Revolutii…

Protestele de strada din Bucuresti sau de aiurea in tara nu s-au petrecut doar pe strada. Au fost interpelate direct/indirect in mass-media, pe blogguri sau retelele de socializare. S-a scris, s-a filmat sau s-a vorbit enorm. Strada a fost imbracata in cuvinte si imagini la cote imposibil de epuizat. A fost explicata, re/interpretata, legitimata, elogiata sau, dimpotriva, dezaprobata, re/interpretata, delegitimata, atacata, oricum prea putin ignorata. Cu toate astea, strada a fost relativ omogena in revendicari: a scandat lozinci masiv anti-Basescu si/sau pro-Arafat, dar atitudinea ei a fost impotriva intregii clase politice (vezi huiduirea lui Orban in Piata si lozincile anti-Antonescu/Ponta); USL apare cu propriile mitinguri de protest probabil pentru a unifica intregul val de nemultumire, dar mai tarziu. Daca deci in strada avem o atitudine aproape omogena fata de intreaga clasa politica, o batalie mult mai ramificata si la fel de plina de pasiune se duce in mass-media si pe internet. Sustinatorii puterii n-au iesit in strada, dar cu toate astea au fost extrem de activi pe forumuri, in retelele de socializare etc; asta a facut din spatiul virtual in genere unul mai curand heterogen decat omogen, intelectual si mult mai ramificat conflictual decat revendicativ, vindicativ si unilateral. Vreau sa ma ocup de acest lucru mai departe. Mi se pare ca nu in strada, ci mai curand pe internet si in presa avem un tablou mai bun al intregii situatii; strada e fara indoiala mai persuasiva, dar pe internet situatia e mult diferita (la data la care scriu, asta e situatia).

Pe strada, valul de nemultumire a fost relativ unitar in atitudinea lui fata de intreaga clasa politica, in timp ce pe internet si in presa, situatia e mult mai pestrita. Daca protestele de strada si-au afirmat sustinerea pentru Arafat, pe internet afirmarea sustinerii a fost doar o parte a mozaicului (probabil principala la inceput); daca protestatarii au scandat lozinci anti-Basescu sau anti-Ponta/Antonescu, pe internet s-au intalnit toate aceste atitudini si mai ales s-au putut confrunta intre ele sau cu celelalte. Valul de nemultumire al strazii a fost destul de mult alterat in inflamarile lui de confruntarile de pe retelele de socializare si forumuri; cei care vorbesc de rolul retelelor de socializare in mobilizarea protestatarilor, cred ca s-ar putea gandi si la asta. As putea spune ca abia aici nemultumirea din strada a avut parte de o adevarata articulare intelectuala (democratic superioara): lozinca, huiduiala etc a avut nevoie pe forumuri sa ia o forma mult mai articulata pentru a deveni persuasiva. Oricum, cei care sunt tentati sa exalte spiritul democratic sau revolutionar al protestelor stradale din ultimele zile cred ca ar trebui sa priveasca si la acest aspect; nu e deloc mai putina democratie pe forumuri unde oamenii se exprima ceva mai liber decat in strada, cu atat mai putin neglijabila (e doar mai dificil de urmarit).

Vreau sa trec in revista acum principalele directii ale mozaicului de confruntari din spatiul virtual, apoi sa inchid discutia cu o mica concluzie.

Prima si cea mai evidenta a fost protestul pro-Arafat/anti-Basescu. Retelele de socializare si forumurile au sprijinit protestele din strada pro-Arafat, dar nu sunand un fel de mobilizare generala, ci infruntand intelectual si/sau agresiv opozitia ramificata a altor forumisti. Daca primii sustineau ca Arafat e un profesionist onest, opozitia disipata pe forumuri l-a perceput ca pe un adversar al reformei din sanatate; mai rau, ancheta Evenimentului Zilei si exemplele de salvari si echipamente medicale, pe care Smurd si le vindea siesi la diferite spitale, avea sa stimuleze si mai mult ideea ca afacerea Smurd e in realitate doar afacerea/monopolul unui ‘privat de stat’, cu implicatii extrem de obscure in reteaua de interese din sistemul de sanatate. Oricum, mesajele anti-Basescu din strada au fost asociate cel putin la inceput cu afacera Smurd si demisia lui Arafat.

A doua directie a fost probabil protestul strazii impotriva intregii clase politice. Asta a fost asociata cu o atitudine pro-Arafat initial si a continuat dupa retragerea lui, cu revendicari sociale mult mai explicite despre salarii, pensii etc. Pe forumuri asta fost perceputa ca o atitudine anti-sistem, anti-partide si mai ales anarhista. In mass media scrisa sau la tv, au aparut articole si comentarii care elogiau anarhismul spasmodic al strazii, fie pentru spiritul autentic democrat sau chiar revolutionar, fie pentru adevarata foma de civism si/sau redescoperirea vocatiei de cetatean. In retelele de socializare, asta insemna sau ‘Decembrie ‘89’ sau ‘Piata Universitatii ‘90’ sau si mai explicit, ‘toti sunt o apa si un pamant’ etc. Opozitia forumustilor s-a aliniat in special in jurul ideii ca ‘fara partide nu se poate’ atunci cand nu a fost de parere ca ‘mai bine e sa pleci’ si au facut zid in special in jurul ideei ca o atitudine anti-sistem inseamna ruinarea democratiei eo ipso si a tuturor castigurilor social-politice post-decembriste.

A treia si ultima a fost atitudinea explicit anti-Basescu, initiata in strada de USL abia in ultimele doua zile zile. Miza a fost fara indoiala unificarea nemultumirii anti-guvernamentale. Dimpotriva, strada a vazut in asta o miscare de confiscare a protestelor libere si neafiliate sindical sau politic, dar si aici lucrurile au avut parte de o adevarata confruntare ramificata in spatiul virtual. Oricum, protestele din strada au devenit mult mai uniforme si mai radical anti-Basescu decat fusesera pana atunci in atitudinea lor anti-partide in genere, nu doar anti-Basescu. Pe internet in schimb, lupta a fost dusa in special in jurul ideii ca USL incearca capitalizarea nemultumirii anti-Basescu si ca nu dispunde de nicio alternativa reala la actuala putere. In orice caz, reactiile pe care am reusit sa le urmaresc eu erau direct dependente de alternativa Romaniei cu un Ponta si/sau un Antonescu in situatia actuala, care nu s-au distins niciodata prin nimic in cariera lor politica, cu exceptia unei atitudini agresiv anti-Basescu (pana si acum par sa exploateze asta ca si cum Basescu e adversarul lor politic in alegeri).

Acum, ce cred ca e clar e ca izbucinirile din strada au avut parte in spatiul virtual de o adevarata articulare si, evident, de o persuasivitate complet diferita. Spatiul virtual nu s-a comportat intocmai ca o chemare la datorie, mai curand a fost mediul unde diversitatea opiniilor s-a putut manifesta, inclusiv sau poate mai ales conflictual (fara indoiala, impresia protestelor a fost foarte puternica aici, dar ce spun eu e ca abia aici nemultumirea strazii a fost obligata sa capete o forma intelectual-articulata in disputele cu alti forumisti si/sau cu amicii puterii). Daca in strada am avut o revolutie, pentru a prelua un termen folosit in aceste zile de proteste, pe internet am avut daca nu mai multe, atunci cel putin o contra-revolutie. Daca strada si-a extras propria legitimitate din izolarea clasei politice de populatie si duritatea acestori ani de criza, care mai au probabil un precedent doar in anii ‘90, spatiul virtual si-a permis o diversitate mai mare de opinii, apeland la un mod ceva mai intelectual si evident mai conflictual de persuasiune.

Ca sa inchid aceasta discutie, intregul tablou al ultimelor noua zile nu s-a petrecut doar in strada. La nivel virtual, protestele de strada nu au sunat ca o desteptare pe care o dai intr-un dormitor de militari. Dimpotriva, revolutia din strada a trebuit sa-si articuleze nemultumirea aici si chiar sa caute sa depaseasca argumentele forumistilor opozanti sau sceptici. Spatiul virtual, imi vine sa spun, s-a comportat ca o adevarata Agora a democratiei, oricum e mediul unde strada si-a putut intalni nu doar articularea, ci si sau poate mai ales, un mozaic de articulatii cel mai adesea conflictual.