joi, ianuarie 20, 2022

Revizionismul abulic al Realității TV

Cu mici dar notabile excepții despre care va fi vorba cu altă ocazie, televiziunile, publicațiile și radiourile din România nu au o linie publicistică elaborată și clară, cu alte cuvinte nu există o politică editorială enunțată, cu componenta etică inclusă, așa încât să știe și jurnaliștii în ce se bagă. Despre unitatea stilistică nici nu mai vorbim. Exact ca în politică, traseismul mediatic este regulă, fiindcă se trece cu ușurință nu doar de la o redacție la alta, ci și de la o ideologie la alta, de la susținerea unor valori la negarea acestora. Un exemplu este ziarul Evenimentul zilei care a fost ani de zile fanionul democrației românești, până când a încăput pe mâna unor patroni cercetați penal și a virat spre cea mai retrogradă linie editorială, susținută de patronul Dan Andronic, implicit șef editorial și „jurnalist”. În fapt, omul a subordonat întreaga politică editorială interesului de a se vedea scăpat din gheara justiției, reducând ziarul la o gazetă de perete a penalilor. Ce e trist, este că jurnaliștii care au rămas au capitulat. România liberă a luat-o pe aceeași cale, după ce s-a văzut scăpată de jurnaliștii incomozi, care nu s-au pus la dispoziția intereselor familiei patronale Adamescu, aflată și aceasta în clinciuri penale. Alt exemplu este B1 TV care o scaldă când pe dreapta, când pe stânga, „că așa se joacă fata, dorule!”, cum zice cântecul popular. Nu e vorba de convingeri ideologice puternice în niciunul din exemple, ci doar de interese legate de justiție, de sursa puterii și a banilor în afacerile patronilor, care utilizează mass-media ca intermediar și instrument. Iar pauperizarea presei i-a adus pe jurnaliști la condiția precară de a nu avea dileme etice, ci doar de supraviețuire. Nu intră aici în discuție Antenele și RTV ele fiind create de la început ca instrumente politico-financiare ale lui Voiculescu și ale lui Ghiță, fără altă istorie în spate. De reamintit că ambele companii aparțin unor oameni ai serviciilor secrete, de tip vechi și de tip nou.

Realitatea TV se dă drept o televiziune cu viziune de drepta, apărătoare a valorilor democrației. Emfaticul Rareș Bogdan sau penibilul său înlocuitor, Hoandră, se lansează frecvent în perorații interminabile, cu accente naționaliste pe care le vând drept patriotism, pentru a acredita ideea că ei salvează România. Deîndată ce interesele o cer, virează fără să clipească către cele mai retrograde poziții, făcându-i geloși până și pe Chireac sau Ciuvică de la Antena 3. Lista publicată de istoricul Mădălin Hodor cu 200 de nume ale colaboratorilor UM 0225 din cadrul Departamentului Securităţii Statului, Brigada Antiemigrație, a dezlănțuit o furibundă acțiune de propagandă în apărarea unor persoane care se pot apăra și singure. De menționat că tabelul datat 1985 este un document oficial declasificat, provine din Arhivele CNSAS și conține nume de notorietate, de la academicieni, la jurnaliști, la oameni de cultură și știință. Ce au văzut telespectatorii pe ecranul Realității TV vreo trei zile la rând? În primul rând burtiere și crowl-uri repetitive de genul „Calomnierea președintelui Academiei Române”, „Interesele obscure ale calomniei  instituționalizate”, „Forțele obscure se regrupează”, „Se urmărește destructurarea instituțiilor” și alte isterii susținute cu aplomb de Florian Bichir (care se dă istoric și a fost membru CNSAS, dar nu este decât o trompețică) și Horia Alexandrescu, abia temperate de intervențiile echilibrante ale unor invitați ca Ion Bogdan Lefter sau Sabin Orcan. Ca să fie masa bogată și totodată comică, Rareș Bogdan l-a invitat pe expertul în chestiune, Oreste Scarlat Teodorescu, specialist în tehnici de meditație, sisteme teurgice, cercetări ezoterice și actor totodată în filme ale căror titluri îi circumscriu ezoteric profilul: Și caii sunt verzi pe pereți și Păcală se întoarce. Cu aceste competențe, Oreste și Rareș B. și-au dat drumul la gură în apărarea clujeanului Ioan Aurel Pop (ca și cum nu se putea face și singur de rușine proaspăt alesul președinte al Academiei Române) sărind la gâtul cercetătorului Mădălin Hodor și al revistei „22”, care sunt, evident, niște „alogeni”, „soroșiști”, „plătiți cu sume mari de bani”, executând așadar un „atac comandat”, „mârșav”. Dialogul nu putea avea alt final decât o amenințare din dicționarul propagandei securiste:„O să vedem noi cine este Hodor ăsta!”. Întrebarea este la ce instituții amenințate cu destructurarea se referă canalul: la vechea Securitate și la colaboratorii ei ajunși în funcții înalte, asta apără Realitatea TV?

Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara și Apelul către lichele al filosofului Gabriel Liiceanu ar fi putut face curățenie morală în mocirla lăsată de comunism. Nu s-a întamplat, iar din mocirlă au apărut figuri politice noi, mizerabile și nesățioase, iar ciripitorii vechi au crescut în averi și în funcții. Ce se vede din aceste tabele,  este ca indivizii de pe lista, în majoritate, au ajuns mari după Revoluție: academicieni, rectori, decani, directori, șefi în mass-media, politicieni. Securitatea i-a protejat și i-a răsplătit, presupunem. Acum, când apar noi documente cu oameni dragi Securității, mass-media atacă emisarul.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Ba exista, doamna, o politica editoriala foarte clara. Cand deschizi televizorul pe posturile romanesti vezi numai: lucruri „care te pot afecta emotional”, dupa cum au inceput chiar sa avertizeze jurnalistii, accidente, sinucideri, violuri, scandaluri, razboaie, rachete, moarte, boala, scandal, discutii fara logica purtate de niste invitati permanenti retardati.

    Deci, politica asta este. Este clara.

    Si mai este ceva clar in politica editoriala: nu o sa vezi nimic util, nimic pozitiv, nimic care sa scoata ceva bun din oameni. Pentru asa ceva trebuie sa te uiti la posturi TV din strainatate.

    • Si cand intamplari dintr-astea nu se intampla la noi ne prezinta tot soiul de nenorociri petrecute aiurea …. Pe cine-o fi interesand ?
      Dar de intrebarile (?) puse de fatucile-reporteri celor care ies incatusati si au de mers 3-4 metri pana la masina ce ziceti ?

      • Excelenta observatie @Dorin Valeriu ! Intrebarie din fata Parchetului sau a Tribunalului.
        In nuvela Alexandru Lapusneanu domnitorul scapa de Motoc dandu-l pe mana gloatelor. Dar acela este un episod literar. In realitate nu cred sa fi existat la noi sau aiurea prea multe cazuri de linsare – execptand desigur patria democratiei moderne de unde provine si termenul.
        Iata insa ca in Romania , in drumul sau catre Judecator sau catre Procuror clientul justitiei trebuie sa treaca PROBA GLOATEI. Gloata este reprezentata de fetele cu lecturi putine si microfoane performante care se straduiesc sa aplice dupa mintisoara lor PREZUMTIA DE NEVINOVATIE prin intrebari de genul COPILUL S-A RUGAT DE TINE SA NU-L OMORI ? sau NU TI-A FOST MILA DE VICTIMA CAND AI SPULBERAT-O PE TRECEREA DE PIETONI ? Uneori cel in cauza reuseste sa mai ingaime : Nu, ca eu, desi sunt deputat, am venit aici ca martor la un divort ! Dar de cele mai multe ori fatucele au castig de cauza. Pe cuvant ca mi s-a facut mila de exemplu de odiosul procuror Portocala vazand profesionalismul cu care il escortau si il intergoau liota de microfoniste.
        Mai grav e cand omul se afla deja retinut sau in stare de arest si deci Statul are anumite obligatii sa-i asigure protectia. Sper ca intr-o zi Statul Roman sa fie condamnat la CEDO pentru ca permite acest tip de practici care pot fi conssiderate o forma de ingradire a liberului acces la justitie sau chiar de tortura.
        Singura derogare care ar trebui admisa este pentru jurnalistii someri care fac asa ceva nu in slujba unei organizatii media ci pur si simplu de foame. Din fireasca delicatete nu doresc sa dau nume dar il am in vedere mai ales pe Malin Bot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro