După ce în toamna anului 2013, Comisia Europeană milita pentru studiile de evaluarea a impactului asupra mediului (EIA) incă din fazele incipiente procesului de explorare şi exploatare a gazelor de şist, aducând semnificative modificări directivei EIA, a hotărât recent să se limiteze la un set de reguli minime (un document de 10 pagini) “pentru a se adresa ricurilor asupra mediului şi sănătăţii umane şi a îmbunătăţi transparenţa pentru cetăţeni”. Cu toate acestea, Statele Unite ale Americii, după ani de exploatare a gazelor de şist au considerat oportun să publice în 2012 un set de Reguli de Aur (un document de 150 pagini) în sprijinul factorilor de decizie, reglementatorilor, operatorilor pentru a minimiza impactul social şi asupra mediului. Mai mult, chiar au evauluat că a urma aceste reguli va creşte cu doar 7% costurile de dezvoltare a unei conducte ce exploatează gaze de şist.
Recomandările propuse de CE nu au un caracter obligatoriu şi reprezintă o poziţionare diametral opusă comparativ cu intenţiile formulate de către comisarul pe mediu şi Direcţia Generală de Mediu care susţineau în Octombrie 2013 necesitatea unor iniţiative legislative pentru statele membre, sau comparativ cu studiile la nivelul Comisiei Europene care evidenţiau lacunele în legislaţie. Recomandările vor grăbi procesul de explorare şi exploatare a gazelor de şist, oferind un punct de referinţă pentru statele membre şi uniformizând aria de acţiune pentru operatorii privaţi, scurtând procesul legislativ şi implicit, diminuând birocraţia, incertitudinea şi costurile pentru companiile private. Propunerile sunt fundamentate pe legislaţia deja existentă şi punctează aspecte ce vor trebui luate in considerare de statele membre: necesitatea evaluării impactului asupra mediului, realizarea de studii cu privire la calitatea apei, aerului şi solului (evaluări baseline) înainte de începerea explorării pentru a putea monitoriza dacă apar modificări, informarea cetăţenilor cu privire la produse chimice folosite în cadrul procesului de fracturare şi aplicarea celor mai bune practici de-a lungul procesului (în special în ceea ce priveşte cimentarea conductelor). Statele membre ar trebui să aplice aceste principii în 6 luni, şi, incepând cu Decembrie 2014, la un interval de 12 luni să informeze CE asupra măsurilor luate. Comisia Europeană va monitoriza aplicarea acestor Recomandări urmând să publice un scorecard, să compare situaţia în statele membre şi să evalueze eficienţa acestei măsuri în 18 luni. Acest proces de testare a apelor (trial & error) va permite statelor doritoare să investigheze oportunitatea gazelor de şist, să comită chiar greşeli, urmând ca pe seama celor monitorizate, CE să analizeze în 2015, oportunitatea unei legislaţii cu caracter obligatoriu. Pentru flexibilitate conferită de setul de recomandări au militat ţări precum Marea Britanie (unde există o aprinsă dezbatere pe seama sprijinului făţis din partea prim-ministrului David Cameron), Polonia, Suedia, Danemarca şi România. Marea Britanie a luat măsuri menite să facă gazele de şist mai atractive pentru comunităţi şi a considerat oportun să acorde în totalitate veniturile din explotarea gazelor de şist comunităţilor locale pentru a grăbi astfel acordarea aprobărilor de explorare. Parlamentarii Europeni din Gruparea Verde contestă această decizie considerând că încalcă regulile de acordare a ajutorului de stat, catalogând-o ca pe o mită pentru politicienii locali. Dacă tot îşi doreşte să avanseze în investigarea oportunităţii gazelor de şist, Guvernul României ar putea urma modelul britanic, luând serios în discuţie prelevarea redeventeţelor la bugetul local în cazul hidrocarburilor neconvenţionale (acolo unde are loc exploatarea), şi nu la bugetul central aşa cum se întâmpla acum. Dacă riscurile asupra sănătăţii umane şi mediului planează la nivel local, atunci beneficiile materiale din exploatare să meargă către zona judeţul Vaslui, cea mai săracă zonă din UE. Având însă în vedere decredibilizarea instituţiilor statului, o astfel de decizie nu ar face mai atractive gazele de şist şi nici nu ar disipa îngrijorările în privinţa riscurilor asupra mediului. Bugete locale mai generoase pentru primari anchetaţi pentru conflicte de interese sau pentru lăcomia de a condiţiona iniţiativele private pe raza comunităţii pe care o conduc de anumite comisioane/interese personale nu sporesc beneficiile pentru cetăţeni. Guvernul ar putea lua în considerare implementarea bugetării participative, chemând comunitatea locală să îţi spună cuvântul în stabilirea priorităţilor, participând la realizarea şi monitorizarea proiectelor de interes general. Dacă tot se vor exploata gaze de şist în Pungeşti, să le permitem celor de la Pungeşti să se bucure de avantajele materiale, ba mai mult, să aleagă a desfasura proiecte pe care le consideră vitale pentru comunitate (fie că e un spital, şcoală, sau iniţiativă de antreprenoriat social).
Pentru a urma modelul Comisiei Europene, de a simplifica procesul, propun un exerciţiu de imaginaţie, de a cântări doar un beneficiu al exploatării şi un dezavantaj care sunt evidente şi de necontestat de marea majoritate. Avem, pe de-o parte reducerea emisiilor de carbon şi inlocuirea centralelor pe cărbune din România cu cele mai eficiente şi mai putin poluante, pe gaz (care emit de două ori mai puţin emisii de dioxid de carbon). În momentul de faţă, cam 30% din mixul energetic al ţării vine din arderea cărbunelui, sector care este subventionat şi susţinut, in mod nedrept de către toţi consumatorii de energie electrică prin bonusul de cogenerare inclus în facura de utilităţi. Dacă au existat voci puternice împotriva sectorului de energie regenerabilă care ‘ne costă prea mult’, de ce nu ne alarmăm şi împotriva centralelor pe cărbune care au peste 30-40 ani de funcţionare, care sunt ineficiente, care sunt poluante, care vor trebui să platească penalităţi de mediu pentru că nu întrunesc standardele de mediu, care sunt subvenţionate şi care ne costă pe fiecare dintre noi. Ba mai mult, considerăm centralele pe cărbune pioni importanţi ai sistemului energetic si propunem menţinerea acestora în viaţă (poate suntem atât de creativi încât să sărbătorim centenarii ale centralelor pe cărbune) prin strategiile pe sectorul de energie; ba chiar, din când în când, guvernanţii noştrii au idei năstruşnice de a crea campioni integraţi, alipind aceste centrale de singurele companii eficiente producătoare de energie, Hidroelectrica şi Nucearelectrica. Pe de altă parte, cel mai important dezavantaj al exploatării gazelor de şist, care nici măcar nu trebuie dovedit de studii este consumul mare de apă pe care îl implică procesul. Are zona Vasluiului suficiente resurse de apă pentru a deservi exploatărilor? Există alternative viabile precum reciclarea apelor uzate pentru a nu mai necesita si mai multe resurse de apă sau pentru limitarea aditivilor chimici folosiţi? Ne pot răspunde autorităţile de mediu la aceste întrebări, sunt în măsură să monitorizeze acest proces? Luând în considerare ingrijorările legitime ale cetăţenilor, mi-aş dori ca guvernul (sau care o mai fi insitituţia care se mai bucură de încrederea populaţiei) să organizeze o dezbatere informată, transparentă, la care să cheme la masă toate părţile interesate, fără a abuza localnicii prin camioanele ce le mătura uliţele sau mulţimea jandarmilor care îi depăşesc ca număr.
Consider insă că refuzul înverşunat al oamenilor din Pungeşti se traduce prin lipsa de încredere (sentiment din ce în ce mai generalizat la nivelul ţării) în autorităţile statului care îşi urmează interesele personale, care nu sunt capabile să îi protejeze de riscurile asupra sănătăţii sau mediului, sau să monitorizeze şi să garanteze buna funcţionare a proceselor de fracturare hidraulică, care negociază garanţiile de mediu luând în considerare doar interesele persoanele, care au o istorie sumbră în a utiliza în mod eficient resursele ţării sau de a realiza privatizări în folosul comunităţii…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Personal, vad problema mult mai simplu: gazele neconventionale nu sunt reglementate. Nefiind reglementate in niciun fel, nu se stie de competenta cui ar tine explorarea/explotarea lor (avizele, acordurile, etc). Conform unor hotarari judecatoresti existente in momentul acesta, ele tin de comunitate. Nu exista deocamdata nimic sa contrazica aceste hotarari. Chiar daca politica energetica este treaba guvernului, ca si cea privind resursele, pentru resursele nereglementate guvernul nu face decat sa se afle in treaba. Ati auzit cumva de vreo modificare in lucru la legea petrolului? De cea la legea minelor stie toata lumea (care e interesata de subiect), dar sa fie si una la legea petrolului, care sa se refere la gazele din sisturi eu nu stiu nimic, ong-urile care se ocupa de chestiunea asta nu stiu nimic, guvernul nu zice nimic, poate parlamentul sa mai scoata din palarie sarind ordinea de zi, intr-o noua zi neagra.
„Consider insă că refuzul înverşunat al oamenilor din Pungeşti se traduce prin lipsa de încredere (sentiment din ce în ce mai generalizat la nivelul ţării) în autorităţile statului care îşi urmează interesele personale” – as adauga aici si lipsa de incredere in buna credinta a operatorilor si in aplicarea principiului „poluatorul plateste”. Nu va imaginati nici un moment ca locuitorii din Pungesti nu sunt informati in legatura cu antecedentele operatorului si cu presiunile acestuia pe justitia altor state.
Pai, solutia e foarte simpla, doamna Ivan. Propuneti-le dvs. si convingeti-i pe cei de la Chevron ca e bine asa cum spuneti dvs., ei o sa dea ordinele necesare, iar ai nostri o sa le execute imediat si fara intarziere, ca si pana acum.
Ca o chestiune punctuala si intrucatva off-topic, principalii beneficiari ai bonusului pentru cogenerarea asa-zis de inalta eficienta nu sunt marile centrale termoelectrice care ard carbune.
In alta ordine de idei si fara nicio urma de ironie, raman la parerea ca ar trebui sa va postati aici articolele asa cum sunt scrise, in engleza. Mai sunt aici autori care scriu in engleza si ati evita traduceri stangace, gen „Mai mult, chiar au evauluat că a urma aceste reguli va creşte cu doar 7% costurile de dezvoltare a unei conducte ce exploatează gaze de şist.”
Ma tem ca prioritatile celor din Pungesti atintesc catre o fabrica locala de tuica de tescovina si un circuit de radioficare publica unde se asculta toata ziua si toata noaptea „Vocea Rusiei”.
Adica, ideea este foarte greu aplicabila : stim nivelul de „motivare” a localnicilor si sacalii care se invirt in zona. Foarte greu aplicabila…
Eu zic sa nu va fie chiar atat de teama. Nu-i cunoasteti pe oamenii aia, dar stiti cu certitudine ce-si doresc, ce fac, ce si pe cine asculta si, fireste, pe cine voteaza.
„We know better what’s good for you” suna la fel de fals si din gura lui Ponta si din gura vreunui politician autointitulat „de dreapta”.