vineri, martie 29, 2024

Retorica Rusiei, tratatele în schiță și garanțiile de securitate propuse Statelor Unite

În ultimul an, tensiunile dintre Rusia și Occident au cunoscut o creștere în intensitate, oferind o scenă pentru acuzații reciproce de provocări și escaladări. Realitatea practică demonstrează că acutizarea retoricii se datorează în special comasării ostentative a forțelor militare ruse la granița Ucrainei, conectând această stare la istoria recentă privind anexarea ilegală a Crimeii și declanșarea unui război în estul Ucrainei începând cu anul 2014, sub pretextul luptelor inițiate de separatiști. Peisajul regional al ultimelor trei decade a fost „întregit” de instabilitate, prin conflicte militare atașate Georgiei, Republicii Moldova, Armeniei și Azerbaidjanului, într-o formă sau alta, de către Federația Rusă. Existența în acest spațiu, alături de Rusia, ne amintește de cartea lui Marcel H. Van Herpen intitulată Putinism, în care subliniază faptul că „Rusia este ultimul imperiu colonial al Europei care a trecut printr-un proces de decolonizare, dar spre deosebire de puterile coloniale europene, Rusia nu acceptat în realitate pierderea imperiului său”.

Pentru moment, comunicarea dintre Rusia și SUA pare să fi ajuns la un impas, accentuând diferendul pe tema liniilor roșii invocate de Rusia versus angajamentul aliaților de a susține aspirațiile neîngrădite ale statelor suverane aflate în vecinătatea comună de accede la organizații multilaterale liberale.

În 17 decembrie 2021 s-a observat o intensificare a eforturilor de politică externă cu prezentarea unor schițe programatice ale Kremlinului, sugerând astfel aprofundarea contactelor Rusia-SUA și Rusia-NATO pe tema garanțiilor de securitate. Propunerile Moscovei au fost expuse în două documente – un proiect de acord cu țările NATO (link) și un proiect de tratat cu Statele Unite (link), ambele publicate de Ministerul de Externe al Federației Ruse.

Afișările recente ale președintelui Vladimir Putin au o latură simbolică și una practică

Observăm un simbolism prin faptul că această escaladare se produce la 30 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, marcată în această lună decembrie. Deloc ironic, ci mai degrabă premeditat, simbolismul rusesc accentuează obsesiv doctrina urmată de SUA de-a lungul acestor trei decenii și lărgirea perimetrului transatlantic care se lovește în cele din urmă de zidul Rusiei. Sub umbrela simbolismului, retorica promovată de Moscova are rolul de a hrăni regimul lui Putin pentru a-i asigura susținere publică internă, oferindu-i totodată așa-zisa legitimitate contradictorie.

Prin avansarea negocierilor cu directe cu Joe Biden, Vladimir Putin încearcă să justifice ideea ca Rusia să fie percepută drept un actor de calibrul Statelor Unite. Programarea unui răspuns occidental pentru luna ianuarie 2022, generează nemulțumire la nivelul Kremlinului pe fondul emergenței invocate, nereușind deocamdată o încadrare în segmentul temporal al tiparului simbolic. În realitate, efervescența Moscovei indică predispoziție pentru confruntare, cu atât mai mult cât rezultatul ar putea aduce agitație în tabăra adversă. În consecință, cel puțin sezonier, jocul cu gazul prin Europa și intimidările militare conțin primplanul agendei de lucru.

În susținerea acestor idei este relevant interviul acordat publicației Rossiyskaya Gazeta  în 20 decembrie 2021 de ministrul adjunct al afacerilor externe al Rusiei A. V. Grushko (link) care susține necesitatea armonizării relațiilor în multipolaritate, arondând bipolarismul domeniului trecutului. Prin această abordare, diplomatul rus confirmă dorința construcției unei agende prin care Rusia să dețină un statut egal cu SUA și China. Acest exercițiu de imagine include prioritatea președintelui Putin de a asigura un statut primordial Rusiei, bazându-se pe puținele instrumente avute la îndemână: condiționarea geopolitică în vecinătatea estică a Europei, forța militară, descurajarea nucleară și șantajul energetic în Europa.

În cronologia recentă a dialogurilor dintre Washington și Moscova un reper cheie îl reprezintă summit-ul virtual Biden-Putin din 7 decembrie 2021 cu referire la Ucraina. Președintele Biden ia în calcul trei elemente ale posturii de descurajare din partea SUA care includ: (1) sancțiuni economice intensificate împotriva Rusiei; (2) perspectiva unei asistențe sporite de apărare pentru Ucraina, în cazul unui atac rusesc, sub forma sprijinirii rezistenței ucrainene cu un număr considerabil de dispozitive explozive improvizate, mai multe arme antitanc, drone militare, apărare aeriană, etc.; (3) o prezență crescută a NATO pe flancul estic pentru asigurarea echilibrului de forțe.

„Garanțiile de securitate” și cele două schițe de angajament propuse de Rusia

Cu toate că anumite preocupări de securitate și politică externă ale Rusiei cu privire la politica NATO își pot găsi justificare prin dialog și negocieri bilaterale, magnitudinea formulărilor din cadrul acestor documente este total nerealistă și inacceptabilă.  

Voi aborda selectiv câteva elemente de conținut ale propunerii de tratat avansate de Rusia.

Spre exemplu, articolul 4 din propunerea de tratat stipulează că SUA nu pot „dezvolta cooperarea militară bilaterală cu țări non-NATO care au fost cândva parte a Uniunii Sovietice”, respectiv cu Ucraina și Georgia. Dacă Putin, după ce a atacat Ucraina, dorește să spună că SUA nu pot furniza Ucrainei echipamente militare și intelligence despre trupele ruse aflate la granița sa, atunci această propunere este inacceptabilă. La urma urmei, Ucraina este o națiune suverană, iar după destrămarea Uniunii Sovietice, președinții americani s-au angajat să sprijine Ucraina în fața unor posibile atacuri după renunțarea la arsenalul nuclear sovietic pe care îl moștenise.

În mod similar, articolul 5 din schița de tratat avansată de Rusia ar interzice fiecărei părți (SUA și Rusiei) „desfășurarea de… forțe armate și armament inclusiv în cadrul organizațiilor militare, alianțelor sau coalițiilor militare, în zonele în care o astfel de desfășurare ar putea fi percepută de cealaltă parte ca o amenințare.” Această formulare este extrem de ambiguă și lipsesc punți de validare pe fondul agresiunilor hibride, unde Rusia ne spune că omuleții verzi din Crimeea, grupurile proxy și separatiștii din Donbas, înzestrați cu tehnică militară, sunt niște emanați locali.

Tratatul, ar interzice, de asemenea, ambelor părți să zboare cu bombardiere grele sau să trimită nave de război de suprafață „în zone din afara spațiului aerian național și în apele de unde ar putea ataca cealaltă parte”. Acest lucru ar împiedica SUA să andocheze nave militare la Marea Neagră, Marea Baltică și în porturile aliate sau să staționeze bombardierele pe pistele aliate. Această formulare nu atrage niciun efect asupra Rusiei, care nu deține astfel de porturi sau piste de aterizare aliate, iar flota sa din Siria e compusă din avioane de luptă, nu din bombardiere. Acest lucru depășește cu mult scopul presupus al tratatului și nu implică niciun fel de reciprocitate strategică.

Articolul 6 și-ar propune să interzică oricărei părți să implementeze rachete balistice cu rază de acțiune medie sau scurtă, lansate de la sol în zone din care ar putea ataca ținte de pe teritoriul celeilalte părți. Din nou, acest lucru ar impune restricții doar Statelor Unite, nu și Rusiei, care nu deține asemenea baze de rachete externe din care ar putea ataca SUA.

În cele din urmă, articolul 7 propune interzicerea ambelor părți de a antrena armate convenționale sau să efectueze exerciții militare cu acestea, care „includ scenarii ce implică utilizarea armelor nucleare”. Acest lucru poate părea rezonabil, dar nu este. Indiferent de preferințele altora, SUA au dezvoltat o politică de „descurajare extinsă” alături de NATO și alți aliați cu scopul de a avea un angajament pentru a folosi arme nucleare, dacă este necesar, pentru a opri sau respinge un atac inamic. Dacă s-ar ajunge vreodată la o astfel de situație, conflictul ar începe cel mai probabil ca un război convențional. Pentru ca descurajarea extinsă să fie credibilă pentru aliați și adversari, SUA va fi nevoită să efectueze exerciții militare care simulează tranziția de la războiul convențional la cel nuclear. Ca un astfel de lucru să se schimbe ar implica o revizuire majoră a politicii de alianță a Statelor Unite și nu reprezintă o clauză care să vizeze un tratat dintre SUA și Rusia.

Un deficit major al acestui document este dat de natura sa exclusivă și orice proiecție sau tratat care vizează probleme de securitate în Europa trebuie să includă națiunile europene, inclusiv pe Ucraina și Georgia la masa negocierilor în calitate de parteneri NATO.

Propunerea Moscovei conține puncte de plecare intrigante pentru neavizați, iar ancorarea în mentalitatea specifică Războiul Rece nu mai corespunde realității geopolitice actuale. Ne confruntăm mai degrabă cu o perdea de fum prin care Rusia prezintă cu bună știință cerințe nerealiste despre care știe că nu pot fi îndeplinite, distrage atenția diplomatică și menține în același timp presiunea militară asupra Ucrainei.

Întocmai pentru că Rusia deține experiență diplomatică consacrată, merită să ne întrebăm dacă acest document imposibil de negociat nu reprezintă mai degrabă un pretext pentru o escaladare ulterioară?

Miturile din jurul celor două schițe propuse de Rusia

„Rusia a făcut tot ce i-a stat în putință să ajungă la un acord echitabil cu Occidentul” – o propunere de tratat nerealistă avansată de președintele Putin către Statele Unite poate conduce mai degrabă la escaladare prin blocarea perspectivelor și la îndreptarea către un joc de sumă zero. Nu este exclus ca această tactică să stea la baza intențiilor de invadare a Ucrainei pe principiul „v-am spus, iar noi nu ați reacționat”, deși formulările prezentate de Rusia nu pot genera un răspuns decent.

„Rațiunile de soft-power și avantajul comparativ al UE sunt inutile pe scena relațiilor internaționale” – faptul că reprezentantul diplomației europene, Joseph Borrell a fost marginalizat total de către Rusia pe acest subiect, indică tactica Kremlinului de a adânci fisurile la nivel european și transatlantic. Gestul de respingere/excludere a lui Borrell este exploatat cu îndemânare prin transmiterea mesajului subliminal că Uniunea Europeană nu se califică la discuții cu Rusia dacă nu deține un profil militar, iar jocurile strategice se vor face deasupra europenilor. Activarea acestui ego are rolul de a induce tiparul politicii externe europene spre ideea de autonomie strategică și generarea unor fisuri pe palierul transatlantic. Spre insatisfacția unora, președintele Biden are o abordare incluzivă și a oferit asigurări aliaților pentru o consultare legitimă în sprijinul unei decizii comune.

„Lumea este multipolară și sferele de influență dictează ordinea internă a statelor. Rusia nu a ajuns nicidecum un actor regional” – În realitate lumea a căpătat accente bipolare datorită competitivității crescute pe toate segmentele între SUA și China, iar Rusia nu mai este un actor plurivalent de acest calibru pe scena globală. Rusia promovează accepțiunea că statele sunt arondate total sferelor de influență sau captive acestora și nu ar trebui să li se permită aderarea la sisteme de valori și tratate, în consecință, aceste state nu își pot urma aspirațiile în baza unor principii suverane. În realitate, ordinea liberală internațională și dreptul internațional nu susțin această teză. Emergența și nevoia Rusiei de a se măsura cu SUA, trimite la ideea indusă de Moscova că niciun alt punct de vedere aliat din cadrul NATO nu contează, această tactică fiind destinată să alimenteze diferențele și coeziunea transatlantică.

Propunerea de tratat a Rusiei face trimitere la principiul neamestecului în treburile interne ale statelor, dar este invocată o problemă falsă când se referă la relația SUA-Ucraina sau SUA-Georgia. Un stat suveran care dorește să aprofundeze relații bilaterale, să adere la UE sau NATO face acest lucru în baza unui consimțământ politic intern și nu în urma unui act de ocupație externă.

„Rusia apelează mai întâi la principiile dreptului internațional, la mecanismele diplomației coercitive în schimbul unei agresiuni militare” – dar în realitate tatonează terenul prin disimulare și distrage atenția spre diplomație, pregătind piesele pentru război. Magnitudinea solicitărilor formulate de Rusia sunt specifice conceptului diplomației coercitive, dar a inversat printr-o scamatorie principiile relațiilor internaționale. Diplomația coercitivă oferă o alternativă la dependența strictă față de acțiunea militară; se bazează mai degrabă pe amenințarea cu utilizarea forței decât pe folosirea reală a acesteia cu scopul de a determina alți actori să se conformeze anumitor solicitări. Însă diplomația coercitivă vizează oprirea unei acțiuni deja întreprinse de un agresor, iar în cazul de față agresorul nu este Ucraina sau NATO. În consecință, magnitudinea solicitărilor, caracterul punitiv al posibilelor măsuri și ultimatumul nu pot fi aplicate de state agresoare.

Remarci de final

Aceste tactici nu mai sunt noi pentru comunitatea euroatlantică, dar conduc la uzură și apatie în relațiile cu Rusia. Scopul acestui dezechilibru creat artificial nu înseamnă neapărat preludiul războiului, dar reprezintă un vector pentru a menține activă percepția asupra unui potențial de declanșare din partea Moscovei. În ceea ce privește un posibil compromis, Rusia nu a sugerat în niciun moment că o înțelegere asupra Ucrainei ar restabili relațiile cu Occidentul. Toate dovezile sugerează că un răspuns slab care ar compromite suveranitatea Ucrainei nu ar tempera Rusia, ci o va încuraja. Invocarea sferelor de influență din timpul URSS și a Războiului Rece ridică semne de întrebare asupra mirajului geopolitic în care funcționează președintele Putin. Cu toate acestea, presiunea pusă de Putin este explicată de costurile zilnice ridicate ale comasărilor de trupe și un posibil moment de „oportunitate” geopolitică.

Bunăvoința președintelui Biden de accepta finalizarea Nord Stream 2 a mai îndulcit atitudinea temporară a Moscovei față de Kiev,  câștigând astfel un orizont de timp pentru a întări Ucraina de către Washington.

Președintele Putin conștientizează, cu siguranță, că evoluțiile din vest îi vor reduce pe termen mediu capacitatea de influență geopolitică. Astfel, noua cancelarie de la Berlin nu pare motivată să asigure continuitatea tradițională în relațiile cu Rusia. Pactul verde european își propune reducerea amprentei de carbon și va susține investițiile în surse de energie autohtonă care vor reduce dependența europenilor de gazul rusesc. Oferta generoasă a SUA pentru construcția de reactoare nucleare modulare mici în Europa de Est este orientată pentru a obține independența energetică. NATO este cea mai puternică alianță de pe glob cu un ascendent tehnologic aflat în creștere continuă, în timp ce prezența în sistem rotativ a aliaților a devenit o constantă calitativă pe palierul de apărare ce denotă o nouă realitate strategică. 

Vladimir Putin a înțeles că timpul nu mai este un aliat al Rusiei și pe fondul unui deficit de competitivitate forțează acest momentum pentru a limita evoluția pro-occidentală a statelor din vecinătatea sa vestică, în speranța de a-și asigura câteva cărți geopolitice. Acest nou context indică o posibilă diminuare a capacității coercitive a Rusiei pe termen mediu și lung.

Provocările Rusiei au și o anumită utilitate, ele contribuie semnificativ la reevaluarea unor variabile care vor structura în viitor relația NATO-Rusia în drumul spre Summit-ul de la Madrid și noul concept strategic al Alianței.

În timp de încrederea mutuală este subminată prin jocuri de sumă zero, Rusia ar putea pune capăt credinței sale delirante în agresiunea NATO. Realitatea crudă constă în faptul că NATO s-a extins spre est pentru că statele din această regiune nu au dorit să mai fie dominate de Rusia.

Deși ceața strategică se umple cu documente care nu pot fi luate în serios, suntem datori să ne reamintim că Ucraina și Georgia și sunt parteneri NATO, iar propunerile inacceptabile nu pot rămâne decât inacceptabile, în timp ce un răspuns ferm din partea comunității transatlantice este necesar, nu doar în termeni de retorică, ci și de acțiuni.

*traducerile din documentele oficiale aparțin exclusiv autorului.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Söder, un politician de virf german, a zis ca in relatia cu Putin, Merkel ar fi pus demult mina pe telefon. Dar ce face sinistra Annabela? Goneste doi diplomati rusi, iar rusii raspund prin a goni si ei doi diplomati nemti. Ce ne-am mai distrat, ce fermi suntem.

    Sau ce facea mult hulitul Trump? Cum necum, mai injura, mai ridea, dar la sfirsit se intelegea cumva si cu Putin si cu coreanu si cu chinezu.
    Ce face Biden? Primul lucru il numeste pe Putin criminal si mai apoi vrea relatii de prietenie.

    Sper ca in caz de ceva, Doamne fereste, Annabela si Biden sa fie in primele rinduri, ca tare mai sunt fermi, dragutii de ei. Desigur ii poate lua si pe unii din spatele ecranelor care se cred Fane Duru.

  2. Vorbe, vorbe, vorbe …
    Romanii stiu cel mai bine ca in Rusia, indiferent de regimul de acolo, nu poti avea niciodata, repet niciodata incredere ! Si trebuie sa fii pregatit la ORICE, numai la respectarea untelegerilor nu !
    Sa va dau niste exemple : in 1878 ne-au luat, noua aliati in razboi, sudul Basarabiei ! In timpul primului razboi si-au incalcat obligatia, asumata, de a concentra 500.000 de soldati in Dobrogea, spre a preveni un atac Bulgar. Si-a fost …dezastrul de la Turtucaia ! Mai aproape, ciuntirea teritoriului romanesc in 1940, luandu-ne si Bucovina care nu le apartinuse niciodata. De Herta ce sa mai spun ? Dar despre „eliberarea” din 1944, o ocupatie nemiloasa care-a tinut practic 45 de ani ?
    Nici cu altii n-au fost mai „culanti” , cu polonezii mai ales, primele victime in 1939, tara care, respectandu-si onoarea si patriotismul a luptat efectiv pana in 1945 prin trupele poloneze evacuate – in mare parte prin Romania, odata cu Tezaurul Poloniei – care au participat inclusiv la debarcarea din Normandia ! Dar din „intelegerea” mizerabila Churchill-Stalin cat au respectat ? Asa ca … La ce ne putem astepta ???

    • @codrean
      Marile puteri au acest „privilegiu” de a respecta doar înțelegerile care le convin la momentul X. Nu au „un drept” de a proceda așa ci acționează (de obicei) doar in vederea propriului interes știind că, oricum, nu vor fi prea mari consecințe. E valabil ptr.TOATE marile puteri din toate timpurile.
      RUS a obținut, prin pacea de la Berlin, sudul Basarabiei care NU era al Ro.ci al imperiului Otoman. In schimb Ro.a obtinut Dobrogea, de asemeni a imperiului Otoman. Istoric e revendicată și astăzi de BG pe aceleași considerente ptr.care noi considerăm că sudul Basarabiei ne-ar fi aparținut de drept. De menționat că politicienii români ai tmpului nu voiau Dobrogea ci sudul Basarabiei. După ei Dobrogea putea rămâne Turciei dacă noi obțineam sudul Basarabiei…….
      Regret să spun asta, dar „Turtucaia” e in răspunderea Ro., aproape, 100%.
      Dacă vă uitați pe hartă veți observa că, d.p.d.v.al unui război/al unor operațiuni defensive, tactic e un dezastru. Efectiv, nu putea fi apărată. Dar dacă s-ar fi avut in vedere operațiuni ofensive putea fi un atu f.bun. Ro.a greșit, tactic, in mod grav. Deplasarea grăbită a unor trupe ptr.salvarea situației a fost nu doar ceva încropit și amator dar a dus la dezastrul militar cunoscut. Putea fi o înfrângere minoră sau o retragere tactică f.buna. Dar erorile de tactică au dus la o înfrângere strategică…..
      Degeaba dăm noi vina pe RUS. Rușii, până la ofensiva Brushilov, au suferit o serie de înfrângeri care i-au pus in imposibilitatea de a onora angajamentele prealabile (și a dus la revoluția din 1917). Ro.cunostea această situație. Trebuia să acționeze in consecință.
      Ro.promisese solemn Antantei că nu va face o pace separată cu Puterile Centrale, dar a făcut. Asta se numește că ne-am fi ținut de respectarea înțelegerilor?!?! Înțeleg f.bine că situația era dezastruoasă ptr.Ro. E perfect adevărat. Dar și ptr.RUS, la momentul acela, era cumva similară. Dovadă e la ce s-a ajuns.
      Dar „verișoara” noastră mai mare FR s-a ținut de cuvânt (față de Ro.) „cu vârf și îndesat”. Fără ea nexam Transilvania &Basarabia. Ca să nu mai vorbim despre chestiuni prealabile: Unirea 1859, recunoașterea independenței, etc. Vi se pare ca noi românii manifestăm recunoștință față de FR?!? Dar astea sunt chestiuni, relativ, lipsite de relevanță.
      Observ la mulți comentatori confuzia (voită sau nu) între RUS și URSS. RUS nu a avut si (probabil) nici nu are ca scop revoluția mondială, impunerea comunismului la scară globală, etc. A pune semnul egalității este incorect.
      Dar, ironia sorții, noi românii îi datorăm lui Stalin Transilvania sau cel puțin a integrității acesteia. Sigur, nu a fost ptr.ca ne-ar fi iubit grozav (doamne ferește) ci ptr.scopurile lui strategice. Dar nu e mai puțin adevărat că fără decizia lui Stalin (contrară avizului comisiei care studia poblema și a opiniei lui V.Roman) Transilvania putea avea o altă soartă decât a avut-o.
      Noi, popoarele/țările mici avem impresia că toată lumea trebuie să aibă la inimă interesele noastre naționale, aspirațiile noastre si nu cumva să le aducă atingere. Asta chiar dacă vin în contradicție cu cele ale unor mari puteri. Lucrurile nu stau deloc așa. Dar Ro., până la urmă si pe termen lung, nu s-a scos rău. Proverbialul noroc românesc.
      Dar puneți-va in locul maghiarilor…. Consideră că au pierdut 2/3 din teritoriu. Ei ce să mai zică?!? Dar Austria?!?

      • Da … Romania nu si-ar fi respectat promisiunile …

        Da’ Aliatii ? Cu ofensiva din Sud , de la de la Salonic cum fu ? Fu tare nene .. a rams in folclor : : „Of, Sarai, Sarai, Sarai / Noi ne batem și tu stai!”. Bravos!!!

        Dar Rusia, Rusia ? Ca a promis ca va „acoperi” Dobrogea cu o armata .. ehe ! Juma de milion!!! Insa cati au fots? Si cei care au fost ?
        Zic dpar ca celebrissima Dikaya Divisia (Divizia sălbatică , divizie de cavalerie, elita a elitei, „crema” Caucazului numa nebuni in ea! au daca nu nebuni tot atat de nepasatori ca si shikii) spa ilustrat in Dobrogea doar prin betii, furtisaguri si violuri !

        Asa ca sa nu formalizam prea mult ptr Buftea .. Ca, daca , poate ajungea in 1915 la Salonic bravul Franchet d’Esperey …. avea loc afurisita aia de ofensiva! In 1916 nu in 191 8

        • @G.Bizonu’
          D-le Bizonu’,
          Apreciez acribia dvs.ptr.detaliu si preluarea întrebărilor (justificate) istoriografiei/istoricilor ro. Dar e corect/rezonabil să contextualizam, sa nu facem un argument din zicerile populare si ironiile de moment, să ne punem si problema mijloacelor de executare ale planuitelor acțiuni. 
          Aliatii au încercat! La Salonic, La Gallipoli. A ieșit cum a ieșit….. Adică f.slab, prost/dezastruos. Ce să mai fi încercat ?!!? Cu ce mijloace? À la guere comme à la guere. Razboiul stii cum il incepi. Atat! Cum il termini tine de pregatire, determinare dar si de imprevizibil/hazard. (US au inceput f.bine razboiul din Afganistan. Ca si URSS, de altfel. De sfarsit l-au sfarsit tot la fel, daca nu si mai rau.)
          Aliatii de-abia reușeau să țină frontul in Fr. Înregistrau înfrângeri și pierderi uriașe. Așa-zisele victorii plătite cu tribut de sânge teribil, victorii à la Pyrus. Politic era un dezastru in UK&FR.
          Ro.a răspuns apelurilor f.alarmate ale Antantei tocmai in vederea slăbirii presiunii de pe frontul de vest. Speranța Gallipoli tocmai se năruise.Merită citit. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Frontul_din_Macedonia_(Primul_R%C4%83zboi_Mondial)
          Contrar zicerilor populare, despre Sarrail se vorbeste apreciativ in link-ul de mai sus. La fel si despre guvr.FR care intelegea f.bine necesitatea unor operatiuni ofensive in Balcani. Merita reflectat asupra intentiilor&actiunilor UK de pe frontul din Grecia.
          Fiind asigurat că România se alătura de partea aliaților, generalul Sarrail a început pregătirile unui atac asupra armatei Bulgariei.

          Rusia, cum am spus in coment.anterior, a fost in imposibilitate de a asigura armatele promise.
          Consider ca avem prostul obicei de a demoniza Rusia si de a pune semnul = intre ea si URSS chiar si ptr.chestiuni de dinaintea instalarii bolshevicilor.
          Imperiul tarist a avut problemele/belele lui. Fara discutie! Dar, sincer, comparabile cu ale celorlalte imperii. Decontextualizat, interpretat prin criterii anacronice sau prin prisma intereselor politice ale unei singure parti orice imperiu pare horror. De ex. daca ar fi sa dam crezare naratiunilor vehiculate astazi Leopold II (regele BE) a fost fost unul dintre cei mai mari criminali din istorie.

          Nu ne formalizam de Buftea. Ok. Dar cine s-a formalizat aici?!? Era un exemplu in sprijinul argumentelor din coment.anterior.
          La Versailles aliatii s-au formalizat de pacea de la Buftea, dar verisoara noastra mai mare FR a decis in favoarea RO. Am iesit mai bine decat ptr.cei „recunoscuti” ca puteri invingatoare.

  3. Este tot mai evidenta retorica Rusiei ce doreste as proteja teritoriul imens de amestecul politic al Occidentului si de as aduce cumva acasa partea de populatie ce este de sorginte rusofona fie si prin aceste actiuni militare asa cum a fost cea din Crimeea . Cu totii stim si ce propuneri au facut rusii parte din ele neacceptabile si imposibil de pus in practica neavind decit o singura directie aratata catre SUA , UE si NATO.Textul ne arata ,pe larg, toate acestea .In acelasi timp trebuie facuta o diferenta clara intre ceea ce inseamna a fi membru NATO si a fi doar partener cu NATO ,UE si SUA. Diferenta consta tocmai in imposibilitatea declansarii unei actiuni militare NATO impotriva trupelor rusesti , aflate in numar tot mai mare la granita cu Ucraina .Un razboi ce ar implica trupe NATO este evident ca nu poate fi luat in calcul .Tot ceea ce NATO si UE poate face este doar a masa la granita cu Ucraina forte militare de descurajare .Daca vedem ca fortele armate ale tarilor riverane Ucrainei si fortele NATO se deplaseaza si se pozitioneza la granitele lor cu Ucraina atunci lucrurile se complica si razboiul„ bate la usa ”Cum nu vedem astfel de abordari militare este evident ca totul este doar un joc al imaginii .De importanta capitala , dar despre care nu prea stim nimic , este cum se pozitioneza in teren fortele armate Ucrainiene si daca aceasta pozitionare permite un raspuns militar imediat si decisiv in caz de agresiune .Riposteaza sau nu Ucraina unui atac aflat in faza de inceput ? Daca Ucraina nu are aceste capacitati militare pozitionate pe principiul fiecare arma a agresorului (citeste capacitate militara ) are una identica si indreptata asupra sa de catre agresat si daca tarile riverane Ucrainei si NATO nu au trupe la granita cu Ucraina totul este doar un foc de paie . Nimeni nu poate sa isi permita sa stea ne aparat si sa nu isi pozitineze trupe la granita atita timp cit Rusia nu are cum garanta unde se va opri si atita timp cit nimeni nu poate sti asta . Asa cum Ucraina trebuie sa isi pozitioneze capacitatile militare tot asa si tarile riverane Ucrainei , spre a descuraja Rusia ,trebuie sa faca la fel . Cum asa ceva nu exista andocam ideea ce tine doar de o confruntarea diplomatica sprijinita , doar de forma ,cu tehnica militara .Ne batem cu pumnul in piept mai ceva ca si KONG spre a speria lumea .

  4. Ce stie foarte bine Putin este ca nu va putea continua mult acest joc fara costuri importante. Sa fim seriosi, Rusia nu poate sustine financiar un razboi de lunga durata. Traim intr-o lume complet diferita fata de acum 30 ani, iar un eventual razboi de uzura isi va pune amprenta foarte tare asupra nivelului de trai al rusilor.
    UE si SUA trebuie sa inceapa sa impuna sanctiuni economice foarte dure Rusiei, incepand cu oligarhii. Banii sunt principalul mijloc prin care Rusia poate fi potolita de la retorica imperialista.
    Daca stam sa analizam putin dintr-un alt unghi, putem spune ca la baza acestui joc cinic al Rusiei se afla coruptia. V. Putin si camarazii lui sunt corupti pana in maduva oaselor, si stiu ca la un moment dat vine decontul, pe fondul scaderii popularitatii, iar pentru a schimba acest trend, au nevoie de o retorica, iar cea mai simpla si mai la indemana ramane retorica nationalista: Rusia mare, Imperiul Rus, URSS etc.

    • Banii sunt principalul mijloc prin care Rusia poate fi potolita de la retorica imperialista.

      Vise umede… care bani? Rusia are deja o baza financiara puternica in occident, nu numai materi prime, dar chiar si echipe de fotbal… Europa depinde de Rusia, daca in Europa continua scumpirile actualesi inflatia, se va duce cu butelia-n mina la Putin sa le dea un kil de gaz. Rusii pot trai si fara „cuceririle” tehnice occidentale, le ajunge o sticla de vodca.

      Gindirea unora ca Radu e una din cauzele neintelegerilor mondiale. Fiecare crede ca asa cum gindeste el, de ex. banii, asa ar gindi si altii. Asta nu se aplica la talibani, la aborigeni, la rusi si la multe alte categorii, popoare. Unii sunt gata sa se sacrifice pt mindrie, patriotism, fanatism, credinta etc. Mare atentie!
      Asa fac si unele mame, tati, daca nu esti cuminte nu-ti cumpar acadele. Mie nu mi-au placut niciodata acadelele.

      • @neamtu tiganu
        „Rusii pot trai si fara „cuceririle” tehnice occidentale, le ajunge o sticla de vodca.”
        ––-
        Spuneti-le asta rusilor cu toate tiglele pe casa, sa vedeti ce picioare in fund veti primi. Ca pretutindeni, majoritatea oamenilor de afaceri, majoritatea angajatilor in sectorul privat, majoritatea tineretului mai educat si mai informat isi doresc libertati individuale, democratie, meritocratie si prosperitate. http://www.youtube.com/watch?v=vVPo8jgyIfc

        • majoritatea oamenilor de afaceri, majoritatea angajatilor in sectorul privat, majoritatea tineretului mai educat

          ha, ha, ha… aceasta „majoritate” e de fapt o minoritate.

          • Mh, i-ati numarat cumva, ati condus ceva studiii sociologice (credibile) si nu am auzit noi? Clasa mijlocie si tineretul au dreptul si posibilitatea sa isi exprime opinea prin Rusia si Belorusia? Sunteti sigur ca voturile lor sunt corect numarate?

    • @Radu
      Sanctiunile trebuie sa tinteasca doar membrii si apropiatii regimului… si asta cat se poate de dur. Asa cum observam in Iran, Cuba, Venezuela, etc, sanctiunile care lovesc in bunastarea cetatenilor, izolarea si daramarea puntilor sunt contraproductive „radicalizeaza” (in Iran de ex. opozitia a amutit in fata mulahilor, respectiv in fata izolarii si a sanctiunilor). Avand in vedere ca Rusia este o putere militara in proxima vecinatate, radicalizarea rusilor (trimiterea tineretului in bratele putinistilor, patriotarzilor, etc) nu cred ca este o idee buna. Opinea mea.

  5. Mai stie cineva ca in anii 90 toata lumea spunea ca rusii s-au schimbat, ca nu mai pot sa faca nimic si ca sunt rupti de realitate cei care spun ca rusii sunt inca periculosi ? Si ca intelectualii de atunci se temeau cel mai mult ca victimele comunismului se vor razbuna impotriva comunistilor prin noi gulaguri si inchisori? Cu toate acestea, de cand s-a „reformat”, Rusia nu a renuntat la elemente de baza ale URSS, adica arme, aparat de propaganda si reteaua de kgbisti si spioni, deci era clar ca se va ajunge la situatia de acum.
    Desi toate astea vin din comunism, 99,99% din universitati si institutii culturale din vest sunt acum populate de marxisti/maositi/trotstkisti/etc., iar cartile de istorie de peste tot sunt foarte proaste. Think tankurile si institutele memoriale care nu sunt controlate de marxisti sunt complet insuficiente ca sa faca fata tsunamiului de gandire marxista combinata cu amnezia tampa care domina lumea de azi.

    • De acord in parte cu ce spuneti si anume ca retorica si ambitiile Rusiei nu s-au schimbat de vreo 300 de ani. Pe de alta parte universitatile din vest au oameni lucizi care in domeniul Balcanilor produc carti de istorie foarte bune, de un rafinament si o complexitate ce depasesc cu mult limitele in care noi romanii am fost crescuti. Recomand de pilda cartile lui Orlando Figes. De veti citi „Crimea” https://www.goodreads.com/book/show/8856965-the-crimean-war veti fi de acord ca Mica Unire, domnia lui Cuza si independenta de la 1877 isi au originea in interesele Occidentului in zona noastra si mai putin in binefacerile panslave si ortodoxe ale rusilor. Si atunci si acum acest interes la occidentalilor ne este benefic, de unde vine si retorica ruseasca ca “suntem vanduti”. Iaca ei sunt “nevanduti” si traiesc mai prost ca noi. Din cartile romanesti de istorie stiam ca la 1859, romanii au pus Marile Puteri in fata faptului implinit, cand de fapt altfel stateau treburile. Rivalitatea Frantei cu Rusia originara in vremea lui Napoleon (1812) a fost sansa noastra. Ca si atunci, nici acum, Rusia nu poate lupta cu Occidentul la paritate din motive, tehnologice, culturale si economice. Secolele de industrializare si protestantism au dat Occidentului un ascendent inca prezent. Geopolitic, Rusia statea mai bine atunci pentru ca exista Imperiul Otoman si sub amenintarea lui, Rusia putea fi un partener pentru austrieci si englezi. Astazi Europa nu mai este polarizata ca atunci si deci Rusia a devenit un actor local, tarmuit de Marea Neagra. Un razboi se duce cu bani si atata vreme cat PIB pe locuitor in Rusia e mai mic chair decat in Romania, nu avem a ne teme. E cam ultima zvacnire a Rusiei, dar numai cu tancurile la granita Ucrainei, propaganda antieuropeana pe Facebook nu va ajunge prea departe. Patriarhatul religios oferit etniilor asuprite din Imperiul Otoman sau religia in general nu mai sunt argumente pentru timpurile noastre in lumea Europa. Fiecare civilizatie are un inceput si un sfarsit iar dupa reducerea dependentei de petrol si gaz metan, urmeaza disolutia Federatiei Ruse in state mai mici: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Next_100_Years:_A_Forecast_for_the_21st_Century

      • Un razboi se duce cu bani si atata vreme cat PIB pe locuitor in Rusia e mai mic chair decat in Romania, nu avem a ne teme.

