Pare că obținerea rezultatelor foarte bune reprezintă o marotă a societății românești. Chiar și atunci când nu dispunem de resursele necesare succesului, trebuie să reușim. De fapt, parcă suntem într-o piesă a absurdului: cu cât situația este mai jalnică, cu atât succesul este mai mare. O dovedesc rezultatele de la examenele naționale din această vară. La Evaluarea Națională mediile au fost foarte mari, ierarhiile de anul trecut prezentate în broșuri și distribuite elevilor și părinților își pierd orice fel de relevanță. În ciuda mediilor mari, părinții, elevii sunt impacientați. Entuziasmul inițial, cauzat de notele bune obținute la examen, se transformă în panică atunci când sunt urmărite ierarhiile. Remarcăm o adevărată inflație a notelor obținute, o devalorizare a mediilor de admitere la liceu.
Este un cerc vicios: ni s-a transmis permanent că în perioada pandemiei calitatea actului educațional a scăzut. Cu toate acestea, în statistici trebuie să stăm bine, mediile trebuie să crească de la an la an, planurile trebuie îndeplinite. Așadar, la vremuri noi, subiecte de dificultate oportună contextului, iar rezultatele pe măsură – foarte bune, dar rupte de realitate și generatoare de confuzii identitare.
Cum va înțelege un elev că, în ciuda faptului că a avut o medie mai mare decât aceea la care se aștepta, nu va reuși să fie admis la primele licee pe care și le dorea? Cine este de vină pentru aceasta? Lui i s-a transmis permanent că la liceul X, în ultimii ani ultima medie de admitere a fost, de exemplu, 9. Media obținută de el este 9,2. Cu toate acestea va trebuie să renunțe inclusiv la a treia opțiune pe care o luase în calcul pentru că mediile au crescut foarte mult. Astfel, ne putem întreba dacă o medie mai mare vine în întâmpinarea nevoilor elevilor sau, dimpotrivă, mai mult îi debusolează?
Contradicțiile se țin lanț și în cazul examenului de bacalaureat. Avem cel mai mare număr de elevi (din ultimii patru ani) care nu s-au înscris la examenul maturității, deși erau elevi ai claselor terminale, dar și cel mai mare procent de promovabilitate din ultimii 10 ani. Care statistică este mai aproape de situația reală? Și de această dată am fost avertizați că rezultatele foarte bune sunt și consecința nivelului de dificultate al subiectelor, adaptat contextului din ultimii ani. Așadar, pe teren am pierdut lupta, însă în statistici am învins!
O ultimă dilemă: când Maiorescu publica articolul În contra direcției de astăzi în cultura română, făcea trimitere la realitatea anului 1868 sau „formele fără fond” erau acelea ale anului 2022? Iar Beția de cuvinte, articol publicat de același autor în anul 1873, la ce epocă istorică făcea referire?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Statisticile va pot juca feste. Odata, atunci cand folositi repere relative de comparatie. Da, daca 5 ani s-a intrat la un liceu cu media minima de 9, sunt sanse mari sa se intre la fel si in acest an. Sanse, dar nu certitudine! Daca media respectiva iti asigura prezenta in primii N%, ai intrat, daca nu, nu. Statistica e si cu ranguri, nu numai cu medii. :)
Pe de alta parte, da, o pondere mai mare a absentilor la Bac ar trebui sa se asocieze cu o promovabilitate mai mare. Asta pentru ca probabil functioneaza un filtru (auto)selectiv mai bun. N-ar fi exclus ca tocmai liceele sa „descurajeze” elevii fara sanse, dar e clar ca atunci ar trebui sa creasca ponderea celor cu sanse. Daca nici atunci, avem (inca) o problema. :)
Un articol din care 80% dintre parinti nu inteleg nimic . Despre elevi , nu mai vorbesc ….
Guvernele Romaniei au sadit haos . Pentru ca in haos au putut tilhari si minti .
Suedia traieste fara bacalaureat. In Suedia, fara intrerupere, fara infatuare, se fac inventii, se creaza arta, se practica si perfectioneaza omenia. In România, toate acestea doar sporadic, fara sa treaca granitele. Ba inca liceul suedez e doar trei ani, dupa care, la munca.
Daca ar trebui sa dau un bacalaureat in România, as fi inspaimintat. Sa trebuiasca sa stapinesc o materie aberanta de acum patru ani si sa raspund la intrebari aberante din aceasta m-ar inspaiminta. Din partea unora cocotati prin invatamint nu exista nici urma de empatie pentru elevi. Unii s-au maturizat ca niste potăi negre in cerul gurii carora li se pare ca le-a venit rindul sa fie zbiri.
Au procedat bine bietii elevi care nu au dat bacalaureatul. Doar ca ,,societatea” îi va pedepsi fara mila. Unii si-ar fi dorit niste scoli de meserii sau postliceale bune, dar asa ceva nu exista. Ca sa nu mai vorbim de completarea studiilor la 30, 40 de ani.
Copiilor maghiari li se ,,dedica” in bataie de joc subiecte de limba romana pe care nici romanii nu le stiu, gen diminutivul de la ,,prun”, foarte important de fapt pentru stapinirea limbii române.
In ast timp, o tinara de origine araba, profesoara eminenta la arhitectura, care a facut liceul in Ro si are o cultura peste medie asteapta de ani cetatenia romana. Pentru aceasta, pe linga limba, ti se cer geografia ruinelor patriei si Istoria inevitabil glorioasa.
Dupa 12 ani de invatamint in care se preda ca materie Prostia functionala, multe suflete distruse se pregatesc pentru intrarea in viata ostila a adultilor. Sarmanii de ei!
„Ba inca liceul suedez e doar trei ani, dupa care, la munca.”
Dacă sunteți bun, ce fel de munci fac tinerii suedezi după cei trei ani? Au suficiente locuri de muncă? Sunt mulțumiți? Mersi.
In opinia dumneavoastra ar trebui ca tinerii suedezi , dupa cei trei ani , sa vina in Romania sa beneficieze de 6 luni de somaj sau sa intre in cimpul muncii pe salariul minim pe economie ca sa plateasca contributii la FNUASS ( din care incaseaza lunar abonament ,,medicii de familie ” adica scribalaii de retete ) si pensiile celor in plata ( pensionari MApN , MI , pensionari medicali pe spaga , pensionari din ,,justitie , …..)
Statisticile sunt urmarea prelucrarii unor date reale, sunt cifre si numere care de multe ori nu spun mare lucru despre calitatea datelor prelucrate, respectiv cazul de fata.
Ce spune statistica referitor la cele sus numite, nimic relevant, „În ciuda mediilor mari, părinții, elevii sunt impacientați” si pe buna dreptate, profesorii n-au nimic de spus ?
La urma urmei ce conteaza, reuseste elevul sa-si gaseasca un loc de munca in urma pregatirii profesionale ?
astfel incat sa nu se „conecteze” la resursele statului ? In acest caz o statistica ar fi binevenita.
România trăiește de multă vreme în minciună instituționalizată. Cetățenii au deprins acest mod schizofrenic de existență în care una gândești și alta spui, una spui acasă, șoptit, alta în public.
Sigur, aceste prefăcătorii ne-au ajutat să supraviețuim fizic în perioade violente.
Dar nu ne ajută defel să prosperăm, nu ne permite să ne modernizăm, să creștem. Nu. Noi rămânem la stadiul de supraviețuire.
Eminescu, Caragiale, Maiorescu si altii ca ei au criticat nu societatea capitalista ci societatea romaneasca in care traiau si pe care o cunosteau, cu speranta de a indrepta moravurile inclusiv cele politice. Dar persistenta acestor moravuri, peste timp, epoci, regimuri, partide arata ca sunt probleme proprii ale societatii noastre. Ca urmare, in epoca socialismului nu se mai jucau piesele lui Caragiale pt ca puteau fi si o critica postuma a prezentului. Insa, daca extindem acest tip de analiza la aria civilizationala din care facem parte, se observa perenitatea acestor moravuri, care sunt doar cosmetizate pentru a fi mai usor acceptate de publicul larg. Aceeasi Marie cu alta palarie!
Datele statistice au fost cheia de manipulare a maselor si de ascundere a adevarului. Indiferent de domeniu, educatie, sanatate, invatamant, infrastuctura, etc. Si acum afirma INS ca avem crestere de 5,1% pe ce baza?, cand inflatia depaseste 15%! Probabil guvernantii de azi ne cred pe toti analfabeti functionali si idioti.