La mai mult de două decenii de la decembrie 1989 şi visele sale neîmplinite,soluţiile pe care guvernarea actuală le preferă sunt gazele lacrimogene şi duplicitatea rafinată până la perfecţiune. Între bastoane şi legile votate pe ascuns în Camere, cu grabă suspectă, relaţia este limpede: cetăţenia, în forma ei conştientă şi militantă, este suspectă,iar Statul este redus la poziţia de instrument al unei elite ce aspiră la consacrarea poziţiei ei privilegiate, pe termen mediu şi lung.
Nimic nu este un accident în această succesiune de evenimente. Avansarea şi retragerea candidaturii lui Lucian Bolcaş la Curtea Constituţională dovedeşte, a câta oară?, că retorica europenizantă este o simplă formulă de adaptare diplomatică.Numirea lui Toni Greblă ca judecător constituţional nu este o concesie făcută criticilor, ci reafirmarea criteriilor ce prezidează la selecţia magistraţilor. Între acestea, unicul ce înseamnă cu adevărat ceva este loialitatea faţă de grupul politic ce asaltează statul de drept,continuu,din vara lui 2012.Transformarea Curţii Constituţionale în anexă a Camerelor, populată de politicieni obedienţi, iată un proiect ce capătă contur, sub ochii noştri.
Mai mult ca oricând,decembrie 2013 ne obligă să ne confruntăm cu realitatea unei puteri arbitrare, ce nu ezită să încalce norme europene şi să legifereze în miez de noapte. Pentru cei care sunt ignoraţi de majoritatea tiranică, pentru cei care îşi văd libertatea ameninţată, pentru cei ce aspiră la demnitate, decembrie 2013 este un moment de răscruce. Căci el probează vitalitatea crescândă a unei conştiinţe civice ce nu mai este dispusă să tolereze injustiţia şi aroganţa politică.
Decembrie 2013 este, din acest punct de vedere, debutul unui lung efort de înfruntare al statului confiscat şi parazitat de majoritatea din Camere. Sunt clipe în care viitorul se înfăţişează doar ca un şir aparent infinit de zile identice, din care speranţa a dispărut. Resemnarea te ispiteşte cu liniştea ei tombală. Ce mai este de făcut, când aproape totul este mobilizat spre a întări nedreptatea şi violenţa? Din acest sol al disperării, se naşte o speranţă ciudată, nebunească şi imposibil de stăvilit. Este speranţa ce anima, în anii de dinaintea lui decembrie 1947, pe democraţii pregătiţi să stăvilească avansul totalitar. Chiar dacă gesturile lor erau inutile în faţa Leviathanului, ei nu au ezitat. De la Iuliu Maniu şi Ion Mihalache până la Dinu Brătianu şi C. Titel Petrescu, vocile celor care au refuzat împăcarea cu sclavia au continuat să răsune. Din lecţia celor de dinaintea noastră, din lecţia asumării demne şi ferme a libertăţii, trebuie să ne hrănim energia de astăzi. Nu avem voie să capitulăm, nu avem voie să cedăm.Prin scris, prin reţele de socializare, prin petiţii şi marşuri, avem datoria de a cultiva această speranţă în viitorul liber al patriei noastre. Un viitor fără de care vieţile noastre nu ar mai avea nici un sens.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari pentru articol!
Am participat la protestul de duminica si intentionez sa particip in continuare la protestele impotriva actualului Guvern si a tuturor actiunilor si deciziilor pe care le consider abuzive si indicator al non-sensului promovat actual.
Cei care doresc ca lucrurile sa se schimbe trebuie sa isi asume realizarea schimbarii, altfel ramanem la stadiul de non-cetateni resemnati si plangaciosi, condamnati la rolul de eternamente frustati.
Lupta este si cu noi, la fel de mult cat este impotriva politicienilor.
Nu politicienii s-au pus acolo. Poporul neinformat, captiv, asistat social a facut asta.
Eterna minoritate pe ai carei umeri sta totul….asta suntem, noi, cativa…
Dupa Revolutie eu nu am votat niciodata cu FSN, PDSR sau PSD, tocmai pentru ca aceste partide au fost mostenitoarele (ideologic + cadre) fostului PCR. Am votat cu „dreapta” desi as fi dorit sa votez cu „centru-stanga” (NU cu „stanga”!). Din pacate, in Romania nu exista un partid (modern) de „centru-stanga”. Se pare insa ca toate partidele „importante” sunt doar niste asociatii de indivizi a caror singura „ideologie” (cu mici exceptii) este obtinerea de avantaje materiale din pozitia de „actori” in „jocul politic”.
Una dintre marile greseli ale „dreptei” din Romania este aceasta: afirma mereu ca se afla in lupta cu „stanga” (PSD) si propune masuri de dreapta in loc sa demaste adevarata natura a PSD-ului si sa propuna masuri ne-ideologice (universal valabile). Se pare ca politicienii romani (cei bine intentionati) sunt rupti de realitate, nu reusesc sa determine (intuiasca) prioritatile esentiale si in loc sa se uite la statistica si la sondaje, se uita in carti despre doctrine politice („de dreapta”). Exista multe lucruri de indreptat in Romania care nu au culoare politica (daca nu le interpretam dogmatic), ca de exemplu lupta (reala si totala) impotriva coruptiei, confiscarea extinsa a averilor (a celor dovediti vinovati de catre justitie), cheltuirea transparenta a banului public (informatizarea totala, renuntarea la contracte cu clauze secretizate, licitatii obligatorii si scaderea la minimum a valorii necesare pentru organizarea lor), finantarea partidelor politice (a campaniilor electorale), etc. Pe langa faptul ca acestea sunt prioritatile esentiale ale Romaniei in momentul de fata (fara de care nici o ideologie nu poate sa dea rezultate), aceste teme, prezentate credibil (de catre oameni credibili), au si o mare forta de a coagulare si mobilizare a majoritatii cetatenilor. Ar fi timpul ca politicile opozitiei (existente deja, sau in formare) sa tina cont in primul rand de realitati si nu de doctrine aplicate mecanic. Romania are nevoie de multi ani (multe cicluri electorale) pentru a iesi din situatia actuala, asa ca fortarea unor politici economice impotriva unor mase mari de cetateni duce inevitabil la ratarea obiectivelor, prin pierderea alegerilor.
Intr-o tara ca Romania, in care venitul net mediu este de 350 Euro, strategia dreptei este sinucidere curata. In afara de o patura foarte subtire a clasei mijlocii (care in Romania este reprezentata doar de cei cu veniturile cele mai mari), nu vor putea sa atraga alte voturi decat atunci cand alegatorii vor da un vot negativ PSD-ului.
P.S. Romania are nevoie si de un partid de (centru) stanga modern, autentic.