUL PROTOCRONIST Daniel Roxin, simultan „apostol” al „războiului psihotronic” (psiho-PUPU), URIAȘUL „aprod” Puric Dan, lovit de glosolalie (unii ziceau că sînt plini de must ― Faptele Apostolilor 2, 13)] tîmpiți o țară întreagă cu discuții „dulci-amare de salon” la… Joia lingurițelor. Asta în plină contra-ofensivă estivală a celor mai netrebnice forțe comuniste, pe care TOT VOI le tratați cu mănuși ultra-mîngîioase de peste două decenii. Ciurda lui Zoe Petre stiliza scrisori otrăvite, Vlad Zografi and his hucklebuckers ținghileau salonard din lingurițe.

    „Patetismul” textului meu derivă din ce spuneam mai sus: sînt permanent jignit, umilit, lovit, în cele mai sacre și intime convingeri. Mai puțin de către politicieni, cît de cei ce ar trebui să-i țintuiască pe primii precum niște gîndaci într-un insectar și să-i disece metodic, nemilos, pentru a înțelege cît mai mulți întreaga turpitudine a organismului național-comunist.

    Atît de vechi și atît de vivace.

    Immanuel Kant ne-o spune răspicat: NU PUTEM IERTA, NICIODATĂ, intelectualului cînd, în loc să cugete, cum îi este chemarea, începe să aiureze, căci în el stă singurul nostru sprijin pentru a pune stavilă, acolo unde este nevoie, aiurelilor imaginației.

    Cf. lui Kant, NU-I PUTEM IERTA !
    fiindcă din cauza lor
    POLITICIENII DELIREAZĂ NEÎNGRĂDIȚI, IAR POPORUL NU ȘTIE CUM SĂ SE APERE.

    • Este perfect ilustrativă justificarea ratării personale. Comuniștii sunt de vină. Absolut. Și pentru că plouă afară. Și pentru că latră un câine. Speram ca în 23 de ani să nu mai existe discuții imbecile despre un partid cu care s-a rupt filmul în 1989. Acum nu pot decât să sper că încetul cu încetul fanaticii anticomuniști își vor găsi ba un nepoțel de îngrijit, ba o victimă a comunismului de ajutat- sau poate că vor dispărea pur și simplu. Stimați stimabili, cu toată compasiunea pentru pierderile dvs.- care vor fi fost alea- înțelegeți poate că nu mai există comuniști ! Există fripturiști cât cuprinde, escroci și mincinoși, plagiatori dacă vreți și DD- dar nimeni nu se mai întoarce la perioada de dinainte de 22 decembrie 1989 !

      • nu-mi sta in fire dar as folosi niste epitete sa te descriu…
        am trait doar 31 de ani in comunism – fara a fi avut vreo functie in cadrul partidului. membru al acelui partid am fost. nu te faceau cu forta membru de partid doar daca erai prost sau aveai „bube”.
        dar daca nu stii ce a fost nu vorbi. Partea proasta ca acum se cosmetizeaza fata comunismului si pentru a ascunde sub alte farduri chipul hâd al capitalismului de la noi…
        Nu mai exista comunisti???!!! Poate nu cu carnet de partid, dar cu aceeasi gandire, mod de actionare in politica, societate sunt o multime
        crezi ca toti cei care aveau carnet de partid in timpul acela erau comunisti?
        acum e invers – nu au carnet dar…
        ascunzi ceva, dragule? sau e musca de pe caciula…

      • Sunt de vina, ei si descendentii lor care stapanesc in continuare Romania. N-am scapat nici o secunda de aceasta clica, rebrenduita in capitalisti in tulbureala din ’89-90. Nu vorbesc doar de cei care au devenit „noua clasa politica” si care sunt notorii (fosti membri in diverse CC-uri ale structurilor PCR-iste) dar si de „tinere sperante” care in final se dovedesc a fi fost si ei macar supleanti, daca nu informatori de mici copii ai Securitatii.
        Asa ca… de-aia…

        Iar Revolutia a fost autentica pana la momentul „…si ultimul pe lista, cu voia dvs, Ion Iliescu”.

      • Spui ca: „este perfect ilustrativa justificarea ratarii personale”. Atunci hai sa vorbim si despre „ratarea personala” din „Epoca de Aur”. In comunism au fost oameni fara valoare care au avut cariere „stralucite” urcand pe „cadavre”, in timp ce oameni foarte valorosi si-au ratat viata deoarece au preferat sa ramana cu constiinta curata. Toti acesti oameni (care si-au ratat viata) au fost „victime ale comunismului”, nu doar cei care au facut puscarie politica. Printre „fanaticii anticomunisti” de dupa Revolutie se regasesc si acesti oameni sau copiii lor.

        Multi dintre cei care au avut „cariere stralucite” dupa Revolutiei au reusit acest lucru prin aderarea la retelele mafiote in care s-a metamorfozat PCR si Securitatea, retele care au controlat politic si economic Romania dupa Revolutie, instituind o coruptie sistemica. NU „s-a rupt filmul in 1989”, a urmat „capitolul al doilea”.

        • Excelent comentariul dv! Aveti perfecta dreptate: intr-o societate intoarsa cu susul in jos, „ratarea” e o virtute, si „realizarea” si „cariara”, de multe ori, NU…De ce? Simplu, asa cum bine explicati si dv, in cele mai multe situatii, implica renuntarea la demnitate (cu toate derivativele: saruminism, lingusire, aplauze la sedintele de partid (presupun, n-am avut oroarea), ipocrizie etc etc). Cei care au ramas drepti, s-au „ratat”…ce Dumnezeu, doar statu comunist/socialist e de stinga…Ceea ce e interesant, e ca „ratatii” din Romania comunista, s-au realizat (mare parte dintre ei) pe alte meleaguri…iar „realizatii” s-au „realizat” si mai si, tot in tara…

  3. limpede si la obiect articolul;fara relativismele de care incepe aici portalul sa fie plin:si oare de ce?
    io ash istorisi experientza mea din acele zile si saptamini ale rivolutiei ruminilor,dar n am bani si trebuie sa muncesc ca sa pot supravietzui.atunci a inceput totul sau mai bine spus atunci s au intimplat toate cele care au permis continuitatea comunistilor sub alt nume
    io vad problema nu la aceste gunoaie care imi produc greatza ci in acei 4 milioane de comunisti si familiile lor care fac posibila aceasta revenire

  4. Felicitari .
    Cu cit trecerea timpului scoate inevitabil la lumina caracteristica criminala a sistemului comunist si a slujbasilor acestuia , cu atit dorinta de musamalizare , denaturare a adevarului istoric e mai mare . E si normal .
    Reciclatii nomenclaturii , ofiterii care au dat ordinul criminal de a trage in manifestanti nu au fost condamnati si lasati sa putrezeasca in inchisoare ca avertisment oricarui alt idiot din prezent sau viitor ca prostia se plateste . Au fost promovati in functii si grade , beneficiari de pensi marete si ca atare frica de a nu pierde privilegile , e mare .
    Cind demonstrezi juritic ca un sistem de putere e criminal (cum exista in jurisprudenta internationala) , toti privilegiatii acelui sistem pierd „drepturile cistigate” . . Functile , pensile , averile si asta face rau . :)
    Cum poate fi o tara catalogata ca democratica cind ce mai inalt reprezentatnt a natiunii , tovarasul Ion Ilescu participa la o reuniune a grupului restrins de conducatori a FSN in care se stabilea anticipat ca cuplul Ceausescu trebuie executat ? In oricare cod penal , din democratii sau dictaturi fapta respectiva e complicitate la omor premeditat si pedepsita ca atare . In Romania mai e pina sa ajungem la statul de drept bazat pe principii si valori care nu sint doar vorba goala.

    • dvs spunetzi´´ca avertisment oricarui alt idiot din prezent sau viitor ca prostia se plateste . Au fost promovati in functii si grade , beneficiari de pensi marete ´´
      au fost promovatzi tocmai ptr ca au executat ordinele si au impushcat oamenii!
      in astfel de indivizi partidul poate avea incredere!
      cu astfel de indivizi shtii sigur ca potzi cishtiga!
      dvs privitzi din unghiul unui inocent:daca au inchis pe citziva e ptr ca cei de afara sa accepte rivolutia

      • Eu privesc din unghiul unuia ca a vazut ca criminalii sint pedepsiti in democratiile adevarate . Incepind cu procesul de la Nurnberg, trecind prin procesele unor criminali din Africa , ulterior prin condamnarea unor politicieni si generali din fosta Yugoslavie . Adaugind o informatie din zilele nostre , condamnarea fostului dictator din Guatemala (virsta de 86 de ani) la 80 de ani de puscarie . Romania prin musamalizarea perpetua a acelor crime din 1989 iese din standardele minime cerute unui stat de drept sau unei justiti independente .

  5. Ma bucura mult decizia D-lui profesor Lazaroiu de a colabora la contributors/ro. I-am citit, acum cativa ani, un articol in Romania Culturala, remarcabil prin adancime si sinceritate, din care citez: „În anumite împrejurări, mi-e ruşine să spun că sunt român. Peste noi zace blestemul antisemitismului şi al crimelor înfăptuite de acesta, păcatele colaborării cu atrocităţile comuniste, minciunile din 1989 şi de după aceea, iar în prezent infracţiunile comise de cetăţenii români în ţările occidentale, unde au imigrat economic şi s-au făcut vestiţi în cele rele, stricând şi murdărind tot ceea ce diaspora românească a reuşit să creeze de-a lungul anilor ca model de comportare civilizată recunoscută. Un blestem.”

