vineri, martie 29, 2024

Revoluție anti-marxistă in Brazilia? Sfârșitul bullshitului

Am fost invadați, in ultimele săptămani si luni, cu știri despre “miracolul” Syriza, despre cum vor reusi stângiștii greci să scoată țara din marasmul in care se află. Ministrul de finanțe elen a fost ridicat pe toate piedestalurile gloriei europene si universale, de parca ar fi fost John Maynard Keynes impreunat cu Hegel insuși. S-a atins cota maximă de bullshit propagandistic. Se vorbește insă prea puțin, ori chiar deloc, despre cum sa năruiește castelul din cărti de joc al revoluționarei Dilma Rousseff, fosta combatantă in organizațiile de guerilă urbană. Matură si responsabilă, societatea civilă din acea tară nu este prizoniera miturilor stângiste. Nu se imbată cu apă rece, precum in multe alte locuri.

Demonstrații de milioane de oameni ii cer demisia Dilmei Rousseff. Corupția endemica a regimului neo-marxist este denunțată de masele ieșite in stradă, dar ignorată de elitele media, conectate la canalele neo-bolșevice sustinute financiar de autocrația putinistă și amicii acesteia. Forumul de la Sao Paulo iși continua operațiunile de hipnotizare a opiniei publice. Minciunile abundă, dar incep sa nu mai fie crezute. Protestatarii sunt calomniați ca „agenți americani”, „spioni”, „fasciști” etc

Protestele sunt organizate de o inițiativă grassroots de orientare deschis liberală-Mișcarea Brazilia Liberă (MBL). Se strâng semnături pentru demiterea Dilmei Rousseff. Se dovedește că ideile anti-totalitare ale filosofului Olavo de Carvalho au prins rădăcini in Brazilia. Olavo, un gânditor social remarcabil, stie bine marxismul, in orice caz mai bine decat Dilma si adeptii ei. Stie celebra teza a XI-a despre Feuerbach: “Filosofii nu au făcut decât sa interpreteze lumea, chestiunea este de a o schimba”. Se schimbă lumea in Brazilia.

Birocrația hiper-coruptă a Partidului Muncitorilor se confruntă cu o societate civilă renăscută. Pare să se prefigureze o revoluție pașnică, non-violentă. Revoluțiile marxiste sunt explozii de violență. Nu și cele anti-totalitare. Se protestează impotriva acutei crize instituționale, sociale, economice si morale care s-a agravat paroxistic in aceste ultime luni. Nu știu dacă se cristalizează de-acum o revoluție in deplinul sens al termenului, dar este sigur o situație revoluționară in ințelesul definit chiar de Lenin: “Cei de la vârf nu mai pot guverna cu vechile metode, cei de la bază, deci marile mase, dincolo de diviziunile sociale, nu le mai acceptă”.

Fiecare pasăre pe limba ei piere, in cazul acesta una marxistă intoarsă pe dos! Se formează treptat ceea ce ce iși visa Robert Conquest: Un front unit impotriva bullshitului. E timpul ca himerele sa fie deconspirate drept ceea sunt: mituri, legende, năluciri, fantasme, basme ideologice.

http://www.huffingtonpost.com/2015/03/15/brazil-rousseff-protests_n_6874070.html

http://www.economist.com/news/americas/21646865-it-would-be-difficult-feat-some-are-trying-impeaching-dilma-rousseff

http://www.economist.com/news/americas/21646529-presidents-inadequate-response-massive-demonstrations-against-her-march-ides-march

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. de unde stim cind se termina un bull shit si ncepe altul ? sau democratiile sint imprevizibile ? eu cred ca doar Adevarul (cu a mare) nu se schimba. daca ar functiona ceasul atomic dupa principii democratice, ce an si ce secol ne ar indica acum ? nu sint anacronici politrucii cu timpurile pe care le traim ? cind gindul se transmite instantaneu si chiar un colet postal este expediat in mai putin de 24 de ore oriunde pe fata pamintului avem nevoie de indicatiile lor pretioase ? de ce ne incapatinam sa tinem vii niste cadavre, care nu s nici macar lenin sau mumiile egiptene ?

  2. Foate multi vorbesc despre marxism fara sa-l fi citit vreodata pe Marx. Cine traieste in Western Society, dar in cea Nord Americana sau Australia/Noua Zeelanda si a citit macar „A Comunism Manifesto” poate constata cu usurinta ca ideeile lui Marx sunt aplicate cu brio aici.
    La fel, realizeaza ca stangismul, comunismul, bolshevismul nu prea au nimic in comun cu ideologia lui Marx. Marxismul in general se reduce la „retribuirea onesta a muncii”, adica inseamna mai intai munca si dupa aia rasplata…..care se regaseste mai bine in capitalism decat in societatile stangiste care practica nivelarea cu cireasa de pe totr, unii mai egali decat altii.
    Stangism = opus Marxism.

    • @Mihai

      Uitati cum sta treaba asta cu critica aiurea ce suna a ipocrizie sau demagogie. Nu poti acuza lipsa de lectura din Marx si sa dai un titlu gresit. The Communist Manifesto este titlul corect in engleza si nicidecum A Communism Manifesto asa cum scrieti. Ce pot crede eu, cititor de comentarii, de aici? Ca nici macar n-ati deschis vreodata Manifestul din moment ce nu cunoasteti nici titlul.

  3. Liberalii se bagă și ei printre denunțătorii Dilmei, dar adevărul e că milioanele care au ieșit în stradă nu vor mai mult neoliberalism decât oferă Dilma.

    Motivul pentru care au ieșit în stradă (în afară de corupție) este reprezentat de măsurile de austeritate impuse de Dilma pentru a evita un downgrade al ratingului Braziliei.

    Milioanele de brazilieni sunt supărați că au fost mărite taxele pentru energie și benzină și a redus anumite ajutoare sociale.

    Să fim serioși, Dilma nu e nici măcar social-democrată, ci un fel de neoliberală light. Dacă Dilma cade, mai degrabă vine cineva cu adevărat Marxist decât cineva neoliberal.

  4. Inceputul sfirsitului de BS in Brazilia.

    Inceputul adevarat l-a marcat (cred eu) Mohamed Bouazizi, tinarul zarzavagiu tunisian auto-incendiat in 2010. Iar primavara araba face parte dintr-un fenomen nou, cu radacini in globalizare, internet, saracie, coruptie, informatie. Oamenii vor mai multa transparenta peste tot in lume, chiar si in tarile civilizate. La pachet, in zonele inapoiate se recupereaza si portiile de libertate, democratie, etc.

    Cred ca fluxul international media, fluviile de stiri bune sau rele, diverse si la distanta de un click, alaturi de comunicatii in general, creeaza o stare de vibratie sociala. E o vibratie globala cred eu, care nu se mai impaca nici macar cu democratiile consolidate. E nevoie de maxima transparenta, in institutii si in toata societatea. De-acum incolo nimic nu mai poate inlocui transparenta. Nici o politica, nici o strategie, nimic. Si tot ceea ce nu este cristal transparent, va fi atacat de catre societate. Sub diverse forme, imperativul transparentei va domina evolutiile urmatoarelor decenii. In toate tarile, indiferent de gradul de civilizatie.

  5. Cred ca va imbatati un pic cu apa rece, dle Tismaneanu, si imi permit sa cred ca vorbiti in necunostinta de cauza a realitatii locale.
    Am trait 8 luni in Brazilia, si vorbeam deja portugheza cind am ajuns acolo. Cunosc un pic ce se intimpla in tara aia mare cit un continent.
    Primul lucru de care ati trebui sa fiti constient este nivelul tragic de scazut al educatiei. Demonstratiile pe care le vedeti se intimpla in citeva orase mari, atit si nimic mai mult. Restul Braziliei este mult prea pierdut in ignoranta ca sa caute vinovati. Cit despre revolutii… nici vorba. In cel mai fericit caz, o sa asistam la o cosmetizare a Puterii, si atit.
    V-ati intrebat de ce America de Sud este atit de ridicol de comunista (marxista)? Argentina, Brazilia, Bolivia, Venezuela, chiar si Peru… V-ati intrebat de cit de mult este nevoie sa se schimbe ceva cu adevarat?
    Nu spun ca nu se va intimpla. Dar va mai dura, si cred ca cei 20 de ani ai lui Brucan (daca mi se permite analogia) sint iarasi mult prea optimisti.

    • Schimbarile vin mai repede decat isi doresc sau anticipeaza unii …

      Si toate acestea pentru ca exista internet si comunicarea este acum mult mai facila decat in urma cu 20 de ani. Numai este nimic fixat pe viata si intr- o viata de om se intampla atat de multe cat poate nici nu poti cuprinzi acum cu mintea….

      In concluzie, lumea este in schimbare!

      • Chiar credeti in sablonul asta care nu are nimic de-a face cu realitatea? Stiti cu adevarat ce inseamna Norvegia?
        Eu traiesc aici, asa ca nu pot sa va spun decit ca o afirmatie mai departe de realitate decit asta nu exista

  6. Dle Tismaneanu,
    Daca doriti numele unor analisti care cunosc cu adevarat situatia din Brazilia, sau anumite studiii serioase despre situatia economica & politica brasiliana pot sa va dau. Sunt multe in portugheza dar si in engleza. A citi situatia de acum din Brazilia in aceasta cheie ideologica este de o naivitate induiosatoare. Pt a va parafraza pe cand „un front unit impotriva BS de sorginte Weekly Standard & co”? Kind regards din NYC, aici unde un asemenea text ar starni zambete ingaduitoare.

  7. Carvalho rejects Karl Popper’s open society for „not recognizing any transcendent values and by leaving everything at the mercy of economic conveniences – conveniences that are something alleged even to justify the very demolition of the free market and its replacement by the welfare state, based upon taxation and debt.”[22]

    In some works, Olavo de Carvalho attempts a criticism of mechanicism,[23] strongly criticizing Isaac Newton,[24] Galileo[25] and Rene Descartes.[26] He explains how the Newton’s First Law contradicts itself when lacking a traditional metaphysics.[27] According to him, „Galileo and Newtons’s science belittled the observation of natural phenomena in favour of formulating mathematical models with no relation to empirical reality”.[28]

    Carvalho opposes astronomers and scientists in general who refuse to consider astrology as an object of scientific study, seeing in this refusal a partisan attitude. „There is a structural correspondence between the position of the stars in the sky at the time of a person’s birth and his character. This can be verified”.[29]

    Another target of his criticism is Darwinism. Carvalho wrote: „All he [Charles Darwin] did was to venture a new explanation for that theory [evolutionism] — and his explanation was wrong. No one else, among the self-proclaimed Darwin’s disciples, believes in ‘natural selection’. The theory in vogue, the so-called neo-Darwinism, proclaims that, instead of a selection mysteriously oriented toward the improvement of the species, all that happened were random changes. […] ‘intelligent design’ is not only the final touch of the Darwinist theory, but also its fundamental premise, discreetly spread throughout the whole argumentative edifice of The Origin of Species”. He goes on saying that „Darwinism is genocidal by itself, from its very roots. It did not have to be deformed by disloyal disciples to become something it was not”.[30]

    Carvalho accused Georg Cantor of confusing „numbers with their mere symbols” in his works about transfinite numbers, and calls his math a „play on words”[31] and a „false logic”.[32]
    http://en.wikipedia.org/wiki/Olavo_de_Carvalho

    Nici Huff nici The Economist nu spun nimic de Carvalho, sau despre marele sau impact in Brazilia, asa ca am cautat ceva despre el. Pare un mare ganditor. Gandeste in linie dreapta.

    • Daca un student ar veni cu Wikipedia ca sursa a unei cercetari, ar fi trimis inapoi la biblioteca (ori la laptop). Dar cum nu sunteti studentul meu, va felicit pentru aceasta laborioasa incursiune in istoria ideilor politice, si nu doar politice, moderne :) You made your point, right? By the way, ce spune Wiki despre Robert Conquest? Dar despre Dilma?

      Bonus:

      http://debateolavodugin.blogspot.com/

  8. Dar daca ar avea ca surse articole de ziar, e.g. Huffington Post si The Economist, ce s-ar intimpla?
    Eu parca as merge pe mina Wiki, intre cele 3…

    • Articolele de ziar sunt surse bibliografice acceptate academic si nu numai. Sursa poate fi verificata oricand. Chiar daca numele autorului nu apare (v. „The Economist”), redactia isi asuma responsabilitatea textului. Nu cred ca este cazul sa incepem o polemica despre indoielile ce plutesc asupra unora dintre articolele wiki ca obiectivitate, reliability etc Un articol de ziar nu se schimba peste noapte. Daca scrieti o lucrare stiintifica, va indemn cat pot de cordial sa va feriti de citate wiki. Ati avea probleme :) Dar cum aici nu suntem intr-o dezbatere stiintifica, merge si wiki :)

      • Un pic de luddism de luni dimineața te păstrează tânăr și în formă,

        Dragi animale politice cu vocații & interese de științificalitate,

        Wikipedia are ceva numit Page History (http://en.wikipedia.org/wiki/Help:Page_history) și se poate vedea imediat dacă cineva a avut interese pe o anumită pagină (http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:How_to_read_an_article_history) de când a fost creată acea pagină până la acea secundă. (da, din păcate, wikipedia nu vede în viitor; e un minus grav, această problemă va fi remediată imediat după inventarea mașinii timpului)

        http://www.telegraph.co.uk/technology/news/10977082/Russian-government-edits-Wikipedia-on-flight-MH17.html

        http://en.wikipedia.org/wiki/U.S._Congressional_staff_edits_to_Wikipedia

        http://globalvoicesonline.org/2014/07/20/the-russian-governments-7000-wikipedia-edits/

        A nega valabilitatea wikipedia e foarte candid, amintește de „profețiile” lui Alan Kirby (care nu are wiki personal) împotriva wikipedia din The Death of Postmodernism, despre care poți citi tocmai pe wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/The_Death_of_Postmodernism_and_Beyond .

        Wikipedia are 35,838,961 de articole fix în secunda în care scriu aici http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Size_of_Wikipedia, și cam așa ar arăta biblioteca wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Size_in_volumes.

        Plus, tot wikipedia știe să-și facă autocritica cum niciun alt ziar din lume (sau revistă pir-reviewed for that matter) nu o face (și nici nu pot spera sau îndrăzni să o facă):

        http://en.wikipedia.org/wiki/Reliability_of_Wikipedia

        http://en.wikipedia.org/wiki/Litigation_involving_the_Wikimedia_Foundation

        http://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_Wikipedia

        http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Criticisms

        http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Replies_to_common_objections

        Wikipedia e de la an la an mai cuprinzătoare, mai poli-discursivă, mai non-partinică, mai non-ideologică. Wikipedia nu va dispărea în următorii 2000 de ani decât dacă ISIS va conduce lumea cândva în viitor; ziarele, ziărelele, revistele și revistulețele – pot dispărea chiar mâine: instabilitatea pieței (printre alți stăpâni) domnește peste ele.

        De ce nu va dispărea wiki? Fiindcă eu am o copie wikipedia (updatată chiar acum, în cinstea acestui reply): ocupă 10 gb, și oricine poate să-și facă o asemenea copie: nu același lucru se poate spune despre acei „giganți ai cunoașterii”, sofiști avizi de $, ascunși după pay-wall-uri.

