Alegerile din Germania au avut loc pe data de 26 septembrie, iar rezultatele corespund foarte bine cu sondajele de opinie efectuate în timpul campaniei electorale. Niciun scor al unui partid care va face parte din Bundestag nu a fost o surpriză. Nu ştim la ora actuală cine va face parte din următorul guvern dar coaliţia SPD – Verzi – FDP (liberali) pare cea mai probabilă.
Aceste alegeri confirmă tendinţa de fragmentare a spectrului politic în Europa, o tendinţă care va continua. CDU era ultimul mare partid creştin – democrat cu rezultate electorale foarte bune. Întrebarea care se pune după acest scrutin este dacă voturile tradiţionale acordate CDU s-au dus în direcţia altor partide sau alegătorii CDU nu au venit la vot? Prezenţa foarte mare la vot (76%) arată că a doua ipoteză nu se confirmă. Aceste voturi s-au dus preponderent către SPD, deoarece CDU a translatat foarte puternic spre centru şi chiar spre stânga în era Merkel.
În Germania se fac multe sondaje ce oferă date care în România lipsesc. Astfel, ştim că alegătorii CDU au dezaprobat în ultima vreme în mod masiv toate politicile publice promovate în ultima vreme (extern, economie, social, mediu), scăderea nefiind semnificativă doar în domeniul sănătăţii publice – efect al bunei gestionări a pandemiei şi a unei prestaţii foarte bune a ministrului Sănătăţii, Jens Spahn. Alegătorii SPD nu au apreciat politicile promovate de partid în timpul guvernării cu CDU dar tendinţa de descreştere nu este atât de accentuată ca în cazul CDU. Surprinde scăderea satisfacţiei faţă de politicile sociale promovate de SPD, ceea ce arată că SPD a fost votat pentru prestaţia foarte bună a lui Olaf Scholz. Acesta a transformat SPD într-un SPD 2.0, cu politici situate din ce în ce mai mult la centru. Scholz a preluat de fapt modelul Merkel care a făcut acelaşi lucru în cazul CDU cu ani în urmă.
Alte sondaje din Germania surprind rata de aprobare a candidaţilor, prin comparaţie de la un scrutin la altul. Laschet a fost puţin peste nivelul dezastrului Stoiber din 2002 dar sub nivelul Merkel din 2005 (cea mai slabă imagine a acesteia în faţa propriilor alegători; Merkel a crescut constant, de la un scrutin la altul, în preferinţele alegătorilor CDU). Aşadar, alegerile au fost pierdute de CDU dar nu au fost câştigate de SPD.
Interpretarea corectă a rezultatului alegerilor din Germania este importantă deoarece există tendinţa de a afirma după aceste alegeri că stânga revine la putere în Europa.
În Norvegia la alegerile din 13 septembrie Partidul Laburist a obţinut primul loc în preferinţele electoratului cu un scor de 26,3%, devansând conservatorii aflaţi la putere de 8 ani care nu au reuşit decât un scor de 20,4%. Nu se cunoaşte componenţa viitoarei coaliţii de guvernare dar laburiştii se află în discuţii avansate cu alte partide de stânga pentru formarea unei noi majorităţi.
Alegerile locale din Italia din 3 – 4 octombrie nu scot la lumină nicio tendinţă a spectrului politic. Mişcarea 5 stele a pierdut Roma, primăria fiind câştigată de un candidat susţinut de partide de centru – dreapta dar şi de partide aflate la extrema spectrului politic, iar în celalalte oraşe mari dreapta şi stânga şi-au împărţit victoriile, surpriza fiind câştigarea primăriei Milano de către candidatul Europa Verde.
Alegerile parlamentare din Germania şi cele locale din Italia au un punct comun: fragmentarea spectrului politic.
Situaţia din Olanda este foarte asemănătoare celei din Franţa unde Partidul Laburist (PvdA) s-a prăbuşit la alegerile parlamentare din 2017 când a obţinut doar 6% din voturi, iar în 2021 a obţinut şi mai puţin – 5,7%.
Următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în Cehia, în perioada 8 – 9 octombrie. Social – democraţii cehi se află la limita pragului electoral de 5%, potrivit sondajelor de opinie.
Dacă în Germania social – democraţii au reuşit o performanţă electorală remarcabilă, nu acelaşi lucru se poate spune despre Partidul Socialist din Franţa care nu dă deloc semne de revenire după alegerile din 2017, când a obţinut doar 7,4% din voturi.
În Ungaria la data de 29 septembrie Klara Dobrev din partea partidului Coaliţia Democrată (de orientare social – liberală) a câştigat primul tur al alegerilor primare din care va rezulta candidatul unic al opoziţiei care va avea ca misiune să îl înfrunte pe Viktor Orban la următoarele alegeri parlamentare din 2022.
Dacă se va confirma alegerea lui Olaf Scholz în poziţia de Cancelar Federal, echilibrul politic din cadrul Consiliului European nu se va schimba semnificativ: PPE va avea 8 membri (la care se adaugă 1 membru fără drept de vot din partea instituţiilor UE), PSE va avea 7, Renew Europe va avea în continuare 7 membri (la care se adaugă 1 membru fără drept de vot din partea instituţiilor UE), vor fi în continuare un reprezentant al conservatorilor si 4 membri independenţi, ceea ce confirmă faptul că tendinţa de fragmentare a spectrului politic a afectat nu doar spectrul politic naţional, ci şi pe cel european (fenomen pe care l-am denumit “fragmentare încălecată – la nivel naţional şi simultan european).
Putem vorbi de un revirement al stângii în Europa sau doar de nevoia de schimbare a unor guverne de centru – dreapta aflate de foarte multă vreme în funcţie (în Norvegia de 8 ani, în Germania de 16 ani)?
Declinul stângii în Europa a început odată cu criza financiară din 2008 – 2009 când toate guvernele au fost nevoite să adopte măsuri de austeritate. Aceasta a creat premisele ca partidele de stânga să piardă voturi în favoarea celor anti-sistem, populiste, care au exploatat temerile electoratului tradiţional al stângii. A început fragmentarea spectrului politic, tendinţă care continuă şi astăzi. Afectate de această fragmentare au fost partidele tradiţionale – deopotrivă de centru – stânga şi de dreapta. Astfel, partidele de stânga din Germania sau Norvegia, chiar dacă s-au situat pe primul loc în preferinţele electoratului, vor trebui să negocieze coaliţii de guvernare cu mai mulţi parteneri. Toate partidele sunt în acest moment în criză – fie că vorbim despre cele de stânga, de centru – dreapta sau populiste.
Cu toate acestea, este nevoie de o explicaţie pentru scorurile bune ale stângii din Germania şi din Norvegia. Asemănarea între cele două campanii electorale este dată de numitorul comun al gestionării pandemiei. Aceasta nu se poate realiza decât prin implicarea masivă a statului în sectorul de sănătate publică. Stânga a realizat că această temă va avea rezonanţă la alegători şi a exploatat-o la maxim. Alegătorii favorizează în perioade incerte partidele care promit mai multă siguranţă şi întărirea bugetului acordat sectorului public.
Este foarte dificil de anticipat ce se va întâmpla după încheierea pandemiei. În toate ţările analizate, pandemia are o tendinţă descendentă şi probabil ca tema pandemiei va fi înlocuită cu cea a reconstrucţiei începând cu primăvara anului viitor. Cheltuirea fondurilor din programele naţionale de redresare şi rezilienţă va avantaja partidele de stânga care vor insista pe necesitatea implicării mai mari a statului în cheltuirea acestor fonduri. Premisele pentru un avans al stângii în Europa există dar fragmentarea spectrelor politice naţionale va face ca partidele de stânga să fie nevoite să participe la largi coaliţii. După experienţa marii coaliţii social – democrate – conservatoare din Germania, tentaţia coaliţiilor între partidele de stânga şi cele de centru – dreapta în Europa va fi mult mai puţin prezentă. Viitorul va aparţine aşadar guvernărilor în care aproape toate partidele sunt reprezentate (cazul Italiei) sau în care stânga împarte guvernarea cu ecologişti şi partide liberale sau social – liberale (cazul Germaniei sau al Austriei).
In Germania situatia este ceva mai aparte, pt cei necunoscatori ai politicii germane poate mai greu de inteles.
Cateva date. Partidul pierdant de dreapta crestin democrat a pierdut fata de alegerile din 2017 ca. 3 milioane de alegatori care au votat cu social-democratii, ca. 500.000 cu liberalii. restul migrand catre alte partide precum AFD si verzi.
Explicatia, multi alegatori conservatori de dreapta nu s-au mai regasit in partidul condus de 16 ani de doamna Merkel, partid erodat tot mai mult intr-o mare coalitie impreuna cu social-democratii.
Alegatorul german prefera stabilitate politica astfel singura optiune ramanand social-democratii, un partid traditional de centru-dreapta, probabil viitorul cancelar Olaf Scholz fiind intruchiparea perfecta a acestei pozitii.
Problema este insa alta, conducerea bicefala a social democratilor este insa de extrema stanga. la fel si cea a tinerilor social democrati, mult mai radicali in opinii si vederi decat Scholz.
Pozitia verzilor este cunoscuta, aici nu sunt surprize mari.
Raman liberali care intr.un viitor guvern de centru-stanga vor fi elementul mediator respectiv de dreapta care vor fi obligati sa tempereze eleanul socialist al partenerilor de stanga.
Tot liberalii vor fi cei care vor putea tine in frau coalitia sub amenitarea ruperii coalitiei daca socialistii si verzii o vor lua razna cu reformele dorite.
Cum Germania este cea mai mare si importanta economie din Europa, continentul va sta cu ochii pe acest nou experiment politic care in acesta forma nu a avut loc nici o data pana acum, liberalii fiind in trecut o data parteneri cu social democratii, coalitie pe care au parasit-o insa inainte de termen astfel incat Helmut Kohl putand se preia puterea.
Noul guvern german va avea probleme majore in politica externa, cu statele „reticiente” din UE, cele din est, va avea probleme si mai mari cu Rusia daca nu vor gasi modalitati de compromis, viitorul cancelar Scholz avand o sarcina foarte grea, sa-si impuna pozitia de centru-stanga moderata in fata partidului cu pozitii extreme de stanga si a a verzilor, el fiind mai aproape de liberali decat de restul trupei.
Personal nu dau 5 ani viitoarei coalitii intre social-democrati, verzi si liberali care se prefigureaza in Germania, diferentele intre intre partenerii de stanga si liberali fiind prea mari chiar daca vor gasi un compromis de guvernare.
In rest trebuie sa fim cum ochii pe social-media care in urma scandalul Facebook, a dezvalurilor recente, a manipularilor politice, vezi Cambrige Analitica si alegerea lui Trump aparitia AUR din „neant” in Romania si multe altele pun intr-o dificultate majora alegerile democratice care de pe acum sunt compromise de campanii tot mai virulente si sofisitcate de pe aceste platforme, mare antentie mai ales pt tineri care nu sunt familiarizati cu politica si nu au experienta de viata necesara insa sunt consumatorii principali ai acestor medii.
Erata ” ..un partid traditional de centru-stanga” scuze.
Ce omite acest articol este că rolul stângii clasice („muncitorești”) a fost preluat de partidele „verzi”, socialiști de rit nou în creștere masivă în tot vestul Europei, votați la două mâni de tinerii spălați pe creier în școli și de personaje precum Greta. Stânga nu e în declin, doar a adoptat haine noi, se metamorfozează pentru a amăgi mai ușor tinerii, cu a procedat întotdeauna.
Nu este cazul Frantei in care stanga lui Attaly, Sėgolène Royal si Hollande l-au extras pe Macron din culisele marilor finante, prôpunandu-l sub o imagine originala, progresista, atractiva ,dar in realitate dictatoriala, fara solutii economice si sociale.
Republicanii si extrema dreapta vor avea cele mai mari sanse la alegerile viitoare, ecologistii facand figuratie .
Ce ma surprinde este faptul ca in ţara noastra, tarata de probleme de mediu gravisime nu putem vorbi nici macar despre o „miscare ecologista”.
Decidentii politici nationali si europeni deducem ca nu au interesul crearii unui partid ecologist cu acces la informatii economice si de securitate nationala.
E discutabil care a luat-o mai mult razna: extrema dreapta sau stânga? E dilema cu care se confrunta și istoricii: Hitler sau Stalin? Istoria ne învață, dar omenirea rămâne mereu repetentă.
In general ideologiile de stanga sunt asociate cu comunismul si regimurile socialiste, cu anarhismul, miscarile muncitoresti, Marxismul. Intre timp, termenul de „stanga” („Aripa stanga”) a inceput sa fie legat si de alte miscari, precum cele pentru drepturi civile, feminism, LGTB, miscari pacifiste si ecologiste.
Europa se „inroseste” pretutindeni si nu cred ca vechile valori si credinte pe care s-a cladit dupa 1945 vor reveni prea curand in politicile nationale sau europene.
La orice reactie se va produce o contrareactie si vom vedea cat de puternic vor revenii cei de dreapta si sub ce forma, in orice caz, stanga/progresistii numitii cum vreti vor face totul praf, disruptia va fi puternica in toate domeniile, de fapt asta se doreste, o noua oranduire cladita pe alte valori decat cele cunoscute pana acum.
Din pacate pt ca nu a alte posibilitati „traditionale” vor recurge la toate posibilitatile pe care le ofera internetul, maipularea tinerilor este si va fi tot mai puternica.
Nici cei de dreapta nu sunt usi de biserica, recurg la aceleasi metode subversive, totul depinde de cine va avea cele mai bune capete la tastatura.
Marea majoritate oamenilor nu inteleg ce se intampla, cei ca. 5 % care detin detin parghiile controleaza aproape tot si nu este vorba de politicieni, ei fiind doar bieti executanti, totul mascut sub mantia democratiei de fatada. Ati auzit de ID 2020 ? incercati sa intelegti impactul daca se va reusi implementarea acestui proiect, adio democratie si libertate.
Care e reacția și contrareacție aici?
Atitudinea “roșilor”, cum ii numiți, a fost determinata și ea de ceva, nu a apărut din senin. Între timp au apărut destule dovezi că si discursul verzilor si al stangistilor este motivat de realitate, iar nu de închipuiri, așa cum susțineau in urmă cu decenii ceilalți. S-a isprăvit demult mitul pepenelui roșu la interior.
„discursul verzilor si al stangistilor este motivat de realitate” Care „realitate”? Aceea pe care o deformati intentionat? Realitatea este ca Europa cea delasatoare si pacifista nu a anticipat inca de acum 30 de ani ce va urma. Regimurile autoritare din intreaga lume vor inapoi ceea ce au pierdut in 1989, iar apentru asta vor lupta, iar in aceasta lupta, in acest nou razboi regulile si valorile occidentale nu mai sunt respectate.
Mike, nu înțeleg ce deformare a realității îmi reproșați. Văd poluare în râuri și în mări, defrișări pe culmi, citesc despre mareele negre. De asemenea aflu despre discriminări ale diferitelor minorități. Bănuiesc că ați aflat și dumneavoastră toate astea. Le considerați false sau minore?
Politicile care își propun îndreptarea acestor lucruri sunt de fapt reacția și nu au culoare politică. Dpmdv ele ar trebui să fie încadrate la dreapta, întrucât își propun restabilirea echilibrului natural. La dezechilibru s-a ajuns tocmai pentru că s-au ignorat în trecut poluarea și drepturile minorităților. Dacă asta e vina Europei că n-a prevăzut acum 30 de ani ce va să fie, cine sunt vinovații? Cei de azi, cumva?! Nu, ci exact ăia care își doresc să revină acele timpuri.
Mulți recurg la bucle ilogice de tipul: demersurile care își propun acordarea acelorași drepturi și minorităților lgtb sunt de stânga și pentru ca sunt de stânga sunt rele. Mai reflectați!
Interesant, și pe mine mă bătea gândul să fac o astfel de analiză.
Nu am dus gândul mai departe pentru că – și articolul o dovedește, prezentând date din Germania, Olanda, Norvegia – nu avem încă o imagine completă și va trebui să așteptăm anul 2022 (Franța, Ungaria) sau chiar 2023 (Italia, unde, de exemplu, numărul de parlamentari se va și reduce cu o treime) pentru a concluziona ceva serios legat de o tendință spre stânga în Europa.
Și ar mai fi de interes și despre care stângă vorbim. Stânga muncitorească clasică nu prea mai există. Există un progresism stângist care se manifestă total diferit de ce știam despre stânga pe vremuri și este important ce aderență are această (nouă) stângă la alegătorii din Europa, ori dacă va ajunge la putere cu adevărat, pentru a se manifesta plenar.