  6. marturisesc ca citind titlul de pe hotnews m-a pufnit rasul si-am dat un click sa vad despre ce oboseli (ca sunt unii fixati) mai e vorba.. tema articolului e despre o anumita restauratie comunista din cauza unor carti mincinoase. care’i baiul, carti mincinoase s-au scris si se vor scrie mereu, nu poti impiedica legal o editura tinuta in spate de fosti sa publice ce vor. cineva care are suficienti bani poate sponsoriza integral o carte in care dacia a fost leaganul civilizatiei umane, ca tarile romane i-au tinut prin palos pe turci departe vreme de cateva sute de ani, sau ca membrii de partid ceausisti erau toti ca george cozorici. cine sunt cei care citesc aceste carti? ele se adreseaza unui segment ingust, nostalgicilor de prima speta (ca sunt si cei de speta a doua, care’s nostalgici desi nu se mint pe ei insisi referitor la abuzurile dej-ceasca) si celor curiosi de cancan, ce manca to’a’su, sau cum il barfea dej pe bodnaras).

    citind articolul imi dau seama ca paradoxal indivizii cu pricina s’ar putea sa faca mai multi bani cu diaspora, oricand gata sa se indigneze si in cautarea unei cauze adevarate, dar care mereu a ramas suspicioasa pe margine facandu-si rationamente departe de orice idealism; o indignare la modul retoric, moarta in fasa sau fara nici o vlaga.

  7. Intimplarea a facut ca am nimerit exact ca musca-n lapte la Fundatia Titulescu – presedinte Adrian Nastase – cind tocmai se lansa, cu vreun an doi in urma, o carte de Malita daca nu ma insel. Majoritatea erau oameni in virsta – gen Malita, Berindei, se anuntase si D. C. Giurescu – si nu-mi venea sa cred ce se-ntimpla si ce vedeam. Oamenii aia vorbeau despre faptele lor „glorioase” din timpul comunismului – ce lucruri extraordinare au facut ei pentru diplomatia „romaneasca” adica a lui Ceausescu si a intregului sistem criminal. Se vedea pe fetele lor un orgoliu, o morga …. de necrezut, impenitenti pina la sfirsit, ceva gretos. Am sters-o cat am putut de repede. Pentru ce ar putea poporul roman sa le fie „recunoscator” acestor oameni? Care sint de fapt lucrurile cu adevarat bune pe care le-au savirsit pe lumea asta? Cine se cred? Pentru ei poporul, societatea, nu exista decit ca pretext. Urite personaje carora istoria le-a servit prea putin lectia pe care o meritau fiindca, cum bine spune autorul articolului, au fost salvati si imbogatiti, cu grija, de Iliescu.

      • @ Dusu

        Si ce te faci atunci cand categoria „mirlan” este cea care domina? Observ usor usor anumite „pattern”-uri in compozitia boborului. Cel mai periculos e dat de cruda realitate ca cei care vor in mod activ sa indrepte lucrurile – pentru binele general, cei care nu cauta doar solutii individuale – sunt intr-o crunta minoritate, chiar si atunci cand e nevoie disperata de o schimbare radicala. Am cate exemple vreti: Monica Macovei – de la un partid – incercand in interiorul propriului partid sa impuna o conduita etica s-a ales cu un 5% din partea propiilor colegi… si asta e valabil in multe contexte sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru-Felician Lazaroiu
Dumitru-Felician Lazaroiu
n. 19.01.1926, Ploiesti, jud. Prahova – doctor inginer electrotehnic, cercetator, profesor universitar. Stabilit in Franta din 1984. Cariera profesionala în industrie : 1949-1951 proiectant ISPE; 1951-1958 sef serviciu tehnic Uz. de Masini Electrice-Buc.; 1958-1964 însarcinat cu crearea nucleului industriei electronice în România si director al Uz. Electronica; 1964-1969 director al ICPE (Inst. Cercetari pt. Industria Electrotehnica); 1969-1972 director general al industriei electrotehnice, electronice si de automatica din Ministerul Industriei de Masini; 1969-1983 secretar national al Comitetului Electrotehnic Român; Dupa 1990 - actiuni ONU/ONUDI si UE/TOKTEN în România privind standardizarea si certificarea europeana, certificarea întreprinderilor (expert Phare/Tacis). In Franta - din 1984 : quality manager în industria medicala electronica (Elscint-Israel, Picker-USA, Marconi-Anglia) si expert independent; pensionat în 2002. Cariera profesionala în învatamântul superior : Universitatea Politehnica Bucuresti (UPB)-1950-55 asistent – fac. Electrotehnica; 1956-1964 sef lucrari, 1964-1974 conferentiar, 1974-1982 profesor – fac. Automatica (activitate întrerupta-stabilire în Franta); cursuri : Tehnologii în industria electrotehnica si în automatizari; Fiabilitatea sistemelor; Teoria sistemelor automate; 1973 - conducator doctorat (fiabilitatea sistemelor); 1972-1975 director general al învatamântului superior si cercetarii stiintifice din MEI, 1990 - reintegrat ca profesor la UPB.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro