Un observator strain, dar atent al Romaniei contemporane a facut o remarca ce-ar trebui sa ne dea de gandit. Suntem poporul care a realizat extraordinara, unica performanta de a-si uita momentul definitoriu al propriului eroism [din ultimele decenii].
Sub atacul inexorabil al dezinformarii securiste, s-au acreditat versiuni atat de falsificate ale istoriei lui decembrie 1989 incat opinia publica a ajuns practic anesteziata.
Revolutia nici n-a existat. A fost o lovilutie. O conspiratie sovietica; eventual cu ajutorul iredentistilor maghiari. Si cu obladuirea americanilor de la Malta. Un complot al unor vechi politruci filo-sovietici. Eventual cu teroristi turisti kgb-isti. Sau cu agenti din Directia de informatii a armatei (care erau 80 cu totul). Bine, atunci fara teroristi. Doar cu o psihoza terorista. Si un mare haos indus de maleficul Teodor Brates. Cat despre victime – s-au impuscat intre ei ca prostii.
Serviciul de “D” de dezinformare al Securitatii lucreaza non stop, de 30 de ani, la falsificarea – in mai multe variante – a Revolutiei romane. Adica a momentului cheie a istoriei poporului pe care l-a ingenunchiat – prin frica si delatiune, vreme de decenii, obligandu-l sa aplaude frenetic dictatorul.
Procurorii militari n-au avut decat sa aleaga una din variantele Securitatii si s-o numeasca, glorios si pompieristic, “solutia dosarului revolutiei”.
Solutia era insa gata de mult. Fusese scrisa de nume ca Aurel Rogojan, Filip Teodorescu, Cristian Troncota, si Iulian Vlad.
Cand, curind dupa impuscarea Ceausestilor, tirul teroristilor a incetat, s-a declansat tirul mistificarii. Diversiunea terorista s-a metamorfozat intr-una mediatica. Si in final, in diviersiunea juridica pe care-o vedem astazi la tribunal.
Insa dincolo de aceste fabulatii, in miile de volume ale dosarelor, in memoria colectiva si imaginile Revolutiei, au ramas totusi mortii, focurile de arma, ranile si gloantele. Trase din case conspirative; din vilele nomenclaturistilor din jurul televiziunii; din sediile si apartamentele securistilor din jurul CC-ului. De pe acoperisurile blocurilor din jurul MapN-ului. Din jurul unitatilor militare, catre acestea. Din hoteluri si institutii si poduri de case, catre pietele pline cu demonstranti. Gloate speciale, care se aflau doar in dotarea securitatii. Sau gloante explozive, pentru amplificarea terorii. Gloante de calibru mai mic (5,6, 4,4., 5,62), din arme scurte, cu pat rabatabil, usor de disimulat in salopetele negre ale uslasilor, destinate luptei de gherila urbana. Sau, alfel spus, “lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”. O lupta pregatita de multi ani de sefii Securitatii si de Ceausesecu personal, pentru eventualitatea cand acesta ar fi pierdut puterea.
Procurorii militari pretind in Rechizitoriul Revolutiei ca Securitatea ar fi fost dezarmate pe 22 decembrie. Ca n-ar fi gasit urme de gloante pe MapN.. Si nici gloante speciale, nici victime impuscate cu acestea.
Va invitam sa examinam impreuna istoria reala a Revolutiei. Declaratii si documente care demonstreaza ca premisele Parchetului Militar sunt false.
Vezi gasi o parte din dovezile covirsitoare ale vinovatiei Securitatii in aceasta carte. “Tragatori si mistificatori – contrarevulutia securitatii in decembrie 1989”. Am adunat aici sute de marturii –din dosarele de ancheta, din presa vremii precum si inedite, ale martorilor in carne si oase. Eroii anonimi care au avut curajul sa ne spuna povestea lor, a adevaratei Revolutii.
Din acest solid probatoriu are rezulta ca Securistii au tras in populatie si in armata dupa 22 decebrie, conform planului stabilit cu Ceausescu. Veti putea gasi aici, in premiera, procese verbale de predare-primire al armamentului Securitaii. Din care rezulta ca DSS nu a fost dezarmata pe 22 decembrie, ci abia pe 4 ianuarie 90. Adica dupa ce n-au mai tras. De fapt, unii securistii au pastrat armamentul si dupa acea data, fiind inca “in misiuni”. Alte arme pur si simplu au disparut.
Vezi vedea gloantele lipsa: numai la unitate F (filaj) a Securitatii, intre 20 decembrie si 1 ianuarie au disparut peste 16.500 de gloante. Si nu au fost la trageri de exercitiu in acele zile.
Veti mai vedea ca armele predate (cu funingine pe teava, deci recent folosite) erau de tipul celor cu care fusesera impuscati revolutionari si soldati in timpul “psihozei teroriste” de dupa 22 decembrie. Veti regasi marturiile principalilor actori, dar si a sute de anonimi care au vazut teroristii – in actiune, prins, sau morti. Teroristi care aveau asupra lor legitimatii de Securiate – ale Directiei a V-a (paza lui Ceausescu), USLA, Filaj, ba chiar si si unitatea “T” (Telecomunicatii). Legitimatii care au fost filmate. Securisti vazuti, prinsi, sau ucisi avand sub combinezoanele negre, mai multe randuri de haine pentru dechizare, inclusiv in ofiteri de armata si civili.
Veti gasi probe care demonstreaza rolul central al securistilor si inainte de 22 la Timisoara: in urmarirea, arestarile, bataile salbatice, focurile de arma din Dacii albe si ARO-uri, din cladiri si dispozitive militare, in cadrul carora securistii s-a disimulat. Si iarasi, armele lor aveau funingine pe teava la predare. Securisti veniti sa ridice muntitie de mai multe ori pe zi.
Si pentru toate aceste crime din orasul erau Timisoara, un singur securist local a fost aresat si condamnat. Procurorii au pretins, conform unui patentat fals juridic, ca ar exista o “autoriate de lucru judecat”, care i-ar fi absolvit pe toti partasii –executanti, instigatori si complici.
Veti gasi in aceasta carte fragmente inedinte din agendele de lucru ale ofiterilor de Securitate din acea perioada, din care rezulta fara dubiu pregatirea pentru lupta de rezistenta, indoctrinarea si loialiatea oarba a acestora acestora fata de un dictator pentru care erau gata sa-si dea “fara preget” viata. Despre misiunile de lupta de maxima importanta la care care urmau sa fie chemati de “cel mai iubit, genialul nostru Comandant”. Veti gasi primele marturii din decembrie 89 si 1990, ale lui Iulian Vlad si altor securisti, din care rezulta negru pe alb cine au fost teroristii: respectiv, cadre din Directia a Vi-a, USLA, Securitatea Municipiului Bucuresti, si alte unitati si rezervisti ai DSS. Si ca Vlad coordona lupta de rezistenta.
Veti gasi modul cum Securitatea a incercat sa stearga urmele, sa mistifice adevarul, sa intimideze martorii, si chiar sa ancheteze, in calitatea temporar “imprumutata” de procurori militari (cu legitiamatii cu tot) crimele de la Revolutie!
Veti constata că eroilor care au murit pentru noi în ’89 nu li s a făcut dreptate. De 30 de ani, ei sunt, în fiecare decembrie, ucişi din nou. Securitatea a incercat sa-si camufleze contra revoluţia, atat pe cea de dinaintea fugii dictatorului ca si pe cea, inca mai disimulata, de dupa,
Pe langa nedreptatea juridica, dezinformatorii securistii au reusit sa creeze pana acum si un gol istoric, acreditând pe scară largă o realitate paralela, disculpantă pentru sine, a evenimentelor – însângerate şi eroice – ale Revoluţiei Române,
_______________________
Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989
Autorii cărții:
Andrei Ursu este inginer de software în SUA, cercetător asociat la CNSAS, membru fondator al Fundaţiei „Gheorghe Ursu”. A publicat seria „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017) şi studiile „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989” (în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018) şi „«Discernămîntul politic şi juridic» al Securităţii. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceauşescu” (Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018). Este interesat de problematica istoriei represiunii din perioada comunistă şi a Revoluţiei. A fost distins cu Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) şi Premiul GDS (2000).
Roland O. Thomasson este cercetător independent în Statele Unite ale Americii. Deţine un doctorat în ştiinţe politice. Poate fi contactat pentru comentarii şi întrebări la [email protected].
Mădălin Hodor este istoric, absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. A publicat studiile „Ce nu cuprinde un dosar de Securitate” (CNSAS, Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, 2001), „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989” (în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018) ş.a. A fost distins cu Premiul Revistei de Istorie Socială din Iaşi (1999), Premiul Societăţii Timişoara (2017).
Ma tem ca se pregateste o noua diversiune. Asa cum in 89 l-au executat pe Ceausescu pentru a scapa restul, acum pentru a „solutiona” dosarul, vor fi „executati” cativa actori principali, cum ar fi Iliescu si Brates (care-mi face mai degraba impresia unui incompetent folosit decat malefic, un muncitor „absolvent” de Stefan Gheorghiu impins de conjunctura intr-un rol pentru care e greu de crezut ca ar fi avut calitatile si pregatirea necesare). Restul vor manca in continuare pensiile speciale.
Serios, care e calibrul ala 5.62 sau 4.4 ? Daca te apuci sa cauti pe google 5.62, nu gasesti decat aceleasi si aceleasi povesti de la revolutie despre gloantele 5.62.
Iar calibrele de ~4mm de pistol, sunt create dupa 1989
Nu trebuie să blamăm ”structurili”! Acum toți băieții ăia își ronțăie pensioara ”de serviciu” pe care au binemeritat-o de la patria recunoscătoare în timp ce le rîd în nas proștilor pe care i-au căsăpit, bătut și asasinat și care sînt fericiți că în sfîrșit peneleaua a rezolvat spinoasa problemă a pensiilor speciale. Din 2015 de cînd l-au împins pe Iohannis la Cotroceni, raportul de activitate al SRI este iar secretizat iar bugetul ”pă servicii” crește în fiecare an și la fiecare rectificare în ritm de samba. Un sepepist poate să iasă la pensie ”de serviciu” după 10ani de cărat geanta și plimbat boss cu sirena în față (nu e banc, e pe bune!) și nimeni nu zice nimic. Păi, chiar ar fi proști dacă n-ar face ce vrea mujchiulețu’ lor în țara asta de proști care rabdă biciul și ciomagul fără să crîcnească!
Se spune ca istoria o scriu invingatorii… si se mai spune ca revolutia isi canibalizeaza copiii.
Sa analizam actorii:
1 securitatea. e firesc ca aceasta sa-ncerce sa se puna intr-o lumina pozitiva .
2. populatia care a stat la TV. Acestia sunt bucurosi sa accepte ca n-a fost nici o revNaivi, am vazut cu ochii mei olutie, ci doar lovilutie, isi justifica astfle mare intelepciune de a sta in acele zilce sub plapuma.
3. populatia care a luptat pe bune. A fost o minoritate oricum. O parte din acestia sunt extrem de dezamagiti de ce a urmat, conform, de aia am murit noi la revolutie? Si desigur isi exprima dezamagirea birfiind cumva.
4 profitorii revolutiei, acestora le e absolut indiferent cum numesc istoricii acea intimplare.
***********
Si totusi cine a tras? Parerea mea e ca a tras toata lumea, citiva securisti ramasi in transee ca Stan si Bran, idealisti in speranta unei victorii care i-ar fi propulsat in posturi mari. Au mai tras unii Naivi, am vazut cu ochii mei cum unii trageau aiurea, conform sindromului tragaciului.
Oricum pus una peste alta a fost extraordinar de bine ce a fost si mi-e perpendicular cum se numeste. Bine ca a fost!
Ai dreptate, cei peste 4 miloane de romani plecati sunt recunoscatori.
Securitatea guverna deja la acea ora.
Doar ca a trebuit s-arate, sa demonstreze, ca poate pastra puterea.
Asasinatele in masa fiind mizilic pentru secu’, s-a mers pe linia asta.
Am vazut acum cateva zile un suv alb, imaculat, posta speciala sri. In conditiile in care deschideau scrisori si furau colete, apoi ucideau destinatarii, sa nu ne kire daca azi conduc tara din pozitii parghie.
Revolutia sau lovitura de stat din 1989 pe care im prins-o din plin fiind insasi pe „baricade” trebuie privita intr-un context mult mai larg. O data cu instalarea lui Gorbaciov in fruntea URSS si pornirea Glastnostului si a Perestroicai tarile din estul Europei au intrat intr-un proces ireversibil.
In Romania cei care au anticipat caderea lui Ceausescu si sfarsitul comunismului au inceput sa lucreze la „programul” epocii post-comuniste, in spiritul de autoconservare, au pus la punct planul prin care si-au salvat pozitiile si priviligeile pe cat era cu putinta.
Pe 27 Junie 1989 ministrul de extene austriac Alois Mock si omologul sau maghiar Gyula Horn au deschis la Sopron oficial „Cortina de Fier”.
Pe 24. August 1989 seimul polnez l-a ales pe Tadeusz Mazowiecki primul premier necomunist al Poloniei.
Pe 23. Oktober 1989 Mátyás Szűrös declara Ungaria republica parlamentara.
9. November 1989 cade Zidului Berlinului iar Todor Jivcov este pe 10. Noiembrei inlaturat din fruntea tarii in Bulgaria.
Si in Romania ? lumea susotea pe la colturi si tin foarte bine minte atmosfera de atunci, ceva „se simtea in aer” insa nimeni nu avea curajul s-o spuna tare si raspicat, zilele lui Ceausescu sunt numarate.
Momentul Tökes a fost scanteia care a aprins focul la Timisoara si ulterior in toata tara.
Ceausescu trebuia sa dispara intr-un fel sau altul, a devenit indezirabil in contextul evenimentelor din 1989 in opinia mea, marea adunare din Bucuresti de pe 21 dec.89 fiind soptita la ureche insasi de „Brutus”, numele real ar fi intereseant de stiut,
Ceausescu fiind abandonat ca un cartof fierbinte.
Cei de la putere, securitatea , trupele speciale , acolitii puterii, parti din armanta stiau cu siguranta de ce va urma si au fost pregatiti , astazi o stim, atunci am fost prea naivi si numai un numar restrans de oameni au intrevazut ce va urma, confiscarea miscarii de eliberare si instalarea lui Iliescu in fruntea tarii.
Violenta impotriva populatiei a facut parte din program, a fost gandita si premedita astfel incat sa le dea legitimitate celor care au preluat puterea, au fost sacrificati pionii pt instalarea noii puteri.
Din pacate Romania nu avut parte de o dizidenta puternica precum in alte state foste comuniste, dizidenta care a putut prelua puterea fara varsare de sange.
Inscenarea violentei cu multe victimele a fost gandita si bine pusa la punct, diversiunea produsa luata dupa manuale.
A fost posibil datorita realitatilor romanesti cu o populatie tinuta intr-o izolare crunta, saracita si pauperizata, care bine manipulata a votat la primele alegeri libere, vorba vine, in fruntea tarii comunistii din linia a treia si a patra in fruntea tarii, legitimitand in interior dar mai ales catre exterior noi conducatori, un plan deadreptul macchiavelic bine gandit si pus in aplicare fara scrupule intelegerile dintre noua conducere si fostele institutii ale statului comunist fiind clare, nu va fie frica, avem noi grija de voi sa scapati teferi, vezi neaplicarea Proclamatiei de la Timisoare care ar fi trebuit sa fie prima constitutie libera a tarii.
Istoria ultimelor 30 de ani este urmarea evenimentelor din 1989 si nereusita prelucrarii trecutului si a evenimentelor de atunci.
Comunistii au stiut foarte bine ca le va fi destul de usor sa mentina puterea in continuare, PSD-ul, urmasul direct al PCR-ul avand un joc destul de usor, bazinul electoral al acestuia putand fi mentinut prin acelasi mijloace de manipulare si dezinformare si chiar in zilele de astazi putem vedea continuarea manipularii in parlamentul romanesc prin proiectele de lege introduse si votate, marirea alocatiilor pt copiii, reducerea TVA etc.etc cu alte cuvinte se incerca revenirea in forta la putere, pensiile speciale find mita pe fata oferita institutiilor de forta din tara.
Revolutia inceputa in 89 nu este terminata si vom vedea daca romanii sunt duspusi s-o incheie sau prefera sa astepte pana va creste destula iarba peste ea.
Inteleg ca lucrurile nu sunt clare, dar cateva certitudini exista. In 18 dec. 1989 dimineata pe la 6.00 ajungeam in gara unui orasel de pe valea Muresului. Mergeam la servici, incepeam la 7.00, si trebuia sa trec pe la un prieten ce locuia intr-un cartier de blocuri relativ noi, aflate langa gara. Ca sa ajung la el, calea scurta era prin spatele blocurilor, spre gradinile caselor, gradini pe care fusesera construite blocurile. Vreme era deosebit de calda pentru perioada aceea de decembrie, poate va mai amintiti. Si cu cine dau nas in nas: doua masini Lada cu numere rusesti, culoare crem. In jurul lor 4 indivizi. Unul facea un ceai la un primus, altul se spala, era cu bustul gol….bine facut.Toti tineri. Spatiul dintre blocuri si gardul spre gradinile oamenilor era de vreo 3 m. M-a surprins ca erau intrati acolo, in acel spatiu, unde de obicei nu intrau masini, se trecea doar pe jos. Am avut o ezitare, dar am continuat sa merg. Am trecut practic printre ei. Nu mi-au acordat nici o atentie, eu a trebuit sa-i feresc. Dupa cateva zile, mergand spre Turda pe fostul E81, am intalnit mai multe masini Lada, deplasandu-se in directie opusa noua. No comment.
felicitari pentru articol. in curind vor ramine n tara doar napircile securiste si militienii. pe cine sa apere jivinele astea semianalfabete ? am vazut cum au facut o cu luiza, alexanddra sau nefericitii din colectiv. am vazut cum s a depopulat romania, cum au fost rase padurile si jefuita cu salbaticie economia. pavlov era cel mai informat, cum asijderea se crede si kwi (daca nu ma nsel consoarta i pui de securist). sa le creasca ciomagarilor lefurile si pensiile, sa devina romania unicat, doar tara de doctori docenti in pulane
Orice Revolutie implica marturii si probe contradictorii. Aceste incertitudini tin de subiectivitatea umana, mai ales cand ea apartine unor tabere opuse. Sa nu uitam un fapt esential, ca PCR a fost un partid de masa, cu peste 4 milioane de membri, care la randul lor aveau propriile familii sau faceau parte din familiile parintilor.
Masivitatea si indoctrinarea explica si rezistenta timp de trei decenii, mai ales in randurile celor vulnerabili social, a unor nostalgii populare dupa “paternalismul” vechiului regim (case moca, serviciu obligatoriu, educatie si sanatate gratuite etc.).
Interpretarile pot fi hazardante, dar atata timp cat ele sunt impartasite de grupuri mari de oameni, trebuie ascultate cu toleranta si luate ca atare, fara a te lua dupa niciun index, care poate arata catre unii sau altii. Altfel, pentru oricare din tabere ar trebui, intr-o logica vindicativa, mai multe Canale, Lagare sau Siberii.
Mi se pare o chestiune de bun simt, care poate fi extinsa, ceea ce a spus Putin despre Lenin, de a nu fi scos din Mausoleul din Piata Rosie, atata timp cat exista mase mari de oameni care si-au legat aspiratiile si idealurile de acest revolutionar de profesie, dar si mase mari de oameni care, dupa 1989-1991, il contesta. Un adevarat om de stat nu este un ravasitor al societatii, cum e un revolutionar, ci un stabilizator, fara a se lasa antrenat de niciun curent social opozabil sau antagonist, cu potential stihinic. Judecatile impartiale vor fi peste cateva generatii. Timpul lucreaza deja in aceasta directive, si el nu poate fi de nimeni oprit. Acum, unica certitudine e democratia.
Lenin nu a fost un revolutionar de profesie, ci un asasin cu o ideologie criminala. Putin nu l-a scos din mausoleu pentru ca tovarsul Putin continua sa creada in aceasta ideologie infernala care este comunismul. Revolutia Bolsevica a fost o lovitura de stat care a dus la cele mai cumplite crime atat in Rusia cat si peste in lume unde a fost impus comunismul cu forta. Iar faptul ca milioane de inepti continua sa creada in asa ceva e o dovada a ignorantie si imoralitatii lor. Comunismul va continua sa inspire alte crime cata vreme cei care au promovat aceasta ideologie nu sunt pedepsiti iar aceast ideologie scoasa in afara legii cum a fost scos in afara legii nazismul.
Comunism nu mai exista decat in Corea de Nord pana si chinezii au inteles ca nu-i bun de nimic. Atat comunsimul cat si nazismul sunt sunt ideologii cu acelasi continut criminal, nazistii cel putin nu si-au macelarit propriul neam fapt pe care nu.l putem afirma despre comunisti.
Oare, democratia e o certitudine? As vrea sa ma insel, dar tocmai ea e mai amenintata, astazi, in lume.
Domnilor ,este obligatoriu sa facem distinctie intre revolutie si ceea ce a fost ,existat , pe linga aceasta revolutie . Nu putem sa amestecam cele doua lucruri si sa le punem la gramada , ca si cind ar face parte din aceiasi situatie . Revolutia a existat . A inceput timid la Iasi si Timisoara ,unde au existat victime ,batute ,arestate . Apoi tinerii (la inceput )sau chiar foarte tinerii cetateni bucuresteni au declansat totul culminind cu iesirea in strada a muncitorilor din fabrici si uzine ,si care dupa mitingul esuat din piata revolutiei au ocupat si au determinat fuga lui Ceausescu . Totul in final a reprezentat schimbarea in intregime a formei de guvernamint a Tarii ceea ce in fapt inseamna revolutie . Faptul ca au existat sau nu teroristi , ca s-a tras din greseala sau intentionat in multime , faptul ca ulterior revolutia (nu a avut un conducator )a fost deturnata de esalonul doi din PCR,faptul ca la nivel de amestec din afara tarii (este real , dar minim ) care sa si produs dealtfel , nu poate pune la indoiala schimbarea , care schimbare nu putea fi facuta fara cei care au iesit in strada si au determinat prin faptele si cuvintele lor aceasta schimbare (facuta si cu jertfe )Faptul , ca poate unii au murit din greseala ,nu le scade cu nimic meritele ,ei erau acolo (altii nu )Totul a inceput ca o revolta , ce a continuat ca o revolutie , ce in final a fost preluata de esalonul doi PCR ,dar care nu a mai fost contestat (lumea a fost multumita ca a scapat de Ceausescu , ) si care dupa impuscarea celor doi a fost legitimat ca si conducere in Romania (decizie populara ) Abia acum, dupa 30 de ani ,avem poate sansa sa ne fie prezentatii vinovati ,adica cei care au infaptuit crime sau au dat ordine in acest sens .
Dimpotriva, trebuie sa stim cine sunt cei care au incercat sa confiste Revolutia. Adica cei „de pe langa”. Sunt tocmai cei „de pe langa Revolutie” care au confiscat Revolutia: Iliescu, PSD si multii altii care aflati prin alte partide. Un lucru cel putin la fel de important: trebuie clarificat ideologic ce inseamna comunismul:
1. abolirea proprietatii private
2. interzicerea practicarii religiei crestine
3. interzicerea partidelor care nu sunt comuniste
4. interzicerea liberatatii presei si culturii
5. exterminarea fizica a tuturor persoanele care nu sunt comuniste sau „re-educarea” lor prin tortura,
pe scurt, interzicerea a tot ce nu este cuprins in monstrozitatea numita „Prncipiile Comunismului” scrisa de Engels.
Sunt convins ca majoritatea persoanelor din Romania, chiar si cei care au fost obligati sa traiasca sub comunism nu fac legatura intre ideologie si mizeria existentiei in timpul comunismului tot asa cum cei care traiesc azi in Occident, sau cei care au trait ieri in Occident nu sunt interesati de consecintele reale ale comunismlui. Altfel de ce exista partide comuniste (sau de stanga) in tot Occidentul, inclusiv in Canada si SUA care au candidati de frunte comunisti din partea Partidului Democrat American: Bernie Sanders, Elisabeth Warren, etc. …
Articolul este despre cei care au tras in ’89 si partial despre motivatia lor. Daca suntem cu totii de acord ca au fost trase zeci de mii de cartuse aiurea, de civilii inarmati cu armamentul garzilor patriotice si de militarii in termen condusi de niste ofiteri neexperimentati, nu mai suntem de acord cu privire la intrebarea: au existat sau nu teroristii? Cartea celor 3 autori ne spune ca da (n-am citit-o inca, dar dupa articol asa se pare). Va mai spun si eu ca au existat si ca, desi nu i-am vazut, am vazut si auzit focurile de arma, trasoarele si zgomotul facut de arme care nu existau in dotarea armatei romane pe atunci. Poate ca existau in dotarea trupelor speciale ale armatei, dar nu la militarii obisnuiti. De pe pozitia unde ma aflam atunci – civil inarmat de garzile patriotice – de „paza” pe acoperisul unei cladiri inalte, am vazut (trasoarele si ricoseul lor din pavaz si cladiri) si auzit (cadenta de tregere mult mai mare) salvele de pistol automat trase catre unitatea militara si militarii care-l inconjurasera pe respectivul „terorist”(aflat si el pe acoperisul unui bloc de 8 etaje, cam la aceeasi inaltime cu mine). De ce trageau? Sunt trei variante (ar mai fi una, dar dupa mine e doar o inventie convenabila pentru cei care chiar au tras, anume ca ar fi „agenti” straini). Prima varianta ca ar fi incercat sa-l apere sau reinstaleze pe Ceausescu. Impotriva ei e faptul ca Ceausescu a fost abandonat singur cu nevasta pe camp, langa Targoviste si ca s-a tras mai abitir dupa moartea lui decat inainte. Nu as merge pe ea. A doua ca ar fi incercat sa-l legitimeze pe Iliescu si sa bage lumea in casa, ca Iliescu si ai lui sa nu fie contestati. Asta are o singura problema, ca exclude continuitatea intre cei care au tras inainte si cei care au tras dupa preluarea puterii de Iliescu. Si a treia ipoteza e ca cei care au tras inainte au tras si dupa, pana ce au negociat o pozitie de impunitate cu noua putere reprezentata de Iliescu. Prima varianta imi pare plina de intrebari/ probleme fara raspuns. Celelalte doua, insa, trebuie cercetate.
@ PAFI,
uite inca „niste variante” bune de a face lucrurile praf:
– exista Raportul Comisiei Tismaneanu de condamnare a comunisului; ei si?
– s- au inchis acum vreo 10 ani dosarele Revolutiei si Mineriadelor ca sa se redeschida acum vreo 3 ani; dar au trecut 30 de ani de la evenimentele in care au murit 1600 de oameni, alte mii de raniti si schiloditi, si nu stim cine i-a impuscat. Eventual luam de bune zisele lui Iliescu, „s-au impuscat ei intre ei, v-o spun io”
– iar acum, un grup de intelectuali, printre care si autorul articolului de fata, ii solicita Presedintelui ” înființarea unei secții speciale pentru investigarea crimelor comunismului”
Adica nu terminam nimic si ne apucam de altceva
Sa se calce in picioare procurorii si judecatorii, ca pina acum au muncit pe brinci.si ne-au lamurit bustean.
„Revolutia nici n-a existat. A fost o lovilutie. O conspiratie sovietica; eventual cu ajutorul iredentistilor maghiari. Si cu obladuirea americanilor de la Malta.”
Fabulații există în ambele (ori mai multele) curente de opinie, în funcție de interesele grupului căruia-i aparțin. În fiecare an pe vremea Crăciunului apar în presă intoxicări, unele de un infantilism ridicol. Câteva fapte sunt însă atât de evidente, confirmate de mărturii multiple, înregistrări și înscrisuri, încât negarea lor depășește orice rațiune, inclusiv cea a manipulării, și reprezintă o jignire adusă capacității cognitive a cititorului.
1. Înlocuirea „Doctrinei Brejnev” cu „Doctrina Sinatra” a fost decisă de Uniunea Sovietică. Ea a fost confirmată formal în discuția cu reprezentanții SUA la Malta, (de fapt mult anterior) pentru ca în cazul unor reforme în statele Pactului Varșovia SUA să știe că URSS nu va interveni precum în 1956, ori în 1968, deoarece în 1989 ar fi existat riscul de a interveni și americani. A considera că „un val revoluționar” a cuprins blocul sovietic este, mă iertați o prostie. A fost glasnosti și perestrioka. Punkt. :-)
2. România a rămas ultima țară din regiune, iar interesul d-lui Gorbaciov, concurent cu al statelor occidentale, era ca reforma să aibă loc și la București. Prin urmare, au contribuit deopotrivă la înlocuirea lui cu grupul aflat în legătură cu Moscova: Iliescu, Brucan, Bârlădeanu, Pârvulescu etc. La cesta a aderat o parte din membrii Securității și PCR, de asemenea, apropiați URSS. FSN funcționa din martie 1989.
3. Prima încercare de diversiune (URSS) care să declanșeze protestele românilor a fost la Iași. A doua, cea de la Timișoara, a beneficiat de contribuția mai multor state, intre care, da, și Ungaria (deja „revoluționată”), dar și URSS, Iugoslavia, și unele state occidentale.
4. Mitingul din 21 decembrie la CC a fost o diversiune Securitate-PCR, iar organizatorii au confirmat. Apropo, am participat la el în calitate de „adus cu forța”. Zgomotele incitatoare au fost o diversiune.
5. Retragerea cordoanelor de ordine a fost premeditată, pentru a se crea dezordine și a încuraja participanții să scandeze împotriva lui Ceaușescu. O parte din PCR și Securitate se pregătea să preia puterea, dar nesiguranța a făcut să „joace la două capete’ până în seara de 22 decembrie, când Ceaușescu era în custodia Securității, iar Iliescu citise Comunicatul.
6. Da, manifestanții au crezut în acțiunile lor, a fost o mișcare revoluționară, chiar dacă declanșată prin diversiune. A fost Revoluție, nimeni nu contestă, a fost schimbată ordinea constituțională etc.
7. Da, toate patru instituțiile, Armata, Securitatea, Miliția și Gărzile patriotice au bătut și au omorât cetățeni atât la Timișoara, cât și la București. Au respectat întocmai ordinul lui Ceaușescu din 21 decembrie.
8. În seara de 21 decembrie, după deschiderea focului în plin (inițial s-a tras pe deasupra capetelor, trasoare etc.) , în Piața Universității nu mai era aproape nimeni. (Eu însumi am fugit de frică). Au rămas cățărați pe reclama de la Ciclop D Dincă și D Iosif, care aveau o portavoce, dar …îi ocoleau gloanțele. :-)
9. Grupuri masive de muncitori au venit încă de la ora 7 în 22.12, la CC, organizate de secretarii de partid. La Grivița așa a fost și pe celelalte platforme a fost la fel, pentru că victoria Revoluției era incertă, pentru că, așa cum spuneam, în afară de „nucleul” de la CC, toți ceilalți „jucau la două capete”. Masa de muncitori, organizată de o parte din PCR, a fost determinantă.
10. După preluarea puterii, în seara de 22.12, oamenii din Piață, care doreau o revoluție anticomunistă, nu una anticeaușistă, precum „nucleul” de la CC Iliescu, Brucan, Bârlădeanu etc., începuseră să încurce. Practic, diversiunea primelor focuri de armă simulate a declanșat haosul în care au murit aproape 900 de oameni. Aceasta a fost lovitura de stat. În măcelul care a urmat criminalii de până atunci și-au acoperit crimele, iar noua putere securisto-comunistă s-a legitimat.
Cam așa a fost. Și sunt sigur de asta nu doar pentru că există numeroase dovezi și așa este rațional, ci și pentru că am fost acolo.
Bun comentariu. Asa a fost. Eu am o nedumerire in acest context: cum s-a organizat atat de bine diversiunea in mai multe orase in toata tara.incepand cu seara de 22?
E dezolant ca intelectualii inca mai vorbesc de PCR/FSN…/PSD ca despre partide in sensul comun al termenului. Nu sunt partide politice, ci retele de mafioti violenti. Relatiile dintre ei sunt ca la criminali, as teroristii puteau omori pe oricine, schimba tanara de la o zi la alta pt bani si amenintari. Nu se punea problema de loialitate la astia. Cert e ca FSN a fost 99% PCR si ca Ceasca a fost sacrificat ca intre criminali, nu in lupta politica in sensul comun al termenului.
La fel, PCR – partid de mase e o fabulatie. PCR nu se sprijinea pe membri ci pe securitate, asta era reteaua care exista si acum metamorfozata, un amestec criminal de amenintari, violenta si compromis moral diabolic, uneori doar pentru sanse de viata ceva mai buna si cariera. Membrii PCR nu erau o masa uniforma. Nu semanau intre ei decat activistii, restul era fiecare cum il taia capul.
Iarasi si iarasi intelectualii isi varsa umorile pe analfabeti si semianalfabeti. Mai fratilor! nu astia sunt dusmanii. Dusmanii care au compromis elanul din 89 au fost I-N-T-E-L-E-C-T-U-A-L-I. Poate ati uitat de Iliescu, Brucan, Barladeanu, ‘azvan Theodo’escu, Paul Everac, Darie Novaceanu, Vadim, Paunescu, Florin Mitu. Astia au tinut in mana televiziunea si presa aia scrisa de atunci si ei au dirijat toata administratia de la primarii de sat pana la ministere si ambasade. Din 1948 (cand a revenit in tara Mihai Sora, dupa ce fusesera arestati Maniu, Mihalache si Bratienii) administratia e condusa de criminali si tradatori, de fiii lor, nepotii, finii, colegii de scoala care formeaza reteaua susnumita. Aderarea la UE a fost negociata de astia. Avea dreptate Adrian Nastase cand a spus ca el a facut-o. Si acum primariile sunt conduse de fiii si nepotii alora care au facut colectivizarea, adica aia care bateau si ii umileau pe cei mai vrednici din sate, care luptasera in WW1 si care erau respectati de tot satul.
Si chestionarul asta tot de intelectuali e facut
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23561292-stiu-tinerii-despre-comunism.htm
Ii intreaba pe tineri de ce a fost comunism in Romania 40 de ani, de parca ar fi fost mai scurt in alte tari… Si tinerii care au raspuns la chestionar tot de la intelectuali au invatat sa dispretuiasca tot ce e legat de istoria tarii. Si tot din cauza profesorilor (intelectuali) si a manualelor (facute de intelectuali) ei habar nu au ca in Romania anilor 50 au existat 2 milioane de arestari la o populatie de 16 milioane de locuitori, ca au existat Iuliu Maniu, Iuliu Hosssu, Ion Mihalache, Ghoerghe Bratianu.
Asa ca mai usor cu pianul pe scari si cu ura pentru oamenii a caror constiinte au fost supuse la violente imense prin cele mai ticaloase minciuni.
Intr-adevar a existat un plan al Securitatii si al M. I. pentru o reactie militara in cazul unei tentative de rasturnare a regimului dictatorial ceausist. A fost mentionat si de Tudor Postelnicu in procesul „celor 4”. E foarte logic sa presupunem ca astia au fost „teroristii” care au incercat fara succes o contrarevolutie dupa fuga lui Ceasca.
„E foarte logic sa presupunem ca astia au fost “teroristii” care au incercat fara succes o contrarevolutie dupa fuga lui Ceasca.”
Este!
Dar aceasta s-a încheiat în seara de 22 decembrie 1989 când Ceaușescu a ajuns în custodia Securității. Însă, cei mai mulți oameni (aproape 900 de persoane) au murit, „ilogic”, în tragedia care a urmat după citirea Comunicatului de către I Iliescu, în seara de 22 decembrie 1989.