vineri, martie 29, 2024

Revirement al stângii în Europa sau accelerarea fragmentării spectrului politic?

Alegerile din Germania au avut loc pe data de 26 septembrie, iar rezultatele corespund foarte bine cu sondajele de opinie efectuate în timpul campaniei electorale. Niciun scor al unui partid care va face parte din Bundestag nu a fost o surpriză. Nu ştim la ora actuală cine va face parte din următorul guvern dar coaliţia SPD – Verzi – FDP (liberali) pare cea mai probabilă.

Aceste alegeri confirmă tendinţa de fragmentare a spectrului politic în Europa, o tendinţă care va continua. CDU era ultimul mare partid creştin – democrat cu rezultate electorale foarte bune. Întrebarea care se pune după acest scrutin este dacă voturile tradiţionale acordate CDU s-au dus în direcţia altor partide sau alegătorii CDU nu au venit la vot? Prezenţa foarte mare la vot (76%) arată că a doua ipoteză nu se confirmă. Aceste voturi s-au dus preponderent către SPD, deoarece CDU a translatat foarte puternic spre centru şi chiar spre stânga în era Merkel.

În Germania se fac multe sondaje ce oferă date care în România lipsesc. Astfel, ştim că alegătorii CDU au dezaprobat în ultima vreme în mod masiv toate politicile publice promovate în ultima vreme (extern, economie, social, mediu), scăderea nefiind semnificativă doar în domeniul sănătăţii publice – efect al bunei gestionări a pandemiei şi a unei prestaţii foarte bune a ministrului Sănătăţii, Jens Spahn. Alegătorii SPD nu au apreciat politicile promovate de partid în timpul guvernării cu CDU dar tendinţa de descreştere nu este atât de accentuată ca în cazul CDU. Surprinde scăderea satisfacţiei faţă de politicile sociale promovate de SPD, ceea ce arată că SPD a fost votat pentru prestaţia foarte bună a lui Olaf Scholz. Acesta a transformat SPD într-un SPD 2.0, cu politici situate din ce în ce mai mult la centru. Scholz a preluat de fapt modelul Merkel care a făcut acelaşi lucru în cazul CDU cu ani în urmă.

Alte sondaje din Germania surprind rata de aprobare a candidaţilor, prin comparaţie de la un scrutin la altul. Laschet a fost puţin peste nivelul dezastrului Stoiber din 2002 dar sub nivelul Merkel din 2005 (cea mai slabă imagine a acesteia în faţa propriilor alegători; Merkel a crescut constant, de la un scrutin la altul, în preferinţele alegătorilor CDU). Aşadar, alegerile au fost pierdute de CDU dar nu au fost câştigate de SPD.

Interpretarea corectă a rezultatului alegerilor din Germania este importantă deoarece există tendinţa de a afirma după aceste alegeri că stânga revine la putere în Europa.

În Norvegia la alegerile din 13 septembrie Partidul Laburist a obţinut primul loc în preferinţele electoratului cu un scor de 26,3%, devansând conservatorii aflaţi la putere de 8 ani care nu au reuşit decât un scor de 20,4%. Nu se cunoaşte componenţa viitoarei coaliţii de guvernare dar laburiştii se află în discuţii avansate cu alte partide de stânga pentru formarea unei noi majorităţi.

Alegerile locale din Italia din 3 – 4 octombrie nu scot la lumină nicio tendinţă a spectrului politic. Mişcarea 5 stele a pierdut Roma, primăria fiind câştigată de un candidat susţinut de partide de centru – dreapta dar şi de partide aflate la extrema spectrului politic, iar în celalalte oraşe mari dreapta şi stânga şi-au împărţit victoriile, surpriza fiind câştigarea primăriei Milano de către candidatul Europa Verde.

Alegerile parlamentare din Germania şi cele locale din Italia au un punct comun: fragmentarea spectrului politic.

Situaţia din Olanda este foarte asemănătoare celei din Franţa unde Partidul Laburist (PvdA) s-a prăbuşit la alegerile parlamentare din 2017 când a obţinut doar 6% din voturi, iar în 2021 a obţinut şi mai puţin – 5,7%.

Următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în Cehia, în perioada 8 – 9 octombrie. Social – democraţii cehi se află la limita pragului electoral de 5%, potrivit sondajelor de opinie.

Dacă în Germania social – democraţii au reuşit o performanţă electorală remarcabilă, nu acelaşi lucru se poate spune despre Partidul Socialist din Franţa care nu dă deloc semne de revenire după alegerile din 2017, când a obţinut doar 7,4% din voturi.

În Ungaria la data de 29 septembrie Klara Dobrev din partea partidului Coaliţia Democrată (de orientare social – liberală) a câştigat primul tur al alegerilor primare din care va rezulta candidatul unic al opoziţiei care va avea ca misiune să îl înfrunte pe Viktor Orban la următoarele alegeri parlamentare din 2022.

Dacă se va confirma alegerea lui Olaf Scholz în poziţia de Cancelar Federal, echilibrul politic din cadrul Consiliului European nu se va schimba semnificativ: PPE va avea 8 membri (la care se adaugă 1 membru fără drept de vot din partea instituţiilor UE), PSE va avea 7, Renew Europe va avea în continuare 7 membri (la care se adaugă 1 membru fără drept de vot din partea instituţiilor UE), vor fi în continuare un reprezentant al conservatorilor si 4 membri independenţi, ceea ce confirmă faptul că tendinţa de fragmentare a spectrului politic a afectat nu doar spectrul politic naţional, ci şi pe cel european (fenomen pe care l-am denumit “fragmentare încălecată – la nivel naţional şi simultan european).

Putem vorbi de un revirement al stângii în Europa sau doar de nevoia de schimbare a unor guverne de centru – dreapta aflate de foarte multă vreme în funcţie (în Norvegia de 8 ani, în Germania de 16 ani)?

Declinul stângii în Europa a început odată cu criza financiară din 2008 – 2009 când toate guvernele au fost nevoite să adopte măsuri de austeritate. Aceasta a creat premisele ca partidele de stânga să piardă voturi în favoarea celor anti-sistem, populiste, care au exploatat temerile electoratului tradiţional al stângii. A început fragmentarea spectrului politic, tendinţă care continuă şi astăzi. Afectate de această fragmentare au fost partidele tradiţionale – deopotrivă de centru – stânga şi de dreapta. Astfel, partidele de stânga din Germania sau Norvegia, chiar dacă s-au situat pe primul loc în preferinţele electoratului, vor trebui să negocieze coaliţii de guvernare cu mai mulţi parteneri. Toate partidele sunt în acest moment în criză – fie că vorbim despre cele de stânga, de centru – dreapta sau populiste.

Cu toate acestea, este nevoie de o explicaţie pentru scorurile bune ale stângii din Germania şi din Norvegia. Asemănarea între cele două campanii electorale este dată de numitorul comun al gestionării pandemiei. Aceasta nu se poate realiza decât prin implicarea masivă a statului în sectorul de sănătate publică. Stânga a realizat că această temă va avea rezonanţă la alegători şi a exploatat-o la maxim. Alegătorii favorizează în perioade incerte partidele care promit mai multă siguranţă şi întărirea bugetului acordat sectorului public.

Este foarte dificil de anticipat ce se va întâmpla după încheierea pandemiei. În toate ţările analizate, pandemia are o tendinţă descendentă şi probabil ca tema pandemiei va fi înlocuită cu cea a reconstrucţiei începând cu primăvara anului viitor. Cheltuirea fondurilor din programele naţionale de redresare şi rezilienţă va avantaja partidele de stânga care vor insista pe necesitatea implicării mai mari a statului în cheltuirea acestor fonduri. Premisele pentru un avans al stângii în Europa există dar fragmentarea spectrelor politice naţionale va face ca partidele de stânga să fie nevoite să participe la largi coaliţii. După experienţa marii coaliţii social – democrate – conservatoare din Germania, tentaţia coaliţiilor între partidele de stânga şi cele de centru – dreapta în Europa va fi mult mai puţin prezentă. Viitorul va aparţine aşadar guvernărilor în care aproape toate partidele sunt reprezentate (cazul Italiei) sau în care stânga împarte guvernarea cu ecologişti şi partide liberale sau social – liberale (cazul Germaniei sau al Austriei).

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. In Germania situatia este ceva mai aparte, pt cei necunoscatori ai politicii germane poate mai greu de inteles.
    Cateva date. Partidul pierdant de dreapta crestin democrat a pierdut fata de alegerile din 2017 ca. 3 milioane de alegatori care au votat cu social-democratii, ca. 500.000 cu liberalii. restul migrand catre alte partide precum AFD si verzi.
    Explicatia, multi alegatori conservatori de dreapta nu s-au mai regasit in partidul condus de 16 ani de doamna Merkel, partid erodat tot mai mult intr-o mare coalitie impreuna cu social-democratii.
    Alegatorul german prefera stabilitate politica astfel singura optiune ramanand social-democratii, un partid traditional de centru-dreapta, probabil viitorul cancelar Olaf Scholz fiind intruchiparea perfecta a acestei pozitii.
    Problema este insa alta, conducerea bicefala a social democratilor este insa de extrema stanga. la fel si cea a tinerilor social democrati, mult mai radicali in opinii si vederi decat Scholz.
    Pozitia verzilor este cunoscuta, aici nu sunt surprize mari.
    Raman liberali care intr.un viitor guvern de centru-stanga vor fi elementul mediator respectiv de dreapta care vor fi obligati sa tempereze eleanul socialist al partenerilor de stanga.
    Tot liberalii vor fi cei care vor putea tine in frau coalitia sub amenitarea ruperii coalitiei daca socialistii si verzii o vor lua razna cu reformele dorite.
    Cum Germania este cea mai mare si importanta economie din Europa, continentul va sta cu ochii pe acest nou experiment politic care in acesta forma nu a avut loc nici o data pana acum, liberalii fiind in trecut o data parteneri cu social democratii, coalitie pe care au parasit-o insa inainte de termen astfel incat Helmut Kohl putand se preia puterea.
    Noul guvern german va avea probleme majore in politica externa, cu statele „reticiente” din UE, cele din est, va avea probleme si mai mari cu Rusia daca nu vor gasi modalitati de compromis, viitorul cancelar Scholz avand o sarcina foarte grea, sa-si impuna pozitia de centru-stanga moderata in fata partidului cu pozitii extreme de stanga si a a verzilor, el fiind mai aproape de liberali decat de restul trupei.
    Personal nu dau 5 ani viitoarei coalitii intre social-democrati, verzi si liberali care se prefigureaza in Germania, diferentele intre intre partenerii de stanga si liberali fiind prea mari chiar daca vor gasi un compromis de guvernare.
    In rest trebuie sa fim cum ochii pe social-media care in urma scandalul Facebook, a dezvalurilor recente, a manipularilor politice, vezi Cambrige Analitica si alegerea lui Trump aparitia AUR din „neant” in Romania si multe altele pun intr-o dificultate majora alegerile democratice care de pe acum sunt compromise de campanii tot mai virulente si sofisitcate de pe aceste platforme, mare antentie mai ales pt tineri care nu sunt familiarizati cu politica si nu au experienta de viata necesara insa sunt consumatorii principali ai acestor medii.

  2. Ce omite acest articol este că rolul stângii clasice („muncitorești”) a fost preluat de partidele „verzi”, socialiști de rit nou în creștere masivă în tot vestul Europei, votați la două mâni de tinerii spălați pe creier în școli și de personaje precum Greta. Stânga nu e în declin, doar a adoptat haine noi, se metamorfozează pentru a amăgi mai ușor tinerii, cu a procedat întotdeauna.

    • Nu este cazul Frantei in care stanga lui Attaly, Sėgolène Royal si Hollande l-au extras pe Macron din culisele marilor finante, prôpunandu-l sub o imagine originala, progresista, atractiva ,dar in realitate dictatoriala, fara solutii economice si sociale.
      Republicanii si extrema dreapta vor avea cele mai mari sanse la alegerile viitoare, ecologistii facand figuratie .
      Ce ma surprinde este faptul ca in ţara noastra, tarata de probleme de mediu gravisime nu putem vorbi nici macar despre o „miscare ecologista”.
      Decidentii politici nationali si europeni deducem ca nu au interesul crearii unui partid ecologist cu acces la informatii economice si de securitate nationala.

    • E discutabil care a luat-o mai mult razna: extrema dreapta sau stânga? E dilema cu care se confrunta și istoricii: Hitler sau Stalin? Istoria ne învață, dar omenirea rămâne mereu repetentă.

  3. In general ideologiile de stanga sunt asociate cu comunismul si regimurile socialiste, cu anarhismul, miscarile muncitoresti, Marxismul. Intre timp, termenul de „stanga” („Aripa stanga”) a inceput sa fie legat si de alte miscari, precum cele pentru drepturi civile, feminism, LGTB, miscari pacifiste si ecologiste.
    Europa se „inroseste” pretutindeni si nu cred ca vechile valori si credinte pe care s-a cladit dupa 1945 vor reveni prea curand in politicile nationale sau europene.

    • La orice reactie se va produce o contrareactie si vom vedea cat de puternic vor revenii cei de dreapta si sub ce forma, in orice caz, stanga/progresistii numitii cum vreti vor face totul praf, disruptia va fi puternica in toate domeniile, de fapt asta se doreste, o noua oranduire cladita pe alte valori decat cele cunoscute pana acum.
      Din pacate pt ca nu a alte posibilitati „traditionale” vor recurge la toate posibilitatile pe care le ofera internetul, maipularea tinerilor este si va fi tot mai puternica.
      Nici cei de dreapta nu sunt usi de biserica, recurg la aceleasi metode subversive, totul depinde de cine va avea cele mai bune capete la tastatura.
      Marea majoritate oamenilor nu inteleg ce se intampla, cei ca. 5 % care detin detin parghiile controleaza aproape tot si nu este vorba de politicieni, ei fiind doar bieti executanti, totul mascut sub mantia democratiei de fatada. Ati auzit de ID 2020 ? incercati sa intelegti impactul daca se va reusi implementarea acestui proiect, adio democratie si libertate.

      • Care e reacția și contrareacție aici?
        Atitudinea “roșilor”, cum ii numiți, a fost determinata și ea de ceva, nu a apărut din senin. Între timp au apărut destule dovezi că si discursul verzilor si al stangistilor este motivat de realitate, iar nu de închipuiri, așa cum susțineau in urmă cu decenii ceilalți. S-a isprăvit demult mitul pepenelui roșu la interior.

        • „discursul verzilor si al stangistilor este motivat de realitate” Care „realitate”? Aceea pe care o deformati intentionat? Realitatea este ca Europa cea delasatoare si pacifista nu a anticipat inca de acum 30 de ani ce va urma. Regimurile autoritare din intreaga lume vor inapoi ceea ce au pierdut in 1989, iar apentru asta vor lupta, iar in aceasta lupta, in acest nou razboi regulile si valorile occidentale nu mai sunt respectate.

          • Mike, nu înțeleg ce deformare a realității îmi reproșați. Văd poluare în râuri și în mări, defrișări pe culmi, citesc despre mareele negre. De asemenea aflu despre discriminări ale diferitelor minorități. Bănuiesc că ați aflat și dumneavoastră toate astea. Le considerați false sau minore?
            Politicile care își propun îndreptarea acestor lucruri sunt de fapt reacția și nu au culoare politică. Dpmdv ele ar trebui să fie încadrate la dreapta, întrucât își propun restabilirea echilibrului natural. La dezechilibru s-a ajuns tocmai pentru că s-au ignorat în trecut poluarea și drepturile minorităților. Dacă asta e vina Europei că n-a prevăzut acum 30 de ani ce va să fie, cine sunt vinovații? Cei de azi, cumva?! Nu, ci exact ăia care își doresc să revină acele timpuri.

            Mulți recurg la bucle ilogice de tipul: demersurile care își propun acordarea acelorași drepturi și minorităților lgtb sunt de stânga și pentru ca sunt de stânga sunt rele. Mai reflectați!

  4. Interesant, și pe mine mă bătea gândul să fac o astfel de analiză.
    Nu am dus gândul mai departe pentru că – și articolul o dovedește, prezentând date din Germania, Olanda, Norvegia – nu avem încă o imagine completă și va trebui să așteptăm anul 2022 (Franța, Ungaria) sau chiar 2023 (Italia, unde, de exemplu, numărul de parlamentari se va și reduce cu o treime) pentru a concluziona ceva serios legat de o tendință spre stânga în Europa.
    Și ar mai fi de interes și despre care stângă vorbim. Stânga muncitorească clasică nu prea mai există. Există un progresism stângist care se manifestă total diferit de ce știam despre stânga pe vremuri și este important ce aderență are această (nouă) stângă la alegătorii din Europa, ori dacă va ajunge la putere cu adevărat, pentru a se manifesta plenar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro