marți, ianuarie 25, 2022

Reuters: Iranul mai are nevoie de doar 4-6 săptămâni pentru a produce uraniul îmbogățit necesar pentru o primă bombă atomică

Iranul se află acum, afirmă diplomați occidentali citați de Reuters (vezi text), cu  doar patru până la șase săptămâni înainte de momentul în care va avea suficient de mult material radioactiv pentru a putea construi o primă armă atomică. În aceste condiții, estimează diplomații în cauză, o nouă rundă de convorbiri între Occident și Iran, care trebuie să înceapă pe 29 noiembrie a.c., la Viena, pe tema dosarului nucelar al Teheranului, nu are mari șanse de a produce rezultate cu adevărat mulțumitoare. Știm și că delegații Teheranului au mandat să solicite din nou, în chip de condiție preliminară minimală pentru continuarea negocierilor legate de programul nuclear iranian, eliminarea completă de către SUA și UE a tuturor sancțiunilor adoptate succesiv, începând din 2017, împotriva Iranului. Sursa citată aici precizează și că specialiștii estimează că Iranul ar mai avea nevoie de cel mult doi ani pentru a transforma uraniul îmbogățit, pe care Teheranul îl produce în ritm tot mai intens, într-o armă atomică pe deplin funcțională.

Scurt exercițiu de strategic forecasting

În condițiile în care eșecul complet al încercării lumii occidentale de a pune capăt, prin mijloace diplomatice, planurilor Iranului de a deveni o putere militară dotată cu arme nucleare este foarte probabil, merită să explorăm, măcar cu titlul de ipoteză de lucru, ce ar putea să se întâmple în continuare.

E posibil să urmeze, mai întâi, un nou set de presiuni politice – noi sancțiuni adoptate de Occident, de exemplu. Problema cu acestea este însă dublă. Pe de o parte, sancțiunile produc rezultate doar în timp. Iar timp destul, Occidentul nu mai are la dispoziție, în cazul de față. Pe de altă parte, sacțiunile economice cu adevărat dure, potențial eficiente, vor avea, inevitabil, consecințe care afectează masiv în special nivelul de trai al iranienilor de rând, în timp ce vîrfurile regimului teocratic și cu ambiții neo-imperiale dela Teheran vor rămâne, în linii mari, neafectate în mod direct. În plus, pentru ca sancțiunile internaționale să producă rezultate serioase, ar trebui ca toate statele lumii să le respecte cu strictețe, ceea ce e foarte puțin probabil.

Există, apoi, posibilitatea exercitării unor presiuni militare asupra Iranului. Mai întâi, sub forma unor acțiuni de amenințare indirectă. De altfel, astfel de acțiuni au fost deja întreprinse, inclusiv pe parcursul ultimelor luni. Așa de exemplu, în ianuarie a.c., bombardiere strategice americane de tipul B-52, capabile să transporte și să lanseze inclusiv arme nucleare, au efectuat, decolând dela baza aeriană Minot, din Dakota de Nord, un zbor de exercițiu până deasupra Orientului Mijlociu, ceea ce a generat reacții iritate la Teheran (vezi text). Și mai recent, la sfârșitul lui octombrie a.c, un bombardier american B-1B Lancer, escortat de avioane de vânătoare ale unor țări din Orientul Mijlociu care sunt aliate (sau cel puțin partenere, în termeni strategici, ale SUA) a efectuat, de asemenea, un zbor de antrenament în zona Golfului Persic. Surse deschise indică faptul că avioanele de escortă care au însoțit bombardierul american au fost puse la dispoziție de Israel, Egipt, Arabia Saudită și Bahrain (vezi text). Alte două bombardiere B-1B ale SUA au survolat Orientul Mijlociu, escortate de avioane de luptă israeliene, la sfârșitul primei decade a lui noiembrie, iar presa israeliană menționa că aceste misiuni de exercițiu au avut loc în condițiile în care oficialități americane și israeliene afirmaseră deja, în termeni tot mai clari, că ambele state ar putea „acționa împotriva programului nuclear al Teheranului” (vezi text).

Factorul strategic israelian

În sfârșit, există și posibilitatea unor acțiuni militare directe contra Iranului. În special Israelul dă semne că, dacă Iranul își continuă programele nucleare militare, ar putea opta, la nevoie, pentru un un atac preventiv. Cu doar câteva zile în urmă, o oficialitate isaeliană cu responsabilități în domeniul securității naționale declara, pentru BBC: „Israelul nu are niciun interes să poarte un război contra Iranului, dar nu vom îngădi Iranului să dobândească arme nucleare”. Aceeași sursă deschisă (vezi text ) îl cita și pe Yaakov Amidror, general-maior, acum în retragere, fost consilier pe probleme de securitate națională al primului ministru al Israelului, fost șef al Consiliului Național de Securitate al Israelului și actualmente senior fellow la Jerusalem Institute for Strategy and Security. Acesta afirmă, în termeni foarte clari, că țara sa se află în situația în care „va trebui, în curând, să luăm o decizie legată de cum să oprim” programul nuclear militar iranian. Amidror mai spune și că „nu văd altă cale decât să întreprindem misiuni de bombardament, fiindcă nu-i văd pe iranieni abandonându-și visul de a avea o umbrelă nucleară la adăpostul căreia să poată fi încă și mai agresivi decât sunt acum”.

Amintim aici și faptul că, în două ocazii anterioare, Israelul a întreprins lovituri preventive încununate de success notabil, menite să-i împiedice pe unii dintre rivalii săi regionali importanți să fabrice arme nucleare. E vorba de raidul aerian întreprins, în 1981, împotriva reactorului atomic irakian Osirak sau Tammuz 1 (vezi text), precum și de atacul, efectuat în luna martie 2007, contra unui reactor nuclear, unul de un tip asemănător celor existente în Coreea de Nord, aflat pe teritoriul Siriei (vezi text ).

Merită aici făcută, cred, și o observație direct legată de caracteristici geopolitice și geostrategice realmente importante ale Israelului. Adâncimea totală a teritoriului, pe axa est-vest, este, în regiunile intens locuite din centrul și nordul țării, una absolut minusculă. Dela Haifa și până la râul Iordan sunt, pe șosea, pe la sud de Afula, doar în jur de 80 de kilometri (cam cât dela Giurgiu la Otopeni, dacă e să găsim un termen de comparație simplu de înțeles). Iar dela Tel Aviv și până la Avnat, în zona de nord-vest a Mării Moarte, de exemplu, distanța este, prin Ierusalim, doar puțin mai mare de 115 kilometri. În aceste condiții, e clar că teritoriul israelian, în special datorită dimensiunilor foarte reduse ale regiunilor sale intens locuite, nu poate absorbi nici măcar șocul unei singure lovituri nucleare, decât cu un preț economic și demografic pe care leadership-ul politic dela Ierusalim, indiferent de orientarea doctrinară a guvernului, nu-l poate lua în calcul în niciun fel. Asta și explică, în mare măsură, îngrijorarea tot mai clar conturată a Israelului, legată de programul nuclear militar iranian, ca și probabilitatea crescândă pe care o are o posibilă lovitură preventivă israeliană, executată nu neapărat contra regimului agresiv dela Teheran, ci mai degrabă strict contra capacității Iranului de a produce arme nucleare.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Asa o fi cum spuneti dumneavoastra, boierule. Cine sunt eu sa va contrazic. Scuze!
    Singurul meu defect este ca am memorie si cu un simplu seach pe google se pot gasi afirmatii identice facute cu mai bine de 20 de ani in urma.
    E adevarat ca atunci nu se spunea ca Iranul v-a face bomba atomica in 6 saptamani ci in 6 luni.
    In ultimii 20 de ani aproape in fiecare an s-a tras acelasi semnal de alarma.
    Isi mai aminteste cineva ca acum cativa ani primul ministru al Israelului – B. Netanyahu in septembrie 2012 anuntat in fata adunarii Nationilor Unite (folsind si planse ca pentru prosti) ca Iranul mai are cateva luni pana va construi bomba atomica.
    Poate isi aminteste cineva ca Trump a pus frana Iranului iar Biden le-a dat aripi.
    Acum sa nu ma intelegeti gresit. Sunt convins ca Iranul isi doreste bomba atomica si mai mult ca sigur lucreaza in secret la obtinerea ei. Intr-un fel dictaturile sunt previzibile. Stim cu totii ce vor : „To take over the world!”.
    Ce ne facem cu democratiile care dau rateu dupa rateu?
    Vestea buna este ca Israelul a declarat ca pentru ei toate optiunile sunt pe masa si ca nu se mai abtin la nimic si nu mai cer acordul nimanui (adica SUA pentru cine nu intelege). Cam asa ceva am inteles eu ca au declarat acum vreo 2 luni.

  2. Greu de spus greu de presupus ce se va intimpla in marja de timp aratata in text .Este evident ,pentru noi toti, ca aparitia unor noi jucatori (sa ii numim atomici ) ce ar poseda „arma atomica
    ” nu este benefica nimanui .Momentul nu reprezinta ,neaparat ,existenta unui conflict iminent intre Israel si Iran ci mai degraba ne putem intreba daca marii detinatori de armament nuclear sunt dispusi sa mai adauge un stat , posesor al armei atomice, pe lista deja existenta .Este in interesul marilor puteri „atomice” sa faca asta sau sa lase Iranul sa devina posesoarea armei atomice ? Eu unul nu cred ca vor accepta asta .Daca Iranul poate sau este lasat sa poata este foarte clar ca toate tarile lumii ar putea sa faca la fel .Oricum , Israelul a fost explicit si a spus ca nu pot accepta asta .De aici si pina la se intimpla este doar un pas .

  3. Totul depinde de Rusia si China care vor juca la doua capete pana in ultimul moment cerand Americii concesii uriase in schimbul eventualei neinterventii /sustineri a Iranului.

  4. Timpul de care mai are nevoie Iranul pentru a produce uraniul îmbogățit necesar pentru o bombă atomică tinde să devină o constantă cvasi-universală, care variază în ultimii vreo zece ani, în funcție de observator, de la 4-6 săptămâni la câteva luni, după ce, înainte de anul 2000, estimările erau de 4-6 ani.

    Din miile de știri pe tema asta, ușor de regăsit pe internet, redau doar una ventilată de Reuters în 2012:

    ”WASHINGTON/JERUSALEM (Reuters) – Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu warned on Sunday that Iran was just six to seven months away from the brink of being able to build a nuclear bomb, adding urgency to his demand that President Barack Obama set a “red line” for Tehran…”

    Nu ar fi mai bine și mai frumos ca Israelul și Iranul să facă pace și să devină parteneri de afaceri? Sunt convins că, în această situație, israelienii ar fi bucuroși să le vândă una, dacă iranienii chiar vor și ei o bombă atomică. Poate chiar mai multe dacă se înțeleg la preț. Iar Congress-ul american mai mult ca sigur că ar aproba imediat o majorare corespunzătoare a ajutorului financiar destinat Israelului.

  5. Daaaa ?! „Iranul mai are nevoie de doar 4-6 săptămâni pentru a produce uraniul îmbogățit necesar pentru o primă bombă atomică

    Vai ce interesant !

    Si mai interesant este ca in 2003 se zicea la fel si despre Iracul condus de Sadam …… ca cumparase si n nu sriu care tiende de minereu de uraniu si ca urma sa aibe bomba atomica. Si ?! Si ?

  6. Apropis stirea e veche , veche!!

    Cica in 2013 Iranul ar fi fost capabil să dezvolte o armă nucleară într-o lună Citeste mai mult: adev.ro/pc37u5

  7. Acum vreo zece ani am asistat la o discutie intre doi ziaristi, un specialist in relatii internationale si un al patrulea protagonist care fusese invitat in lipsa unui al treilea ziarist. Subiectul era capacitatea Iranului de a produce arme nucleare. Ziaristii si specialistul in relatii internationale erau toti in concordanta cu intreaga presa internationala cum ca Iranul ar fi fost la un pas de a produce bombe nucleare in cateva luni, maximum un an. Spre sfarsit a luat cuvantul si cel de-al patrulea invitat care a clarificat pasii pe care ar trebui sa-i parcurga orice tara care vrea sa produca o arma nucleara si in speta Iranul. O arma nucleara nu apare asa peste noapte, fara teste, iar un test ar justifica atacul Israelului, ceea ce o stiu si molahii iranieni. Mie mi s-a parut ca tot castelul din carti de joc al celorlalti participanti s-a naruit dintr-o data, cel de-al patrulea participant fiind specialist in rachete, profesor universitar si lucrind de vreo 20 ani cu ONU,. Asa ca daca de atunci Iranul nu a produs nimic nu cred ca o sa se intimple ceva in viitorul apropiat.

    Poate ca autorul ar fi putut mentiona un astfel de atac, care e ceva mai recent: https://www.nytimes.com/2021/09/18/world/middleeast/iran-nuclear-fakhrizadeh-assassination-israel.html

  8. Din pacate, un stat care este pe cale sa obtina o astfel de arma nucleara, nu-si va abandona proiectul sau strategic care-i poate oferi in timp o suprematie nucleara in zona. Un stat care detine o astfel de arma, ca de altfel orice tip de arma avansata care poate distruge largi teritorii, nu va renunta niciodata la ea si o va folosi pentru a constrange politic si diplomatic alti rivali, nu neaparat pentru a-i distruge.
    Acordul nuclear cu Iranul a fost util atunci cand a fost agreat, insa a reprezentat si o mare minciuna. Practic, expertii Agentiei internationale pentru energie atomica erau lasati sa inspecteze doar siturile in care nu era imbogatit uraniul sau, in orice caz, cantitatea era foarte mica si departe de linia „rosie”. Insa, in paralel, Iranul imbogatea materialul radioactiv in situri secrete unde expertii nu aveau acces, iar aceste dovezi au fost transmise in repetate randuri de catre Israel. In aceste conditii nu cred ca mai putea continua acordul existent, ci trebuia eventual propus unul nou, care ofera transparenta si prin care expertii sa poata inspecta periodic uzinele „secrete”.
    Din pacate, cei care nu doareau iesirea din acord si acceptau minciunile iranienilor erau europenii si interesele lor obscure. Pe europeni nu-i deranjeaza astfel de realitati si nici daca aliatii lor se afla in pericol. Poate si pentru ca nu prea mai au aliati adevarati…

    • @Mike
      Interesant comentariu. Dar ați putea da un exemplu de interese obscure ale europenilor, in chestiunea cu pricina?!? Concret….. Ah, uitasem UK. Europenii și UK…..

  9. In atmosfera de apocalipsa in care traim, acest articol e binevenit. Iranul ar fi o ocazie sa uitam de virusi, sa uitam de apocalipsa climaterica si chiar de comete.
    Mai devreme sau mai tirziu Iranul va reusi sa-si faca bomba atomica, nu stiu daca in 4-6 saptamini. Sigur ca trebuie impiedicati, dar mai ales trebuie gindit cum ne vom comporta cu un Iran detinator de bomba atomica!?
    Am putea sa-l bombardam preventiv, nu ar conta citeva milioane de morti, din contra ar face bine ecologiei. Sau sa-i certam si sa-i santionam… Sau ce!?

  10. Ramane de vazut daca de data asta lovitura va fi data tot de Mossad sau de Tzahal (armata israeliana). Ce e clar insa e faptul ca urmatorul razboi va avea loc tot in Orientul Mijlociu si va fi intre Iran si o larga coalitie condusa de Israel in spatele careia vor sta actori majori precum SUA, UK, Canada si posibil UE. Ramane sa vedem daca sultanul Erdogan si tarul Putin ii vor sprijini pe iraniei.

  11. Daca sua si iraelul ii vor permite iranului sa produca arme nucleare refuzand sa distruga capacitatile de productie ale acestuia( reactoarele) atunci arabia saudita si Turcia vor face tot ce depinde ele sa se doteze cu arme nucleare.Alte tari vor dori de asemenea sa devina puteri nucleare( in scop defensiv) :egiptul,nigeria,spania,italia,suedia,polonia,ucraina,argentina,brazilia,japonia,coreea de sud,taivan,thailanda,indonezia,germania,canada,australia.Proliferarea nucleara nu va mai putea fi oprita iar Tratatul de neorifetare a armelor nucleare nu va mai fi respectat decat de tarile care nu vor avea capacitatea de a produce arme nucleare.Chiar si acum este greu de justificat de ce unele tari au voie sa detina arme nucleare iar altele nu.Poate exista o motivare politica dar asta nu convinge pe nimeni.Prolifetarea armelor nucleare nu va duce neaparat si la folosirea lor pentru ca se stie ca frica pazeste pepenii.Nici o tara indiferent ca detine sau nu arme nucleare nu se va grabi sa declanseze un conflict cu o tara ce detine arme nucleare.Pacea va fi asigurata pe termen foarte lung ( chiar daca exista si sisteme antiracheta)

  12. Asrta-i o chestie de-a dreptul infantilă: Iranul e la 1-2 luni distanță de prima sa armă nucleară, deci grăbiți-vă să-i dați repede to ce vrea ca să nu. Ca să nu, ce?!

    Dacă Iranul chiar e la 1-2 luni de a obține bomba atunci evident că are 0 interes să mai negocieze cu cineva. Nu-i mai simplu să tragă de timp 2 luni și după aia să negocieze cu pistolul pe masă?

    Fumigenele astea demonstrează de fapt că Iranul e mult mai departe de bombă și că are nevoie disperată de ușurarea sancțiunilor cât mai rapid tocmai ca să poată construi bomba înainte unei explozii sociale.

    Cum singura soluție practică de a duce regimul la colaps e exclusiv din interior. Deci singura opțiune rezonabilă e niciun fel de finalizare a niciun fel negocieri și înăsprirea sancțiunilor până crapă.

    • De acord.
      In fapt harmalaia cu presupusele arme nucleare iraniene a inceput cind s-a descoperit ca au construit mai multe centrifuge decit aveau voie. Nimic nu garanteaza insa ca si pot fabrica astfel de arme.
      O tara care sta pe zacaminte enorme de titei si plina, dar plina de resurse minerale de toate felurile dar care e atit de ramasa in urma incit importa benzina, nici macar aia nu sint in stare sa o faca suficient pentru consumul intern! Detinatorul a 25% din rezervele de titei din Golf are o singura capacitate de productie a benzinei! Si o singura masina in productie, Lada model anii ’70. Care sub numele Fiat a fost o masina ok in anii ’60. Adica nema putirinta, da’ gilceava cit casa.

      • Asa este amice ! Au „detoate” si in Iran se moare de foame ! Au oameni bine pregatiti – Au tehnica si tehnologie de varf – Au buni economisti, ingineri, doctori , muncitori calificati si …. cu drag de munca ! Dar MAI AU si Ayatolahi – Spaima lumii si dezastrul Iranului ! Clerici musulmani shiiti de cea mai jalnica speta de dictatori ! Deci ….. nic o sansa de intelegere si rezolvare pasnica a situatiei ! Sunt criminali zelosi si total tembelizati de religie – Nu trebue lasati sa aiba o astfel de „jucarie diabolica” ! Prin ORICE MIJLOACE !

  13. Iranul e o locatie foarte potrivita pentru a studia relativitatea timpului. De cateva decenii aceste 6 saptamani se dilata si se contracta dupa voie. Iranul e mereu in punctul t-x saptamani de obtinerea bombei atomice.
    Radem glumim, dar vom sti cu totii ca au fost relativ aproape cand auzim ca F15 sau F16 israeliene au bombardat te miri ce locatie obscura undeva in desert.

  14. Ce penibil.
    Sa dai vina pe Trump pentru orice.
    Poate unii au uitat ca neacceptarea propriilor responsabilitati este semn clar de infantilism mental.
    Sa dai vina pe Trump la un an de cand Biden e la putere este exact la nivelul moral si intelectual la care ne-am obisnuit de la nytimes. Adica sub nivelul marii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Florin Diaconu
Florin Diaconu este conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București (FSPUB), unde predă mai multe discipline legate de relațiile internaționale și studiile strategice: Introducere în Studiul Relațiilor Internaționale; Praxeologia Relațiilor Internaționale; Geopolitică; Istoria Relațiilor Internaționale; Marea în Relațiile Internaționale; Războiul Rece și noile paradigme de securitate; Studii Strategice; Artă și strategie militară. Absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a UB (secția Istorie-Filosofie), e doctor în Științe Politice (cu o teză despre războiul clasic/limitat și cel total) și absolvent al Colegiului Național de Apărare. A lucrat în învățământul secundar (1985-1990), în presa scrisă, ca reporter, redactor, editorialist, șef de secție (în mai multe ocazii, între 1990 și 2013), în chip de analist politic, consultant politic și pe probleme de PR pentru mai multe partide politice și mai mulți lideri politici. A fost, vreme de 5 ani (1994-1999), cercetător științific la Institutul de Teorie Socială al Academiei Române (astăzi, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale) și, între 2005 și 2016, cercetător științific (CS III, apoi CS II) în cadrul Institutului Diplomatic Român (IDR). Implicat, de-a lungul timpului, în activitatea mai multor ONG-uri. Editor-șef, între 2006 și 2012, al Revistei Institutului Diplomatic Român. A publicat mai multe volume de autor, câteva zeci de studii și comunicări științifice în volume și reviste de specialitate românești și străine, precum și câteva mii de știri și articole de presă. A publicat, de asemenea, aproape 20 de texte (Policy alerts, Policy briefs și Policy papers) pe site-ul Institutului Diplomatic Român.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro