vineri, aprilie 23, 2021

Rezistenţa şi cucerirea libertăţii: un decembrie şi semnificaţia sa

La mai mult de două decenii de la decembrie 1989 şi visele sale neîmplinite,soluţiile pe care guvernarea actuală le preferă sunt gazele lacrimogene şi duplicitatea rafinată până la perfecţiune. Între bastoane şi legile votate pe ascuns în Camere, cu grabă suspectă, relaţia este limpede: cetăţenia, în forma ei conştientă şi militantă, este suspectă,iar Statul este redus la poziţia de instrument al unei elite ce aspiră la consacrarea poziţiei ei privilegiate, pe termen mediu şi lung.

Nimic nu este un accident  în această succesiune de evenimente.  Avansarea şi retragerea candidaturii lui Lucian Bolcaş la Curtea Constituţională dovedeşte, a câta oară?, că retorica  europenizantă este o simplă formulă de adaptare diplomatică.Numirea lui Toni Greblă ca judecător constituţional nu este o concesie făcută criticilor, ci reafirmarea criteriilor ce prezidează la selecţia magistraţilor. Între acestea, unicul ce înseamnă cu adevărat ceva este loialitatea faţă de grupul politic ce asaltează statul de drept,continuu,din vara lui 2012.Transformarea Curţii Constituţionale în anexă a Camerelor, populată de politicieni obedienţi, iată un proiect ce capătă contur, sub ochii noştri.

Mai mult ca oricând,decembrie 2013 ne obligă să ne confruntăm cu realitatea unei puteri arbitrare, ce nu ezită să încalce norme europene şi să legifereze în miez de noapte. Pentru cei care  sunt ignoraţi de majoritatea tiranică, pentru cei care îşi văd libertatea ameninţată, pentru cei ce aspiră la demnitate, decembrie 2013 este un moment de răscruce. Căci el probează vitalitatea crescândă  a unei conştiinţe civice ce nu mai este dispusă  să tolereze injustiţia şi aroganţa politică.

Decembrie 2013 este, din acest punct de vedere, debutul unui lung efort de  înfruntare al statului confiscat şi parazitat de  majoritatea din Camere. Sunt clipe în care viitorul se înfăţişează doar ca un şir  aparent infinit de zile identice, din care speranţa a dispărut. Resemnarea te ispiteşte cu liniştea ei tombală. Ce mai este de făcut, când aproape totul este mobilizat spre a întări nedreptatea şi violenţa? Din acest sol al disperării, se naşte o speranţă ciudată, nebunească şi imposibil de stăvilit. Este speranţa ce anima, în anii de dinaintea lui decembrie 1947, pe democraţii pregătiţi să stăvilească avansul  totalitar. Chiar dacă gesturile lor erau inutile în faţa Leviathanului, ei nu au ezitat. De la  Iuliu Maniu şi Ion Mihalache până la Dinu Brătianu şi C. Titel Petrescu, vocile celor care au refuzat împăcarea cu sclavia au continuat să răsune. Din lecţia celor de dinaintea noastră, din lecţia asumării demne şi ferme a libertăţii, trebuie să ne hrănim energia de astăzi. Nu avem voie să capitulăm, nu avem voie să cedăm.Prin scris, prin reţele de socializare, prin petiţii şi marşuri, avem datoria de a cultiva această  speranţă în viitorul liber al patriei noastre. Un viitor fără de care  vieţile noastre nu ar mai avea nici un sens.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Felicitari pentru articol!

    Am participat la protestul de duminica si intentionez sa particip in continuare la protestele impotriva actualului Guvern si a tuturor actiunilor si deciziilor pe care le consider abuzive si indicator al non-sensului promovat actual.

    Cei care doresc ca lucrurile sa se schimbe trebuie sa isi asume realizarea schimbarii, altfel ramanem la stadiul de non-cetateni resemnati si plangaciosi, condamnati la rolul de eternamente frustati.

  2. Lupta este si cu noi, la fel de mult cat este impotriva politicienilor.
    Nu politicienii s-au pus acolo. Poporul neinformat, captiv, asistat social a facut asta.

    Eterna minoritate pe ai carei umeri sta totul….asta suntem, noi, cativa…

    • Dupa Revolutie eu nu am votat niciodata cu FSN, PDSR sau PSD, tocmai pentru ca aceste partide au fost mostenitoarele (ideologic + cadre) fostului PCR. Am votat cu „dreapta” desi as fi dorit sa votez cu „centru-stanga” (NU cu „stanga”!). Din pacate, in Romania nu exista un partid (modern) de „centru-stanga”. Se pare insa ca toate partidele „importante” sunt doar niste asociatii de indivizi a caror singura „ideologie” (cu mici exceptii) este obtinerea de avantaje materiale din pozitia de „actori” in „jocul politic”.

      Una dintre marile greseli ale „dreptei” din Romania este aceasta: afirma mereu ca se afla in lupta cu „stanga” (PSD) si propune masuri de dreapta in loc sa demaste adevarata natura a PSD-ului si sa propuna masuri ne-ideologice (universal valabile). Se pare ca politicienii romani (cei bine intentionati) sunt rupti de realitate, nu reusesc sa determine (intuiasca) prioritatile esentiale si in loc sa se uite la statistica si la sondaje, se uita in carti despre doctrine politice („de dreapta”). Exista multe lucruri de indreptat in Romania care nu au culoare politica (daca nu le interpretam dogmatic), ca de exemplu lupta (reala si totala) impotriva coruptiei, confiscarea extinsa a averilor (a celor dovediti vinovati de catre justitie), cheltuirea transparenta a banului public (informatizarea totala, renuntarea la contracte cu clauze secretizate, licitatii obligatorii si scaderea la minimum a valorii necesare pentru organizarea lor), finantarea partidelor politice (a campaniilor electorale), etc. Pe langa faptul ca acestea sunt prioritatile esentiale ale Romaniei in momentul de fata (fara de care nici o ideologie nu poate sa dea rezultate), aceste teme, prezentate credibil (de catre oameni credibili), au si o mare forta de a coagulare si mobilizare a majoritatii cetatenilor. Ar fi timpul ca politicile opozitiei (existente deja, sau in formare) sa tina cont in primul rand de realitati si nu de doctrine aplicate mecanic. Romania are nevoie de multi ani (multe cicluri electorale) pentru a iesi din situatia actuala, asa ca fortarea unor politici economice impotriva unor mase mari de cetateni duce inevitabil la ratarea obiectivelor, prin pierderea alegerilor.

      Intr-o tara ca Romania, in care venitul net mediu este de 350 Euro, strategia dreptei este sinucidere curata. In afara de o patura foarte subtire a clasei mijlocii (care in Romania este reprezentata doar de cei cu veniturile cele mai mari), nu vor putea sa atraga alte voturi decat atunci cand alegatorii vor da un vot negativ PSD-ului.

      P.S. Romania are nevoie si de un partid de (centru) stanga modern, autentic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Distrugerea ICR. Final de drum

Ce veste proastă - și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu...

Simptomele marilor europeni după 7 ani de Rusia în Ucraina

Acumularea militară rusă în estul Ucrainei este apreciată în diverse cercuri de expertiză occidentală...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro