duminică, mai 16, 2021

Retorica trupurilor moarte: funeraliile lui Kim Jong-il

In 2005, cand in sfarsit a reusit sa patrunda in Coreea de Nord, Christopher Hitchens descria experienta ca pe o incursiune in cunoscutul 1984 al lui George Orwell: nimic nu ii scapa Fratelui mai Mare intr-un stat in care individualismul a devenit imposibil. Personal, regret ca Hitchens insusi a murit pe 15 decembrie, cu doua zile inainte lui Kim Jong-il, lipsindu-ne astfel de opinia unui fin cunoscator al sistemului. Intr-o astfel de societate reactiile personale nu isi au locul : durerea sau bucuria conducatorului devine ecou in populatia amorfizata. Cel putin aceasta este impresia celor care privesc spectacoul mortii lui Kim Jong-il din afara. Pentru occidentali, fericiti in luxul de a nu fi cunoscut nicio forma de tiranie de la disparitia Absolutismelor mai mult sau mai putin “ luminate”, manifestarile ce insotesc disparitia lui Kim Jong-il ofera un excelent prilej pentru o fascinanta analiza antropologica. Cazul dictatorului nord-coreean constituie un bun instrument retoric, in care se pot « citi » schimbarile dramatice ce au intervenit, la inceput de XXI, in atitudinea fata de dictatori, sau, cel putin, fata de trupurile lor neinsufletite.

Surprinde, mai intai, decizia de a-l inmormanta pe Kim Jong-il. Incepand cu Lenin, toate figurile marcante din regimurile « rosii » au fost imbalsamate, in semn de adanc respect si pentru perpetua legitimare a regimului. Mumificat, trupul dicatorului mort era expus in locuri simbolice pentru natiune (Lenin in Piata Rosie, Mao Zedong in Piata Tiananmen), de unde supravegheau post-mortem felul in care succesorii le continuau mostenirea. Cand un trup politic mumificat este “abandonat “ si inmormantat, cum s-a intamplat cu mumia lui Stalin in 1961, gestul constituie un manifest clar importiva regimului si o condamnare a politicii pe care a promovat-o. Katehrine Verdery in cartea sa din 1999, The Political Lives of Dead Bodies: Reburial and Postsocialist Change, analizeaza legatura dintre schimbarea regimurilor politice dupa 1989 si noua atitudine fata de trupul mort al oamenilor politici in acest spatiu. Acest gen de analiza se poate extinde cu success si in cazul mortii lui Kin Jong-il.

Asadar, ce putem “citi” in decizia conducerii nord-coreene de a nu il imbalsama pe Kim Jong-il? Sa fie o solutie impusa de situatia financiara dezastruoasa a tarii ? Se spune ca mumifierea lui Kim Il-sung, tatal si inaintasul lui Kim Jong-il, ar fi costat Coreea de Nord aproximativ 1 milion de dolari iar costurile de intretinere s-ar ridica la un sfert de million de dolari pe an. Este plauzibil ca noua conducere a Coreei de Nord sa nu doreasca supunerea tarii la un astfel de efort financiar. Cred insa ca este la fel de plauzibil sa vedem in optiunea pentru inmormantarea dicatorului un semn al schimbarii fata de regim si de cel care l-a intrupat. In ciuda manifestarilor publice de durere, in cei saptesprezece ani care s-au scurs intre moartea lui Kim Il –sung si disparitia lui Jim Jong-il s-au produs schimbari drastice in reverenta aratata dictatorului mort. Odata mort, nu se mai simte nevoia prezentei fizice continuee ca indreptar si standard civic. Inmormantarea lui Kim Jong-il pare sa semnifice inceputul schimbarii pentru Coreea de Nord.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

    • Total gresita abordarea. Va fi imbalsamat. Asa ca marele comentariu/analiza pe care o ridicati in slavi este o dovada de informare si documentare superficiala.

  1. Nu se poate iesi dintr-un schematism in toate comentariile despre moartea dictatorului nord-corean. Comentariile citite se limiteaza la barfe , zvonuri si dileme personale ale autorilor. Citez din acesta articol: „Sa fie o solutie impusa de situatia financiara dezastrupasa a tarii ?”, „Cred insa ca este la fel de plauzibil sa vedem in optiunea pentru inmormantarea dicatorului un semn al schimbarii fata de regim si de cel care l-a intrupat.”,” Inmormantarea lui Kim Jong-il pare sa semnifice inceputul schimbarii pentru Coreea de Nord”.

    • Interesanta perspectiva, numai ca nu stiu de unde aveti informatii ca Kim Jong-Il va fi inmormantat. Din ce stiu eu, o sa fie inbalsamat si pus la odihna alaturi de tatal sau. Puteti sa ne spuneti de unde aveti informatii ca o sa fie inmormantat, e foarte important sa se stie.
      Sursa informatiilor mele :

      „Après avoir tourné autour de la place Kim Il sung, lieu des grandes parades militaires, le convoi passe sous l’arc de Triomphe le plus grand du monde, avant de rejoindre le mausolée où Kim repose désormais sous un cercueil de verre au côté de son père, «président éternel». Des experts russes de l’embaumement des corps sont arrivés à Pyongyang pour transformer le cadavre de Kim Jong il en relique, afin que les visiteurs puissent venir lui rendre hommage. Le jeune Kim Jong un est désormais aux commandes du royaume ermite.”
      http://www.lefigaro.fr/international/2011/12/28/01003-20111228ARTFIG00269-kim-jong-un-vrai-heros-des-funerailles-de-son-pere.php

      • Imi cer scuze fata de Michael, comentariul meu nu e o replica la comentariul sau, ci o observatie generala, adresata autoarei. Din greseala am postat astfel.

  2. Indiferent daca va fi imbalsamat sau nu, moartea dictatorului nu poate fi decat un semnal de deschidere catre democratie. Nu poti sa inoti impotriva curentului, mai ales acum, cand ai ramas singur. Coreea de Nord reprezinta o piata si un teritoriu strategic de care se impedica toata lumea.

    • Eu nu stiu cand ati scris articolul insa aveti la acest link o informatie despre mumifierea corpului si numele specialistului rus ce va performa operatiunea http://www.washingtonpost.com/world/asia_pacific/north-korean-heir-kim-jong-eun-leads-funeral-for-father/2011/12/28/gIQAQdprLP_story_1.html. In alta ordine de idei, orice interpretare, fie ea antropologica, filozofica, sociologica, samd, trebuie sa se bazeze pe informatii reale. A neglija acest aspect nu inseamna altceva decat anularea interpretarii pe care o faceti. Eu cred ca trebuia sa asteptati ziua funeraliilor inainte de a scrie articolul dat fiind lipsa aproape totala de informatii din interior. Chestiunea cu „de gustibus” mi se pare putin deplasata si cu un usor iz arogant ce se poate lejer interpreta „daca nu-ti place nu citi”. Ar fi fost mult mai elegant sa recunoasteti ca „chuche” are dreptate desi formularea-i e cam dura dupa parerea mea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentina Covaci
Valentina Covaci
A absolvit Facultatea de Istorie in cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi in 2007. De atunci, a studiat la Central European University si Utrecht University

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro