De salutat dorința și presupunerea ministrului educației, Cătălin Baba, într-un recent interviu, că Bacalaureatul 2012 va fi la fel de corect precum a fost cel de anul trecut.
La fel de corectă mi se pare afirmația domniei sale: „Bacalaureatul este pentru cei care vor să urmeze o facultate. Să recunoaştem, nu toată lumea are un motiv să facă o facultate sau să-şi ia doctoratul”.
Ministerul Educației a reintrodus școala profesională, pentru care s-au înscris deja 20.000 de elevi, care vor primi din partea statului și o bursă de 180 lei/lunar, deloc neglijabilă în condițiile crizei economice actuale. Un meseriaș bun câștigă astăzi mult mai bine comparativ cu un licențiat burdușit de diplome, dar care nu știe să facă ceva concret. Este suficient să ne uitam la bursa locurilor de muncă, să ințelegem acest lucru simplu.
Asistăm la o primă încercare de a readuce sistemele de educație și formare profesională în sincronizare cu piața muncii, sincronizare ce dispăruse aproape complet odată cu apariția fabricilor de diplome și a intereselor uriașe legate de acestea. Interese așa de mari încât l-au făcut pe fostul ministru al educației, Mihail Hărdău, să declare: „Universitatea Spiru Haret și alte universități controlează Ministerul Educației și Parlamentul României”.
Sincronizare cu atât mai importantă cu cât a devenit un truism faptul că de calitatea acestor sisteme depinde competitivitatea, productivitatea și atractivitatea economiei românești.
Există totuși circumstanțe și amenințări care mă fac sceptic în fața speranțelor ministrului Cătălin Baba.
- Cu trei luni înaintea alegerilor generale, orice picat la bacalaureat reprezintă 4-5 voturi pierdute pentru puterea aflată la guvernare. Părinți, rude, prieteni ai celor care, nu-i așa, le-a fost „retezat” viitorul. Și anul trecut un înalt baron al PDL a strigat furios: „să vină Funeriu să ceară voturile părinților elevilor picați la bacalaureat”! Dar anul acesta, când alegerile bat la ușă și orice vot este prețios pentru coaliția aflată la guvernare? Recenta repartizare a fondurilor aflate la dispoziția premierului mă îndreptățește să cred că interesele de partid vor prevala. Adică, acceptăm orice compromis numai să nu vină USL la guvernare. De 22 de ani o ținem numai în compromsuri. Și am ajuns unde suntem astăzi.
- Presiunea universităților va fi uriașă. Disperarea banilor pierduți printr-un bacalaureat serios a fost așa de mare, încât a împins-o pe Ecaterina Andronescu să propună un proiect de lege prin care să intre la facultate și elevii fără examen de Bacalaureat. Doar reacția vehementă a întregii societăți, inclusiv a conducerii PSD, a făcut-o să bată în retragere. Este de presupus că toate forțele politice, de dreapta sau de stânga, stimulate de sponsori generoși din zona universităților private, vor pune o presiune uriașă pe comisiile de examene și pe minister, să închidă ochii la fraudele tradiționale și îndelung exersate. Altfel, la un al doilea an fără materie primă, fabricile de diplome ar fi obligate să-și reducă masiv „producția”.
- Anul trecut, universitarii nu s-au prezentat la conducerea comisiilor de examene, din motive de prea puțini bani, presupunând că în virtutea inerției lucrurile se vor desfășura la fel ca în anii anteriori. În aceste condiții, inspectorii, directorii, șefi ce comisii, de examen și de evaluare, au ascultat directiva ministrului Funeriu, care le-a cerut un examen corect, în condițiile în care le asigură „spatele”, adică absența consecințelor negative pentru un număr așa de mare de picați la examen. Anul acesta nu se va repeta istoria. Universitarii vor veni în corpore la comisii, fie și gratis, cu mesaj direct de la colegii lor: „dați-le bacul la toți, sau intrăm în foame”. Ca unul care am participat la multe examene știu ce importanță are tonul dat de președinte, pe care sunt obligați să-l asculte cei din comisii. Cine nu vrea să fie părtaș la fraude, și sunt destui în situația aceasta, refuză să participe la examene, participarea nefiind obligatorie.
- Anul acesta vor participa le Bacalaureat și cei 100.000 (sau mai mulți) de elevi picați anul trecut și/sau din seriile anterioare. Adăugați la cei circa 200.000 din seria curentă, ajungem la un număr de candidați cu 50% mai mare decât în mod curent. Ceeace va pune probleme de logistică și de resurse umane uriașe. Ministrul promite camere de luat vederi în toate județele, chiar și în acelea în care anul trecut n-au fost. O fi ținut cont de faptul că sunt necesare cu 50% mai multe, față de situația ideală în care toate clasele ar fi avut anul trecut camere? Unii inspectori generali au spus ca n-au bani și e treaba primăriei să le instaleze. E ușor de intuit ce elan au primarii politici să instaleze camere cu 3 luni înainte de alegeri. Pe urmă, metodele de copiat s-au rafinat. Doar cu imagini, fără sonor, cineva dictează dintr-un unghi mort al camerei și elevii scriu în tăcere după dictare. Sau se strică instalațiile. După surpriza de anul trecut, mai mult ca sigur că s-au imaginat felurite căi de a fenta supravegherea video.
Resursa umană necesară va fi și ea cu 50% mai mare. De unde să iei atâția profesori supraveghetori, corectori, când banii obținuți sunt puțini și tot mai mulți aleg să nu intre în jocul de conivențe și fraude, contrare valorilor morale în care cred? De unde spații de examene, cu 50% mai multe? Corect e să presupun că va fi foarte greu de gestionat acest examen și că din bulibășeala generalizată ne vom alege cu procente foarte mari de promovare.
M-aș bucura ca sistemul educațional să reușească un examen de bacalaureat la fel de corect cu acela de anul trecut, dar sunt sceptic. Doar un miracol ar face să se întâmple minunea a doua oară.
Am propus, încă de acum câțiva ani, o altă organizare a examenului de bacalaureat, pe aceeași materie de studiat, care poate fi schimbată doar după ce o anunți încă din clasa a IX-a.
O mai propun odată, în speranța că se apleacă cineva asupra ei.
Examenul de bacalaureat poate fi gestionat de aplicații informatice, care să genereze în dimineața examenului subiecte grilă, personalizate, similare dar nu identice, cu corectare tot informatică și identificare prin coduri de bare. Mai clar, de ce să rezolve toți elevii aceeași ecuație de gradul al doilea, să copieze unul după altul rezolvarea sau s-o primească pe telefonul mobil, când ar putea avea de rezolvat, fiecare, propria ecuație, generată de aplicația informatică. Așa cum este la examenul de rezidențiat. Se reduc costurile examenului, se reduc la minimum copierea și fraudele. Cu excepția examenului de limba română, la toate celelalte probe soluția este fezabilă. Dacă vrem un examen cinstit.
Oricum va fi, acum avem un reper. Și acela prea înalt, dar în fine. Dacă procentul de promovare va fi cu mult peste 45%, va fi clar ca n-am avut un examen corect.
atata bataie de cap pentru un job nesigur si prost platit! pentru cei care vor sa devina ingineri sfatul meu este sa caute altceva! medicii sunt mult mai bine platiti si nu au nevoie de cine stie ce minte, un pic de memorie si totul e rezolvat :)
Facultatile vor avea anul acesta suficienta ‘marfa’. O parte din cei picati anul trecut din lipsa de interes vor promova anul acesta devenind ulterior viitori studenti de anul 1. Schimbarea radicala va veni insa pe termen mediu, factorul demografic si alternativa scolilor profesionale diminuind afluxul celor care vor dori sa isi dea bacalaureatul.
Mai adăugați abandonul școlar și plecarea românilor în bejenie.
Domnule Vlaston, de 20 de ani tot faceţi reforme cu noi, vă tot daţi cu părerea, ce subiecte mai vreţi şi ce aplicaţii informatice? Subiecte făcute „moca!”, nu…, că doar profesorii ce fac? Aţi văzut ce indemnizaţii sunt pentru cei implicaţi? Cu educaţia se face reformă cu „cât” este, iar la cele mai înalte nivele se fură „în direct”.Vă bateţi joc de copii noştri. Funeriu a făcut” instrucţie” de front nu reformă cu noi fără măcar să-şi arate competenţele. Aveţi bani faceţi „reforme”, nu aveţi, staţi în banca voastră! Mai cereţi şi finanţe pentru educaţie. Vreţi „Şcoala altfel” şi nu avem măcar bani de diplome pentru elevi, la „mofturi” şi teorii sunteţi buni, aduceţi modele din occident pentru şcoli ruinate, în care se stă în frig în timp ce „clienţii” cu „reformele” statului stau cu „cărămizi” de bani în buzunare să cumpere orice! Ruşine!!! Mai faceţi studii şi despre cum se pot respecta angajamentele legate de buget!, despre cum putem scăpa de hoţi, despre regulamente solide în şcoli, despre cum se închid crâşme şi magazine pentru că au văndut băutură, ţigări minorilor! Şi vorba aia,… ar urma… „nu-ţi convine… Pleacă!” Ar fi timpul şi pentru… „…nu sunteţi în stare,… PLECAŢI” !
Domnule Profesor, vulnerabilitatile sunt mai mult decat corecte, insa mi e teama ca nimeni nu mai are timp de implementat solutii acum, in an electoral. Cate solutii dintre cele publicate pe Contributors ati vazut aplicate de catre decidentii de politici publice? Din pacate, aburii puterii sunt mai puternici decat rationalul. si de o parte, si de alta pe esichierul politic.
Ma si intreb, uneori, daca merita tot efortul…
Cred că am fost cam acid, domnule Vlaston, dar nu se pot aplica politici publice, fără ca cei care le propun să nu devină ei înşişi exemple de conduită, mai ales acum pe timp de criză…Exemple de conduită nu au cum să ofere având în vedere ce fel de oameni ajung acolo, şi nu înţeleg de ce nu sunt incluşi în răspunderile care duc la eşecul reformei.
Mai concret, se ordonă atacul şi ofiţerii care de obicei aplică legea marţială cu soldaţii…, o iau la fugă pe unde apucă, apoi se aşează, iau masa şi privesc cum ar trebui să lupte soldaţii. Se aşteaptă mult de la învăţământ, în timp ce responsabili din celelalte compartimente ale societăţii „dorm în post”!.
Efortul pe care îl invocaţi sigur că ar fi meritat, pentru că noi oricum prea puţine am avut de ales,… facem parte din „lotul de cobai” pe care se aplică tratamentele cele mai bune…, aşa spun „doctorii” noştri! . Până nu va exista „o fişă” exigentă de evaluare pentru clasa politică, aşa se va întâmpla mereu… La noi, la români ce construiesc unii ,dărâmă alţii! …aşa că,” ne pregătim pentru altă construcţie” ce urmează a fi începută după alegerile următoare…
Domnule Vlaston,
Sunt profesor si as vrea sa va transmit ca nu stiu intre ce domni va petreceti timpul, dar pe mine nu ma caracterizeaza citatul „dați-le bacul la toți, sau intrăm în foame” (si aici nu ma refer doar la gramatica silita a propozitiei). Ma simt insultat de viziunea degradanta pe care o aveti despre profesori dar mai mult as vrea sa va spun ca ma deranjeaza pesimismul subteran.
Nu vreau sa port o conversatie despre cat de buna sau rea a fost reforma lui Funeriu – cert este ca nu consider ca a adus o imbunatatire semnificativa in sistemul educational din Romania. Pe scurt, jumatate din absolventii de liceu au picat bacalaureatul: sunt curios cu ce ne va ajuta asta. Va imbunatati sistemul de invatamant? Vom avea studenti mai buni? Probabilistic si matematic, in mod sigur nu. Cert este doar ca avem mai putini studenti acum si vom avea prea multi in anul ce vine.
Cat despre aceasta obsesie romaneasca de a pica din ce in ce mai multi studenti la bacalaureat, consider ca ati fi uimit sa vedeti cati oameni cu adevarat capabili au trecut bacalaureatul cu medii mici. Si eu am fost uimit, in urma cu 2 ani, cand am efectuat un sondaj pe tema asta – voiam sa corelam rezultatele profesonale cu rezultatele academice. Aparent oamenii descopera pe parcurs si abia in facultate adecvarea lor cu un anumit domeniu. Iar pana atunci notele pot fi mai putin satisfacatoare. Sigur, ca profesor nu am fost prea incantat de rezultate. Dar ele erau mai importante decat opinia mea. Asa ca va mai intreb inca o data – ce infaptuim daca picam 45% din cei care dau bacalaureatul?
In cele din urma si pe scurt, parerea mea este ca educatia ar trebui sa formeze, sa imbunatateasca, sa perfectioneze, nu sa descalifice. Este o viziune ingusta si reductionista pentru care vom plati, probabil, peste un deceniu.
Va multumesc pentru rabdare,
E.P.
P.S.: As avea rugamintea (pe care desigur nu trebuie sa o luati in seama) de a incerca sa construiti cu articolele dumneavoastra, nu doar sa atacati trecutul. Aveti o audienta – incercati sa faceti ceva cu ea. Noi, romanii, avem obsesia trecutului cand ar trebui, de fapt, sa venim cu solutii.