        Ha, ha, ha… inca o teza stiintifica…

        Definitie: Produs intern brut
        Valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale, produse intr-o economie intr-o anumita perioada de timp. Acest indicator este folosit pentru a masura activitatea economica dintr-o tara.
        Formula de calcul este urmatoarea:
        PIB= C+G+I+(X-M), unde:
        C – consum privat, G – cheltuieli guvernamentale, I – investitiile companiilor in bunuri de capital, X – export, M – import.

        Cu cit consumul privat e mai mare, cu cit guvernul cheltuie mai mult, pe panselute, pensii speciale, cu cit exportu e mai mare (care export?), cu atit mai mult Romania reuseste sa invinga Rusia, intr-un razboi drept.
        P.S Unde intra datoriile?

        • Total de acord cu Neamtu Tiganu. Rad cu lacrimi. Cum, credeti ca razboiul se poarta cu rata tranfer dolar/numar de salamuri?! Sau cu numarul de oameni. Are Rusia tehnologie si resurse. Are. Case closed.
          Ce conteaza ca sunt doar 150M. Nu e o baza suficienta de selectie, sau cum?! Sunt pe vodca, nu-i asa? Oare un rus de rand si-ar permite un sejur in… Nu. Deci sunt penali militar. Ca si la fotbal. Vreau sa aud argumente peritinente pentru situatia in care Rusia se bate cu restul planetei si nu iese la egalitate. Vin chinezii multi peste ei, imping barierele geografice, omori unul si apar altii trei, sau cum. Cu armele de acum 50 de ani iese on par. Vin americanii cu dronele, cu portavionele sau avioanele, e ca si cum ai veni cu cavaleria grea in ww1. Exista rachete de toate felurile si atat. Cat timp nu poti sa accelerezi ceva mai repede, nimic nu se va schimba. Astea-s discutii de anii 60. Rusia e invulnerabila pana cand se va schimba paradigma stiintifica.

      • Cred ca domnu Cristi e unul din miile de generali romani care stapineste la fix strategia apararii. Un razboi se duce cu bani si atata vreme cat PIB pe locuitor in Rusia e mai mic chair decat in Romania, nu avem a ne teme.

        Rusia are cam acelasi PIB/capita precum China, deci nici de China nu ne putem teme. P-astia-i batem la Nicopole, problema e ca nu avem unde sa-i imgropam. De Coreea de nord nici nu are sens sa mai vorbim, aia nici nu au PIB.
        Daca studiem lista PIBurilor aflam ca cele mai periculoase tari sunt Luxemburg, Lichtenstein, Elvetia… ca au PIBul mare, pe cap.

        P:S Mi se par extrem de periculoase aceste teorii beligerante, sunt nu numai absurde, ci chiar criminale, daca socotim ca exista si arme nucleare.
        Sa fie clar, Rusia ramine extrem de periculoasa, asa cum a fost mai intotdeauna, e nevoie de o minte clara si multa diplomatie pt a-i domoli.

      • Tocmai. Ultima zvacnire poate fi foarte sangeroasa, chiar daca are si ceva ridicol. Ura rusiei fata de vest e imensa si sinucigasa – v. ce spun eminentele cenusii de la Kremlin, Dughin si Surkov. Cei de la butoane sunt disperati, plini de ura si nu respecta viata. Au nevoie de razboi ca sa ramana la putere. In ultimii 300 de ani, harta Rusiei s-a expandat prin atrocitati. Retorica si subversiunea au fost doar introducerea. Asta se vede si acum in PR-ul lor si pe teren.

        • @Pavlik
          Argumentele dvs.sunt cele proprii micilor puteri/popoare sau ale celor care au renunțat la ambiții geopolitice/geostrategice.
          Nu doar RO, PL, HU, BG, etc au interese, aspirații naționale, narațiuni și motivații istorice. Ci și marile puteri. Mai ales ele, aș spune.
          Dar comparați RUS si TR (Turcia).
          Să avem pardon. Dar ce caută TR in Anatolia, dar la Constantinopole?!? Ce a căutat in RO, EL, Serbia, HU si chiar Austria? Întrebați niște turci (mai informati) ce cred despre sud-estul Europei, nordul Africii, sudul Spaniei, sudul Italiei (chit că acolo nu au cucerit ei ci arabii).
          Dar UK all-over the world, FR, ES, PT, etc.?!?
          Ia să vedem dacă PL ar ezita vreun moment să revendice istoric jumătatea vestică a UKR. Dar oare cum ar reacționa la revendicarea DE a Gdansk, Sileziei, etc?!? Tot cu argumente istorice…..

          Nu, nu este adevărat. Rușii „de la butoane” nu au nevoie de război ptr.a rămâne la putere. Ultimii 30 de ani o dovedesc. Ah, da. Au nevoie de o bună propagandă care să dea coeziune. Să construiască o narațiune bazată pe ideea de cetate asediată ptr.a crește rezistența și a stăvili dezbaterea sau a păstra neștirbit orgoliul național. Eventual, ptr.a justifica disputele teritoriale limitrofe.
          Indiferent ce credem noi, ce scriem prin articole sau comentarii RUS este o mare putere. Comeback with a vengeance.
          Nu cred că „sunt plini de ură”. „Ura” e un sfetnic f.prost în urmărirea scopurilor strategice. Bolshevicii erau plini de ură, da. Stalin a încercat și parțial a reușit să înlocuiască (la nivel decizional) ura cu calculul rece. Mult mai periculos, in opinia mea.

          Anyway, ptr.noi nu e prea roz, dar cred că in condițiile actuale strategii ruși știu ce se poate si ce nu. Probabil că RO, PL, HU, țările baltice si chiar MD sunt la capitolul no-no. Dar restul…..

          Ptr.ca platforma Contributors nu este un forum internațional decizional ci de dezbatere in cadrul soc.ro. eu cred că trebuie avute in vedere criterii și motivații cât mai diverse și nu expuse exclusiv in sensul intereselor noastre. Asta ptr.a reuși să înțelegem câte ceva.

          Părerea mea e că nu se va ajunge la confruntare, dar RUS va obține „ceva”. Iar acest ceva depinde, aproape exclusiv, de interesele americane. Poate și de cele ale UE (ca întreg, Ro.inclusă) dar in, mult, mai mică măsură deoarece UE NU are cu ce să pună în executare satisfacerea propriilor interese. Nu are autonomia strategică atât de disprețuită aici.

          • Bine ca e cine sa moara de grija ca pdv al marilor puteri nu e reprezentat destul de bine pe contributors. Macar e o pozitie clara.
            Rusia-mare putere e ca mafia-mare putere. Sigur ca are putere, dar doar la arme, maskirovka, bullying, fabrica de ortavuri, santaj, etc. Cu vaccinul a dat-o in bara, despre HIV nici nu e voie sa se vorbeasca, nivelul de trai al rusului scade mereu. O mare putere ar trebui sa fie in stare sa faca fata propriului trecut. Rusia a inchis ieri Memorialul gulagului si nu e capabila sa tolereze nici 2-3 opozanti.

            • @Pavlik
              Ok!. Doriti solidaritate de comentariu/pct.de v.pe cotributors.ro. E dreptul dvs.
              Imi pare rau ca nu ati inteles ce am scris/ce am vrut sa spun despre marile puteri. Poate nu ati citit in intregime.
              Ptr.a putea intelege chestiunile de fata nu e suficient sa observam/examinam din unghiul nostru ingust (in sens fizic, nu depreciativ), din perspectiva intereselor noastre de puteri/popoare mici. Care e utilitatea unei astfel de abordari?!? Ne fixeaza in naratiuni gen: soarta cruda, colonialismul slav, occidental, etc. si ne perplexeaza cand rezultatele negocierilor intre marile puteri sunt in divergenta cu aspiratiile noastre.

              RUS poate ca are minusurile/defectele sesizate de dvs. (desi despre nivelul de trai mi-e teama ca gresiti). Dar aceasta nu-i reduce statutul international de mare putere. Oricat ne-ar irita pe noi, realitatea asta e.
              Gresiti cand puneti semnul = intre RUS si URSS. Dar e o alegere f.populara la noi si pe contributors.ro. E o privire prea adversiala, daunatoare unor abordari utile.

      • Cristi

        se pare ca nu prea intelegeti ce cititi …. sau nu cunoasteti istoria Romaniei

        De acord cu enteresele occidentului, insa e un insa : Puterile Europene au fost de acord cu o unire parțiala a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală cu sediul la Focșani, la granița între Moldova și Țara Românească, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate , însă erau prevăzute armate naționale separate, având un singur comandant suprem, numit alternativ de cei doi domni. Aceste decizii au fost luate la Conferința de la Paris (1858) a marilor puteri care deși au hotărât ca principatele să rămână entități politice separate, totuși au fost de acord ca principatele să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești ..

        Asta se stabilise.

        Nu se stabilise ca ambele tari vpr alege acelasi domn. Care , nu-i asa era 8unicul comandast suprem al celor 2 armate si la data de 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații..
        Se unifica si restul iar comisia de la Fosani devine istorie. Una scurta .

        Insa adevarul este ca romanii au pus Marile Puteri in fata faptului implinit. Nu o singura data ci de 3 ori.
        Priam data cu algerea lui Cuza ca domn in mabele state.
        A dpua oara cand au unificat aparatul de stat.
        A treia para cu ocazia „Statului dezvoltator al Convențiunii de la Paris” …

        De acord ca au contat enorm interesele marilor puteri… Insa, insa parca dinati hotaraseera altfel, nu?

    • „99,99% din universitati si institutii culturale din vest sunt acum populate de marxisti/maositi/trotstkisti/etc”
      ______
      In universitatile si in institutiile culturale din occident a domnit (si domneste in continuare) pluralismul si diversitatea opiniilor. Cuvinte greu de inteles pentru unii oameni formati in spatele cortinei de fier care vad lumea doar in alb si negru.

  6. Ucraina a fost deja invadata atunci cand rusii au anexat Crimeea si cand au pornit conflictul in Donbass, pecetluind soarta Ucrainei pe decenii bune de aici incolo. Insa autorul omite sa prezinte noua alianta care acum se formeaza intre Rusia si China, alianta care ar pune intr-un real pericol NATO si aliantele occidentale. Practic, amebele puteri China si Rusia au ca dusman comun SUA, fiecare in zonele de interes. Rusia nu accepta apropierea NATO de Ucraina, iar China nu accepta independenta Taiwanului. Ambele puteri gandesc in termeni de „sfere de influenta” si dominatie a spatiului occidental.
    Iarasi, a face din Borell un mare politician, un „genial” diplomat in relatii externe este de-a dreptul uluitor, din moment ce stim cum s-au desfasurat intalnirile sale cu ministri rusi in trecut, si nu numai. Nu ar trebui sa ne mire faptul ca Rusia nu discuta cu Europa astfel de probleme geostrategice, iar aici nu este vorba de fatul ca UE nu este o putere militara. Dar, intr-adevar, Putin si-ar dori sa lase ca „mostenire” un act, o intelegere oficiala cu Occidentul prin care Ucraina si alte state din fosta URSS sa nu adere niciodata la NATO, UE sau la vreo viitoare alianta occidentala care se formeaza. Insa acceptarea de catre SUA si aliatii NATO a acestor conditii puse de Rusia, n-ar face decat sa declanseze un nou razboi rece, mult mai periculos in timp decat orice invazie. Ar fi o lovitura pentru SUA si NATO, precum si o pierdere totala a credibilitatii. Ar insemna acceptarea anexarii Crimeei si legitimarea conflictului din Donbass. In acel moment orice scenariu ar fi posibil din partea Rusiei. Intr-un fel Putin are dreptate atunci cand spune ca statele mai slabe sunt in sfera de influenta a celor mai puternice. Romania este si ea, daca doriti, intr-o „sfera de influenta” europeana, care la randul ei se afla intr-o sfera de influenta americana rezultand de aici aliantele occidentale NATO si UE.

  7. Economia si demografia lucreaza implacabil împotriva Rusiei care in 20 de ani va fi o mica putere regionala la concurenta cu Turcia. China le va fi înghițit mult teritoriu si nici altii nu vor sta cu mâinile încrucișate. Rusia practic este un zombi, un mort care mai misca din kalasnikov

  8. Practic, Rusia da un ultimatum atat SUA cat si tarilor europene, membre NATO. Impertinenta mesajului transmis seamana cu ultimatumul dat de Hitler Cehoslovaciei – dar nu cred ca , acum, se va mai gasi un Chamberlain care sa-i sustina pretentiile. In alta ordine de idei, seamana cu niste conditii de pace impuse de un cuceritor in urma unui razboi ! Afost asa ceva si nimeni nu stie ? Indiferent cat de „informata” este populatia Rusiei, jocul facut de Putin este inacceptabil restului lumii ! Iar „linia rosie” a fost incalcata clar de Putin ! Ca sa nu mai vorbim ca nu Rusia este chemata sa impuna ordinea internationala. Raspunsul trebuie sa fie ferm si in deplina solidaritate internationala. Apropos! numiti prietenii Rusiei, in plan international ! Asta da, lista scurta !

  9. Garantiile pe care le cauta Moscova in privinta Ucrainei nu pot sa vina decat de la Kiev. Din pacate, Putin a pus Ucraina intr-o situatie in care nu poate negocia fara a face concesii teritoriale in privinta Crimeii. O „Finlandizare” a Ucrainei nu e posibila din cauza aceasta, chiar daca solutia ofera cea mai buna garantie de securitate pentru Rusia. Oricat de „strateg” pare Putin, aici el sa bagat intr-o infundatura din care nu poate sa iasa decat cu ocuparea Ucrainei si extinderea pana la granitele cu tarile NATO. Prin alegerea exercitarii puterii militare, Putin a condamnat Rusia la inapoiere economica chiar daca economia se bazeaza pe exportul de materii prime.

  10. În mod paradoxal, suntem în aceeași barcă cu Rusia dacă deficitul de competitivitate roade atât de mult. Problema este cu deficitul de vitezo-hipersonicitate al rachetelor NATO. Și excesul de durere-n fund al SUA față de situația economică a Europei.
    Aș vrea să știu când preconizați rezultate din „investițiile în surse de energie autohtonă care vor reduce dependența europenilor de gazul rusesc”. Luați în calcul faptul că vântul bate cu intermitențe, că panourile fotovoltaice se fabrică în China și că energia nucleară e rea, urâtă și riscantă.
    Când se va traduce oferta generoasă a SUA de construcție a reactoarelor modulare nucleare în Europa de Est? Când își vor casa submarinele nucleare?
    Ferească Domnul de abandonarea retoricii și de trecerea la acțiuni! Diplomația ar fi mult mai recomandată. Și mângâierea orgoliului lui Putin (contra gaze și petrol, bineînțeles), până trece în lumea de dincolo. Dacă și SUA (ele sunt de fapt NATO) au timp de așteptat. UE are timp berechet, fiind out din mai toate cursele pentru tehnologie. Și mai trebuie oprită și China…

  11. Ceea ce intriga la mesaj este pozitia de cuceritor, pe care si-o aroga. Conditii inacceptabile pentru nici o tara membra NATO si nici pentru viitoarele tari ~.
    In al doilea rind, este graba cu care vrea sa rezolve problemele si intransigenta aparenta. Ceva e putred in atitudinea lui.
    Il mina ceva de la spate.
    Oare ce?
    (Este clar ca nu are puterea economica si tehnologica necesara pentru un razboi de durata. Nici macar cu Ucraina, daca aceasta va fi sustinuta de NATO. Demersul sau este mai degraba ridicol.)

    • logica mongola Este clar ca nu are puterea economica si tehnologica necesara pentru un razboi de durata.
      Ce putere economica a avut Coreea, Vietnam, Cuba, Afganistan si inca multe altele? Cum de au rezistat? Sau cele din orientul apropiat, sau razboaiele nesfirsite din Africa, America latina?
      Logica mongola e valabila in democratie, acolo unde armele, soldatii trebuiesc platiti. In dictatura e suficient un ordin si eventual o vodca. De ce ar avea Rusi anevoie de bani? Are de toate, materii prime, industrie, e sufcient un ordin si se apuca toti mujicii sa faca arme sa lupta, fara nici un ban. Nu o fi armamentul rus cel mai tare dar e suficient sa dea niste lovituri babane. De altfel asa se spunea si in Corea sau Vietnam, pina cind avioanele rusesti au inceput sa faca prapad printre cele americane.

      Daca adunam dusmanii occidentului: Rusia, China, Iran, o parte din Africa, multe tari musulmane, multe din America de sud, ajungem cam la jumate din populatia lumii. Cum isi permite occidentul asa ceva? ce ar trebui sa faca?

      Desigur Romania are marele avantaj sa posede peste 1500 de generali, fapt ce i-ar pune pe rusi cu botul pe labe.

      • Stai usor, in curand nu va mai exista un occident, va fi China de vest. Ce deliciu, un model totalitar asiatic pe teritoriul intregii europe…

  12. Cred ca asta e unul dintre ultimele momente in care cleptocratii Rusiei pot sa obtina ce vor, adica o sfera de influenta in tarile vecine, foste membre URSS, care sa-i tina la distanta de influenta Occidentului. Pentru ca asta e, de fapt, problema, le este periclitata pozitia dominanta acasa, daca granita virtuala occidentala se apropie. Au incercat tot soiul de solutii, toate bazate pe santaj si nu le-a reusit o negociere de succes cu Occidentul. Unul dintre ultimele momente pentru ca Ucraina isi dezvolta fortele armate, le reinarmeaza si, daca va exista si vointa de a lupta, de a rezista, razboiul devine mult prea costisitor. Apoi, e posibil ca, in urmatorii ani, dependenta de gazele rusesti sa scada si santajul asta sa nu mai tina la fel de bine. In timp, daca Ucraina se desprinde de Rusia, Belarusul poate urma si apoi, cine stie, chiar si mujicii incep sa se gandeasca la alta viata. De asta, cred eu, pericolul izbucnirii unui razboi e mare, e ultimul moment in care victoria cleptocratiei ruse in Ucraina e posibila.

  13. Articolul face o buna sinteza a politicii americane in domeniu, cu documentatie bine aleasa, dar cu o traducere mai aproximativa in limba romana: nu este vorba doar de ultimele trei decade (adica 30 de zile) ci de trei decenii (adica 30 de ani) deci o foarte mare diferenta.
    Iar documentele citate au fost predate partii americane pe 15 decembrie si pt ca nu s-a primit raspuns, au fost publicate in presa rusa pe 17 decembrie (de, micile sicane pe care si le fac cei mari intre ei) iar raspunsul pozitiv a fost prezentat de presa ca un act de bunavointa.
    Oricum pentru noi este un nou moment potential periculos (dupa Ialta, Malta si care vor mai fi fost) iar clasa noastra politica doar se joaca prin curtea Parlamentului.

  14. Argumentând puțin ca „devil advocate”, evocarea scenariului „cubanez” de către RUS mi se pare legitim. Chiar si doar la nivel retoric și tot frapează similaritatea.
    Cuba comunistă optase ptr.alianta cu URSS. De ce nu ar fi avut „dreptul” la tot ceea ce presupunea această alianță?
    Să facem o paralelă cu UKR:
    Combatanții din Dombass sunt luptătorii cubanezi debarcați in Golful Porcilor. Unii revendică drepturi izvorâte din identitatea etnică pe principiul autodeterminării popoarelor (vezi Kosovo cu desfășurările actuale vizând unirea cu Albania) ceilalți revendicau drepturi izvorâte din identitatea politică și socială.
    US puteau sau ar putea accepta rachete ale unui adversar in Mexic sau Cuba?!? Sau nu rachete nucleare ci scuturi strategice precum in PL și la Deveselu.

    Să nu uităm că până de curând când venea vorba de Deveselu toți decidenții români, NATO, etc spuneau clar și răspicat că nu e îndreptat împotriva RUS ci a amenințărilor din Orientul mijlociu (vezi Iran menționat explicit), etc.
    Rușii or avea și ei defectele lor, dar nu cred că le putem acorda beneficiul prostiei, naivității sau pe cele ale nepriceperii in relațiile internaționale și ale provocărilor strategice.
    Acum văd că se vorbește de Deveselu în relația cu tensiunile de la granițele UKR. Nu mai amintește nimeni de Orientul mijlociu. Dacă la nivel de amator, cu simple interese intelectuale in astfel de probleme, se pot observa aceste lucruri, dar ptr.analistii ruși ?!!?
    Da, cerințele/liniile roșii ale RUS sunt, in principiu, inacceptabile. Oricum, d.p.d.v.RO e clar. Dar tot vor obține CEVA.
    Opinia mea de (amator) comentator pe contributors.ro e că vor obține minimum: amânarea (informală) sine-die a aderării UKR&,co la NATO, deschiderea Nord-Stream 2, recunoașterea de facto a anexării Crimeei, alte aranjamente privind rachetele&sist.defensive.
    Dacă se va negocia decuplarea de CHN atunci concesiile US&UE&co vor fi și mai importante. Poate că vor aduce destindere, focalizare pe aspecte socio-economice, cooperare, etc. Who knows? Hai să nu fim doar des prophètes des malheurs.

  15. @Viorel Ordeanu
    Definiția oferită în DEX:
    DECÁDĂ, decade, s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. (Urmat de determinări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive dedicată unui eveniment sau unei activități de seamă. Decada cărții. 2. Deceniu. – Din fr. décade.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro