Liviu Dragnea nu uită şi nu iartă. Eliminarea dizidenţei animate de domnii Grindeanu şi Ponta a fost ocazia de a reafirma, dincolo de orice ambiguitate, atotputernicia sa în partid şi, pe cale de consecinţă, dominaţia sa absolută asupra unei ţări pe care PSD o are în proprietate, după alegerile din decembrie. Adăugarea de noi aliaţi, este vorba de UDMR, nu face decât să compenseze pierderile, mici deocamdată, provocate de inamicii interni.
Guvernul Tudose este un Guvern Dragnea, în şi mai mare măsură decât precedentul cabinet. Guvernul Tudose este revanşa pe care domnul Dragnea şi-o ia faţă de cei care au avut nebunia de a crede că îşi pot înlătura stăpânul. De aici, obsesia domnului Dragnea de a alege pe acel executant care să se distingă , simultan, prin mediocritatea intelectuală şi slugărnicia sa. Judecând după apetitul pentru plagiat şi pentru subordonare oarbă, noul premier este opţiunea ideală. De la primele intervenţii publice, domnul Dragnea şi-a marcat poziţia de preeminenţă. Premierul apărea drept ceea ce este: un locotenent cenuşiu, un complice oarecare.
Revanşa domnului Dragnea este cu mult mai ambiţioasă şi ea trece dincolo de limitele reglărilor de conturi în raport de inamicii săi. Din chiar momentele simulacrului de audiere în Comisii, toxicitatea acestui cabinet a devenit evidentă. Noul guvern al lui Liviu Dragnea este destinat să aplice, fidel şi brutal, noua politică economică a PSD. O dată cu abandonarea ipocritului deghizament din campania electorală,unul care proiecta PSD în postura de campion al mediului de afaceri, regimul Dragnea , prin intermediul lui Mihai Tudose, reafirmă elementele centrale ale viziunii sale: ostilitatea faţa de multinaţionale, intenţia de taxare aberantă şi tendinţa de naţionalizare a fondurilor de pensii. Dezminţirea celei din urmă măsuri nu poate înşela pe nimeni. Ca de atâtea ori, domnul Dragnea recurge la intermediari spre a testa limitele de rezistenţă ale populaţiei României.
Revanşa domnului Dragnea este menită, aşadar, să remodeleze profilul României, prin apelul la soluţiile de tip autarhic şi autocratic pe care le ilustrează, în grade diferite, Orban, Putin sau Erdogan. Numitorul comun este de căutat în efortul de a limita competiţia autentică şi în dorinţa de a subordona tot angrenajul economic unui Stat care se confundă cu Partidul şi cu conducătorul său. Încă din vremea revoltei civice, domnul Dragnea şi-a afirmat ostilitatea faţă de multinaţionalele care ar fi vinovate de instigarea paşnicilor români. De această dată,domnul Dragnea imaginează formulele destinate să le îngenuncheze şi să le spolieze.
Reflexele autocratice ale regimului Dragnea nu sunt noi,dar nouă este fermitatea brutală cu care ele sunt afişate. Reacţiile mediului de afaceri nu par să fi ştirbit din elanul reformator al Guvernului Tudose. Admonestarea ministrului de finanţe este o concesie de imagine. În noua sa arhitectură, regimul Dragnea uneşte, neliniştitor, grotescul cu agresivitatea populistă. De la inenanarabilul ministru al agriculturii la fostul manager de tabloid improvizat în şef peste cultură, panoplia de talente a regimului Dragnea evocă anii de înflorire ai societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Proiectul de ţară al României domnului Dragnea, cu un an înainte de Centenarul Unirii, se desenează luminos, ca o sinteză de autocraţie, autarhie, incompetenţă şi populism. Consolidarea cleptocraţiei este obiectivul care motivează această putere. Exploatarea în impunitate a statului este agenda de guvernare.Inamicii detestaţi sunt libertăţile economice şi politice, pluralismul şi creativitatea.
Încremenirea ceauşistă pare să fie idealul la care se raportează ambiţiile domnului Dragnea. Unica reacţie pe care o are de gestionat este aceea a rezistenţei civice. De capacitatea oamenilor acestei ţări de a fi cetăţeni depinde menţinerea sistemului de garanţii al societăţii deschise. Perspectivele sunt întunecate, dar luciditatea democratică nu trebuie să dispară. A capitula ar însemna să acceptăm o iobăgie eternă, sub biciul de vechil al PSD.
De unde pana unde „domn” in cazul lui Dragnea … eu as fi folosit INFRACTOR … deci, „Revansa infractorului Dragnea” … mult mai apropiat de realitate …
Chintesența PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD: ”sinteză de autocraţie, autarhie, incompetenţă şi populism. Consolidarea cleptocraţiei”. Cinci termeni definitorii pentru actualul PSD. Uraa! Să ne ducem de râpă împinși de o așa-zisă guvernare (să fim serioși, total inepții dpdv economic care sunt în guvern au ca limită conceptuală prețul zarzavatului în piață; singura îngrijorare privitoare la distrugerea multinaționalelor este pierderea a mii de locuri de muncă). De la privirea în tavan a cuplului de hazoasă amintire Ponta-Irinuca Harvardista, zisă Usturoi și până la Tudose-Misa-Fifor cu gafele de rigoare, PSD își etalează incapacitatea conceptuală de a pricepe cum funcționează economia de piață și capitalismul. Pentru ei economia este de tarabă și capitalismul se reduce la a converti puterea autorității în putere financiară via mită și favoritisme.
…inaintea votului din 21.06 eram sigur ca moțiunea NU va trece (datorita exact slugarniciei membrilor psd, de care vorbiti si dvs ) si , din aceasta cauza , mi-era frica de puterea aproape totală pe care o va dobandi acest personaj ; la momentul actual, nu văd oponenți/obstacole semnificative în calea alunecării țării pe un făgaș dictatorial și roșu: iohannis doarme, spiritul civic – atribuit mai ales locuitorilor unor orașe mai dezvoltate – e plecat in concediu, opoziția sforăie si asculta cum canta orban la chitara …. in aceasta perioada ”calma” , l d isi va pune cat mai rapid locotenenti la fondul suveran, tudose va dezvinovăți primarii pentru semnăturile date pe furăciunile de partid (pe motiv ca nu sunt ”specialiști”, ci doar aleși ai poporului), iar abuzul in serviciu va căpăta o limită cât mai înaaaaltăăăăă….in 2018, la 100 de ani de la Unire, vom fi iar nostalgici ai lu Ilici ?
Sa nu uitam ca infractorii din partide sunt condusi de un sistem subteran de spioni de pe timpul lui Ceausescu implementat de Rusia in Romania. Deci tot dezastrul tarii este coordonat de spioni rusi pusi in pozitii cheie!
Vorba lui Beniuc, Dle Stanomir : ” Cintecele mele de pierzanie / Prevesteau de mult acest razboi”
Admir scrisu Dvs., dar in cazul societatii romanesti, ajura ( ca si scrisul alltor intelectuakl de marca, incepind cu Dnii Liiceanu si Plesu ), ca o frectie la un picior de lemn ,
Dupa ” topaiala” de aproape de 30 de ani ( 1989 – 1916 ), zarurile au fost definitiv aruncate de elctoratul roman , a carui stare de ” troglodit amorf” din epoca de aur a comunsimului, a devenit pe deasupra si agresiva prelucrarea creierelor in stil KGB=ist .
Nu mai este nimic de facut !
Cei care puteti, luati-va catrafusele si plecati pina nu se inchid definitiv frontierele !
Nu mai este loc in Romania pentru oamenii cinstiti, muncitor si educati , fiindca la toate nivelele, nu mai exista onoare, cinste, harnicie si dorinta de a invata.
1. O fi Dragnea razbunator si cu memorie buna, dar:
2. Capitalismul nu iarta si se razbuna si mai bine.
3. Oricum, se pare ca magaria cu taxarea pe cifra de afaceri n-o sa mearga, ca nu e voie de la UE.
4. Dragnea e un infractor marunt, n-are anvergura de condotier.
5. Partea proasta e ca nici poporul roman nu exceleaza prin spirit civic si chiar si un gainar ca Dragnea il poate tine sub papuc.
Îngăduiţi-mi, vă rog, să vorbesc pe limba mea !
În cloaca infernală voioşi ne bălăcim / lipsiţi de-o viziune şi ţintă ideală / în cloaca infernală de un absurd sublim / se lăfăie demenţa drapată în beteală // Nimic nu-ţi aminteşte de spiritul uman / ce-a făurit prin veacuri splendori nenumărate / în cloacă se confruntă, frenetic şi în van, / sălbăticite haite etern înfometate // aici nimic nu creşte firesc şi natural / căci totul stă la pândă şi-i gata să te-nghită / în cloaca infernală rezişti cât eşti pe val / în rest proliferează demenţa (prostia) infinită.