        Care e singurul dușman natural al wikipedia? Nu, nu sunt părerile lui x sau lui y că cunoașterea s-ar afla doar în cărți legate în piele, eventual cu mult praf pe ele, să guști transpirația lui Newton, real, dom’le, de pe foile scrie chiar de mânuța lui (ad auctoritatem much?). Nu, dușmanul natural e moartea curiozității: dacă va dispărea curiozitatea umană cea mai elementară va dispărea și wiki, dar, până atunci, vor fi poate construiți roboți sentienți să se bucure și să continue ei wikipedia.

      • De acord cu dv. ca articolele de ziar pot fi acceptate ca surse, dar eu ma refeream la calitatea sau interpretarile pe care le faceti pe baza lor.
        Stiti la fel de bine ca mine ca reporterii de (prea) multe ori habar nu au ceea ce comunica. Sau merg in Brazilia ca sa transmita de la fata locului, iar dupa 2 zile de stat acolo, li se pare ca au prins esenta miscarii si a tarii, si fac comentarii calitative cu privire la miscare.
        Cam asta era esenta comentariului meu, si insist sa cred ca v-ati grabit cu totul cind ati tras concluzia ca in Brazilia este o revolutie anti-marxista. S-au saturat de coruptie, da, asa este. Dar pot sa pun pariu ca nu se va intimpla nimic. Probabil o sa faca si Dilma ce a facut Lula acum vreo 8 ani (a luat 300 milioane USD din profitul Petrobras – „Fome zero” – si a dat mincare la cei mai amariti), si cu asta basta. Praful in ochi merge la marea masa.

        • Rar iese anti-democratismul la suprafata mai evident decat in comentariile acestea. Daca sunteti familiar cu realitatile socio-economice din Brazilia si cu istoria tarii nu ati mai face comentarii acide despre „mase” si BS de stanga. Uitati-va la polarizarea economica in Brazilia, studiati statistici despre ce a insemnat Lula si Dilma din p de v al dezvoltarii socio-economice generale; uitati-va si la factorii geo-politici si la imperativele economice externe asupra Braziliei. Faceti o analiza comparative cu state din zona, cu istorie comparabila. Numai asa veti avea o perspectiva clara asupra situatiei actuale. BS sunt afirmatii nefondate pe date, care reduc toate problemele la ideologie.

          • Cred ca amestecati un pic vederile mele cu ale dl. Tismaneanu.
            Daca vi se pare normal sa iei 300 mil USD din profitul unei companii si sa-i arunci pur si simplu (altfel nu se poate califica ce a facut Lula cu acei bani), doar ca sa arunci praf in ochi, atunci nu mai am ce sa spun.
            Va mai dau un exemplu, intimplator eram in Brazilia cind s-a intimplat: Manfred von Richtofen (numele mi-a ramas in minte pentru ca este identic cu al „Baronului Rosu” – era un nepot al lui). Un inginer obscur, angajat in slujba statului cind a ajuns Lula la putere. Cind a fost asasinat, era milionar in dolari…
            „Mostenirea” lui Lula este complet gaunoasa. Nu stiu ce a facut Dilma, dar, ca vajnica urmasa, ma indoiesc ca a sarit prea departe de trunchiul comunist…

  9. Syriza nu are nici o treaba cu Stanga braziliana, care chiar a obtinut in ultimii 10 ani reducerea polaritatii sociale, fara sacrificarea economiei de piata.

  10. E mai aproape pielea decat camasa.
    In Israel noi a fost o revolutie.
    Cu putina vreme inainte, elita nzaist-bolsevica pe care eu o numesc camera obscura a incercat sa-l dea jos pe Primul Ministru prin ceea ce dvs. numiti „o revolutie a borfasilor”.
    Si ei au esuat. Biniamin Netaniahu a fost reales.
    Afara de urletele isterice ale celor invinsi, care nu sunt capabili sa primeasca invingerea – realegerea lui Netaniahu va salva, in cel de-al III-lea razboi mondial care e in curs, cateva milioane de vieti in Israel, si cateve miliarde in restul lumii.
    Ce-ar fi fost daca, in 1933, alegerile din Germania ar fi fost castigate de un partid democratic?
    Daca, peste cativa ani, Dv., eu si inca cateva miliardevom fi in viata, va fi din cauza rezultatelor acestor alegeri.
    Iar brazilienii si grecii sa fie sanatosi.

  11. Nu mai stiu a cui propaganda actioneaza in diverse situatii. In ultimul timp stangistii americani au imprumutat tacticile si gruparile folosite anterior de propaganda rusa. Nu imi dau seama daca indivizii din spatele lui Obama chiar cred toate bullshiturile astea comunistoide sau au vrut doar sa le ia instigatorii rusilor, pentru a nu mai fi folositi impotriva lor. Este destul de clar ca toata doctrina comunista este un mare bullshit si se bazeaza pe mintirea prostimii care nu intelege nici macar cele mai primare reguli ale economiei de piata. In clipa in care populatia vede lipsa rezultatelor promise de comunisti, in cazul unei democratii liberale lucrurile pot fi intoarse. Nu este intamplator ca singurele locuri in care comunismul a supravietuit sunt sistemele dictatoriale in care oricarui protest ii este bagat pumnul in gura. Atata timp cat democratia va supravietui orice eroare de judecata a prostimii votante va putea fi reparata.

  12. Da, ceea ce se intampla in Brasilia arata ca pana si America Latina s-a trezit din povestea frumos spusa legata de comunism/socialism…

    Pentru mine nu exista dubiu ca democratia si capitalismul „cel rau” vor invinge, si cu toate acestea am o intrebare: „Cand se va confirma acest lucru, cat de curand se va intampla oare?”
    O sa fie maine, o sa fie poimaine – astept cu nerabdare momentul…

    Imi place sa cred ca voi trai in aceasta viata caderea finala a comunismului/socialismului, sper sa fie cat de curand, si ii multumesc lui Putin si apropiatilor sai pentru accelerarea cu care grabesc caderea sistemului…

  13. @Vladimir Tismaneanu

    Nici nu mai stiu cum sa va apelez. Sa va zic „Sefule de retea”, „Capitane”, habar n-am. Ma pune dracu’ si masochismu’ din mine s-o citesc iara pe marea profesoara de politici publice ce spune oamenilor cum e cu politica si iata ce aflu, citez:

    „Nu o să primești instrucțiuni zilnic. Vezi însă că vor posta directive de orientare șefii de rețea, alde Tismăneanu sau Aligică pe Facebook sau siteurile lor de casă, ia de acolo și multiplică pe unde poți. Cînd scriu ei, fii primul care comentează admirativ, rade orice critică, mai ales pe Contributors, nu ai grijă, moderatorul nu te va bara că e de-al nostru. Găsești toate cuvintele cheie la ei și mai mult. Nu te sfii să le repeți, dimpotrivă, repetă-le pînă nu mai rămâne nimeni care nu le-a auzit.”
    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/scurt-manual-de-postaceala-pentru-incepatori-372360

    Bine ca nu mai scrie Aligica aici ca ma enervam si mai rau. Ce mi-ati facut Sefu de retea? Ca de Aligica nici nu mai intreb. M-ati facut sa repet ca papagalu’ ce mi-ati indrugat in articolele dvs. defaimatoare si manipulatoare.
    Acum serios, tipa asta, Alina, nu numai ca scrie execrabil stilistic dar nivelul intelectual ce reiese din ce scrie e jalnic. Nu pot intelege de ce RL publica astfel de tampenii. Ca numai un tampit ca mine o citeste pe Alina ca n-am alta treaba de facut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro