joi, martie 28, 2024

Revelatia si confesiunile unui idiot util care s-a plimbat pe la televiziuni

Chestiunea m-a surprins și m-a enervat dar am lăsat discuția să continue fără să intervin. Tipul lucrase în trecut pe la mai multe televiziuni și o spunea ca pe o banalitate. Da, televeziunile au listele cu invitați pregătite în funcție de preferințele partidelor. Adică dacă ești unul dintre ăia cu timp mult și te plimbi de la o televiziune la alta acest lucru ți se întâmplă pentru că ești previzibil/ă, ești  deja într-o categorie, ai fost recomandat sau cel puțin agreat de unii sau de alții.

Tipul era sigur că asta mi s-a întâmplat și mie și că n-am de ce să me enervez, așa funcționează redacțiile. Și se pare că are dreptate. De exemplu, la TVR, politizată de oricine are Parlamentul, n-am mai călcat de prin iunie 2012.  Pe semne că fusesem trecut pe lista PDL și că lista respectivă a devenit o listă de persoane neagreate. E drept că dacă mă uit în urmă cu sinceritate am avut mai mult poziții congruente cu fosta putere. Și am făcut-o din două motive principale. Primul: am observat că de multe ori găsesc poziția guvernului mai rațională în timp ce opoziția este la noi prea isterică și populistă. Tenteză guvenul cu politici aventuriste pentru a-l vedea rupându-și gâtul și pentru a atrage, fără să aibă o răspundere directă, voturi . Îmi amintesc cum în chestiunea dublării salariilor profesorilor susțineam guvernul Tăriceanu. Nu o fac din oportunism ci pentru așa cred eu că este mai bine.  Al doilea: ce s-a întâmplat în vara lui 2012 m-a impresionat puternic. Nu-mi venea să cred că evenimentele la care asistam se întâmplau cu adevărat! Tentația despărțirii  de Occident, bătaia de joc aplicată statului de drept, înființarea și desființarea de comisii care să spele sau să acuze, la cheremul potentaților zilei. Plus ceea ce înseamnă și reprezintă Dan Voiculescu. Cam asta a fost și probabil că așa am devenit, și fără voia mea, mai mult decât mi-am dorit, suporterul PDL.

Și pentru a fi sincer până la capăt, mai era ceva. Uram să suțin PDL-ul lui Videanu, Blaga, Udrea, Prigoană și alții din categoria de mai sus, dar n-am reușit să găsesc echivalentele Monicăi Macovei, lui Cristian Preda, Sever Voinescu, Toader Paleologu și al altora din acestă categorie în celălalte partide.

Probabil că, fiind în studiori de televiziune cu oameni de la Junalul Național aflați în simbrie la Dan Voiculescu sau cu diferiți impostori morali, văzând manipulările grosolane pe care le practicau cu mine de față, mă simțeam nevoit să intervin, sprijinind astfel, fără a avea o pasiune deosebită față de fosta putere, politicile acesteia. Pentru că mă ambiționam să vorbesc despre politici nu despre oameni.

Îmi aduc aminte când mă trezeam în studiouri cu impostori profesionali, niște nimeni-în-drum, cum este Pieleanu ce fabrică sondaje de opinie după cum îi cade lui mai bine. Există un fel de voluptate la oamenii ăștia de a epata, de a se da importanți. De exemplu, în pauzele lungi de publicitate Pieleanu povestea cum se bate el pe burtă cu Dragnea, care, ca să vezi, tocmai se întâmpla să-l sune dar trebuia să-i închidă repede că începea emisia. Niciun fel de grija in a-si ascunde discutabila relatie. Sau greața imensă pe care mi-o provoca SRS cănd făcea pe moralistul, eu știind pe cine am în față. Mă întreaba, cu tupeul și naturaleața celui cunoscător al acestor lucruri, pe mine cine mă plătește. Și alții m-au întrebat sau atacat pe Facebook cu aceeași întrebare. Pe unii dintre ei îi credeam oameni serioși. Mă plătesc singur, prin munca mea.

Ei bine, probabil că am fost ceea ce ei numesc un idiot util. Nu am luat niciun ban de la PDL, direct sau indirect, n-am primit niciun contract drept recompensă de la insituțiile controlate de ei. Că am simțit că înot în smoală când participam la proceduri de atribuire cu câștigător deja preferat și atunci, ca și acum, asta este adevărat. Nu mi s-a oferit vreo funcție și n-am vizat niciuna. Nu am primit niciun telefon și nici un “mulțumesc” şi nici n-am aşteptat vreunul şi nici nu ar fi fost cazul. Mai ales că atunci când aveam ceva de criticat la fosta putere o făceam cu nonşalanţă. Nu pentru ca să par echidistant şi astfel credibil ci pentru că nu mă lega nimic de ei. Sentimentul de libertate, de a spune când vrei ce doreşti şi cum doreşti, este unul dintre lucrurile pentru care merită să trăieşti! Mai ales într-o societate care practică democraţia liberală.

Probabil că vreţi să ştiţi dacă-mi place la televizor. Ei bine, la început îmi plăcea. Mă documentam suplimentar şi aşteptam cu nerăbdare discuţiile pe care mi le doream cât mai interesante şi provocatoare. Am fost repede dezamăgit de superficialitatea cu care redactorii le pregătesc, prezentaorii le tratează, iar regizorii de platou le dirijează. Când întrebam ce subiecte vom dezbate, pentru a mă pregăti cât mai bine, îmi spuneau de principiu subiectele dar menţionau că asta se va întâmpla “dacă nu va apărea ceva mai important”. Şi dacă eu nu mă pricep la acel “ceva mai important”? Mi se spunea să nu-mi fac griji, nu voi fi singur în studio. Spre consternarea lor mi-am permis să stau în fundal şi să spun pas, să nu comentez subictele pentru care opinia mea nu ar fi adus o valoare adăugată discuţiei. Să fiu folosit drept figurant pentru trecerea timpului.

Şi am continuat să mă duc şi probabil că mă voi mai duce (dacă acest articol nu-i va deranja prea tare) şi după ce am fost dezamăgit. De ce? Pentru că sunt conştient că într-o ţară în care notorietatea ţine loc de valoare, nu am ce face şi trebuie să joc acest joc pentru a nu sta în general pe tuşă.  Cred că şi înainte ca şi acum  (în ultimii 10 ani) un Mircea Badea deschide mai multe uşi de ministru decât, să spunem, poate deschide Solomon Marcus. Evident asta este exasperant și o insultă pentru oamenii de bun simţ, dar suntem oamenii timpurilor nostre şi trebuie să jucăm jocul care contează.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Daca va vor chema din nou, ar fi frumos din partea dumneavoastra sa aduceti ceva acel „important” prin care sa expuneti mascarada propagandistica din spatele emisiunilor tv. Trebuie sa luam in considerare ca articolul dumneavoastra va fi citit de un numar redus de romani, insa o „injectie televizata” ar prinde cate sute de mii sau milioane.
    Eu unu astept momentul acela cand un jurnalist din Romania va scoate in evidenta ca presa din Romania are doar un rol de propaganda tabloidizata.

  2. Poate ar trebui sa insistati pe modul de functionare al unei televiziuni, s-ar putea ca lucruri care vi se par banale, tehnice, sa nu fie cunoscute si sa intereseze in acelasi timp publicul larg.
    De exemplu, ce contin listele cu subiecte interzise.
    Nu mi se pare bine ales exemplul privitor la „notorietatea tine loc de valoare”. Nu neg notorietatea, respectiv valoarea celor doi, dar nu sunt convins de tenta dihotomica a exemplului.
    Si chiar aveti informatii precise despre afacerile si finantele academicianului si eventualei sale familii? (din cauza „notorietatii” lui Badea, stim de exemplu, sper ca nu gresesc, ca a avut o fabrica de chibrituri; celuilalt, in lipsa informatiilor, nu ii aplic nici prezumtia de nevinovatie si nici cea de vinovatie).

  3. Televiziunile sunt doar mijloace de propagare a demagogiei. Nu stiu nici un Talk-show care sa merite sa-mi dau din viata pentru el.

    Din pacate, inca mai sunt oameni care se lasa orientati de aceste emisiuni, probabil din credinta oaraba ca un post de televiziune spune numai adevarul….

    Din fericire, jumatatile de oameni care vorbesc pe rand cu camera cand pe unul, cand pe toti nu prea mai atrag – prictisesc si enerveaza.

    Dar mai au inca trecere la oameni acele stiri care insista asupra unor amanunte irelevante in context national, dar care ajung foarte usor la unbtelegerea oricui – cum e cazul diurnelor parlamentarilor sau al fiicei lui Base la Partlamentul European.

    Eu fac altceva: tai de tot sonorul si urmaresc din cand in cand ce scrie pe benzi. I

    n acest fel am o lumina de veghe mai putin plictisitoare si daca ma intereseaza ceva, iau stirea de pe banda si ma duc cu ea pe Internet.

    Acolo vad ce spun romanii, apoi ce spun altii. Daca dau de sursa e OK, daca nu, reduc la 10% adevarul din ce am citit, dublez termenele -daca sunt – verific oridnele de marime ale sumelor -daca sunt si in final decid daca imi mai bat capul cu sapatul.

    In orice caz, sub nici o forma nu pieerd vremea sa ascult jumatatile de oameni.

  4. @Costica

    Cred ca sunteti manipulat chiar prin acel articol (link) daca este din jurnal asa cum ati fot manipulati pentru alegerile de anul trecut si ati bagat tara pe mana comunistilor uslamisti.

    In alta ordine de idei se pare ca in „lumea buna” oamenii mai judeca cu mintea lor, si vorbim aici si de democratii consolidate cu state vechi de existenta nu ca la noi cu mai mult de 50 de ani de comunism care au strambat logica oamenilor.

    Ca sa nu ajungeti ca pieleanu nu mai cititi jurnalul sau pierdeti timpul cu gadea la antena 3,
    pentru ca profilul Dvs. ca postac uslamist se vede de foarte departe.

    Zau daca usl-amul nu va plateste ca postac, chiar nu merita.

    Altfel toate cele bune.

  5. „Îmi amintesc cum în chestiunea dublării salariilor profesorilor susțineam guvernul Tăriceanu.”
    uite, sunt mai bine de patru ani de atunci si se abereaza in continuare pe tema asta. dincolo de faptul ca nu era vorba de dublare, cei care il apreciaza pe tariceanu pentru asta ignora faptul ca, fix in aceeasi perioada, se deblocau din rezerva la dispozitia guvernului 700 milioane de euro pentru primarii pnl si psd, ca dezmatul cheltuielilor publice creiona viitorul deficit structural de 8,9% din pib in 2008, ca guvernul arunca nu se stie pe ce banii din privatizarea bcr, ca aberatiile din sistemul de pensii si din cel de sanatate intemeiau dezastrul de mai tarziu etc. toate astea in vreme ce alocarile pentru educatie erau cu mai bine de un procent din pib mai mici decat bugetul anului 2008…
    asa ca mi-s satul de povestea asta cu sustinutul a ceea ce nu e de sustinut.

  6. „Uram să suțin PDL-ul lui Videanu, Blaga, Udrea, Prigoană și alții din categoria de mai sus, dar n-am reușit să găsesc echivalentele Monicăi Macovei, lui Cristian Preda, Sever Voinescu, Toader Paleologu și al altora din acestă categorie în celălalte partide.”

    Deci pina la urma, mergeti la compromis? Eu nu, fiindca altfel partidul respectiv nu o sa invete ever-ever sa se curete.

    Deci, nu stiu daca sa va numesc „un idiot util” – dar, la o privire critica, naiv da.

    • Alegerea consta in a face o alegere si a nu face niciuna. Daca decizi sa faci totusi o alegere si asta pentru ca oamenii politici inti influenteaza viata atunci trebuie sa faci un compromis.

      Cred ca non-alegere nu este totusi o alegere reala atata tip cat nu faci tu ceva, altceva ca sa influentezi mersul lucturilor.

  7. doua observatii: ‘tipul’ e gaselnita prea banala de a introduce subiectul; al doilea e ca va plangeti ca vi s-a adresat direct intrebarea ‘da’ pe tine cine te plateste’ – pai sunt autori pe contributors care au adresat aceeasi intrebare sau apelativul ‘postac’ unora care au comentat mai virulent. Cel putin la ultima chestie mi se pare aceeasi lipsa de respect elementara. Desigur ca probabil si eu sunt platit de vreun partid eventual, doar de regula comentez despre ceva cu care nu sunt de acord, las felicitarile, masa si dansul altora, de unde perceptia ca probabil as putea fi postac. Cred ca e timpul sa ne revenim la realitate si sa comentam mai la obiect, lasand partea emotionala deoparte, n-aduce decat oboseli.

  8. Cam de acord cu tot ce spuneti/scrieti, pana la declaratia „suntem oamenii timpurilor nostre şi trebuie să jucăm jocul care contează”. E tot mai clar faptul ca nu ne plac nici timpurile, nici jocul si mi-e greu, asadar, sa inteleg de ce perpetuam reteta ratarii, sistemul defect si piramida inversa a valorilor. Pana cand va conta mai mult decat , e de evitat..contaminarea!

  9. „Deschide mai multe uşi de ministru ” ??? Daca asta e scopul, atunci … nu stiu ce sa ma cred. Pacat ca toata logica si tristul adevar al aticlolului se cam prabusesc aici. In genunchi.

    Da, si daca traim ” într-o ţară în care notorietatea ţine loc de valoare” , chiar nu avem ce face decat „a le face jocul”?

    Feilictari pentru articol oricum, pana la un punct. Si pentru verticalitate.

    Daca in loc sa ne intereseze amaratii aia de ministrii din spatele „usilor ce ar trebui deschise” si in general indivizii aflati vremelnic in diverse noduri de decizie politico-administrativa si trepadusii plimbati pe la televiziuni si barfa politica, ne-ar interesa mai mult „mecanismele” care permit asemenea anomalii, ar fi poate o sansa sa fie altfel…

    • Era doar un exemplu de cum functioeneaza notorietatea in raport cu valoarea. Exemplul poate fi extins.

      Altul: Gadea ar avea o sansa mai mare sa schimbe sau sa influenteze o lege decat un parlamentar necunoscut specializat in domeniul de aplicare al legii, cu toate ca are drept direct de initiativa legislativa.

      Eu lucrez inntr-un think-tank. Genul asta de organizatie cam asta face: monitorizeaza guvernarea si performanta guvernarii in scopul de a o imbunatati.

      Degeaba lucrez eu la un raport excelent, adun date, fac prospectii, teg concluzii si fac recomandari care sa se regeseasca in masurile ulterioare, daca nu-s cunoscut. Pe cand sa sunem ca un altul, mai cunoscut, face un raport de doi lei si are mai multe sanse sa-i fie citit raportul.

      Traim intr-o societate superficiala, mereu pe fuga, car nu e dispusa sa aprofundeze si sa compare. De aici concluzia ca notorietatea tine loc de valoare.

      • Nici in SUA nu e altfel, cred ca stiti, nici in alte state la care ne uitam cu jind nu e altfel, notorietatea are mare trecere. Cam cum s-ar impune un poltician de valoare fara a fi posesor de notorietate? Vreti sa spuneti ca notorietatea si credibilitatea sunt separate? Nu vreau sa dau nume, dar sper ca nu intelegeti prin notorietate prostul renume al cuiva! Si mai sper ca nu sunteti manat de invidie, d-voastra neposedand notorietate dar vreti sa fiti apriori credibil!

  10. Te auto-denumesti „Idiot util” sau „basist cretin”, de ce te faci in toate felurile, in public? De ce sa iti autoaplici o stampila care pare oarecum nedreapta? Stai putin, sanse mai sunt pentru tine…. E o forma de auto-flagelare, cumva? Elevare spirituala prin autoflagelare – citisem despre niste calugari indieni….in fine….

    Trecand insa la fondul problemei : hai sa fiu delicat si sa nu dau cu barda….dar pana la urma televiziunile exista pentru niste telespectatori, iar ei, telespectatorii, aleg in esenta, intre doua secvente in care il vad pe Ciucu, Orasanu, etc. sa priveasca publicitatea la iaurt dintre cele doua calupuri. Publicitatea la iaurt (dero, sampon, Dacii, etc.) este modalitatea de sustinere financiara a televiziunii. Nu e bun Orasanu, nu se vinde iaurtul, poimaine il invita pe Ciucu, sau invers, daca e necesar se schimba si prezentatorul cu o prezentatoare siliconata – sau se desfiinteaza emisiunea cu trancanitori pentru ca poporul iubeste Dansez pentru Tine sau emisiuni cu magicianul Gog (faptul ca probabil nu iti mai amintesti de magicianul Gog in timp ce varful acelei emisiuni fost vazut de 5 milioane de telespectatori, care isi amintesc perfect nu face decat sa sublinieze ceea ce incerc sa explic).

    Nu e o analiza, e o realitate – perceptia telespectatorului, in general, cand te asculta (acelasi lucru si cand ma asculta pe mine, nu ma dau mai destept) este un blablablabla infinit, o melita de vorbe goale. Ce se poate face? Se poate sari din ecran in genul lui Neamtu (nerecomandabil)- Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Poporul raspunde : Culca-te Neamtu, culca-te Pavelescu. Se paote folosi patosul – vezi Florin Piersic, Dan Negru si al 13-lea revelion cu peste 2 milioane de telespectatori. Se poate folosi circul – Vadim Tudor si Gigi Becali sunt foarte cautati de toate televiziunile, pentru ca sar pe lampa. Se poate folosi satarul verbal – a la CTP, demoland memorabil actori ai vietii politice. Sau, umorul. Alte optiuni nu exista.

    Logica nu functioneaza – moderatorul te opresete pe buna dreptate cand ai mentionat mai mult de doua cifre pentru ca ratingul intra in moarte clinica. Lacrimile functioneaza – a se vedea succesul lui Surprize Suprize, insa nu sunt pentru oricine si mai ales nu pentru tine.

    Succes in continuare si sa te vedem in continuare „cum combati”.

    • Nu e vorba de autoflagerare. Este ceva ironie amestecata cu autoironie. Inca nu ma sperie pra tare etichetele pentru ca ele vin de la un anumit nivel de notoritate in sus, ceea ce, la mine nu este cazul.
      Oricum, ambele articole si cel la care faci referire, si acesta, au avut un succes neasteptat fiind preluate destul de mult. Probabil ca este si genul de titlu care face rating, ca sa fac trecerea la a doua parte a raspunsului.

      Discutia este veche decat comunicarea in masa. O fata a monedei este cea descrisa de tine. Cealata fata spune ca publicul este si educat, gusturile pot fi cultivate. Stiu, ia timp si necesita un efort colectiv.

      Tocmai de aceea, competitia nu este in sus, ci in jos. Se bat be bagatelizari si tampenii. si sunt si prea multe televiziuni de stiri, de aici si competitia in jos. Toate, dar toate o practica.

      Una din cele trei forme de educatie este educatia informala (prieteni, coltu’ blocului, presa, filmele, etc). Ce vrea sau ca nu vrea presa are un rol formator. Punct! Ca nu vrea sa si-l asume, spunand ca e doar treba statului (edcatiei fomale) asta este o alta discutie. Dar tocmai ca pentru ca are un rol formator care exista indiferent de vointa ei, eu cred ca o minima autoresponsabilizare, autoguvernare, macar standarde de calitate proprii se impun (pe ceea ce nu se face mai ales).

      Presa, televiziunile au acesta fucntie si emit in statul in care functioneaza. Daca nu sunt in stare sa se autoguverneze si sa se autoreglementeze atunci poate e cazul sa intervina statul. Nu stiu, acesta este un subiect extrem de sensibil, pe care-l cunostem foarte bine. Firca de cenzura, etc…

      Deci optiunea are fi – mergem mai departe cu ce avem sau incercam sa regelementam ceva.

      PENTRU CA PRESA ARE CARACTER FORMATOR PRIN NATURA EI!

  11. Dihotomia de la sfarsit este un tipar pe care nu ma asteptam sa-l regasesc si la dumneavoastra. Observ ca, printre cei cu preocupari de jurnalism de blog, domnul profesor Marcus a devenit un fel de simbol al stiintie pe plaiurile romanesti. Probabil ca va dezamagesc daca va spun ca, printre cunosctarori, domnul Marcus este „cel mai bun literat printre matematicieni si cel mai bun matematician printre literati” (sper ca intelegeti subtilitatea acestei afirmatii). Exista enorm de multi oameni de stiinta in Romania sau proveniti din Romania, cu opere absolut remarcabile recunoscute printre specialisti (nu printre ageamii care-si dau cu parerea) in domeniul lor, care pot oricand fi modele pentru ce este un om de stiinta. Este preferabil, daca tineti neaparat sa utilizati modele, sa va interesati putin printre cei care chiar stiu despre ce este vorba.

    • Interdisciplinaritatea este la mare pret astaz, cel putin in educatie. Omul Renasterii revine la moda.

      Multumesc pentru comentariu si va rog, aduceti-ne dvs. in atentie niste nume de oameni cu opere remarcabile. Si acest spatiu este la fel de bun ca oricare altul.

  12. Sunt de acord ca trebuie sa luptam pentru idei si principii, chiar daca intamplator ele sunt ale unor anumite persoane si pare ca ne solidarizam cu ele. Dl. Orasanu nu a oferit o solutie, ci doar constatari (corect!). Ce-i de facut ? Totul se reduce la trinomul media-public/audienta-iaurturi. Unde actionam ? La media ? La public ? Sau la iaurturile care sustin financiar ineptiile ? Asta pentru ca trebuie sa repetam mereu si mereu ca „Publicitatea la iaurt (dero, sampon, Dacii, etc.) este modalitatea de sustinere financiara a televiziunii.”

  13. Acest tip de discurs rar intalnit in spatiul nostru public arata cat de dificil este sa vorbesti simplu ( si sincer ) despre lucruri complicate, si de ce atat de putini reusesc acest lucru la noi. In acelasi timp , daca acest tip de discurs s-ar extinde in spatiul public , manipularile si intoxicarile din mass-media ar ramane in multe cazuri fara obiect. Exemplu :

    „ Da, televiziunile au listele cu invitați pregătite în funcție de preferințele partidelor.”

    Cu alte cuvinte, aflam ceea ce se stie de fapt , dar nu se recunoaste niciodata oficial : toata povestea cu „ rating-ul” invocata cu tarie si de catre toate televiziunile nu este nimic altceva decat o minciuna ordinara si un praf aruncat in ochii publicului care ascunde lipsa de scrupule a manipulatorilor de profesie. In timpul comunismului, toate ziarele si ecranele de la noi erau ocupate de cei doi semidocti. In realitate, pe primul loc al preferintelor reale ale populatiei de atunci se afla sportul, iar pe ultiumul se afla politica PCR ! In cazul de fata, foarte multe subiecte introduse din culpa pe piata media , si date pana la saturatie , au fost invocate ulterior pe post de „ cerinte ale populatiei ”.

    Rezultatul este urmatorul :

    „ Am fost repede dezamăgit de superficialitatea cu care redactorii le pregătesc, prezentatorii le tratează, iar regizorii de platou le dirijează. Când întrebam ce subiecte vom dezbate, pentru a mă pregăti cât mai bine, îmi spuneau de principiu subiectele dar menţionau că asta se va întâmpla “dacă nu va apărea ceva mai important ”

    Este exact ceea ce observa de fapt orice telespectator . In realitate , scopul emisiunilor nu este informarea corecta , neutra si obiectiva a cetatenilor , iar superficialitatea si improvizatia mascheaza uzurparea de competenta , intentiile ascunse alte realizatorilor , uneori ale invitatilor ( !) care in multe cazuri ( ex: moartea unui om ca subiect de presa !! ) nu prea respecta nici un fel de cod deontologic sau moral ( uneori nici pe cel al comportamentului civilizat ).

    Consecinta este absolut dramatica :

    „ într-o ţară în care notorietatea ţine loc de valoare, nu am ce face şi trebuie să joc acest joc pentru a nu sta în general pe tuşă”

    Este exact principiul dupa care s-a organizat de fapt si „Gala 10 pentru Romania” ( desi oficial s-a afirmat exact contrariul ) si multe alte concursuri in care Eminescu de exemplu, a devenit egalul lui Guţă , sau invers.

    Cu alte cuvinte, ni se sugereaza ca trebuie sa acceptam sa traim intr-o lume in care sa ne furam singuri caciula , respectiv o societate a valorilor rasturnate in care actioneaza principiul contraselectiei . Daca am compara societatea noastra cu un spital , e ca si cum deciziile profesionale importante nu ar trebui sa fie luate de catre doctori ( ca , nu-i asa, sunt putini ! ) ci de catre administratori, infirmiere si femei de serviciu ( ca , slava Domnului , sunt majoritari ca numar ). Problema este ca adevarurile si lucrurile fundamentale pentru oameni si societate nu se stabilesc „prin vot” ca in politica ( in stiinta,cultura, etc., criteriul majoritatii nu este identic cu cel al adevarului ,valorii ,etc. ) .

    Aici trebuie spuse raspicat cateva lucruri. Televiziunile si mass-media in general nu ar avea mare succes daca , pe langa impostori, nu ar exista si o complicitate ( tacita sau nu) a profesionistilor din cele mai diverse domenii : jurnalism, sociologie, psihologie,etc. Cand pentru malpraxis in medicina de exemplu, nu exista sanctiuni grave nici chiar atunci cand e vorba de viata unui om, nu cred se mai mira cineva de inexistenta unor sanctiuni grave date moderatorilor, jurnalistilor, sociologilor, psihologilor, magistratilor,avocatilor,politistilor, etc. pentru „incalcarea codului deontologic” . Un hâtru ar spune ca se poate chiar mai rau decat atat, dovada recenta fiind unii sefi din Politia ( Olt, se pare ) care nu urmaresc oficial si legal apararea drepturilor si integritatii cetatenilor , ci …ridicarea fustelor subalternelor, „ in interes de serviciu”, probabil. Ca sa ne amuzam, putem chiar sa punem un pariu. In acest caz ca si in multe altele, cei in cauza vor fi mutati in alte judete si viceversa, dar nimeni nu va analiza, nu va explica si nu va indeparta cauza esentiala care face ca aceste abuzuri sa fie posibile si tolerate (ex : „ sefii stiau ” , dar nu luau masuri ) ani in sir „ in sistem” si „de sistem” pentru ca aici, la fel ca si in alte domenii de fapt, in multe cazuri nu exista nici un interes ca „sistemul” sa fie schimbat.

    Dovada elocventa este cosmarul politic de tip Matrix din aceasta vara care a iesit de fapt din toate grilele Uniunii Europene, SUA, si ale normalitatii democratice si sociale in general :

    „ ce s-a întâmplat în vara lui 2012 m-a impresionat puternic. Nu-mi venea să cred că evenimentele la care asistam se întâmplau cu adevărat!”

    Pana la urma , furtuna sociala iscata de Revolutie si de cele doua decenii de tranzitie originala spre nicaieri , a ridicat cam toate gunoaiele in aer ( e drept , unele au si sarit imediat ca paduchele drept in frunte ) si unele acolo au ramas . Daca ( din pacate la noi tot ceea ce este important incepe cu „daca” ) oamenii competenti si integri din aceasta tara ( cati au fost si cati mai sunt ) ar fi urmarit un minimum de obiective comune pe termen lung in orice domeniu s-ar fi aflat , si ar fi respectat un minimum de reguli ale transparentei, onestitatii si muncii in echipa , probabil ca santajul politic si social actual nu ar fi functionat , si nu s-ar fi ajuns niciodata aici.
    De aceea cred ca „acceptarea jocului” si alegerea locului fiecaruia este numai o problema de constiinta si de optiune individuala pentru ca , intr-un fel sau altul , mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste si de catre toata lumea. Din acest punct de vedere, traim totusi intr-o democratie.

    • Aceeasi minciuna cu „publicul cere asta, deci noi asta dam” a fost folosita pena la saturatie privind difuzarea in exces de manele, „stiri” cu un continut ridicat de violenta (ex: accidente, crime, violuri, orice alt tip de infractiuni), emisiuni tembele legate de „vedete” si lista poate continua.

      Manipularea ordinara prin intermediul tembeliziunilor a avut si ARE INCA drept fundament O MINCIUNA ORDINARA: …”asta cere publicul”!

      Va asigur ca NU EXISTA NICI UN SONDAJ DE OPINIE SERIOS,….REPET….SERIOS CARE SA CONFIRME / LEGITIMEZE ACEASTA MINCIUNA ORDINARA!
      Ma indoiesc ca, daca prin absurd, s-ar decide efectuarea unui astfel de sondaj…publicul CHIAR AR DORI astfel de emisiuni….Chiar am serioase indoieli! Nu-mi fac iluzii in ceea ce priveste gradul de cultura/civilizatie sau nivelul de instructie al majoritatii romanilor…dar, totusi, e FOARTE GREU DE CREZUT ca exista o apetenta pentru astfel de monstruozitati.

      Totul a fost (asa cum bine spuneti) si ESTE in continuare….O MINCIUNA ORDINARA care are unicol scop perfid de a legitima aceasta sarabanda de mizerii promovate de mai toate tembeliziunile.

      Despre improvizatie, impostura sau rea-credinta….NICI NU MAI VORBESC!
      Ele sunt vizibile din Univers…si cat se poate de clare pentru orice minte limpede si de buna credinta!

      Asta e…

      • „24 November, 19:50. Maria
        Din cate tari am vazut , si am vizitat 17, numai in Romania se vad la tarabe reviste porno si poze deocheate. Cobori din autobuz cu copilul de la scoala si dai cu ochii direct in poze explicite. Daca va uitati si la emisiuni de divertisment din alte tari n-o sa vedeti aceasta vulgaritate din divertismentul romanesc, ca sa nu mai vorbesc de limbajul vulgar, la TV si pe strada. Nu se mai jeneaza nimeni de nimic…”

        http://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-sarutul-lesbian-de-la-dansez-pentru-tineri-provoaca-valuri-de-reactii-ro.html

        Tom Gallagher scria undeva ca nici un parinte responsabil nu ar trebui sa-si expuna copilul emisiunilor de la unele posturile TV romanesti . Si este un occidental (britanic ) rece si calculat , nu un latin coleric !

        Daca o brutarie vinde faina stricata , a doua zi este imediat si amendata , si inchisa. Daca in schimb , unele posturi TV fac reclama ( mascata ?!) vulgaritatii , obscenitatii si pornografiei ca sa nu spunem prostitutiei mascate ( printre altele) sub nasul CNA si al „deontologilor”din presa , acestea fac …rating (!) :)) altfel spus… vand iaurt ! :))

        ” Noi stim, voi stiti, ei stiu” , dar nimeni nu „vede” . Asa incepe „spirala tacerii „. Ei si ?! Facem cum vrem „noi”. De fapt, ca sa fim cinici, cum poti altfel ” sa transformi mintea cetatenilor in faina ca sa nu mai intelega nimic din realitate ” ( Gabriel Liiceanu ) ?

        Dupa cum se poate intelege, nimeni n-a mancat usturoi, nici gura nu-i miroase, deci obiectivul nostru strategic national …este acela ca „rating-ul” sa nu cumva sa intre „in moarte clinica „! . Se abtine cineva ?! :))

    • Domnul Andrei Plesu ne spune cam ceea ce stiam cu totii : cand oamenii nu au de fapt intre ce sa aleaga “rating-ul” este practic o minciuna , un post de televiziune nu ar trebui sa difuzeze orice ( subcultura, agresivitate, violenta, obscenitate si pornografie) si la orice ora . Mai mult, aflam ca este propagata in spatial public (nu se stie de unde , de ce , si de catre cine ) ideea ca „ realul e nemărginit şi că toate compartimentele sale sunt la fel de ”legitime”, idee care intra in contradictie cu faptul ca realizatorii de emisiuni TV ar trebui sa respecte un cod deontologic( dar nu scrie nicaieri ca este obligatoriu ) ,etc.

      Pe de alta parte, exemplul dvs nu cred ca este unul foarte inspirat ( e drept, titlul articolului este o problema de gust individual ). Indignarea de acum a domnului Andrei Plesu fata de degradarea limbajului public ( “Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă.” -adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html ) este amuzanta pentru ca de fapt domnia-sa a pus umarul , si din proprie initiativa, chiar la aceasta actiune prin puterea exemplului . Daca am aflat ca la facultate ar fi tinut un celebru curs “ despre ingeri” ( ulterior am aflat ca ar fi scris si un tratat pe aceasta tema ) , in viata reala a cultivat recent si in presa de mare tiraj din septembrie 2010 un limbaj suficient de “buruienos” ca sa intre in contradictie chiar cu domeniul de care s-a ocupat oficial in calitate de fost ministru al culturii , ca sa nu mai spunem de articolul citat de dvs. Din respect pentru cititori mi-am permis sa inlocuiesc cu puncte de suspensie unele litere din textul interviului dat Mirelei Corlățan de catre domnul Andrei Plesu :

      „ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. „Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: „Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. „Tovule,, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia „transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau..
      Căpudeanu consultase însă un mic dicţionar filosofic care apăruse atunci şi dăduse peste accepţiunea kantiană a termenului. Zice. „Cînd Marx a demonstrat încă din secolul trecut că trans… ăştia reprezintă o gândire idealistă cum aţi putut dvs în secolul XX, ca intelectual, să mai acceptaţi aşa ceva…” Zic: „S-o lăsăm baltă. Spuneţi-mi mai bine ce trebuie să fac să scap de această prostie?” Mi-a răspuns imediat: „Cel mai bine faceţi un memoriu către tovarăşul Ceauşescu”.

      Nu mai făcusem memorii. Aveam un unchi, care era contabil de o viaţă şi care m-a ajutat să fac memoriul cerut. Nu mă dezvinovăţesc. Am semnat acel memoriu şi mi-l asum ca atare. El respecta stilistica de-atunci a oricărui memoriu. Nu puteai spune „Băi, nu ţi-e ruşine? Fă-mi dreptate!” Spuneai „Stimate tovarăşe secretar general, am făcut, am dres.Vă rog, în înţelepciunea dvs. etc. etc…”.

      http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro