luni, decembrie 9, 2024

Revizuirea toxică (II)

Am încercat să ating principalele chestiuni la care trebuie să fim atenți atunci când analizăm amendamentele constituționale.

Scriam săptămâna trecută despre amendamentele constituționale (Textul – aici) care transformă parlamentul în­tr-o superputere, rupând astfel echi­librul între pu­terea le­gis­la­ti­vă, cea executivă și cea ju­decăto­reas­că. Conform noii Constituții, par­lamentul este „organul re­pre­zentativ al po­po­rului român, fo­rul suprem de dez­batere și de de­cizie al națiunii și unica au­to­ritate legiuitoare a țării“ – spre deosebire de formularea Cons­ti­tuției actuale, care spune că par­lamentul „este organul repre­zen­tativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Pe scurt, dacă, în re­dac­tarea actuală, Constituția con­sa­cră prevalența parlamentului în ceea ce privește reprezentarea po­porului și legiferarea, de mâine parlamentul capătă supremația ab­solută și în ceea ce priveşte dez­baterea și decizia privind orice chestiune disputată. Parlamentul devine ultima instanță de decizie chiar și în chestiuni care exced competențele sale fundamentale. Restul amendamentelor cons­titu­ționale trebuie citite prin această prismă – de fiecare dată când este neclar cum va fi interpretat un anume text, trebuie să ne re­amintim că parlamentul este cel care va da, adesea, interpretarea finală.

Referendumul

Text propus – Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi. Text actual – Preşedintele României, după consultarea parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

Dizolvarea parlamentului

În ceea ce privește dizolvarea par­lamentului, în cazul în care aces­ta nu acordă votul de încredere necesar formării guvernului în 30 de zile, textul noii Constituții es­te cel puțin ambiguu:

„Art. 89 – (1) După consultarea președinților celor două Camere și a președinților partidelor, for­mațiunilor sau alianţelor po­li­ti­ce parlamentare, președintele Ro­mâniei dizolvă parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura guvernului, în ter­men de 30 de zile de la prima so­li­citare și numai du­pă respingerea cel puțin a unei solicitări de în­vestitură.

Art. 89 – (1 indice 1) Președintele d­izolvă par­la­mentul dacă o ho­tărâre în acest sens este adop­tată cu votul a două treimi din­tre membrii fiecărei Camere“.

Există două interpretări: una po­trivit căreia președintele poate di­zolva parlamentul în două cazuri – în cazul refuzului de a acorda votul de încredere pentru guvern sau dacă două treimi dintre mem­brii fiecărei Camere votează o hotărâre de dizolvare a parla­men­tului; și o a doua interpretare con­form căreia președintele poa­te dizolva parlamentul dacă aces­ta refuză să acorde votul de în­cre­dere pentru guvern doar dacă do­uă treimi din membrii fiecărei Ca­mere sunt de acord cu dizolvarea parlamentului. Cu alte cuvinte, se va susține că este interpretabil dacă cele două alineate ale ar­tic­o­lului 89 trebuie citite ca fiind con­diții alternative sau condiții cumulative. În opinia mea, ar fi ab­surdă interpretarea conform că­reia parlamentul poate fi di­zol­vat de către președinte doar dacă parlamentul este de acord să fie dizolvat și votează pentru asta cu o majoritate calificată de două tre­imi. Îngrijorarea provine din faptul că decizia finală aparține de mâine „forului suprem de de­cizie“ care este parlamentul, ca­re ar putea avea o viziune com­plet diferită asupra procedurii prin care poate fi dizolvat.

În privința referendumului, par­lamentul capătă puteri uriașe. Da­că azi punctul de vedere al par­lamentului cu privire la refere­n­dumul declanșat de președinte este pur consultativ, de mâine, fără acordul expres al par­la­men­tului, niciun referendum nu va mai putea fi organizat. În plus, se interzice prin Constituție orga­nizarea de referendumuri care să privească aspecte legate de o eventuală revizuire cons­titu­țio­nală. Prin această interdicție se dorește evitarea în viitor a unor si­tuații constrângătoare pentru par­lamentari rezultate din votul popular – de tipul celor generate de referendumul din 2009. Cred că, în aceste condiții, putem afir­ma fără teama de a greși că în România se vor organiza doar re­ferendumuri pe teme care convin parlamentarilor, evitându-se ast­fel întreaga discuție cu privire la obligativitatea de a respecta și de a implementa rezultatele unui re­ferendum consultativ, atunci când acestea îi dezavantajează pe aleșii poporului. Această limitare este extrem de periculoasă pen­tru că, practic, se ajunge la o li­mitare indirectă a suveranității exercitate de popor, la îngrădirea exprimării ei libere prin con­di­ționarea organizării refe­ren­du­mului de acordul parlamentului și de tema supusă referen­du­mu­lui. Aceste restricții golesc de con­ținut prevederile articolului 2 din Constituție, care stă la baza sistemului de drepturi și libertăți cetățenești, și transformă par­la­mentul într-un grup care poate exercita suveranitatea în nume propriu:

„Art. 2 – (1) Suveranitatea na­ţională aparţine poporului ro­mân, care o exercită prin orga­nele sale reprezentative, cons­ti­tuite prin alegeri libere, per­io­dice şi corecte, precum şi prin re­ferendum.

(2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu“.

Controlul CCR

Decizie CCR 727/2012 – Controlul de constituţionalitate, în ansamblul său, şi, integrat acestuia, controlul de constituţionalitate al hotărârilor parlamentului care pun în discuţie valori şi principii constituţionale nu este numai o garanţie juridică fundamentală a supremaţiei Constituţiei. El reprezintă un mijloc pentru a înzestra Curtea Constituţională cu o capacitate coerentă de expresie, de natură să asigure eficient separaţia şi echilibrul puterilor într-un stat democratic.

Competenţele CCR

Printr-o modificare aparent be­nignă se elimină prevederea cons­tituțională conform căreia, în plus față de competențele sta­bilite prin Constituție, CCR poate primi atribuții suplimentare prin legea sa organică. De fapt ceea ce se urmărește prin această mo­dificare este eliminarea con­tro­lu­lui de constituționalitate al CCR asupra hotărârilor parlamentului. În vara trecută, excluderea ho­tărârilor parlamentului de la con­trolul CCR a fost una dintre mu­tările esențiale în cadrul ten­tativei de lovitură de stat. Ho­tă­rârile parlamentului rămân acte extrem de importante în noua Constituție. Parlamentul se pro­nunţă, de exemplu, prin hotărâre cu privire la organizarea referen­dumului și, așa cum am arătat anterior, în respectiva hotărâre va aprecia și cu privire la po­si­bilitatea de a organiza un refe­rendum pe un anumit subiect, mai exact va decide dacă acea chestiune pune sau nu în discuție chestiuni care țin de revizuirea Constituției. Ar fi extrem de pe­riculos ca o astfel de hotărâre să nu mai poată fi atacată la CCR și să consacrăm constituțional drep­tul absolut de decizie al par­la­mentului cu privire la refe­ren­dum. În Decizia 727/2012, CCR spune că un control de consti­tu­ționalitate eficient presupune că toate actele care pot pune în dis­cuție valori sau principii cons­ti­tuționale ajung în fața CCR. Aceas­tă competență reprezintă „ex­presia diversificării şi con­solidării competenţei Curţii Cons­tituţionale, unica autoritate de ju­risdicţie constituţională din Ro­mânia, şi un câştig în efor­turile de realizare a unui stat de drept şi democratic, fără a pu­tea fi considerată o acţiune con­juncturală sau justificată pe cri­terii ce ţin de oportunitate. De altfel, chiar realitatea juridică, politică şi socială dovedeşte ac­tualitatea şi utilitatea acesteia, având în vedere faptul că in­s­tanţa de contencios cons­ti­tu­ţional a fost chemată să se pro­nunţe asupra constituţionalităţii unor hotărâri ale parlamentului care puneau în discuţie valori şi principii constituţionale.

Sub acest aspect, chiar dacă atri­buţia privind controlul cons­ti­tuţionalităţii hotărârilor parla­mentului a fost acordată Curţii Constituţionale prin legea sa or­ganică, aceasta a dobândit va­lenţă constituţională în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie“.

ÎCCJ şi parlamentarii

Competența exclusivă a ÎCCJ de a-i judeca pe parlamentari și cea a PÎCCJ de a-i ancheta este eli­minată din Constituție. Singura ex­plicație care poate fi oferită pen­tru această schimbare ține de dorința aprinsă a parlamentarilor de a evita ÎCCJ, care a început să pronunțe pedepse exemplare în cazurile care ajung în fața sa. Lo­gica prevederii în vigoare azi – ca­re există în Constituție din 1991 – este aceea de a introduce checks and balances, permițând ca vârfurile puterii legislative să poată fi anchetate și judecate doar de vârfurile autorității ju­decătorești. Se asigură, astfel, fap­tul că dosarele cele mai sensibile din punctul de vedere al per­soa­nelor anchetate sunt instru­men­tate și judecate de magistrați cu experiență, aflați la apogeul ca­ri­erei, tocmai pentru a se evita ris­cul eventualelor erori sau ex­cese ale puterii judiciare.

În aceste articole am încercat să ating principalele chestiuni la ca­re trebuie să fim atenți atunci când analizăm amendamentele cons­tituționale. Spațiul fiind li­mitat aici, vă invit să accesaţi www.expertforum.ro, pentru o analiză mai amplă a implicațiilor principalelor modificări cons­ti­tuționale, precum și a procedurii de revizuire aflată în curs în aceste zile.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. E ironic că revizuirea care ar fi trebuit să ”clarifice” lucruri din actuala Constituție reușește fix contrariul, să aducă un set de prevederi contradictorii și confuze. Dizolvarea parlamentului e un bun exemplu. Singurul argument – dacă poate fi numit așa – pentru a considera că cele două aliniate formează o clauză unică e faptul că, de unul singur, aliniatul (1) …concurează cu ce ar fi a treia clauză de dizolvare – dacă e imposibilă investirea unui guvern după alegeri. Noul articol 103 prevede 3 solicitări de învestire ratate înainte de dizolvare, art. 89 (1) doar 1… Altfel, interpretarea celor două aliniate ca fiind cumulate nu se bazează pe absolut nimic, și e absurdă: de ce ar fi listate condițiile pentru același act în două aliniate diferite, fără măcar o legătură explicită?

  2. Mi se pare evident ca ceea ce consideram interpretare absurda a celor doua articole este ceea ce se doreste, adica parlamentul poate fi suspendat numai cu propriul lui acord. Daca sunt neclaritati in interpretare, vom consulta spre lamurire… parlamentul.

  3. Laura Stefan,
    Tot respectul pentru acuitatea cu care ati facut aceasta analiza.
    Imi permit sa va pun cateva intrebari:
    1. Este Constitutia un cod de legi (fie si supreme) sau este mai degraba un cod de principii, valori fundamentale si reguli de functionare a institutiilor statului ?
    2. In eventualitatea in care Constitutia nu este un cod de legi cat este de justificat ca adunarea legislativa (Parlamentul) sa se constituie in Adunare Constituanta ?,,,,,Nu este cumva, acest act, un abuz de putere si un conflict de interese ?
    3. Oare nu ar fi corect (democratic) ca Adunarea Constituanta sa fie formata o parte din oameni , neangajati politic, cunoscuti pentru promovarea si respectarea valorilor, mandatati special in acest scop, prin votul cetatenilor., o parte din specialisti in drept constitutional si o alta parte din delegatii ale tuturor partidelor politice (cu rol consultativ)?
    Multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro