joi, martie 28, 2024

Rinocerii. Repetiție generală

Exista, până mai ieri, un fapt pe care, dacă îndrăzneai să-l nuanțezi, erai de îndată decăzut din categoria de om în aceea de băsist: cantitatea de ură din societate, spunea acest fact,  se datora naturii de președinte-jucător asumate de Traian Băsescu.

Azi, președintele-jucător e trecut. Mă întreb de ce cantitatea de ură e, iată, la fel de prezentă.

Nu știu care e rostul tăcerii prelungi, de o jumătate de an deja, a lui Klaus Iohannis. Am încercat fără folos să o înțeleg; singura certitudine la care am ajuns e că, pentru el, cei șapte ani de tăcere pitagoreică ar fi o joacă. Însă, oricare ar fi intențiile pedagogice ale acestei tăceri, nu pot să nu constat că zgomotul și furia din societate sunt la fel de intense ca și în epoca de locvacitate prezidențială a lui Traian Băsescu.

Ba poate și mai și. Violența, deocamdată simbolică, deocamdată doar de limbaj, a ajuns la o intensitate care-mi aduce tot mai dureros aminte de anul 2012. Și nu mă refer la violența comentatorilor anonimi de subsoluri și forumuri, ci la aceea care a metastazat chiar și în zonele cele mai culturale.

Iată câteva exemple.

Nicolae Breban, proaspăt președinte de onoare la ICR, îl numește într-o conferință de presă pe H.-R. Patapievici „haimana ordinară”; iar apoi îl acuză că, împreună cu Mircea Mihăieș, a format la ICR o echipă de „netoți” care a făcut „numai ticăloșii și nenorociri”.

Tot Nicolae Breban, în aceeași conferință de presă, e de părere că literatura română tradusă azi în lume e una „de cur și pizde”, iar valul de cinema „violent-mizerabilist” (despre care crede că începe cu Pintilie și continuă azi cu Mungiu) ar face din noi „ultimele otrepe ale Europei”.

Nicolae Manolescu, vechi (deja etern) președinte al USR, îi răspunde astfel într-o ședință unui membru al Consiliului, care ceruse politicos să fie prezentate membrilor Consiliului actele financiare ale USR: „Credeam că eşti ticălos, dar eşti chiar prost. Dă-mă în judecată că te-am făcut prost!”

Tot Nicolae Manolescu, în aceeași ședință, i se adresează doamnei Rita Chirian cu grațioasa formulă: „Băi, femeie!”.

Ș.a.m.d. Putem culege aproape zilnic exemple de același calibru (e drept că nu de la instanțe atât de culturale), documentând la fel de elocvent violența. Când citeam jurnalele lui Sebastian sau Victor Klemperer, mă întrebam cum de era posibilă atâta violență zilnică fără ca lumea să reacționeze. Am ajuns, din păcate, să înțeleg cum de era posibil.

S-a scris suficient de mult și de bine despre violența simbolică drept antecesoare a violenței reale, e inutil să mai glosez aici; ajunge să amintesc că în violența de limbaj și de imagine a poeților și pictorilor moderniști a fost văzută o anticipare a violenței reale a războiului și a Holocaustului. O performare a violenței în plan simbolic care a făcut în cele din urmă posibilă performarea ei în real. O repetiție generală a catastrofei, cum ar veni.

Simptomele ultimilor ani sunt îngrijorătoare; cred că 2012 și 2014-2015 sunt cei mai violenți ani recenți. Deocamdată doar în plan simbolic. Și nu pot să nu mă întreb la ce repetiție generală asistăm. Care va fi corelativul obiectiv al acestei violențe simbolice. E un răspuns pe care sper să nu-l aflăm, totuși.

Iar faptul că, tocmai acum, guvernul Ponta se pregătește pentru o nouă Marți Neagră, care să legifereze practic corupția, îmi pare că intră în aceeași logică. Fiindcă, în fond, corupția e o formă de violență socială – discretă, dar cu atât mai nocivă. (Precum bolile letale fără marker-ul salvator al durerii.) Încât a legifera corupția e totuna cu a legifera violența.

E doar repetiția generală, cum spuneam. Nu-mi dau seama dacă asta-i o veste bună sau una proastă. Cred, totuși, că putem încă obține suspendarea piesei.

Care, dacă se va juca, firește că va fi un sequel la Rinocerii. Atât de hard, încât Ionesco însuși cred că s-ar fi înduioșat.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

      • „S-a scris suficient de mult și de bine despre violența simbolică drept antecesoare a violenței reale, e inutil să mai glosez aici; ajunge să amintesc că în violența de limbaj și de imagine a poeților și pictorilor moderniști a fost văzută o anticipare a violenței reale a războiului și a Holocaustului. O performare a violenței în plan simbolic care a făcut în cele din urmă posibilă performarea ei în real. O repetiție generală a catastrofei, cum ar veni.”

        Un singur comentariu am, dle Vancu, la acest admirabil articol. Unul referitor la pasajul de mai sus. Nu o anticipare este de văzut în violenta poetilor si pictorilor modernisti, nu o repetitie generala, ci o presimtire a celei reale. Mai senzitivi decat restul societatii si mai lucizi, artistii aceia de la inceputul secolului, doar o înregistrau, acea violenta, ca niste seimografe sensibile. Daca ar fi altfel, ar trebui sa ne punem deja ștreangul de gat.
        Bine faceti ca deplângeti lamentabila prestatie publică de azi a acestor doi scriitori, cândva admirabili. Este foarte important.

  1. Cantitatea de ura din societatea noastra nu se datoreaza, in mod direct, naturii lui Basescu. Dar este sigur ca fostul presedinte a contribuit intr-o masura deloc neglijabila la intretinerea agresivitatii si urii si la invrajbirea romanilor. Mai adaugati aici situatia materiala dificila a majoritatii, nesiguranta, precaritatea morala cultivata si intretinuta zi de zi de media. Cum vreti sa fie o societate careia i se prezinta zilnic doar hotii, jafuri, dezastre, inselaciuni, careia i se sugereaza sau spune direct, non stop, ca e coada cozii in lumea civilizata? Careia i se cultiva invidia, angoasele, spaima zilei de maine, frustrarile de tot felul?

    Sigur, e trist ca tocmai reprezentanti ai asa ziselor elite intelectuale se coboara la limbajul de mahala. Dar de mirare nu mai e. Suntem o societate bolnava si alienata. Nici nu stiu ce ar fi mai rau – sa crape buba si sa se reverse tot puroiul intr-o izbucnire de violenta fizica sau sa baltim asa la nesfarsit, intr-o mocirla de jeg moral?

    • Sigur e, pentru mine, că spirala violenței nu trebuie alimentată.
      Soluția nu poate veni decât din cultivarea toleranței, nu din escaladarea violenței.
      Dar, pe de altă parte, descurajant e că toleranța pare a fi o virtute împotriva naturii noastre.

      • Astea sunt lucruri are țin de educația primită în copilăria mică. Dacă Nicolae Breban se exprimă în acel mod, o face pentru că așa se vorbea în casa în care a crescut, înainte de a împlini 10 ani. Sunt lucruri care nu se pot corecta la maturitate. Astfel de oameni se pot doar preface pentru perioada scurte de timp, însă controlul necesită foarte multe eforturi, așa că nu poate fi menținut prea mult timp. Ei vor reveni foarte repede la exprimările familiare lor.

        • Este aproape exclus, d-le Harald, ca Nicolae Breban să fi învăţat limbajul de care se foloseşte azi, de la părinţii săi.
          Bine înţeles că nu pot să dovedesc faptul că un tată preot greco-catolic şi o mamă de origine germană ar fi evitat, în educaţia dată copiilor lor, orice formă de limbaj vulgar, dar contrariul mi se pare extrem de improbabil.
          Şi pentru că tot vorbim de probabilităţi, certitudinea cu care d-vs. trageţi concluzia contrarie, mi se pare deosebit de hazardată.

          • @ Mihail Lungu – O să vă rog să recitiți comentariul meu. Scrie acolo ceva de părinții lui Nicolae Breban? Exprimările mele sunt de-obicei foarte exacte, iar dacă dvs.înțelegeți altceva decât am scris eu, vă privește.

            • @Harald
              Aţi scris „Dacă Nicolae Breban se exprimă în acel mod, o face pentru că așa se vorbea în casa în care a crescut, înainte de a împlini 10 ani.”
              După câte ştiu eu, NB şi-a petrecut primii zece ani din viaţă în sânul familiei, şi nu în vreo casă de copii. Mă veţi scuza pentru faptul că nu mi-am dat seama că d-vs. îi excludeţi pe părinţi şi vă referiţi doar la rudele apropiate, vizitatorii ocazionali, servitorii şi eventual obiectele din casa respectivă. Mea culpa. Nu se va mai repeta.

          • Dle Mihai Lungu- daca tatal scriitorului Breban a fost Preot Greco-Catolic ( si mama nemtoaica ), CU ATAT MAI MULT e de mirare ca, evoluind in acest mediu de familie, ajunge la varsta inaintata pe care o are, sa jigneasca ..as spune birjareste, niste colegi de condei. Si ar mai fi ciudat ca din mediul familial bazat pe spiritualitate, N Breban a devenit un arivist , ajungand in comunism pana in Comitetul Central PCR. Trist; dezamagitor. // Trist si pentru limbajul super-agresiv al dlui N Manolescu… De unde se vede ca talentul nu are nici o legatura cu (ne) educatia omului. E greu sa imbatranesti frumos! Mirarea mea este de ce oare sunt sustinuti asemenea „personaje” ne-model??

            • Aceasta dovedeşte doar un lucru: există, în afară de „cei 7(sau 10) ani de-acasă”, şi alţi factori care influenţează dezvoltarea personalităţii. Fondul genetic, anturajul ulterior, traumatismele psiho-sociale, împrejurările…
              Departe de mine intenţia de a-l apăra pe NB. Licheaua sau mârlanul trebuie numiţi ca atare. În comentariul meu mă refeream doar la încercările de a găsi explicaţii, care sunt adesea prea simpliste.

  2. Aş vrea să amintesc, în contextul fenomenului semnalat mai sus, două aspecte.
    Explozia de ură pe care o trăim ar fi greu de conceput fără aportul mass media din România. Aceasta nu s-a limitat doar la a transporta, ci a chiar contribuit substanţial la crearea acestei atmosfere.
    Ura profundă, aproape patologică, care se manifestă pe alocuri, este, la rândul ei, greu de conceput fără sentimentul determinant de frică.

  3. „Azi, președintele-jucător e trecut. Mă întreb de ce cantitatea de ură e, iată, la fel de prezentă.”
    Mi se pare interesanta aceasta intrebare, si va felicit ca ati pus-o, stimate domn R. Vancu!
    Inainte de a-mi exprima opinia personala relativa la unul din raspunsurile posibile, tin sa subliniez importanta intrebarilor (!!!) in evolutia mentalitatii unui om, oricare ar fi el, respectiv a unei intregi societati!
    Este esential, in vederea obtinerii de raspunsuri constructive, ca intrebarile sa fie bine formulate, clare si precise! Tot ceea ce se obtine ulterior : solutii, reguli, legi, judecati, polemici, alte intrebari, etc, este in perfecta concordanta cu intrebarea initiala!
    Atat dictatura comunista, cat si ultimii 25 de ani care i-au succedat, a anihilat practic capacitatea oamenilor de a-si pune intrebari, oferindu-le doar raspunsuri…Fara sa constientizeze perversitatea fenomenului (elitele au intrat in acelasi joc!), societatea s-a multumit sa se intre-desire si sa se hraneasca abundent doar cu polemici, previzibile, „prevazute” si complet inutile! Situatia de azi a societatii romanesti, caracterizata printr-o FRUSTRARE generalizata, o demonstreaza, cred, mai bine decat orice alt discurs !
    Agresivitatea verbala sau fizica, violenta, lipsa simplei politeti, absenta crunta a indulgentei si a tolerantei, sunt reactii naturale ale oricarui om frustrat, indiferent ca este român, american, chinez sau afgan!
    Asa cum, nu a fost suficient ca Ceausescu sa moara, pentru ca ideile lui sa inceteze, incepand cu 25.12.89, sa alimenteze subconstientul popular, la fel, sfarsitul mandatului presedintelui Basescu nu are cum sa transforme, de la sine putere*, ceea ce s-a forjat, pe indelete, sistematic, si fara pauze, timp de 10 ani!…care veneau dupa alti 15 la fel de gloriosi, la randul lor consecutivi altor 45 de ani, de cand s-a initiat respectiva nivelare cerebrala a romanilor!
    *Atata timp cat o problema nu este recunoscuta, sau este incorect definita, nu are cum sa se rezolve!
    Marlania si lipsa de respect, atata timp cat sunt considerate SECUNDARE, deoarece „nu asta conteaza, dom’le!”, dupa falsa convingere ca „vom fi si politicosi cand vom avea ceea ce ne lipseste azi…!”, vor continua sa defineasca societatea, indiferent cine ar fi in fruntea ei!

    • Nu e vorba de elite, e vorba de false elite. E vorba de oameni crescuți în familii ”proletare”, în care părinții se urau unul pe altul și își adresau exact cuvintele pe care aceste ”elite” le folosesc astăzi.

      Contribuția comunismului este că a promovat asemenea oameni în roluri de conducere în societate, însă existența lor nu are nicio legătură cu comunismul. Ăsta e nivelul societății românești, din 1938 încoace elitele autentice emigrează non-stop. România e o țară de vechili care se cred boieri doar pentru că ocupă locurile boierilor. Însă acele locuri au rămas vechililor pentru că boierii au plecat demult.

      E nevoie de educație, dar educația necesită minim 3 generații și multă bunăstare materială. Care bunăstare materială nu poate fi asigurată într-o țară organizată după mintea vechililor. Avea Gyuri Pascu niște versuri pe vremuri ”Asta e, nene / Ură și lene” (Africa – ce vis fierbinte). Așa a ajuns Victor Ponta să fie votat de milioane de oameni, cu un discurs bazat pe ură și lene.

      Nu e politically correct să le spui oamenilor că sunt săraci și proști și că tocmai din cauza asta rămâni săraci și proști. Însă problema rămâne, ei își folosesc energia doar ca să-și exprime ura, în loc să aibă scopuri constructive care să le aducă bunăstare. Dar pentru a avea acele scopuri constructive, ar fi avut nevoie să primească o educație corectă, ceea ce nu e cazul, așa că ne învârtim în cerc. Prin urmare, singura soluție, pentru încă o generație sau două, este în continuare emigrarea.

      • Regret ca nu gasesc nimic constructiv in comentariul dvs, Harald…
        Ma indoiesc ca vesnica analizare a raului – fie si sub numeroasele aspecte reflectate de, la fel de numeroasele, puncte de vedere survenite din experientele fiecarui analist, ad hoc sau de profesie -, poate conduce la gasirea solutiilor concrete si eficace de care avem nevoie, de fapt…
        De 25 de ani facem analize peste analize, fara sa avansam cumva…ba, di’mpotriva! Subiectul dovedindu-se a fi inepuizabil, ramanem ostatecii lui!
        Sunt de acord cu cercul vicios pe care l-ati descris, dar nu si cu resemnarea care rezulta din concluzia dvs, de altfel, inaplicabila la nivel de societate :”singura soluție, pentru încă o generație sau două, este în continuare emigrarea.”!
        Orice problema are si solutie, ca sa o gasim este indicat sa incepem prin a o cauta efectiv,, cu convingerea ca suntem in stare de asta si, foarte important : fara sa zicem „ce facem DACA nu merge?”
        Este deci necesara o campanie de „reabilitare a identitatii nationale”, in care sa se vorbeasca numai despre capacitati, potential, inteligenta, romanii sa simta ca au valoare pentru societate, sa fie incurajati, motivati, pentru ceea ce sunt, asa cum sunt!
        Concret deci, eu n-as mai judeca oamenii dupa pedigree, CV sau dosare – carora le cunoastem prea bine veridicitatea si calitatea intrinseca! -, ci numai dupa vorbe (da, da, dupa vorbe!) si intentii exprimate (proiecte), si nu sunt convinsa ca ar fi chiar catastrofic!?

  4. Dnii Manolescu si Breban sint, cum se mai zice, majori si vaccinati. Si-au construit o statuie pe meritele lor, iar acum sapa cu sirg sa-si darime soclul.
    Cit despre ura fata de „pensionarul-postac” nu trebuie cercetate abisuri sufletesti.
    Numai daca ne reamintim atmosfera din Parlament, cind a dat citire Raportului Final, ori insistenta pentru o Justitie corecta, si indraznim sa privim clipul
    https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1011946312152253/?type=2&theater
    ne dam seama ca ezista destule motive de ura.
    Pe care cu pricepere au sadit-o si in multimea de gura casca de la Haznaua 3 ori poprtita lui Ghita.
    E vorba despre cazurile Revolutiei si Mineriadelor, nici acum rezolvate.

    • ANDREI PLESU : Nu ştiu dacă domnul Traian Băsescu are, la ora actuală, un sfătuitor cinstit şi inteligent. Pe de altă parte, nu ştiu dacă, avîndu-l, l-ar asculta. Dar sfătuitorul cu pricina ar trebui să-i spună apăsat că i-ar prinde bine să facă, măcar pentru şase luni, sau un an, un pas înapoi. Să se abţină. Să accepte o ieşire din scenă elegantă. Să nu se tot justifice, să nu se tot răfuiască, băţos, cu ”urmaşii”, cu instituţiile, cu mapamondul. Să facă o cură de tăcere. Domnul Băsescu se plînge că prea încearcă mulţi să-i compromită mandatul prezidenţial şi că e dator să şi-l apere. Dar dacă spectacolul pe care ni-l oferă e singura lui strategie de apărare şi atac, atunci, nu va mai avea nevoie de detractori. Îşi va torpila mandatul singur. Invers, dacă ar tăcea, am putea regăsi cu toţii, la un moment dat, calmul de a judeca ”epoca Băsescu” . Deocamdată, calmul e suspendat, iar vinovat este, în primul rînd, fostul preşedinte.

  5. „Azi, președintele-jucător e trecut…”
    Este?? Pentru ca nu exista emisiune de stiri care sa nu inceapa cu ultimele „perle” si „judecati de valoare” emise de fostul locatar dela Cotroceni!
    Vrem sa trecem mai departe de „maniheismul” pro- sau contra- Basescu? Foarte bine, poate ar trebui sa-i sugerati si dansului acest lucru!

    • Deci tot Băsescu e vinovat, dacă societatea românească nu merge azi în nicio direcție? :P

      Credeți că dacă reintroduceți pedeapsa capitală, special pentru el, asta va rezolva în vreun fel lucrurile? Părerea mea este că nu. Lideri ca Traian Băsescu apar o dată la 100 de ani și sunt urâți cu înverșunare în țara lor, la fel ca Margaret Thatcher în UK.

      • „Lideri ca Traian Băsescu apar o dată la 100 de ani…”
        Slava Domnului! Inca unul ca el si se ducea naibii de tot tara asta!
        Desi, nu s-ar zice ca ducem lipsa de golani guralivi si certareti, care sa se laude cu orice si sa nu faca nimic concret!
        In urma lui a ramas doar un deceniu pierdut, o societate divizata si saracita si o camarila care se lupta sa nu intre la inchisoare. E o „mostenire” de care cred ca ne puteam lipsi!

  6. Excelent, domnule Vancu, si onest! Dar la Bucuresti franchetea, ca de altfel orice licar de moralitate, sunt interzise si trecute pe lista indezirabilului. Violenta e calitatea de prim ordin, cum bine observati, nu un derapaj sau o disfunctie. De abia i se descopera „calitatile”. Toleranta e considerata o dovada de slabiciune. E trist. Bine ar fi ca cei care sustin violenta sa se violenteze reciproc, nu sa isi gaseasca victime usoare.

  7. Domnule Vancu
    Din păcate sunteți în criză de credibilitate de la acuza dlui KJ de nepaternitate a cărții dsale. Publiciștii au obligația de a verifica cu rigurozitate informația oferită publicului.
    Nu cred că s-a modificat violența de gest și/sau de limbaj. S-a modificat însă cu certitudine voința de autocenzură și nivelul de educație. Societatea a devenit exagerat de tolerantă cu derapajele de acest tip. Libertate NU înseamnă anarhie.

    • Domnule Ștefan Brăgărea, așa cum am spus deja, nu l-am acuzat nicicând pe Klaus Iohannis că nu a scris el acea carte.
      Nu e vina mea că presa a pus sub un titlu de scandal o afirmație complet banală.
      Și cititorii, dacă-mi permiteți, au obligația de a citi cu atenție înainte de a da verdicte de credibilitate.

      Altfel, sunt complet de acord cu ce spuneți.

    • dle Ștefan Brăgărea,
      dvoaqstra sinteti „în criză de credibilitate”.
      Dl Vancu nu a afirmat ca nu-i apartine presedintelui „paternitatea cartii”.
      Daca veti da niste „pagini’ in urma, gasiti si emisiunea in direct. Unde altceva se spunea.
      Dar numai daca va intereseaza „credibilitatea”.

  8. Domnule,

    E bine ca sintem vigilenti, dar deocamdata e in stadiul de propunere. Eu zic sa-i urmarim, deocamdata.

    In rest, cu violenta, aveti dreptate. Spre deosebire de d-voastra sper ca buba se va sparge pina la urma. Conducatorii Ro trebuie sa ne stie de frica. Iar daca asta inseamna singe, atunci asta e. Din pacate, e singura modalitate de a aduce normalitatea; si asta din cauza ca revolutia din 89 a fost neterminata.

  9. Încredere, ultimul sondaj: 76%- Klaus Iohannis, 61% – Regele Mihai și 50% – Laura Codruța Kovesi. Adică persoanele cele mai tăcute.
    Se pare că a trecut vremea „miticilor” tari în clanță.
    Cine nu pricepe trendul dispare.

    • Corecta observatie: a venit vremea celor care asista tacuti la cele mai ticaloase actiuni facute de hoti. Este si asta o virtute. Cum la fel si Mihai a stat la masa cu cel care i-a un sut in fund. Si asta tot o calitate este. Altfel, realizarile celor tacuti, sunt ca si vorbele acestora: nu exista. A, era sa uit: exista cate ceva totusi; de exemplu „tacutul” a vrut sa fie PM propus de hoti. Mare caracter!

      • O virtute ar fi sa pricepi ca discretia si decenta sunt virtuti. Si ca fiecare face atat cat poate, fara sa sa se bata in piept de 100 de ori pe-atat.

        • Care virtute si discretie?
          Despre ce vorbiti?
          Exemplele date de dl Vancu, despre limbajul dlor Manolescu si Breban, le includeti la „virtute si discretie?”
          Daca domnilor Manolescu si Breban le „admitem” un asemenea limbaj public, dece sa ne miram ce se intimpla in politica, ori de limbajul prim plagiatorului national care ne conduce tara?!

          • „Nu știu care e rostul tăcerii prelungi, de o jumătate de an deja, a lui Klaus Iohannis. Am încercat fără folos să o înțeleg; singura certitudine la care am ajuns e că, pentru el, cei șapte ani de tăcere pitagoreică ar fi o joacă. ”

            Incercam doar sa-i sugerez domnului Vancu o posibila explicatie a tacerii presedintelui. Ma scuzati c-am indraznit.

        • „O virtute ar fi sa pricepi…”. E clar. In rest, cum am spus: cand te doresti PM propus al hotilor, nu prea mai ramne loc de virtuti si caractere… Cat priveste caramizile si alte materiale de constructii, banuiesc ca tu ai trait pe alte taramuri, unele imaginare, in care a-ti exercita atributiile constitutionale inseamna „a te bate cu caramida pe piept”.

            • Boboc, neboboc, „a pricepe” ceva nu este o virtute, dar na, la tine acolo unde aveti virtuti mii si mii, orice e posibil. Cat priveste sabloane si etichete, eu am vorbit de fapte. Daca tu, de exemplu, vrei sa te duc sa negociezi ceva cu Clanul Camatarilor o functie inalta in stat, dupa care sa vorbesti de „etichete si sabloane”, e alegerea ta. Faptele raman, dincolo de sabloane si etichete. Oricum, se pare ca la capitolul „chenare si sabloane” ma egalezi. Cel putin. Si in ceea ce priveste stiinta, pot spune (si, iata, chiar o spun) ca si tu le stii pe toate: ce face Iohannis, realizarile lui (partea cu „a face”, din „tace si face”) etc…

  10. cind premierul minciuna blocat in pubertate si generalul izmana comandantul armatei moarte sint pilde de intelepciune, unde credeti ca s ajunge ? oamenii capabili au fugit (fortati) mincind pamintul. au ramas nevoiasii care se calca n picioare pentr un mic si o bere, activistii si militienii mai vechi sau noi aceiasi ciocoi. aceasta bulversare a valorilor n a fost intimplatoare. non valoarea si hotia nu poate razbi decit intr un vid de competenta. unul isi plimba nevasta / amanta la paris sau isi trimite progenitura (analfabeta) la cambridge sau in parlamentul european, altul este remunerat ca un antreprenor neasumindu si nici un risc in institutii de stat special create pentru el, etc, etc. daca multimea vlaguita, muribunda nu poate reactiona in nici un fel, cine s o faca ? sinecuristii mai sus amintiti ?

  11. De blatul ponta-iohannis consecinta a „usele traieste” nu cred ca se mai indoiesc multi. Diferenta e ca barbatul „primei doamne” e doar o marioneta pe cand tata-socru sarbu e unul din marii nashi ai mafiei uslinoase. Ura actuala – tipica unei populatii taratoare prin istorie – e insa amplificata de papusarii ” serviciilor” care pregatesc in 2016 inlocuirea liniei a doua din 1989 cu linia a treia, mult mai periculoasa pentru Romania.

    • nu stiu cit de lucid sinteti domnule,dar nici citi bani luati
      sa nu ma acuzati de simpatie pro presedinte,io doar mai deschid fitzuicili de romanica
      as dori totusi sa spun ca neamtul ruminesc are inca o cultura ardeleana, pe care regateanu o intelege conform culturii proprii, iar in ce priveste blatul( ca tot sintem la fotbal) poate ati citit ca insusi premierul romanicai a spus ca nu exista opozitie.in pnl cei citiva onesti sint constienti ca la o adica,coledgi lor pot intoarce armele. asa ca de unde nu i, nici dumnezo nu cere.face si Iohanis ce ii permite structura parlamentului ales de rumini.
      in tara aia nimic nu pastreaza proprietarul; ruminul fura si revolutii. da hotul are o pozitie respectata in societatea multilateral dezvoltata. nu cred ca e cazul sa coboriti familia neamtului atit de jos, nu e un tzopirlan ca ceilalti pe care i ati avut inainte.

  12. Spunea cineva ca maretii au ajuns sa-si sape singuri soclul la senectute. Eu cred ca nu i-a privit cu atentie, altfel ar fi vazut cum au ajuns pe soclu prin balonari nerusinate ale selfestimului si yoga lu self asskissing. Daca Manolescu vorbeste urit, macar nu vorbeste si prost, dostoievskianul Breban se exprima ca un activist.
    Dar apropo de yoga self asskissing… Reteta face victime si printre mai tinerii veleitari. Poate cineva sa spuna ca Vasile Ernu cind spune negru pe alb ca Vasile Ernu e singurul luptator impotriva regimului comunist pe care Vasile Ernu il cunoaste nu seamana cu Breban care alea-alea in Le Monde in anii 70. Mania grandorii la mediocrii cu tupeu… S-avem pardon.

  13. La Breban e o izbucnire de ura INDIVIDUALA, explicabila prin invidie potentzata de senilitate. Mult mai grava este ura DIRIJATA impotriva capitalismului pietzei libere prin campania cvasi-generalizata impotriva supermarketurilor. De campania impotriva strainilor care ne comanda ce sa facem la noi acasa nu mai vorbesc. CAMPANIILE orchestarte de ura sunt periculoase, nu izbucnirile gen breban, pentru ca denota un PLAN si niste PLANIFICATORI.

  14. Si un individ „plin de ura individuala PLUS senilitate” ajunge sa fie presedinte ONORIFIC la Institutul CULTURAL Roman?? Halal persoana potrivita!!

  15. Este o diferenta mare intre cine suntem si cine am fost invatati, in comunism, ca am fi. Si mai sunt unii care invart placa cu mandria de „a fi” chiar si in prezent. Imaginea noastra despre noi se confrunta cu realitatea si nu suntem in castig, de unde apare frustrarea. Individual, dar si colectiv, puberi in democratie, avem reflexul de a cauta vinovati in exterior si a proiecta disconfortul, umbra, asupra altcuiva. Generatia brebanilor nu se mai poate reforma, cea tanara nu este coruptibila, sper, la mesajele de ura tip A3, asa ca ramane rolul celei de mijloc sa incerce pe cat posibil sa reziste tentatiilor totalitarismelor si solutiilor finale de orice fel. In mod cert este un indicator al unei societati neformate inca, ce reactioneaza la modul primar in cazul aparitiei conflictului. Cresterea nivelului de intelegere, profunzimea in gandire, pacea interioara, cere timp. Bagajul memetic nu poate fi primenit pe repede inainte, pentru ca tine de subconstient. Putem sa importam institutii si atitudini, dar trebuie timp ca sa ne „intre in sange”. Mai grav este faptul ca in timp ce absorbim cunoastere, micile „goluri in materie” sau precepte morale insuficient absorbite raman portite pentru diversi „virusi mentali”, cum ar fi orice soi de utopii, ce pot sa ne afecteze definitiv, chiar si la varsta la care pregatirea si experienta de viata n-ar mai acredita o astfel de posibilitate. Poate asta explica aparitia unor cazuri putin credibile de schimbare de macaz, lasand la o parte agentii lasati in „adormire”.
    Ganduri bune!

  16. Ura nu vine de sus in jos, cel putin nu ura asta care se manifesta la noi astazi.

    Ura din societatea noastra se naste din traiul nostru de zi cu zi.

  17. Media isi are partea leului in nivelul tot mai scazut al calitatii emisiunilor si al limbajului folosit de toti cei care se perinda in spatele sticlei.
    Am incercat sa multe ori sa privesc in urma si sa gasesc momentul care a dat startul la acest tavalug al dezgustului si m-am oprit undeva in timp la marius tuca si ale sale discutii de seara avandu-l invitat pe Mircea Dinescu. Imi amintesc atunci de limbajul de colt de strada folosit de Dinescu in care ii lua la „11 metri” pe politicienii timpului si intr-un fel ramaneam blazat si frapat ca isi permintea cineva ca la ora de varf sa foloseasca asemenea limbaj. Atunci zambeam, ulterior aveam sa constat cu stupoare ca in Romania se deschisese o cutie a pandorei unde manelsimul si lipsa de respect fata de interlocuitor in media si nu numai i s-a ridicat un piedestal de pe care nu il vom mai indeparta veci.
    Romanilor le este pielea atat de tabacita incat nici nu mai zvacnesc la auzul unor asemenea dejectii si iau o atitudine gen „this is the new normal”.
    Trist!

  18. Existau momente, până mai ieri, pe care dacă le remarca cineva era imediat decăzut din poziția de om în cea de antidemocrat, de roșu, de vândut rușilor. Dacă erau revelate unele similitudini, desigur deranjante, dar irelevante față de scopul măreț căruia îi slujeau, comentatorul sigur era plătit de forțele oculte, antidemocratice ori măcar un Troll rătăcit și răuvoitor. Băsescu nu mai este, dar cenzura există încă. Mai aspră chiar! Tot o formă de violență.

  19. Consider ca multi romani au votat Iohanniis in lipsa de ceva mai acatarii, nu fiindca ar fi considerat ca ii reprezinta, in vreun fel.

    Se vedea cu ochiul liber ca Traian Basescu se simtea in largul lui in mijlocul multimilor de orice fel. La fel, se vede ca domnul Iohannis nu este genul care sa poata empatiza cu oameni din diferite clase sociale, cu nivel diferit de educatie. Fata de domnul Ponta (care, atunci cand incearca sa para „din popor”, esueaza lamentabil), domnul Iohannis are macar meritul ca nu incearca sa para altfel decat este. A reusi sa comunici cu orice om e un har pe care nu-l are toata lumea. In politica, lipsa acestui har poate fi un handicap serios.

    Cred ca oamenii, atunci cand isi aleg un presedinte, isi doresc si ca acel om sa fie un fel de portavoce a lor. Isi doresc ca acel om sa ia pozitie, in spatiul public si sa-si exprime punctul de vedere, in legatura cu temele importante. Poate ca domnul Basescu era prea vocal si prea prezent. Imi pare ca domnul Iohannis e prea discret si prea tacut. Romanii nu sunt un popor rece si tacut, asa ca, poate, modelul de succes ar putea fi undeva intre Traian Basescu si Klaus Iohannis. Eu m-as bucura ca, din cand in cand, presedintele sa organizeze o conferinta de presa, de 10 minute, in care sa spuna doar „sunt de acord” sau „nu sunt de acord” cu o anumita tema de actualitate. Ar putea chiar sa fie conferinte de presa fara intrebari de la jurnalisti (in caz ca domnul Iohannis nu are incredere in sine „la cald”). „Tacerea inseamna aprobare”, iar romanii fara cont de FB (ma numar printre ei) iau act de pozitiile presedintelui doar daca vreun jurnalist catadixeste sa scrie sau sa vorbeasca despre ce scrie domnul Iohannis pe FB. N-as vrea sa cobesc, dar nu cred ca e imposibil de „spart” un cont FB si cred ca, la un moment „oportun”, asta s-ar putea intampla. Faptul ca presedintele pe care l-am votat alege sa se exprime pe FB, nu-i un motiv suficient, pentru mine, sa-mi fac un cont.

    Oricum, mi se pare (cel putin) penibil ca o stire de la televizor sa inceapa cu „presedintele Iohannis a scris, astazi, pe contul sau de socializare”…

    Consider ca tema penalilor care vor sa amputeze o putere (constitutionala) a statului roman, chiar daca nu prea e prezenta pe la televizor, este o tema suficient de importanta pentru a-l scoate pe presedintele Romaniei din barlog.

    • domnule decebal,cred ca ne am mai intilnit pe aci!? in caz xca sinteti acelasi ? ha ha
      de ce n o spuneti pa aia dreapta ?!! : asta nu i de a nostru ! nici credincios ortidox,nici rumin,nici jmecher, nici vocal cum ne place noua ! si noua ne plac glumitele,ne place sa ne batem joc de aia care nu e ca noi, chiar daca pe undeva sintem invidiosi pe unii ! ce mai, nu i rumin !
      amu io zic ca cei care simt lipsa conferintelor de presa de 10 minute ar trebui sa si deschida cont FB
      e clar ca alegerea neamtului a fost doar un accident fericit(sau nefericit!) ptr rumini
      io pina acum i as imputa neamtului rominesc un aspect care mi s a parut ca face dovada ca omul isi da seama pe parcurs in ce troaca s a bagat ! e vorba de o demisie tare legata in timp cu o anumita luare de pozitie a cabinetului prezidential; dar sigur nu i locul aci potrivit ptr asemenea analize; aci incep sa apara rizoici,ha ha

  20. Ca in orice fenomen descris prin perceptie subiectiva, raul si violenta un „prag de zgomot” sub care nu mai sunt percepute daca stimulul este aplicat o perioada indestulatoare de timp. Suntem deja de zeci de ani expusi acestor violente incat nici macar nu mai stim unde este zero-ul pe scala. Ca sa realizezi cat de ridicat este nivelul de violenta ar trebui sa ai un stagiu de macar o saptamana de trait in alta tara si, mai ales, sa intelegi diferentele. Si asa ajungem la cultura si educatie, pentru care nimeni nu cheama partidele la Cotroceni asa cum le cheama pentru Aparare sau pentru legile privind (in)securitatea datelor personale. Si nici nu iese cineva in strada ca acum 25 de ani! Stam ca niste muste intr-un borcan supraaglomerat, privind in jur imagini deformate de sticla peretilor si asteptand ca, din cand in cand, capacul sa fie ridicat si o mana cu un plici sa ne pocneasca peste scafarlie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro