vineri, martie 29, 2024

Revizuirea Constituţiei, fără cap şi fără coadă

Nu reușesc să înțeleg de ce în dezbaterile pentru modificarea Constituţiei nu se folosește raportul deja elaborat de Comisia prezidențială în acest domeniu. Este o foaie de parcurs care include opțiuni diverse care pot fi utilizate în funcție de regimul politic pe care decidentul, politic și el, îl va alege.

De câteva luni, Forumul Constituțional or­ga­ni­zează în București și în țară întâlniri pe tema viitoarei modificări constituționale. Cea mai recentă s-a desfășurat săptămâna trecută la București, avându-i ca in­vi­tați pe experții Comisiei de la Veneția.

Nu există un document pro­gramatic elaborat de or­ga­ni­zatori, iar dezbaterile se poar­tă mai degrabă pentru a co­lecta dorințe de schimbare din teritoriu, decât pentru a dez­bate ceea ce factorul politic dorește să schimbe. Re­cu­nosc, aș fi preferat ca dezbaterea să apară după ce existau niște propuneri cla­re, care ar fi putut fi analizate în detaliu. Așa, discuțiile rămân, din nefericire, la nivel ge­neral.

Ceea ce ni s-a explicat de către experţii Co­misiei de la Veneţia este ca la nivelul Cons­tituţiei să existe o coerenţă. Dacă preferinţa este pentru sistem parlamentar, atunci ins­tituţiile trebuie calibrate pentru această func­ţie. Dacă preferinţa este pentru semi­pre­zi­den­ţial, atunci atribuţiile preşedintelui trebuie ca­librate pentru o putere mai mare“, spunea d-l Pîrvulescu după dezbaterea de săptămâna tre­cută.

Adică, experții Comisiei de la Veneția nu pot co­menta la acest moment decât pe chestiuni de principiu, egal aplicabile oricărei țări: coerență, re­gla­rea și calibrarea corectă a pu­terilor în stat, astfel încât să existe atât echilibru, cât și un control reciproc. Pe scurt, ge­neralități care pot fi găsite în orice curs decent de drept cons­tituțional și pentru care e un pic penibil să apelezi la experți internaționali. Rolul ex­pertului este acela de a ex­plica lucruri complexe, de a analiza opțiuni mari și implicațiile pe care acestea le-ar pu­tea avea asupra unui stat, nu de a explica principiile de bază ale dreptului consti­tu­țio­nal.

Nu reușesc să înțeleg de ce în aceste dez­ba­teri nu se folosește raportul deja elaborat de Comisia prezidențială cu privire la modificarea Constituției. Este exact tipul de document des­pre care vorbește domnul Pîrvulescu – o foa­ie de parcurs care include opțiuni diverse ca­re pot fi utilizate în funcție de regimul politic pe care decidentul, politic și el, îl va alege. Acel raport poate fi îmbunătățit, astfel încât să includă și sugestiile pe care Forumul Cons­tituțional le-a colectat până acum din țară. Nu înțeleg – mă rog, dincolo de orgolii și am­biții personale – de unde aplecarea asta spre a relua munca deja făcută de alții, în loc să cons­truiești pe ea.

Atât premierul, cât și expertul Hamilton s-au arătat surprinși de propunerile domnului Chi­u­ariu, care sugera instituirea a două niveluri de activitate a Curții Constituționale, care să permită atacarea unora dintre deciziile Curții luate la primul nivel în fața celui de-al doilea nivel. Ambii au arătat că un astfel de model nu mai există nicăieri în lume și că ar com­plica lucrurile în mod excesiv. Un îndemn la precauție a fost lansat de către Comisia de la Veneția și în chestiunea sancționării jude­cătorilor: „Ideea ca judecătorii să fie sanc­ţio­naţi atunci când emit decizii eronate este una foarte proastă, pentru că, atâta timp cât judecătorii acţionează corect şi cu bună-cre­dinţă, este foarte important, din punct de ve­dere al independenţei acestora, să nu fie sanc­ţionaţi pentru o decizie luată care nu este agreată de alţii. (…) Cred că judecătorii europeni vor fi îngrijoraţi de o astfel de idee. (…) Pericolul este că, dacă vrem un astfel de sistem, atunci judecătorii vor deveni foarte pre­cauţi, atenţi, conservatori şi astfel întregul sistem al justiţiei ar avea de suferit, fiindcă acesta depinde de faptul că oamenii ştiu că judecătorii vor lua o decizie corectă în cazul lor, vor asculta dovezile fără a lua apărarea unei părţi sau a alteia. Asta înseamnă, de fapt, independenţa justiţiei“.

O altă idee discutată a fost aceea a po­si­bi­li­tății de a sechestra, confisca și valorifica ave­rile dobândite nelegal. Premierul s-a plâns că nu se pot valorifica bunurile confiscate. Dacă, într-adevăr, există probleme, atunci pre­mie­rul ar trebui să privească înspre instituții, pentru că încă de anul trecut a intrat în vi­goare legea care le permite să înstrăineze, în anumite condiții, bunurile sechestrate chiar pe parcursul procedurii judiciare, adică înainte de obținerea unei decizii definitive. Procedura este utilizată pretutindeni în Uniunea Eu­ro­peană, în acest moment fiind în discuție noua directivă europeană privind confiscarea și sechestrarea bunurilor obținute din infracțiuni – raportul pe această directivă a fost întocmit de Monica Macovei și aprobat săptămâna trecută. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist, să pri­vești cum PDL joacă acum exact rolul pe care PSD îl juca la anterioara discuție pe tema modificării Constituției pe chestiunea pro­prietății. Și e cu atât mai trist cu cât, precum se vede, mesajul PDL este complet diferit pe plan extern și pe plan intern. Dacă privim spre PSD, trebuie spus că anterioara mo­di­ficare a articolului 44, alineatele 8 şi 9, pro­pusă de premierul Boc a fost criticată intens la acel moment de PSD și blocată de Curtea Constituțională, fapt invocat cu aplomb și de reprezentantul PNL, Tudor Chiuariu. E un pro­verb care spune că cine sapă groapa altuia ca­de singur în ea.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Deci doamna chiar nu intelegeti de ce nu se iau in considerare concluziile comisiei prezidentiale a lui Basescu? Hai nu zau?

  2. 1. „Pericolul este că, dacă vrem un astfel de sistem, atunci judecătorii vor deveni foarte pre­cauţi, atenţi, conservatori şi astfel întregul sistem al justiţiei ar avea de suferit, fiindcă acesta depinde de faptul că oamenii ştiu că judecătorii vor lua o decizie corectă în cazul lor, vor asculta dovezile fără a lua apărarea unei părţi sau a alteia.”
    Recunosc, nu inteleg! Ce anume este rau in faptul ca judecatorii ar deveni foarte precauti, respectand litera legii in loc sa ia decizii dupa cum bate vantul? Si de ce credeti ca responsabilizarea ii va impiedica sa ia o decizie corecta, sa asculte dovezile etc.?
    Prectica arata ca, in absenta responsabilitatii, judecatorii iau de multe ori decizii aberante si vadit partinitoare. Desigur, exista posibilitatea de recurs dar cine este responsabil pentru prejudiciul creat cetatenilor obligati sa piarda timp si bani cu „escaladari” interminabile ale proceselor?
    Mai mult, palmaresul dezastruos al Romaniei la CEDO arata clar ca fara o responsabilizare a judecatorilor nu va exista justitie in aceasta tara, si nu vad logica si etica solutiei ca aceste greselile unora sa fie suportate de bugetul statului (adica din banii tuturor).

    2. „Dacă, într-adevăr, există probleme, atunci pre­mie­rul ar trebui să privească înspre instituții, pentru că încă de anul trecut a intrat în vi­goare legea care le permite să înstrăineze, în anumite condiții, bunurile sechestrate chiar pe parcursul procedurii judiciare, adică înainte de obținerea unei decizii definitive.”
    Puteti explica modul in care este compensat proprietarul, in cazul in care decizia definitiva arata ca bunurile „instrainate” au fost dobandite in mod legitim? De exemplu, ce se intampla in aceste conditii cu o proprietate confiscata si valorificata de catre stat: se anuleaza vanzarea si se despagubeste cumparatorul? Se despagubeste fostul proprietar?
    Este evident ca o astfel de masura deschide calea abuzurilor, mai ales in conditiile in care judecatorii nu au responsabilitatea deciziilor emise.

    Speram ca noua Constitutie sa intareasca protectia cetatenilor fata de abuzurile statului. Se pare ca nu este cazul, ba char dimpotriva!

    Cumplita diferenta intre „We the People of the United States…” si „Noi, politrucii supusi UE…”!

  3. Adevarat,dna L.Stefan,proverbul pe care-l citati se verifica o data in plus in contextul analizei dvs,ba mai mult,as fi tentata sa spun ca sapatul gropii celuilalt este o practica atat de curenta,incat tara noastra a devenit o mare gaura din care nu stiu cum putem iesi…?dar in nici un caz continuand sa sapam!
    Orice stat din lume,confruntat cu o trauma comparabila cu perioada noastra de dictatura comunista,a cunoscut o perioada de tranzitie catre democratie,tulbure,dificila din punct de vedere economic,si balbaita politic,care a dezbinat societatea si a multiplicat problemele in loc sa le rezolve…
    Acestea fiind spuse,care „e mersul” in Ro,incotro ne indreptam si cum explicam copiilor nostri ca pentru viata lor de azi a fost necesara o revolutie,cum ne justificam…?

    Ce credibilitate pot avea politicienii de la putere,atunci cand,dincolo de orgolii si ambitii personale nu par sa mai fie motivati de altceva…?si actualele „dezbateri” pe marginea modificarii Constitutiei sunt o dovada suplimentara ca INTERESUL NATIONAL nu este prioritar…,n-are cum sa fie pentru niste indivizi care deja ca nu prea stiu „ce ce se mananca”?

    Dna L.Stefan,apreciez fiecare din declaratiile si analizele dvs,integritatea si competenta de care dati dovada,regret insa ca aceste calitati nu se transmit si prin „permeabilitate sau vase comunicante”,asa cum pare ca se intampla cu mediocritatea si coruptia…nu stiu cum sa definesc mai clar fenomenul la care asistam!???
    Altfel nu-mi explic cum,un popor demn,mandru si competent,cu bun simt inascut si minte agera,se poate lasa manipulat de o mana de incompetenti,corupti si aroganti!?

  4. „Comisia juridica din Senat a aprobat, marti, propunerea legislativa care reduce cvorumul la referendumuri la 30% din numarul alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente”.

    Aceasta decizie nu este antidemocratica. Referendumul este o forma a democratiei participative asa ca este incorect sa reduci pragul de validare sub 50%. Daca se prezinta mai putin de jumatate dintre cetatenii cu drept de vot, acest lucru poate sa insemne si un boicot, care este tot o forma de exprimare a vointei cetatenilor, in cazul in care nici o varianta care ar putea rezulta in urma validarii referendumului nu este acceptabila (in opinia celor care boicoteaza referendumul).

    • Solutia corecta este validarea referendumului doar daca se prezinta 50% + 1 din totalul cetatenilor cu drept de vot.

      EXEMPLU: Doriti ca Elvetia sa intre in UE sau in CSI? Majoritatea elvetienilor vor dori ca Elvetia sa ramana independenta, insa acest raspuns nu se gaseste intre cele posibile, avand in vedere enuntul referendumului. Daca cei care doresc independenta Elvetiei sunt majoritari (de ex. 66%), atunci ei pot sa boicoteze referendumul, daca pragul de validare este de 50% + 1. Daca pragul de validare este 30% si exista 31% dintre cetateni care doresc sa adere la UE, iar acestia se prezinta la vot (votand aderarea), atunci vointa majoritatii cetatenilor va fi nesocotita printr-un artificiu legislativ nedemocratic.

      P.S. Este un exemplu artificial, insa ilustreaza ideea pe care am enuntat-o fara sa starneasca patimi.

      • Stimate domn exemplul pe care il dati denota rea credinta. Nu asa se formuleaza o intrebare la un referendum dupa cum foarte FOARTE bine stiti. Referendumurile se formuleaza cu intrebari clare cu DA sau NU ca raspuns. Doriti ca Elvetia sa intre in UE (DA/NU) si eventual o a doua intrebare: Doriti ca Elvetia sa intre in CSI (DA/NU). Evident ambele intrabari pot fi respinse de majoritate.

        Daca vreti sa ducem aberatia pana la capat conform logicii dvs de spin doctor hai sa ne inchipuim un referendum care suna asa: „Nu-i asa ca nu vreti sa aderam la CSI?”. Si daca nu vin 50%+1 la vot ce facem? Ca dupa logica dvs. intrebarea e respinsa prin neprezentare, deci negata. Ergo poporul vrea in CSI…

        • Corect, dar in Romania nu se aplica regulile bunului simt. Va amintiti intrebarea la referendumul pentru repornirea mineritului din Apuseni?

          „Sunteti de acord cu repornirea mineritului in Muntii Apuseni si a exploatarii de la Rosia Montana?”

          Normal ca marea majoritate lumea doreste repornirea mineritului, e o sursa de venit pentru multa lume, insa nu in orice conditii. Obiectul dezbaterii aprinse de la Rosia Montana nu e neaparat repornirea minerului ci in ce conditii se exploateaza (metode de utilizare – cianuri in cazul de fata -, si altele).

          Aici daca raspunzi cu NU inseamna ca nu doresti aceasta industrie prezenta acolo, daca raspunzi cu DA inseamna ca o doresti indiferent de consescinte. Daca nu te prezinti inseamna ca ori nu te intereseaza, ori nu esti de acord cu intrebarea. Cu astia care nu sunt de acord cu intrebarea ce facem? Cum le luam in considerare opinia?

        • Poate ca exemplul meu nu a fost cel mai fericit, insa am vrut sa arat ca exista cazuri in care raspunsul cu NU sau DA este unul care nu tine cont de toate implicatiile posibile, dupa cum bine a aratat si Alex in comentariul de mai sus. In acest caz este obligatoriu sa existe si a treia varianta, adica boicotul.

          Nu se poate merge pe supozitia ca politicienii sunt de buna credinta si nu vor profita de anumite dorinte „arzatoare” ale unei majoritati fragile pentru a le supune la vot „la pachet” cu altele masuri nedorite (insa considerate mai putin importante de catre acea majoritate), printr-un vot global pentru tot „pachetul”. Aceasta tehnica reprezinta un santaj. Nu votezi tot „pachetul”, castiga „opozitia” minoritara, insa suficienta ca sa valideze un referendum care are un prag de validare de 30o%. Pentru a evita un astfel de scenariu nedemocratic este nevoie de o majoritate de 50% + 1, care sa ofere sansa unui boicot eficient.

          • Un exemplu de vot „global” la care faceam referinta in argumentatia de mai sus este votul pentru validarea Constitutiei, care valideaza „la pachet” multe reglementari disparate, de importanta si dezirabilitate (pozitiva sau negativa) diferite. In acelasi timp, pot exista modificari esentiale pentru cetateni care nu se regasesc in varianta propusa de catre politicieni.

    • Comisia de la Venetia, precum si bunul simt nu achieseaza la argumentatia dvs.

      Daca exista cetateni care nu sunt de acord cu referendumul ei pot sa il respinga foarte democratic VOTAND IMPOTRIVA, nu boicotand.

      Ca sa citez din opina Comisiei de la Venetia, pragul de participare la referendum ESTE NEDEMOCRATIC pentru ca face ca cetatenii care nu voteaza din diverse motive sa voteze de facto IMPOTRIVA, desi poate ca nici nu au luat la cunostinta despre subiect sau doresc sa se abtina. Repet asta nu spun eu ci Comisia de la Venetia.

      • Nu exista posibilitatea de a vota „impotriva” la unele tipuri de alegeri (ex. parlamentare – votezi pentru A sau B sau anulezi buletinul de vot, dar nu ai optiune „nici A nici B”), asa ca pentru consistenta ar trebui ca orice alegeri sa necesite minim 50% +1 vot pentru. 50%+1 din 30% e un mod derizoriu de a alege ceva, inseamna ca desi e evident ca ceva e in neregula nu se vrea o solutie, ci o carpeala. Orice decizie care nu e luata de 50%+1 din cei cu drept de vot e minoritara si nereprezentativa, inseamna ca e o decizie proasta.

        • inclusiv alegerea presedintelui?

          de ce e democratic rezultatul unui referndum doar daca voteaza 50%+1, de vreme ce niciodata n-au participat 100% cei cu drept de vot? Intotdeauna vor exista 30-40% pe care nu-i intereseaza subiectul, carora le e indiferent rezultatul. Si atunci ar fi foarte democratic ca doar intre cei interesati sa se decida, indiferentii nemaiputand fi „cooptati” pe neintrebate de o parte sau de alta. Iar jumatate plus 1 din 60% e exact 30%+1. Democratic!
          Poate ca procentul e prea mic, veti spune. Se poate, dar asa se stimuleaza prezenta la vot, iar nu boicotul. Pentru intrebari manipulatoare sau cumulative se poate consulta o instanta a.i. ele sa fie evitate, dar nu se poate folosi argumentul ca sa respingi un anumit cvorum.

          • Asa cum in viata nu este totul „alb” sau „negru” (exista si „gri”), tot asa si la votul pentru referendum exista cazuri in care raspunsul cu NU sau DA nu acopera toate implicatiile posibile. In momentul in care faci o lege cu acelasi prag pentru toate referendumurile, trebuie sa ai grija ca pragul ales sa nu faca posibil un rezultat nedemocratic, indiferent de tipul de referendum.

            EXEMPLE unde raspunsul cu NU sau DA poate duce la rezultate nedemocratice:

            ALEX: Va amintiti intrebarea la referendumul pentru repornirea mineritului din Apuseni?

            „Sunteti de acord cu repornirea mineritului in Muntii Apuseni si a exploatarii de la Rosia Montana?”

            Normal ca marea majoritate lumea doreste repornirea mineritului, e o sursa de venit pentru multa lume, insa nu in orice conditii. Obiectul dezbaterii aprinse de la Rosia Montana nu e neaparat repornirea minerului ci in ce conditii se exploateaza (metode de utilizare – cianuri in cazul de fata -, si altele).
            Aici daca raspunzi cu NU inseamna ca nu doresti aceasta industrie prezenta acolo, daca raspunzi cu DA inseamna ca o doresti indiferent de consescinte. Daca nu te prezinti inseamna ca ori nu te intereseaza, ori nu esti de acord cu intrebarea. Cu astia care nu sunt de acord cu intrebarea ce facem? Cum le luam in considerare opinia?

            SAU:

            Nu se poate merge pe supozitia ca politicienii sunt de buna credinta si nu vor profita de anumite dorinte „arzatoare” ale unei majoritati fragile pentru a le supune la vot, „la pachet” cu altele masuri nedorite (insa considerate mai putin importante de catre acea majoritate), printr-un vot global pentru tot „pachetul”. Aceasta tehnica reprezinta un santaj. Nu votezi tot „pachetul”, castiga „opozitia” minoritara, insa suficienta ca sa valideze un referendum care are un prag de validare de 30%.

            SOLUTIA:

            Pentru a evita astfel de scenarii nedemocratice este nevoie de o majoritate de 50% + 1, care sa ofere sansa unui boicot eficient (din partea unei majoritati care nu doreste nici votarea si nici respingerea referendumului, ci doreste reformularea lui). Reformularea referendumului (optiunea majoritatii) devine imposibila daca „opozitia” minoritara valideaza referendumul (30% + 1) prin neprezentarea majoritatii la vot.

            • Sofisme…

              „Referendumul” cu mineritul nu a avut un caracter oficial din cate stiu. Evident ca o astfel de formulare nu ar putea trece de CCR si alte filtre.

              Chestiunea cu „pachetul” nu o inteleg, Daca o parte a „pachetului” nu va convine votati domnule impotriva. Daca nu sunteti in majoritate, asta este, inseamna ca nu sunteti in majoritate. Pana la urma e democratie si democratia se exprima prin vot nu prin „boicot”. Si apropo de optiuni, cum ramane cu optiunea mea de a ma abtine? Un prag nerezonabil ma impiedica sa ma abtin, practic imi contabilizeaza absenta la NU, desi nu asta e optiunea mea. Chestiunea cu boicotul e ca aduna in tabara NU si pe cei fara de voie,nu numai pe boicotarzi asta e problema.

            • Am inteles deja argumentul dvs privind cea de-a treia posibilitate. Dar asta nu inseamna oare ca o favorizam tocmai pe aceasta, insumand la „boicotanti” si pe dezinteresati? De ce ar fi mai democratica atunci varianta gri? Mie mi se pare ca n-ar prea fi.
              Traim intr-o lume care se digitalizeaza incontinuu, gradientul devenind tot mai fin pentru a mima varianta analoaga (gri). Astfel reuseste codul binar sa rezolve toate problemele de care omul se loveste. De ce n-ar putea atunci si un referendum sa rezolve lucrurile in acelasi mod?! In locul unor intrebari cumulative, precum cea din din exemplul pentru care insistati, ar putea exista doua sau mai multe intrebari la referendum. Cum intrebarea/ile e/sunt publicata/e inaintea evenimentului plebiscitar, ar fi suficient timp ca intrebarea sa fie amendata de vreo instanta juridica, independenta deci.

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              1. Iti place sa ne manipulezi. Crezi ca daca postulezi ca „este evident ca o astfel de formulare nu ar putea trece de CCR si alte filtre”, noi te vom crede „pe cuvant”.
              2. Cred ca intelegi foarte bine „chestiunea cu pachetul”, altfel nu o catalogai ca sofism.
              3. Eu spuneam ca: „politicienii … vor profita de anumite dorinte «arzatoare» ALE UNEI MAJORITATI”, asa ca concluzia ta: „daca NU SUNTETI IN MAJORITATE, asta este, inseamna ca NU SUNTETI IN MAJORITATE” este una de rea credinta (manipulatoare).
              4. Alta manipulare este atunci cand te intrebi: „cum ramane cu optiunea mea de a ma abtine? Un prag nerezonabil ma impiedica sa ma abtin, practic imi contabilizeaza absenta la NU, desi nu asta e optiunea mea”. Optiunea ta nu este NU insa in mod evident ea nu este nici DA, pentru ca atunci te-ai prezenta la vot sa ti-o exprimi. Daca optiunea ta nu este nici NU nici DA, ea se incadreaza la „a treia cale” (nici NU nici DA). Din acest punct de vedere nu exista nici o diferenta practica intre a te abtine si a boicota referendumul. Boicotul nu inseamna NU (asa cum incerci sa ne manipulezi) ci a treia cale: nici NU nici DA, la fel ca si „abtinerea”. Din acesta perspectiva, tocmai un prag mai mic de 50% + 1 „te impiedica sa te abtii” cu succes (daca cei care se abtin sunt in majoritate), la fel cum poate impiedica si un boicot efectiv.
              5. O ultima manipulare o faci atunci cand afirmi: „democratia se exprima prin vot nu prin boicot”. Tocmai asta demonstram in argumentatia mea, faptul ca atunci cand nu exista varianta unui boicot eficient (prin micsorarea pragului sub 50% +1), este posibil un rezultat nedemocratic.

            • @ Hantzy

              1. In justitie exista un principiu, atunci cand dovezile nu sunt „dincolo de orice indoiala”: decat sa condamni un om nevinovat, mai bine lasi un vinovat in libertate. Nu vom sti niciodata cati dintre cei care nu voteaza sunt „dezinteresati” si cati vor sa boicoteze referendumul. Dar daca cei care vor sa boicoteze reprezinta peste 50% din totalul cetatenilor cu drept de vot? In acest caz vom „condamna un nevinovat”. Dupa cum spuneam mai sus, pentru a evita astfel de scenarii nedemocratice este nevoie de o majoritate de 50% + 1.
              2. Atunci cand vorbim despre „codul binar”, programatorul nu poate nici sa greseasca nici sa triseze deoarece programul rezultat isi va intrerupe executia prin afisarea unei erori. Nu avem aceiasi situatie si in cazul „programarii” unui referendum de catre politicieni.
              3. In cazul votarii unui „pachet” nu este vorba (obligatoriu) despre „intrebari cumulative”. De exemplu, atunci cand se voteaza „la pachet” (cu NU sau DA) toate modificarile aduse Constitutiei. De asemenea, modificarile la Constitutie pot sa fie valabile din punct de vedere juridic insa poate sa existe un mix de modificari dezirabile si indezirabile. Cam la fel cu o practica din timpul comunismului: vrei sa cumperi carne, trebuie sa cumperi un pachet in care pe langa carne esti obligat sa cumperi si sare.

            • Nu manipulez nimic. Atunci cand raspunsul e DA sau NU, nu exista o „a treia cale”. Care ar fi aia ma rog? Da, dar un pic de nu? Sa se revizuiasca primesc dar sa nu se schimbe nimic? Abtinerea nu inseamna o a treia cale. Inseamna ca nu vreau sa ma pronunt. Poate nu sunt suficient informat si ii las pe cei informati sa decida. Poate nu imi pasa despre subiect si, din nou, ii las pe altii sa decida. Sau o mie de alte motive. Dar nu inseamna ca vreau „o a treia cale”. Daca vreau „o a treia cale”, care in mod clar nu e calea DA, atunci votez NU. Pentru ca orice „cale”, a doua a a treia a n-a, in mod evident nu e calea propusa spre aprobare la vot. Deci votez NU daca vreau altceva, nu ma abtin.

              Din nou nu inteleg care e problema cu pachetul. Daca o majoritate fragila sau nu (majoritatile n-au ordine de marime in democratie) aproba prin vot un pachet de masuri inseamna ca asta e vointa majoritatii si punct. Daca unii vor A din pachet dar nu vor B, sa voteze NU. Daca nu sunt majoritari iar nu inteleg de ce au dreptul sa isi impuna vointa, minoritara, adaugandu-si nedemocratic si voturile celor care se abtin. Repet se abtin nu aleg o a treia cale sau alte bazaconii.

            • Cetatene,
              1. NU intereseaza pe nimeni CINE intentioneaza sa boicoteze si CINE e dezinteresat. Deci principiul din justitie n-are aplicabilitate in acest caz. Stim insa cu precizie ca exista dezinteresati, chiar cu mai multa precizie decat stim ca exista „boicotanti”. Si atunci de ce sa nu luam in considerare existenta lor? Pare ca doriti insa sa facem o regula pentru cazuri teoretice, exceptionale, extrem de improbabile. Desi ele sunt acoperite de varianta cu cvorum de 30%. De exemplu, daca exista 50% + 1 care doresc sa boicoteze, alaturat celor 40% dezinteresati, s-ar obtine o prezenta de maxim 10% la referendum, iar boicotul a reusit. Vedeti dara ca varianta propusa va apara inclusiv intentia de boicot?!
              2. Eroarea rezultata in urma unui program in care 0 si 1 nu acopera toate posibilitatile existente se rezilva prin finetea gradientului, asa cum spuneam. Daca pixelii monitorului sunt prea mari, atunci DA s-ar putea sa se confunde cu NU.
              3. Asa cum puneti problema, orice intrebare e cumulativa. Legea fundamentala e un text, cu legaturi stranse intre diferitele paragrafe ale sale, iar aprobarea se poate face numai in bloc. Nu e aceeasi chestie ca atunci cand, mascata de o intrebare a carei rezonanta e foarte probabil sa fie pozitiva, se incearca obtinerea aprobarii unei teme nepopulare.
              In fond, in cazul Constitutiei, ce rezultat ar avea boicotul? Ca ea sa nu ffie aprobata, desigur. Deci ar fi inclusa intr-una dintre cel doua optiuni de pe buletinul de vot, neexistand o a treia (cea gri), asa cum solicitati dumneavoastra. Exista insa riscul ca, desi cei care boicoteaza sunt, foarte probabil, o minoritate, ei sa determine astfel neaprobarea legii. Probabilitatea e mult mai mare sa rezulte astfel, decat ca exista 50%+1 „boicotanti” si niciun dezinteresat, asa cum sustineti.
              Deci pragul cvorumului trebuie neaparat coborat. Putem discuta doar despre cuantumul sau.

            • @ Hantzy

              1. Cum adica „NU intereseaza pe nimeni CINE intentioneaza sa boicoteze si CINE e dezinteresat”? Ii intereseaza tocmai pe cei care boicoteaza, si in exemplul meu se presupune ca acestia sunt majoritari! Aceasta afirmatie arata ca sunteti „blocat in proiect”, ca nu va intereseaza argumentele mele ci raspundeti propriilor argumente. Acest lucru se vede si din faptul ca ignorati exemplul dat de mine, si in loc sa il contraziceti cu argumente, propuneti un alt exemplu care corespunde „proiectului” dvs.

              2. Nu ati inteles nimic di argumentul meu. In viata reala nu este vorba de „finetea gradientului” ci de „finetea manipularii”.

              3. Spuneti ca: „legea fundamentala e un text, cu legaturi stranse intre diferitele paragrafe ale sale”. GRESIT! Doar o interpretare fortata (rauvoitoare) a diferitelor paragrafe poate duce la aceasta concluzie. De exemplu, ce „legaturi stranse” exista intre textul „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil” si textul „caracterul licit al dobandirii (averii) se prezuma”? Aici poate fi un foarte bun exemplu cand „mascata de o intrebare a carei rezonanta e foarte probabil sa fie pozitiva” (pentru romani) se incearca mentinerea in Constitutie (prin omiterea eliminarii) a textului „caracterul licit al dobandirii (averii) se prezuma” (care nu se regaseste in constitutia nici unei tari cu democratie consolidata), eliminare nedorita de multi „profitori ai tranzitiei” care nu isi pot justifica averile.

              Exemplul cu Constitutia este doar unul dintre multele cazuri care pot sa apara si la care nici nu ne gandim in momentul de fata. Legea trebuie sa fie astfel formulata incat sa aiba o acoperire cat mai mare, sa nu fie nevoie sa o tot amendam, pe masura ce apar cazuri la care „nu ne-am gandit” (titpic romanesc).

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              L-ai citit pe Caragiale! Acum inteleg de unde ai invata „logica”: de la Farfuridi.

              Afirmatiile tale:
              1. „Atunci cand raspunsul e DA sau NU, NU EXISTA O A TREIA CALE”.
              2. „Daca vreau O A TREIA CALE, care in mod clar nu e calea DA, atunci VOTEZ NU”.
              3. „Abtinerea nu inseamna o a treia cale. Inseamna ca nu vreau sa ma pronunt”.

              ANALIZA:

              1. Din afirmatia 1. rezulta ca „atunci cand raspunsul e DA sau NU” exista DOAR doua „cai”.
              2. In afirmatia 2. te contrazici singur. Daca votezi NU inseamna ca se aplica varianta 1. care spune ca „atunci cand raspunsul e DA sau NU (raspunsul tau este NU, deoarece ASA AI VOTAT), NU EXISTA O A TREIA CALE”, dupa crea afirmi ca raspunsul NU se aplica si pentru „O A TREIA CALE” (care spuneai ca nu exista atunci cand „raspunsul e DA sau NU”).

              Te rog sa te hotarasti, nu aplica logica lui Farfuridi.

              3. Pe langa erorile de logica pe care le faci, incerci sa ne si manipulezi. In cazul in care exista un vot pentru un „pachet” de masuri, boicotul INSEAMNA A TREIA CALE, deoarece pentru anumite articole as vota cu DA iar pentru altele as vota cu NU. Votand tot pachetul cu DA inseamna ca votez cu DA si articolele la care as vota cu NU. Votand tot pachetul cu NU inseamna ca as vota cu NU si articolele pe care le-as vota cu DA. In mod evident nu pot sa votez nici cu DA nici cu NU fara ca sa fac compromisuri (pe care nu doresc sa le fac). Daca exista o majoritate (ex. 60%) care ar vota ca si mine si care ar dori sa boicoteze referendumul, atunci, in cazul unui prag de 30%, aceasta majoritate ar fi infranta de o minoritate de 31% care care s-ar prezenta la vot si ar vota (cu DA sau NU), votand inevitabil cu DA anumite articole la care majoritatea ar fi votat cu NU, SAU/SI votand cu NU anumite articole la care majoritatea ar fi votat cu DA. Datorita pragului de 30%, minoritatea ar bate majoritatea, ceea ce este nedemocratic. Pentru ca majoritatea sa poate sa faca un boicot eficient, pragul trebuie sa fie de 50% + 1, adica sa aiba exact aceiasi valoare (numerica) cu valoarea care defineste „majoritatea”.

            • 1. Nu stiusem ca interesul celui care boicoteaza trebuie express protejat, ca prevaleaza interesului celorlalti, a.i. sa stie CINE voteaza si CINE nu. Cel mult CATI, dar asta suna deja a premeditare, care-mi intareste mie argumentul ca ei doresc sa-i numere pe cei indiferenti laolalta. Or fi si procurori DNA printre ei, mai stii?!
              Gresiti: am raspuns punctual exemplului dumneavoastra in care presupuneti ca cei care boicoteaza ar fi majoritari, desi presupunerea e cam fantezista: nici la cel mai populist referendum, chiar si programat simultan cu alegerile prezidentiale, nu s-au prezentat la urne nici macar 60% dintre cei cu drept de vot. Si nu a fost atunci nici un indemn la boicot. Sunt foarte indreptatit sa cred ca vor fi intotdeauna cel putin 40% dezinteresati. la care daca am adauga fie si numai 10% persoane care boicoteaza, evident acestia ar fi avantajati, desi sunt in minoritate. Iar a propos, a fi indiferent la un referendum nu e nici macar contraventie, asa ca pentru ce am aplica vreo „prezumtie de vinovatie”, caci asta e principiul care-l enuntati ininterventia anterioara?
              2. Oricum e vorba de finete.
              3. Am senzatia ca doriti sa faceti legi pentru situatii teoretice. Ca si cum cineva de la Protectia animalelor ar dori o lege pentru oile cu cinci picioare, pentru ca ar fi existat, cica, odata o astfel de oaie.

            • @ Hantzy

              1. Se pare ca intelegeti democratia intr-un mod foarte „original”. „Interesul celui care boicoteaza” este de fapt interesul unor cetateni egali in drepturi cu toti ceilalti cetateni. „Cei care boicoteaza” nu sunt cetateni „de mana a doua”.
              2. Se pare ca si logica dvs. este una „originala”, cu argumente de genul: „presupunerea e cam fantezista”, „nici la cel mai populist referendum”, „sunt foarte indreptatit sa cred ca vor fi intotdeauna cel putin 40% dezinteresati”. Cum se impaca acest tip de „logica” cu logica „codului binar” si cu „finetea” (precizia) pe care o presupune aceasta? Greu de inteles.
              3. Orice situatie este „teoretica” pana in momentul in care se „materializeaza” in practica. Si situatia in care 63,87% voteaza DA, 23,42% voteaza NU, si 12,71% nu se prezinta la vot este tot una teoretica, pana in momentul in care un astfel de rezultat apare in practica. Aceasta situatie nu are probabilitate mai mare de realizare decat situatia „teoretica” prezentata de mine. Tot o chestiune de logica, disciplina la care se pare ca aveti niste dificultati de intelegere.

            • Sincer pentru un spin doctor esti slabut.

              Te faci ca nu intelegi chestiuni de logica binara de nivel de liceu. Penibil. Poate pe o vanzatoare de alimentara o poti prosti ca la celebra intrebare „Am fundul mare?” se poate raspunde si cu altceva decat DA sau NU. Ca exista o „a treia cale”… Nu exista. Ori il ai ori nu il ai.

              Iar in ceea ce priveste paragraful al doilea din raspunsul tau, dai impresia ca te crezi singurul destept intro lume de prosti pe care ii poti aburi cu fraze lungi si complicate. NU e cazul. daca exista o majoritate de 60% care gandeste ca si tine adica nu ii convine o parte din pachet aceasta majoritate nu trebuie sa apeleze la nici un boicot, poate foarte bine sa voteze NU si cu asta basta.

              Las-o balta, toata vrajeala asta incalcita are un scop destul de evident. Sunteti o minoritate care vreti sa va impuneti vointa adaugand la voturile voastre pe cei foarte multi care traditional in orice fel de alegeri se abtin de la vot. Asta e tot si nu e nimic democratic in demersul vostru.

            • Cetatene, incep sa devin nerabdator: d-ta citesti cu atentie? Eu nu am scris ca interesul celor ce boicoteaza nu trebuie protejat, ci sugeram doar ca nu trebuie protejat in mod expres, ca nu prevaleaza interesului celorlalti. Acum e clar?
              Sorry, dar pentru ca, asa cum spuneam, nu mai am rabdare sa citesc si restul.
              O duminica placuta!

            • @ Hantzy

              Imi dau seama ca vorbesc la pereti. Totusi, iti voi explica inca o data, ca la scoala.
              Un prag de 50% + 1 (care face imposibila aparitia unui rezultat nedemocratic, ca si cel prezentat de mine), nu ii „protejeaza in mod expres” pe cei care boicoteaza ci „protejeaza in mod expres” principiile democratice, in asa fel incat sa nu existe nici o posibilitate ca o minoritate sa poata bate o majoritate (indiferent ca ne place sau nu optiunea majoritatii). Dimpotriva, daca pragul ar fi mai mic de 50% + 1, o minoritate care voteaza cu DA poate sa fie „protejeaza in mod expres”, in cazul in care bate o majoritate care doreste sa boicoteze (minoritatea este discriminata pozitiv). Deci este exact invers decat prezinti tu situatia. Pragul mai mic de 30% + 1 poate sa creeze situatii in care o minoritate este „protejata in mod expres”.

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              Nu stiu cum as putea sa raspun unui individ care aduce argumente de felul: „poate pe o vanzatoare de alimentara o poti prosti ca la celebra intrebare: am fundul mare?”, „raspunsul tau, dai impresia ca te crezi singurul destept intro lume de prosti pe care ii poti aburi cu fraze lungi si complicate”. Probabil ca ar trebui sa raspund: „este nevoie sa ai un IQ peste un anumit prag, pentru ca sa intelegi «frazele lungi si complicate». Daca nu treci de acel prag, ar fi indicat sa nu te angajezi in dezbateri in care apar astfel de fraze”.
              La concluzia ta ca „daca exista o majoritate de 60% care gandeste ca si tine adica nu ii convine o parte din pachet aceasta majoritate nu trebuie sa apeleze la nici un boicot, poate foarte bine sa voteze NU” (atunci cand eu iti explic clar de ce un boicot are finalitate diferita decat un vot cu NU), iti voi spune ca doar in „Epoca de Aur” se dadeau „indicatii pretioase” cum ar trebui sa voteze cetatenii. Se presupune ca Romania de astazi este o democratie. Sau poate ma insel eu?!

              P.S. „Apreciez” faptul ca, desi ai ramas fara argumente, ai pastrat totusi limbajul la un nivel „academic”: „Las-o balta, toata vrajeala …”

            • Am coborat nivelul discutiei de la „academic” la „strada” de nervi. Ma enerveaza cand cineva ma prosteste in fata cu sofisme penibile gen „nu vrei DA dar nu vrei nici NU”.

              Nu ai explicat deloc clar ca un boicot are alta finalitate decat un vot de NU. Pentru ca evident nu are. Ambele, duc la exact acelasi rezultat: respingerea referendumului.

              Asa pentru ilustrarea absurdului:

              In cazul unui prag de 50% +1 participare se ajunge la urmatoarea situatie:

              Un referendum unde 26% din cetatenii cu drept de vot voteaza DA, 25% voteaza NU si 49% se abtin trece si se aplica.

              Un altul unde 49% voteaza DA, 2% boicoteaza si aceeasi 49% se abtin este respins.

              Am incheiat discutia ca nu are sens.

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              Ceea ce faci cand spui ca: „ambele, duc la exact acelasi rezultat: respingerea referendumului” este o manipulare ceva mai subtila decat ma asteptam dupa protestul tau fata de folosirea „frazelor lungi si complicate”.

              1. Atunci cand o majoritate (care ar fi dorit boicotul datorita unor articole din „pachet”, nu tuturor articolelor) voteaza cu NU pentru tot „pachetul”, mesajul sau este clar: NU suntem de acord cu NICI UNA dintre masurile pe care le-ati supus votului. Nu mai veniti cu nici una dintre aceste propuneri! (majoritatea intra „nediferentiat” in aceeasi categorie statistica cu minoritatea care respinge TOATE articolele din „pachet”). In acest fel, majoritatea, care dorea ca UNELE dintre aceste masuri sa fie adoptate, pierde DEFINITIV o a doaua sansa.
              In momentul in care majoritatea boicoteaza referendumul, aceasta isi face cunoscuta public pozitia (APARE SEPARAT IN STATISTICA – SONDAJE) astfel incat cei care au propus referendumul stiu exact care sunt masurile dorite si care nu. Tocmai aici este diferenta dintre cei dezinteresati de referendum si cei care boicoteaza. Nu exista boicot decat in momentul in care cei care boicoteaza isi fac cunoscuta pozitia, in caz contrar ei fiind doar alti cetateni dezinteresati de referendum.

              2. Aplici din nou o logica de tip Farfuridi.
              In cele doua exemple prezentate de tine nu ne spui si care este PRAGUL necesar pentru ca referendumul sa fie validat, spui doar „50% +1 PARTICIPARE”. In aceasta situatie nici macar Einstein nu ar fi putut sa ne spuna daca referendumul este validat sau nu, insa tu ai scos raspunsul „din palarie”.
              Toata discutia noastra de pana acum era (de fapt) despre PRAGUL necesar pentru validarea unui referendum. Aceasta scapare a ta imi arata inca o data ca toate „argumentele” tale au la baza niste idei preconcepute, au o „fundamentare” viscerala si nu una logica.

            • Chiar nu vroiam sa mai contiunui diuscutia dar ma scoti din pepeni. Ma acuzi de manipulare in timp ce o practici grosier:

              Ia sa vedem:

              1. Afirmi: „majoritatea, care dorea ca UNELE dintre aceste masuri sa fie adoptate, pierde DEFINITIV o a doaua sansa.”

              Fals, si o manipulare grosolana. Dupa cate stiu ulterior respingerii nu exista nici macar interdictia de a initia un referendum identic, daramite de a modifica, dupa studii sociologice si sondaje o parte din „pachet”.si a il supune din nou spre aprobare la vot. De altfel un referendum de demitere a presedintelui Traian Basescu a fost initiat de doua ori, identic, prima data in 2007 si a doua oara in 2012, desi prima data fusese respins cu o mare majoritate si validat de CCR..

              2. Afirmi: „In momentul in care majoritatea boicoteaza referendumul, aceasta isi face cunoscuta public pozitia (APARE SEPARAT IN STATISTICA – SONDAJE) astfel incat cei care au propus referendumul stiu exact care sunt masurile dorite si care nu.”

              Iar o manipulare grosolana. Nimeni nu poate spune cati boicoteaza si cati se abtin, tocmai asta e si miza voastra, sa va pretindeti majoritate cu ajutorul celor care absenteaza din dezinteres sau alte motive. Asa ati facut si asta vara, ati declarat boicot si ati pretins dupa aia ca sunteti milioane de boicotanti, o „majoritate tacuta”. S-a vazut la alegerile din decembrie cam cati erati de fapt:15-20% cu indulgenta.

              3. Aduci in discutie sondaje si statistici care pasamite ar urma sa clarifice totul: cati au boicotat, cu ce nu sunt de acord (probabil fiecare in parte, ma umfla si rasul) etc. Sondaje? Statistici? Alea pe care le comanda partidele de la institutele lor de casa cu tot cu rezultatele dictate in prealabil? Hai sa ne oprim aici ca deja cazi in ridicol…

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              1. Cel care manipuleaza esti tu. Care politician mai aduce imediat in discutie o modificare care nu este dorita de catre cetateni? Acea modificare ar putea fi readusa in discutie dupa mult timp (ex. ani de zile), atunci cand contextul politic, economic si social s-a schimbat complet, atunci cand MAJORITATEA care ar fi dorit acea modificare NU MAI EXISTA. Un „medicament” trebuie administrat la momentul oportun, degeaba administrezi un medicament unui pacient care a decedat deja.

              2. Incerci sa ne manipulezi din nou. Politicienii nu sunt niste „aventurieri” ci niste oameni pragmatici, care isi calculeaza atent castigurile sau pierderile electorale cauzate de deciziile pe care le iau. Fiecare partid comanda sondaje de opinie pentru uzul intern inainte de a lua o decizie cu implicatii electorale majore. Aceste sondaje de opinie au o marja de eroare de maxim +/- 3% asa ca se poate evalua destul de precis procentul celor care doresc sa boicoteze votul. Evident ca partidele care ar sustine boicotul ar face publice datele sondajelor in momentul in care acestea le-ar avantaja. Daca partidele care nu doresc boicotul nu sunt de acord cu aceste sondaje, vor face publice propriile sondaje, indicand si numele institutiilor care le-au realizat. Daca problema in cauza va fi una de o importanta majora, vor exista si institute de sondare a opiniei publice independente, care isi vor face publice propriile sondaje. In acest fel va rezulta o imagine corecta asupra procentului celor care isi doresc boicotul.

              Daca eliminam din calcul interesele egoiste si obscure (manipularea), logica si bunul simt ne arata ca exista doua variante posibile:

              1. Un prag de validare mai mic de 50% + 1 care face posibil un rezultat nedemocratic, in care minoritatea bate majoritatea.
              2. Un prag de validare de 50% + 1 (care are exact aceiasi valoare numerica cu valoarea care defineste „majoritatea”), care elimina posibilitatea nedemocratica in care minoritatea bate majoritatea.

              Oare care varianta este cea corecta? Cea a unui prag arbitrar stabilit (ex. 10%, 30%, 43,68%, etc.), sau cea a unui prag care are (exact) aceiasi valoare numerica cu valoarea care defineste „majoritatea”, adica 50% + 1 ? (intrebare evident retorica).

            • „Politicienii nu sunt niste “aventurieri” ci niste oameni pragmatici, care isi calculeaza atent castigurile sau pierderile electorale cauzate de deciziile pe care le iau.”

              „Daca problema in cauza va fi una de o importanta majora, vor exista si institute de sondare a opiniei publice independente, care isi vor face publice propriile sondaje. In acest fel va rezulta o imagine corecta asupra procentului celor care isi doresc boicotul”

              Credeam ca avem un schimb de idei nu ca suntem la ora de bancuri proaste… Scuze ca am inceput un dialog inutil.

            • @ Afanasie Expertu’n Toate

              Oricat de „proaste” ti se par „bancurile” mele, ele sun cu mult mai bune decat „bancurile” tale. Voi da un singur exemplu: „poate pe o vanzatoare de alimentara o poti prosti ca la celebra intrebare: am fundul mare?”. Cred ca orice om onest si cu bun simt este de acord cu mine.

              Totusi, daca doreai intr-adevar sa nu ducem un „dialog inutil” (concurs de replici din categoria „ba pe-a ma-tii!”), mai bine raspundeai (cu argumente, nu cu „bancuri”) la intrebarea mea:

              Daca eliminam din calcul interesele egoiste si obscure (manipularea), logica si bunul simt ne arata ca exista doua variante posibile:

              1. Un prag de validare mai mic de 50% + 1 care face posibil un rezultat nedemocratic, in care minoritatea bate majoritatea.
              2. Un prag de validare de 50% + 1 (care are exact aceiasi valoare numerica cu valoarea care defineste „majoritatea”), care elimina posibilitatea nedemocratica in care minoritatea bate majoritatea.

              Oare care varianta este cea corecta? Cea a unui prag arbitrar stabilit (ex. 10%, 30%, 43,68%, etc.), sau cea a unui prag care are (exact) aceiasi valoare numerica cu valoarea care defineste „majoritatea”, adica 50% + 1 ?

  5. Dupa „luptele seculare ” de asta vara cand s-au pus la bataie toate resursele si meciul s-a terminat egal tocmai prevederilor constitutionale , eu am ajuns la concluzia ca in momentul de fata CONSTITUTIA NU TREBUIE MODIFICATA ! In contextul politic de acum orice virgula am modifica balanta se inclina iremediabil si la o noua criza una din tabere castiga net cu 6-0,6-0. SI nu e bine domnii mei. nu e bine .

  6. Inca nu s-a gasit formula care sa-i mentina pe astia vesnic la putere, sa aibe si justitia incorporata, sa fure cat mai mult fara sa le fie teama si sa dea si frumos la Venetia. Dar expertii lucreaza…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro