sâmbătă, noiembrie 27, 2021

Revizorul

Proza scurtă a lui Ilf  şi Petrov împarte cu dipticul romanesc această capacitate de a  camufla subversiunea în hainele aparent inofensive ale satirei comuniste. Jocul este unul  atent condus, iar limitele contestării  nu sunt depăşite, în nici un moment. Texte ce apar în patria sovietică, naraţiunile lui Ilf  şi Petrov nu pot propune radicalitatea critică a literaturii  insurgente. Diferenţa faţă de Mihail Bulgakov sau Andrei Platonov ţine de această convenţie, asumată, a prudenţei şi angajamentului ideologic.

Dincolo de acest cadru pe care îl imaginează ca un mecanism de protecţie, ficţiunile lui Ilf şi Petrov  sunt un rezervor de imagini, sunete şi culori  ce contrastează, prin vitalitate şi excentricitatea conduitei, cu norma sovietică.  Atentă la o dinamică a grotescului şi a fantasticului, îndatorată unei  tradiţii gogoliene, “ O personalitate luminoasă” reuşeşte performanţa de a grefa pe trunchiul inovaţiei tehnologice  malformate substanţa etică şi intelectuală a “ revizorului”. Căci micul oraş sovietic în care inventatorul ciudat se joacă de-a demiurgul, nascând lucrurile sale trăsnite, este un microcosmos în care se poate ghici silueta Uniunii Sovietice înseşi . Ştiinţa este văduvită de acea aură mitică  pe care regimul muncitorilor şi ţăranilor o face să se nască în jurul ei. Ea nu mai este instrumentul de emancipare al omului şi vehicol al raţiunii eliberate de misticism, ci o unealtă ce creează confuzie şi introduce în spaţiul sovietic un imprevizibil carnavalesc.

Omul invizibil, “ Transparentul” Filiurin, este un  perfect om mărunt sovietic, pe care un capriciu al unui săpun jucăuş îl transformă în echivalentul revoluţionar al vechiului revizor ţarist. Invizibilitatea sa este punctul de plecare al unui ciudat şi familiar fenomen de hipnoză şi agitaţie colectivă- invizibilul pătrunde în cele mai ascunse cotloane, iar intimitatea, refugiul ultim al celor ce trăiesc în cochilia sovietică, este anulată.  Dotat cu această calitate wellsiană a invizibilităţii, Filiurin este duhul care bântuie acest univers dominat de patimi meschine.  Omul invizibil este  expresia cea mai închegată a suspiciunii ce cariază umanitatea sovietică.

Şi dacă “ O personalitate luminoasă” este o moralitate comunistă cu final optimist, “ Neobişnuitele istorii din viaţa orăşelulului kolokalamsk” sunt tentativa de a constitui un spaţiu faulknerian din cărămizile şui ale  unei lumi  pe jumătate  arhaice şi pe jumătate comuniste. Micile istorii ale lui Ilf şi Petrov nu sunt niciodată inocente, iar cititorul central- european recunoaşte timbrul echivoc al privirii ce refuză tentaţia entuziasmului  decerebrat. Întâmplările din această urbe uitată de lume sunt dintre cele pe care cenzura le poate accepta, invocând  absenţa unui nucleu constestar vizibil. Şi totuşi, Kolokalamskul este infinit mai complicat decât autorităţile sovietice îşi pot imagina.  Entuziasmul întregii comunităţi pentru modernitatea urbanistică pe care o aduce fiul rătăcitor din America de sud este înşelător. Zgârie norul care se ridică,sfidând ordinea patriarhală, este  magnetul în jurul căruia se mobilizează pasiunea pentru noutate şi viitor. Însă această utopie ce mizează pe saltul către lumina tehnologică este subminată de incapacitatea comunităţii de a rezista propriilor năravuri. Decădarea blocului futurist este precipitată de invazia în noul spaţiu aseptic  a obiceiurilor kolomakameştene, de la făcutul focului în bloc până la  transformarea turmelor în locatari-model. Progresul improvizat al puterii sovietice este  la originea unei mutaţii  ce  face să se ivească combinaţii teratologice.

“ 1001 de zile sau noua şeherazadă” este  triumful unei arte a povestirii şi ironiei.  Iconoclast, gestul  lui Ilf şi Petrov plasează strategia fabulatorie  în decorul familiar al unei instituţii sovietice, iar perspectiva ( atât de  premodernă) a execuţiei este înlocuită de procedura ( atât de  materialist-dialectică) a epurării cadrelor. Şeherezada este actorul  abil care îşi salvează, cu graţie şi cerbicie, şeful aflat  în dizgraţie. Momeala ficţională este destinată să adoarmă vigilenţa noilor conducători, iar hainele pe care le îmbracă vechile personaje- mit orientale sunt pe potriva timpurilor sovietice. Lampa lui Aladin, atât de mistică şi de reacţionară, este înlocuită de  atotputernicul carnet de partid. Peşterile în care se adună comori de nepreţuit  lasă loc, în Uniunea Sovietică a lui Ilf şi  Petrov, mult mai terestrelor averi acumulate prin viaţa dublă a ipocriziei şi corupţiei.

Ca şi în  dipticul romanesc, istoria  expune, picaresc, faţa de umbră a unei societăţi ce aspiră la  exemplaritate. Însă imperfecţiunea  se încăpăţânează să supravieţuiască. Dincolo de  suita de istorii, se întrevede edificiul unei puteri de stat ce legiferează epurarea şi teroarea ca forme de disciplinare socială.    Zilele şeherezadei sovietice sunt cronica unui  cotidian post-leninist.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Da, aicea aveti dreptate. Tocmai deoarece proza scurta a celor doi imi intrase in memorie mult mai recent am ramas total dezumflat recitind „12 scaune” si „Vitelul de aur” unde linia partidului este tinuta FOARTE strins. Cine stie ce-o fi fost cu adevarat in sufletele celor doi ? DOAMNE FERESTE ! Iar cei sub 30 de ani, ba chiar mai rau (adica mai batrini), nu pricep SI NU VOR sa priceapa nimic din ce scrieti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro