vineri, martie 29, 2024

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR privind conformitatea reorganizarii judiciare cu principiile Constituției României nu este convingator. Însă chiar mai important decât legalitatea acestor reforme, pe care Parlamentul le poate modifica oricand prin amendarea legii privind Organizarea Judiciara, este poziționarea generala a sistemului juridic romanesc fata de dreptul european ca urmare a deciziei CCR. Relația dintre cele doua sisteme juridice este obiectul principal si miza centrala a Deciziei 390. In urma cu aproape o luna, pe 18 mai 2021, Marea Camera a Curtii de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra reorganizării judiciare din Romania din perspectiva dreptului european. Concluzia judecatorilor europeni este ca reorganizarea judiciara încalcă normele dreptului european pe care Romania este obligata sa le respecte ca membru UE. Potrivit principiilor fundamentale ale dreptului european, decizia Curtii Europene este obligatorie pentru toate instanțele naționale, inclusiv Curtea Constituțională. Insa, printr-un rationament ce combina ignoranta juridica selectiva si formalismul strategic, CCR a interpretat Constitutia Romaniei intr-un canon nationalist incompatibil cu dreptul european. Decizia CCR aduce Romania in colimatorul Comisiei Europe, alaturi de Ungaria si Polonia, ca o tara al carei sistem constitutional devine incompatibil cu principiile UE.

 Este important de prezentat pe scurt arhitectura constitutionala a dreptului european pentru a intelege radicalismul deciziei CCR. Jurisprudenta Curtii Europene de mai bine de jumatate de secol stabileste relatia dintre dreptul national si cel european. Principiul fundamental este ca normele dreptului european pot produce efecte directe in dreptul statelor membre, fara a trebui sa fie re-legiferate de leguitorul national. Normele europene primeaza in fata celor nationale, in caz de conflict. Acest principiu se aplica indiferent de originea normei europene (Tratat UE sau legislatie) si, important, indiferent de natura normei juridice nationale. Prin urmare, un conflict intre o norma constitutionala nationala si o norma legislativa europeana urmeaza a se solutiona, din perspectiva dreptului european, in favorea normei europene. Prin solutie se intelege selectarea normei juridice ce urmeaza sa produca efecte in cazul de fata. Altfel spus, solutia nu inseamna invalidarea normei inferioare, cum este cazul normelor legislative incompatibile cu constitutia unui stat membru, ci doar neaplicarea normei de drept intern in cazul dat. Motivul acestei solutii in dreptul european este in mare masura unul pragmatic: dar fiind ca judecatorii nationali sunt cei care solutioneaza speta juridica, si avand in vedere ca sistemele juridice ale statelor membre recunosc controlul de constitutionalitate centralizat, in care doar judecatorii constitutionali au competenta de a invalida acte legislative, a permite tuturor judecatorilor nationali invalidarea legislatiei nationala contrara dreptului european ar ridica probleme dificile de implementare si protectie a judecatorilor nationali. Ca atare, le revine judecatorilor nationali datoria de a nu aplica, sau a nu da efect in cazurile concrete pe care le decid, fara insa a invalida, normelor interne ce violeaza normele europene aplicabile. Mai mult, in practica, instantele nationale deseori incearca sa interpreteze normele constitutionale astfel incat se evite pe cat posibil o incompatibilitate intre normele europene si cele nationale.

 Este evident ca efectivitatea dreptului european depinde de statutul pe care judecatorii nationali, cei care inainteaza cererile de pronuntare a hotararilor preliminare catre Curtea Europeana, il au in dreptul european. Sub regimului Tratatului UE, interpretat de Curtea Europeana, judecatorii statelor membre UE au o dubla indentitate. Ei sunt atat judecatori nationali cat si judecatori europeni. Curtea Europeana a elaborat o jurisprudenta complexa insa clara prin care judecatorilor nationali  le este recunoscuta o imunitate fata de curtile nationale ierarhic superioare in ce priveste deciziile de trimitere a cererilor preliminare catre Luxemburg si solutionarea cazurilor prin aplicarea hotararilor Curtii Europene, chiar si atunci cand judecatorii nationali trebuie sa nu aplice normele dreptului intern. Chiar daca, in istoria dreptului european, au existat mai multe situatii in care instantele nationale, in general la nivelul curtilor supreme sau constitutionale, au reactionat initial cu scepticism sau chiar au stipulat reguli contrare dreptului european, succesul integrarii juridice europene se explica in mare masura prin efectivitatea si implementarea acestor norme europene fundamentale.

 Toate aceste reguli, si multe altele, erau clar stabilite in momentul in Romania a devenit membru al Uniunii Europe. In absenta lor, Uniunea Europeana ar fi fost extrem de diferita fata de cea pe care o cunoastem astazi. Ca atare, dupa cum Judecatoarele Tanasescu si Stanciu arata in excelenta Opinie Separata la Decizia 390, aprobarea in referendum national a amendamentelor constitutionale ce au permit aderarea la UE reprezinta consimtamantul poporului suveran la regulile fundamentale ale dreptului european.

 Decizia CCR violeaza, nu pentru prima data in jurisprudenta Curtii, structura de baza a dreptului european. Contrar dreptului european, judecătorii CCR limitează suprematia dreptului european la domeniile in care instituțiile europene au competente exclusive. Contrar dreptului european, judecatorii CCR nu recunosc suprematia dreptului european in fata normelor constitutionale nationale. Contrar dreptului european, judecatorii CCR conditioneaza aplicarea normelor europeane in dreptul romanesc de indeplinirea unor conditii suplimentare si contrare jurisprudentei europene, precum conditia ca normele europene sa „complineasca o lacuna a Legii fundamentale” (para 49). Contrar dreptului european, care a facut dintotdeauna o distinctie clara intre dreptul UE si dreptul international, judecatorii CCR discuta hotararea Curtii europene in contextul raportului dintre dreptul romanesc si cel international. Contrar dreptului european, CCR atrage atentia instantei de trimitere ca nu are atributii de neaplicare a normelor juridice nationale contrare dreptului european.

 O mare parte din rationamentul CCR in Decizia 390 trateaza hotararea Curtii Europene ca pe un test pe care CCR il aplica modificarilor legilor justitiei, concluzionand ca acestea sunt compatibile cu dreptul european. Aceasta metoda este neconvingatoare. In primul rand, acceptand pentru moment ca instanta nationala este cea care aplica testul formulat de judecatorii europeni, acea instanta nationala este, conform dreptului european, instanta care a trimis cererea preliminara catre Luxembourg. In cazul de fata, instanta nationala este Sectia a II-a Civila a Curtii de Apel Pitesti. Poate ca majoritatea judecatorilor CCR considera ca CCR, ca institutie ierarhic superioara Curtii de Apel, isi poate aroga atributii de aplicare. Numai ca, potrivit dreptul european, CCR nu are nici o autoritate fata de judecatorii Curtii de Apel, in calitatea acestora de judecatori europeni. Nu doar ca judecatorii CCR nu se pot substitui judecatorilor Curtii de Apel, dar judecatorii constitutionali nu au la dispozitie nici un mecanism recunoscut in dreptul european prin care sa poata interveni pentru a corecta, invalida sau confirma aplicarea dreptului european de catre judecatorii Curtii din Pitesti ca instanta de trimitere. Asemenea atributii nu revin decat Curtii Europene de la Luxemburg.

 In al doilea rand, faptul ca judecatorii europeni nu aplica ei insisi testul pe care il formuleaza spre aplicare de catre instanta nationala nu inseamna ca instanta nationala are libertate totala in aplicarea acelui test. In Hotararea din 18 mai 2021, judecatorii europeni indica suficient de clar cum trebuie aplicat testul jurisprudentei europene in cazul de fata. Concret, acel test trebuie aplicat in exact reversul modului in care o face CCR. Schematizand, judecatorii CCR deduc rationalitatea juridica (si deci lipsa interferentei politice) a legislatiei sub control din simplul fapt ca Parlamentul reprezinta autoritatea legislativa in stat si ca legislatia reprezinta vointa poporului suveran. Nici chiar faptul ca legea supusa controlului de legalitate nu include nici o expunere de motive, scopul ei real fiind, evident, limitarea independentei justitiei prin crearea unui mecanism de raspunde profesionala ce este controlat politic, nu pare a reprezenta o problema pentru judecatorii CCR. In contradictie evidenta cu importanta cauzei in speta, cu principiile statului de drept (independenta justitiei) si cu dialogul cu Curtea de la Luxemburg, judecatorii constitutionali trateaza legiuitorul roman cu o defenta nejustificata in aceste conditii. 

 Realizand probabil cat de neconvingatoare este analiza constitutionala, CCR incearca sa se salveze invocand principiul protectiei identitatii nationale. Potrivit acestui principiu, transferul la nivel european al suveranitatii nationale este impermisibil cand efectul acestui transfer aduce prejudicii identitatii nationale. O inventie doctrinara de origine germana, acest principiu nu ajuta rationamentul CCR in cazul de fata. Identitatea nationala ar putea avea o oarecare legitimitate cand este invocata, dupa cum a facut-o vara trecuta Curtea de la Karlsruhe, pentru a proteja mecanisme de democratizare a deciziilor in domenii precum cele fiscale. Or CCR invoca identitatea nationala cu un scop total diferit, si anume pentru a justifica o organizare judiciara ce are ca efect limitarea independentei justiei. Doar curtile constitutionale ce au fost complet capturate politic de guvernul Orban in Ungaria sau de regimul Kaczyński in Polonia au invocat identitatea nationala intr-un scop similar. Efortul lor nu a avut succes. Comisia europeana a actionat in judecata Polonia pentru violarea Tratatului european. In plus, acum doua saptamani, Comisia Europeana a demarat procesul de a actiona in judecata statul german pentru nerespectatarea unei decizii a Curtii Europene, chiar ca urmare a invocarii principiului identitatii nationale. Judecatorii CCR ar fi bine sa se lamureasca ca principiul identitatii nationale, pe care autoritatile europene trebuie sa il respecte ca urmare a art 4(2) din Tratatul UE, nu poate sa fie invocat pentru a distruge statul de drept, care este protejat expres prin art 2 al aceluiasi Tratat. Nu exista nici o sansa ca expertii Comisiei europene sau Curtea de la Luxemburg sa accepte limitarea principiilor de baza ale dreptului european in numele identitatii nationale, care, prin invocarea din art 4(2), devine ea insasi un concept de drept european.

 Cateva scenarii sunt posibile in ce priveste efectele Deciziei 390. Primul pas va fi, fara indoiala, demarerea de catre Comisia Europeana a actionarii in judecata a Romaniei pentru nerespectarea deciziilor Curtii Europene. Comisia este direct interesata ca raportele din cadrul mecanismului MCV sa produca efecte, iar decizia CCR are un efect contrar. Teoretic, conflictul dintre Comisie si statul roman ar putea escalada, atat prin masuri juridice (spre exemplu, masura interimara a inlaturarii efectelor Deciziei 390) cat si politice (in cadrul alocarii fondurilor europene pentru Romania). Cel mai probabil, insa, este ca Parlamentul va desfiinta Sectia speciala pe care modificarii legislative a Legii organizarii judiciare. O asemenea masura ar lasa conflictul constitutional fara obiect.  

 Ramane, insa, o difficultate importanta pe termen imediat. Aceasta este problema deciziei Curtii de Apel Pitesti, instanta ce a trimis cererea preliminara. In acest moment, judecatorii Sectiei civile sa afla intr-un conflict intre decizia Curtii de la Luxemburg si cea a CCR. Ar fi o greseala ca judecatorii Curtii de Apel sa aleaga intre cele doua decizii. O mult mai buna solutie ar fi sa urmeze exemplul unor alti judecatori nationali care s-au aflat intr-o situatie similara si care, in loc sa aleaga intre decizia curtii nationale superioara ierarhic si cea a Curtii Europene, au trimis o noua cerere preliminara catre Luxemburg despre cum sa solutioneze conflictul juridic in care i-a pus decizia instantei nationale superior ierarhic. In subsidiar, nu trebuie ignorat ca, in masura in care judecatorii Curtii de Apel ar da curs deciziei CCR in detrimentul hotararii Curtii Europene, drumul este deschis atat pentru o procedura de infringement mentionata anterior cat si, in masura in care exista persoane ce se afla intr-o asemenea situatie, pentru actionarea in judecata a statului roman pentru daune materiale cauzate de nerespectarea dreptului european.

 Efectele pe termen lung ale Deciziei 390 sunt mult mai semnificative si greu de inlaturat. Doar doi dintre judecatorii Curtii, Judecatoarele Tanasescu si Stanciu, au facut, spre onoarea lor, opinie separata in acest caz. Majoritatea de 7 judecatori au semnat opinia Curtii. O majoritate de 7 judecatori dintr-un total de 9 este foarte greu de dislocat. Cand momentul politic o va permite, ar fi bine sa reflectam asupra modului de selectare a judecatorilor constitutionali si in general asupra rolului CCR in constitutionalismul post-decembrist. Intre timp, decizii precum Decizia 390 sunt pretul pe care il platim pentru modul in care de ani buni partidele si institutiile politice nu si-au inteles raspunderea pe care o au pentru a construi o Curte Constitutionala de calibru, inclusiv prin numirea ca judecatori a unor juristi cu integritate, dedicati cauzei constitutionalismului roman si european.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Domnu’ Perju,

    Stiu ca e la moda sa bagati placa cu Ungaria si Polonia, dar startul l-a dat marele stat de drept Germania, nu astea doua.
    Cat despre judecatorul roman care e si judecator european, asta se aplica doar cand ii convine judecatorului sau trambitasilor lui din presa, insa mai niciodata justitiabilului. Cati judecatori romani stiu dreptul uniunii europene ca sa merite macar sa-l invoce?! Intreb pe bune, nu dupa ureche. Facem un test grila, ca asa le place magistratilor romani, cu teste grila, ca sa vedem ce procent ia macar o nota de trecere?
    Revenind la Germania si aplicarea selectiva a dreptului UE, tot curtea lor a spus ca dreptul UE o fi el superior celui national, da’ tot tre sa fie compatibil cu normele constitutionale nemtesti. Ca daca-i vine vreo idee lu’ UE care e contrara constitutiei, nu e ok ca ideea aia sa se aplice fara filtru national. Si…nasol cum suna, motivarea aia are sens. Atunci intreb, daca Nemtia poate, Romania de ce n-ar putea sa aplice aceeasi logica? Pentru ca romanii sunt cetateni de rangu doi si obisnuiti sa ia bobarnace? Pentru ca MCV? Pai domnu Perju, primul motiv pentru care Romania e sub supraveghere prin mecanismul asta este coruptibilitatea si incompetenta magistratilor.

    • Prefer CC a Germaniei, care apara interesele cetatenilor onesti, decat CC a Romaniei, care apara interesele partidelor si ale coruptilor din partid. Vizitele la Moscova ale presedintelui CCR ne incadreaza pe o orbita antinationala la cel mai inalt nivel.

    • Aveti mare dreptate cand afirmati ca UE ar putea la un moment dat elabora directive sau regulamente contrare constitutiilor nationale. De fapt, aici este marea problema, nu respectarea dreptului european in sine. Iar exemple de incalcari ale constitutiei nationale de catre UE pot fi enorm de multe si cu impact economic, social si chiar de securitate. Fiecare stat membru are anumite proiecte, parteneriate cu altii si probleme specifice care nu ar trebui sa aiba legatura cu dreptul european sau sa fie conditionate de acesta. Si nu ma refer la probleme gen LGTB, clima, drepturile omului sau decizii economice care incalca dreptul UE. Oricum, UE nu-si mai permite vreodata inca un „Exit”, asa ca va trebui sa gaseasca un echilibru.

      • @mike
        D-le, este o eroare fundamentală in modul dvs.de a vedea relația UE-state naționale.
        Modul răsturnat de a pune problema rezultă din observația/privirea din unghiul stict național.
        Nu cred că trebuie să facem multă istorie ptr.a înțelege că UE e bazată pe niște principii comune înțelese, acceptate, respectate de toate statele membre (implicit de constituțiile statelor membre). Iar aici nu poate exista o altă înțelegere decât superioritatea principiilor constituționale ale UE față de cele naționale.
        Or, cum explica dl.Perju, la nivel de principii există o problemă in cauza de față.
        Problema se pune identic in ceea ce privește legislația (zis secundară) adoptată de UE (Parlament &Consiliu) față de cea națională, dar evident in domeniile de competență legislativă ale UE.
        In ambele situații fără interpretarea UE ar apărea f.repede o diversitate de interpretare și aplicare ale normelor comune. Și in acel moment UE nu mai există.
        Să știți că doctrina specificității naționale/identității naționale e bună la absolut orice. Poate fi folosită in orice situație. Nu trebuie decât suficientă imaginație și ipocrizie. Și pe aceeași idee se poate merge până la diferențierea normativă a orașelor, comunelor, satelor. Că doar fiecare are tradiția, specificitatea si identitatea sa….. La îndemână in absolut orice domeniu.
        Dar dacă unui stat nu îi mai convine să fie membru….:BREXIT/Exit.
        Dacă interesele, identitatea, specificitatea se dovedesc atât de divergente Exit is the only way.
        UK, in timpul lui Cameron și chiar înainte, a încercat cu obstinație să fie, cumva, și IN și OUT. A ieșit ce a ieșit.
        Nu vă îngrijorați, observați vreo mare suferință a statelor membre, a.k.a. UE, ptr.BREXIT?!?

    • Ati scris prea mult, trebuia sa aplicati placa verificata ”ciolos soros merkel independenta nu ne vindem strainilor ” Aveti taiete 3 copeici saptamana asta.

    • Ce scrieti are sens. Dar, daca mergem cu concluzia pana la capat, atunci ajungem la ce spune autorul in titlu.

      Adica ajungem la diferende imposibil de reconciliat intre dreptul european si normele constitutionale interne. Si am semnat ceva in tratatul de aderare. Si avem un MCV pentru care am semnat. Asa ca singura solutie posibila de rezolvare a acestui conflict e roexit. Eu nu vad alta solutie.

      Poate ca pe anumite subiecte discutia merita purtata. Totul se poate discuta/negocia pe lumea asta, inclusiv roexit. Dar ca sa ajungem la astfel de conflicte pentru aceasta sectie speciala e deja prea mult. In modul cum a fost conceputa, sectia speciala nu poate sa functioneze, absolut orice expert independent a spus acelasi lucru.

      „Pai domnu Perju, primul motiv pentru care Romania e sub supraveghere prin mecanismul asta este coruptibilitatea si incompetenta magistratilor.”

      Sugerati cumva ca sectia speciala face ceva in directia rezolvarii acestei probleme? Hai sa ne uitam la rezultate, ca sa nu vorbim discutii. Mai jos e activitatea sectiei in 2020.

      „Cei sapte procurori din cadrul SIIJ au reusit sa solutioneze 552 de dosare, din care doar doua rechizitorii au fost trimise in instanta, restul de 550 primind o solutie de clasare.”

      Doi ani de impliniri marete, nu? Asta ca sa nu ne apucam sa contorizam activitatea reala pentru care a fost creata: tentative repetate de preluare de dosare in care sunt acuzate persoane influente politic (exemplu: patru tentative de preluare a dosarului Teldrum de la Parchetul General), retrageri de apeluri in instanta acolo unde procesul era CASTIGAT in prima instanta (exemplu dosarul Hrebenciuc-Chiuariu) sau angajarea cu trup si suflet in fantasmagorica operatie de renumarare a voturilor de la alegerile locale din S1 Bucuresti.

      Deci, nu. E adevarat ca am putea discuta despre e un subiect complicat cum este compatibilitatea dreptului european cu dreptul constitutional din Romania.

      Dar nu e cazul acum. Sectia Speciala nu are de a face cu normele constitutionale. Ce face Dorneanu&Co acum e o simpla pozitionare politica, ce nu are legatura cu Constitutia Romaniei. Caci asta face CCR de ani buni in Romania: politica.

      • a fost odata un referendum pre-aderare UE prin care s-a modificat Constitutia Romaniei astfel incat sa primeze legile comune UE, dupa care am incasat peste 30 miliarde, din care s-a putut mari salariile, pensiile (inclusiv speciale), iar acum asteptam inca 30-50 miliarde in 5 ani daca ne lasa CCR, PSD, SIIJ, etc

  2. Poata ca ar fi bine ca autorul sa lamureasca urmatoarea intrebare care simplifica argumentatia si pentru noi mirenii in ale dreptului:

    Sectia speciala pentru investigarea infracțiunilor din justiție a avut o geneza si mai ales o menire controversata. Motivatia politica a crearii ei e indubitabila dar dpdv moral trebuie ca judecatorii sa aiba o imunitate absoluta? Pentru mine e clar ca ar trebui sa aiba imunitate pentru deciziile proaste, care decizii pot fi corectate ulterior la o instanta superioara. Insa ce se intimpla daca judecatorii iau decizii absurde, in speta in favoarea acuzatilor care ar trebui condamnati, ca rasplata a unor „atentii materiale”? E interzis sa se cerceteze daca dna sau dl judecator a luat spaga de, sa zicem, sute de mii pentru a da o decizie favorabila infractorului (din care sint destule in tribunalele romanesti)? Ori pur si simplu pentru ca sint prieteni si ca se poate dovedi comunicarea telefonica intre judecator si acuzat?

    Poate ca am inteles eu gresit. Poate ca subiectul e cu totul altul. Oricum insa autorul ar putea sa ne explice moralitatea existentei sau inexistentei Sectiei speciale.

  3. mafalda 17 iunie 2021 at 10:52

    Corecta decizia CCR dar si mai corecta decizia de a fi pedepsite instantele ce nu respecta deciziilor CJUE folosind in acest caz aceiasi masura ca si in cazul nerespectarii deciziilor CCR . CCR nu poate decide peste CJUE , iar pedepsele sunt clare si aplicabile in ambele cazuri .Asistam la un moment foarte interesant din punct de vedere juridic unde CCR doreste a impune decizia nationala superior afirmata deciziilor UE , restrictionind decizia instantelor de judecata , dar primeste rapid contraraspunsul ce reseteaza jocul juridic . Astfel instantele aflate sub presiune dubla nu pot decide decit in sensul afirmat de care CJUE , supusa fiind , in caz contrar ,unei pedepse ,ce nu poate fi evitata .In plus CCR nu se poate substitui instantelor de judecata ce conform legii au puterea totala de a se exprima prin decizie proprie asupra tuturor cauzelor ce ajung la judecata . In concluzie o instanta nu poate fi pedepsita decit in momentul in care incalca normele europene , norme ce sunt obligatorii – conform tratatelor in curs .

  4. @ Gale of Thoughts,
    Adica daca un neamt incalca regulile in vigoare, sa zicem ca omoara sau violeaza, inseamna ca regulile alea isi pierd brusc legitimitatea si toti putem sa le incalcam de acum inainte?
    Daca nu va place ideea de stat de drept (toata lumea respecta normele stabilite la inceput) si preferati un loc unde cei puternici fac si desfac regulile cind le convine, exista destule variante – Federatia Rusa nici nu e asa departe…

    • Am spus eu undeva ca e ok? Am spus doar cine a dat tonul. Vad o dubla masura in articol, care nu e scris cu intentie juridica ci una politica. In politica e ok sa vorbesti de Ungaria si Polonia ca zici Romania, pe nemti – care apropos au dat o lovitura zdravana ordinii UE, nu aplicarii normelor de drept UE in Germania – ii lasam ca dupa aia nu mai iese narativul cu statul de drept si exitul.
      Mie-mi place statul de drept. Nu-mi place statul de drepti si mai ales dubla masura unde unii isi permit sa faca ce vor, iar apoi ii tin lectii de morala cand faci si tu la fel.

      • @Gale of Thoughts,
        Ok, atunci inseamna ca suntem de acord. Dubla masura nu e acceptabila, desigur, motiv pentru care Comisia a lansat procedura de infringement impotriva Germaniei pentru acea decizie a Curtii de la Karlsruhe.
        Dar asta nu inseamna ca ceea ce spune domnul Perju nu e corect – ca decizia CCR baga si Romania in grupul tarilor care incalca regulile.

  5. Curtea Constituțională nu trebuie să aibă o componență numită politic. CCR+Avocatul Poporului trebuie alese în prin vot popular odată cu președintele. După dezbateri publice care să dureze minim 6 (șase) luni.
    Tot felul de figuri dubioase s-au perindat prin cele două instituții și au bulversat societatea prin decizii clar luate împotriva binelui public.
    Da, știu, e complicat și românilor nu le place să-și bată capul cu detalii d-astea, dar ar cam trebui de acuma să priceapă că democrația nu înseamnă doar drepturi, și că respectivele drepturi au și corolar – adică îndatoriri, chiar dacă nu sunt specificate în legislație. De pildă, o îndatorire cetățenească pe care atât politicienii, cât și votanții acestora o ignoră este cea de a te informa din surse nepărtinitoare despre cei dintre care alegi – adică să nu votezi ca ghiolbanul pe ăla care=ți dă ulei și găleată de plastic, deoarece așa ajunge țara în respectiva găleată. Dar dacă ești analfabet funcțional, atunci nivelul tău de discernământ este cel al unui suporter de echipă fotbalistică…. adică total dependent de șeful galeriei, deci implicit relativ zero….

    • Adica de ce bateti clopotele ata de tare?
      Este o obligatie constitutionala sa te informezi?
      Trebuie citite doar comunicatele UE reluate de alde Digi24?
      Doriti sa se dea teste de informare cetateaneasca?
      Aveti preferinte la siglele de pe galetile de plastic sau tricouri?
      Trebuie sa voteze doar cei cu un anumit venit?

      CCR prin vot popular??? O sa fie alesi Gigi Becali, Borcea, Hagi si toate celebritatile de la TV?

      Si cine are drepul sa participe la dezbaterile publice: CTP care era in galeria minerilor in ’90? Poate Cristoiu (desi este mai inteligent si mai experimentat decat aproape toti gazetarii) dar comunist auto-declarat si mandru de asta? NGO-urile cu subventionare UE? Poate Firea ex-Antena 3?
      Si moderator Nea Caisa: „Dragi tovarasi, nas Floreo si …voi fa”?
      Sau simulacre de dezbatere cu un public nereprezentativ selectionat pe baze politice a-la BBC?

      • Normal că nu este o obligație constituțională…. oops! Ce e aia ”obligație constituțională”? Ceva minunat care nu există! Dar există un principiu numit ”necunoașterea legii nu este o scuză pentru încălcarea ei” – iar printr-o mică extensie cât se poate de logică, dacă ești ignorant și nu îți pasă pe cine votezi, o să iasă la vot exact șmecherii pe care i-ai enumerat mătăluță. Deci nu poți clama ignoranța că nu știai pe cine votezi când ai votat un hoț comunist. Nu am vorbit de nimic din ce pretinzi matale că implică comentariul meu. Da, poate că în primele stadii o să iasă tipi de genul enumerat, dar treptat lumea o să înțeleagă pe cine trebuie să voteze. În primele alegeri de după revoluție a ieșit succesorul lui Ceaușescunnumit de Kremlin.
        Nu prea ai matale multă coerență….

        • Intrebarile mele de mai sus sunt derivate DIRECT din sugestiile si comentariie dumneavoastra!
          In plus fata de comentariul precendent acum lasati a se inteleage ca necunoasterea legii este echivalenta juridic cu necunoasterea (de catre „ghiolbani” ca sa va citez) a candidatilor la alegeri.
          Coerenta mea sub semnul intrebarii dumneavoastra – Brucan cu cei „20 de ani” era … un optimist incorigibil in pofida cinismului lui.
          Continuati cu klopo_tare_ismele chiar daca Brucan a spus in ’90 – „fara isme”!

  6. Drept comparat:

    Constitutia din 1923:
    CAPITOLUL IV
    Despre puterea judecatoreasca
    ……
    Art. 102. – Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie.

    Art. 103. – Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.
    Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.
    Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.
    ……

    Constitutia din 2001:

    TITLUL V
    Curtea Constituţională

    Structura ARTICOLUL 142
    (1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.
    (2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

    (3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

    (4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

    (5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

    Condiţii pentru numire ARTICOLUL 143
    Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.

  7. Complex, interesant, in afara preocuparilor mele, dar, m-a facut sa imi pun o intrebare. Mandatul guvernului si al parlamentului de a accepta prevederi europene este limitat la autoritatea data de constitutie. Rezulta ca semnarea unui acord sau tratat, sau a oricarui act international care incalca prevederi constitutionale este nula, deci tratatul respectiv nu este aplicabil. Probabil pachetul de tratate inclus in referendumul de agreare in forma valabila la acea data poate fi acceptat, dar recomandari si tratate ulterioare acelei date pot fi neconstitutionale, deci nu pot fi semnate din lipsa de autoritate juridica.

    Ipotetic vorbind, prevederi semnate de guvern prin PNRR care ar fi neconstitutionale, pot deveni aplicabile pentru ca legea europeana este mai presus de constitutie?

    • Ce ar fi putea fi „neconstitutional” in PNRR? Acceptarea unor „granturi” in valoare de aprox 15 mlrd euro, plus 15 mlrd imprumuturi (cu dobanzi in jur de 0.05%) pentru dezvoltarea infrastructurii, constructii de scoli, spitale ,etc, sa incalce oare constitutia?

      • „Ipotetic vorbind”. PNRR e numai o propunere deocamdata.
        Urmeaza o negociere presupun. Guvernele Romaniei au obiceiul de a accepta in astfel de situatii tot felul de clauze discutabile, a se vedea acordurile cu FMI.

      • Show me the EU money and please stop spinning the EU politruks’ casino wheel!
        Les jeux sont faits. Rien ne va plus!
        … zgomot cu biluta si muzica de suspans …
        Zero – banca/cazinoul/EU castiga!

    • „semnarea unui acord sau tratat, sau a oricarui act international care incalca prevederi constitutionale este nula”
      Este interzisă expres de către Constituție (art. 11), însă în caz de conflict tot Constituția oferă soluții, instituind reguli de prioritate care ghidează deciziile instanțelor naționale.

      • in conditiile astea e de mirare ca nu a reclamat nimeni inca la CCR pe Clotilde pentru ca a defavorizat in mod clar discriminatoriu dpdv neconstitutional pe amaratii de la Romprest…. ca la politie, judecatorii, etc au fost fara succes cu numaratorile

  8. Sistemul legislativ al unei țări nu poate funcționa fără o minimă predictibilitate. Decizia CJUE pare să ofere un cec în alb instanțelor judecătorești să treacă peste deciziile CCR atunci când consideră că dreptul UE dispune în alt fel decât Constituția României.

    Practic, ceea ce spune Constituția despre efectul obligatoriu al deciziilor CCR ar deveni literă moartă și orice instanță ar putea spune altceva decât CCR. Iar asta este foarte periculos, pentru că oricine ar putea argumenta că nu respectă cutare lege pentru că ea conține dispoziții contrare „statului de drept” (noțiune extrem de largă și interpretabilă) și poate găsi o judecătorie pe undeva care să-i dea dreptate.

  9. @ Gale of Thoughts
    Nu domle, pentru ca mult mai simplu: CCR in componenta actuala a dovedit in repetate randuri si in mod incontestabil ca este
    – institutie netransparenta (presedintele impiedica membrii sa publice opinii discordante – ex Livia Stanciu),
    – in direct conflict de interese (ex cand se pronunta asupra „constitutionalitatii” pensiilor speciale)
    – aservita politic (95% din decizii vin pe „linia” PSD) si
    – nu se limiteaza la a emite opinii referitoare la dreptul constitutional, intrand pe teritoriul ICCJ
    – judeca ierarhizarea puterii politice, functionand ca „arbitru politic” in situatii particulare (demiterea Dnei Kovesi) departe de spiritul constitutiei, nu mai vorbim de litera
    iar astea sunt lucruri pe care eu le pot observa fara sa fi studiat dreptul; problema insa este ca aceste activitati CCR au consecinte devastatoare asupra politicii si economiei Romaniei prin MCV si blocarea fondurilor europene

    • evident ca CCR este aservita politic.
      zice la constitutie:
      (3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

      dar nu cred ca este neaparat un lucru rau. si in SUA Curtea Suprema este aservita politic, si in Franta este aservita politic, dupa mecanisme asemanatoare cu cele care functioneaza in Romania… probabil ca si in alte state democratice este la fel.

      Article II, Section 2, Clause 2 of the United States Constitution, known as the Appointments Clause, empowers the president to nominate and, with the confirmation (advice and consent) of the United States Senate, to appoint public officials, including justices of the Supreme Court. This clause is one example of the system of checks and balances inherent in the Constitution. The president has the plenary power to nominate, while the Senate possesses the plenary power to reject or confirm the nominee. The Constitution sets no qualifications for service as a justice, thus a president may nominate anyone to serve, and the Senate may not set any qualifications or otherwise limit who the president can choose.[76]

      Le Conseil constitutionnel français est composé de neuf membres nommés pour neuf ans et renouvelés par tiers tous les trois ans, auxquels il faut ajouter les anciens présidents de la République qui sont membres de droit15. Les membres sont désignés respectivement par le président de la République16, le président du Sénat et le président de l’Assemblée nationale, à raison d’un tiers chacun. Les conseillers prêtent serment devant le Président de la République (les membres de droit sont exemptés de ce serment).

      • OK, D’accord Monseur Okada, mais….
        – ma indoiesc ca US Supreme Court sau Le Conseil Constitutionnel Francais vor scrie vreodata vreo decizie prin care declara neconstitutionala o lege care elimina propriile pensii speciale (sad but true, se pare ca la noi nu se cunoaste conflictul de interese)
        – nu cred ca aceste institutii au decis vreodata ca activitatile de ecarisaj reprezinta actiuni criminale asimilabile Holocaustului (incredibil dar adevarat!)
        – nu cred ca au decis vreodata ca demiterea unui sef anticoruptie in pofida avizului negativ al colegilor (CSM) si urmarea unui abuz politic evident este nu numai….constitutionala, dar si foarte urgenta – dosare fierbinti?
        – nu cred ca Presedintele amintitelor Curti va cenzura vreodata unul dintre colegi
        (ex Livia Stanciu)
        Pe scurt e ca scena din Print si Cersetor in care unul din ei foloseste sigiliul regal pe post de spargator de nuci…la noi aceiasi institutie face altceva, altfel decat in tarile cu traditie democratica…iar acuma a regasit tema nationalismului pe care a jucat-o si Ceausescu in ultimii lui ani,
        Prin referendum pre-aderare Constitutia Romaniei a fost modificata pentru a asigura primatul legilor UE, iar din 2019 o curte de justitie din UE emite decizii recunoscute si in Romania…poate CCR sa „invalideze” asa ceva?
        Sa fie totusi vorba de cele 6000 dosare pe care SIIJ le-a „ascuns” 3 ani? Sau ceea ce US Department of State eticheta drept frauda organizata statal?

        • n-am zis ca este bine sau rau ce face CCR-ul de la noi,
          eu sunt inginer, nu jurist, deci nu pot sa am o parere pertinenta in domeniul asta.

          doar ca, inginereste, constat ca CCR-ul de la noi este in egala masura politizat ca si echivalentele din alte tari mai democratice.

          ceea ce inseamna ca problema CCR-ului nu este politizarea ci alta. (alta pe care nu o pot defini eu din motivul ca sunt inginer si nu jurist.)

          de asemenea din logica formala, care se aplica si in matematici, si in stiintele juridice, stim ca daca nu formulezi corect o ipoteza nu poti ajunge la o concluzie valida.
          prin urmare trebuie sa identificam adevarat problema a CCR-ului daca vrem sa „o reparam”.
          altfel ne pierdem vremea.

          • Touche…Msr Okada, mais s’il vous plait:
            – in matematica/logica/filosofie exista „reductio ad absurdum” in care ipoteza de plecare este intentionat incorecta; metoda asta e aplicata unui sistem opac, netransparent, despre care nu avem multe informatii sau exista multe distorsiuni. incertitudini, neadevaruri
            – CCRul de la noi NU e in EGALA masura politizat ca in SUA sau Franta, sunt destule exemple si argumente
            – faptul ca stiintele juridice se vor bazate pe logica lasa loc de opinii din afara sistemului juridic (logica nu e monopolul nimanui; altfel nu vad rostul acestor comentarii)
            In fine, accept si aluzia dumneavoastra de nu vorbi despre persoane considerate inamovibile (atunci ce rost mai are SIIJ decat unul politic?)

          • Realitatea este că problema nu e la CCR, ci la politicieni. Pentru că toate conflictele între politicieni ajung la CCR, ceea ce e anormal. Și, evident, de fiecare dată cineva este nemulțumit, alături de toți susținătorii. Și atunci avem situația în care CCR e privită ca o instituție partizană. Deși, obiectiv vorbind, e cam ciudat că aceleași persoane într-o zi laudă CCR ca urmar ea unei decizii convenabile pentru ca a doua zi să o acuze pentru o decizie nefavorabilă.
            Și, din păcate, situația e general prezentă în societate. Domnul Perju, de exemplu, scrie un articol critic ignorând lucruri pe care le cunoaște foarte bine doar ca să își susțină antipatia față de CCR. De exemplu, recomandările MCV nu sunt norme juridice și, oricum, sunt destinate Parlamentului și Guvernului.

            • CCR poate proceda cu usurinta precum alte curti si sa se recuze cand e cazul – nu accepta sesizari – (incepand cu refuzarea celor cu evident conflict de interes), dar se pare ca fusta matusii tamara e o ascunzatoare foarte incapatoare
              Altfel dam vina pe politicieni care dupa promisiuni electorale, joc de glezne si fraude secretizate se pensioneaza special lasand poporul sa plateasca datoriile publice.

  10. -Nimic din raționamentul CCR privind conformitatea reorganizarii judiciare cu principiile Constituției României nu este convingator.
    -printr-un rationament ce combina ignoranta juridica selectiva si formalismul strategic, CCR a interpretat Constitutia Romaniei intr-un canon nationalist incompatibil cu dreptul european.
    -rationamentul CCR in Decizia 390 trateaza hotararea Curtii Europene
    -judecatorii CCR deduc rationalitatea juridica (si deci lipsa interferentei politice) a legislatiei
    IOOI !domnule Perju !
    „decizia Curtii Constitutionale nr. 392/2017 “… în acord cu jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 232010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, autoritatea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluţia este aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Prin sintagma considerente pe care dispozitivul deciziei Curții se sprijină (s.n.) se înțelege ansamblul unitar de argumente, care prezentate într-o succesiune logică, care realizează raționamentul juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată de Curte. Astfel, argumente autonome, de sine-stătătoare, sau argumente multiple, coroborate, pot determina o construcție logico-juridică după structura premisă-demonstrație-concluzie. Cu alte cuvinte, …, procesul logic pornind de la situația premisă …, realizând legături corelante ,inferențiale…din care derivă o concluzie,consecința analizei(soluția pronunțată de Curte). ” Da’ nu e I-a data cand CCR abjura de la propriile sale principii , nu este asa ?

  11. Există un impediment în cazul Curții de Apel. Aceasta s-a pronunțat deja și ceea ce spune CCR reprezintă frecție cu Diana la picior de lemn de cal în acest caz.
    Dar da, pentru restul cazurilor ulterioare, decizia CCR produce efecte.

  12. Consider că acest tip de articole încearcă să inducă în conștiința colectivă o idee eronată, construită pe dorințele adepților unei ideologii și mai puțin pe legislația care este în efect atât la nivel european cât și la nivel național.
    Chiar dacă nu am apucat să citesc decizia CCR, am să fac câteva comentarii cu privire la afirmațiile dv.

    „Concluzia judecătorilor europeni este ca reorganizarea judiciara încalcă normele dreptului european”
    Fals, CJUE nu a spus așa ceva ci (223 decizie CJUE) a spus că existența SIIJ este în acord cu TFUE atât timp cât este justificată și are garanții specifice.

    „Decizia CCR aduce Romania in colimatorul Comisiei Europe, alaturi de” [Germania] am reformulat eu, ținând cont de ceea ce ați spus tot dv.

    „Principiul fundamental este ca normele dreptului european pot produce efecte directe in dreptul statelor membre, fara a trebui sa fie re-legiferate de leguitorul national. Normele europene primeaza in fata celor nationale, in caz de conflict. Acest principiu se aplica indiferent de originea normei europene (Tratat UE sau legislatie) si, important, indiferent de natura normei juridice nationale.”
    Haideți să cercetăm împreună, dacă dpdv constituțional lucrurile pe care le spuneți se confirmă și cu privire la Constituție și la Tratate.
    Art. 1, alin. 5: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie.” – avem o dată principiul supremației Constituției.
    Art. 11, alin. 3: „În cazul în care un tratat la care România urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.” – ceea ce înseamnă că toate tratatele la care România a devenit parte după 2003 (inclusiv TFUE) au trecut controlul de constituționalitate și pe cale de consecință nu pot cuprinde dispoziții contrare Constituției României.
    Art. 148, alin 2: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.” – terminologia folosită de legiuitorul constituțional este „au prioritate” (adică judecătorul dă prioritate reglementărilor comunitare, însă nu este obligat să le aplice pe acestea – vezi și o excepție expresă la art. 20) și se refer exclusiv la reglementările cu caracter obligatoriu (adică regulamentele, directivele și deciziile – atât, fără avize sau recomandări).

    „Comisia este direct interesata ca raportele din cadrul mecanismului MCV sa produca efecte, iar decizia CCR are un efect contrar.”
    Rapoartele se fac către CE, iar CE trebuie să emită recomandări – care, potrivit TFUE (288), „NU sunt obligatorii”; practica a făcut ca instituțiile comunitare (agențiile) care fac rapoarte să insereze în cadrul lor recomandările însă acestea, așa cum am arătat mai sus, sunt opționale și a pretinde contrariul înseamnă a ignora textul explicit al TFUE – lucru respins de însăși decizia CJUE (166-178, cu accent pe 178).

    Pe scurt (concluzia le este adresată celor care ori nu au chef să citească mult, ori consideră prea tehnic limbajul), Tratatele UE nu oferă competențe instituțiilor comunitare în privința reglementării modului în care un stat membru își organizează puterea judecătorească (este și logic, pentru că MCV a fost instituit în cazul României tocmai din cauza acestei lipse de competențe la nivel de Tratate UE), ceea ce înseamnă că un stat membru este liber să înființeze câte și ce parchete specializate dorește – gen DNA, DIICOT sau SIIJ (da, aceste parchete trebuie privite într-un mod similar, raportat la legislația comunitară; adică, dacă existența DNA este în acord cu Tratatele, același lucru este valabil și în privința SIIJ) – atât timp cât (vezi prima mea precizare) se justifică și au garanții specifice.

  13. Cronica unui exit (dorit si) anuntat . Sunt zeci de hotarari judecatoresti (incheieri si alte hotarari) in care magistratii scriu si inregistrari de sedinte – in care magistrati afirma oral, ca UE nu poate impune nimic in Ro. Cu pondere mare in procesele cu Inspectia Judiciara, acolo unde se discuta conduita magistratilor. Si culmea ironiei, in unele dosare in care nu sunt respectate deciziile CCR. Dar, ce mai conteaza,nu ?

  14. „MCV nu constituie norme de drept european, pe care instanta sa le aplice cu prioritate, inlaturand norma nationala. Judecatorul national nu poate decide aplicarea prioritara a unor recomandari in detrimentul legislatiei nationale… Rapoartele MCV nu normeaza, deci nu sunt susceptibile de a intra intr-un conflict cu legislatia interna… Art.148 din Constitutie nu atribuie dreptului Uniunii prioritate fata de Constitutie”. Sa ne tinem bine, ca aia micii de la judecatorii si tribunale o vor lua razna (oricum nu sunt ok).

    • Cu lipsa asta a separatiei puterilor in statele UE in detrimentul parlamentelor nationale – cred ca se rasuceste in mormant Montesquieu!
      Nu plac parlamentele nationale si popoarele care le voteaza partidele? Inlocuiti-le daca vreti sau puteti!
      O dictatura a UE/ECJ este doar the next logical step for EUSSR!
      Apropo – cati cetateni UE voteaza pentru Parlamentul European?

      • Amice (sau Amico), ca in bancul acela cu „…urve”, cine vorbea de bani ? Asa si aici Cine vorbea de separatia puterior … nu stiu un de ? Si apropos, domnule Perju, faceti nitica educatie juridica ca nu va mai intelege nimeni, si trebe sa vorbeasca tati lumea acelasi limbaj. Faceti o mic legend scrritorilor de comentarii si explicati-le ceeste principiu, ce este norma, ce este act normativ, ce este valoare ocrotita, ce este aderare la niste principii consacrate (si cum s-a ajuns la aceste principii in vremurile cand existau scoli de drept si barouri in evul mediu, pe vremea cand romanii pasteau caprele pe campiile patriei, adica scolastica versus contemplarea neoplatonica cu firu’ de iarba’n gura), … etc., ca nazdravanii deja fabuleaza.

  15. Cred ca dintai ar trebui citite nitel legile implicate ..

    Deci Constitutia art 146 prevede ca tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate se face prin lege … si prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare .
    Adica prevedrrile tratelor europene samd au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne (devin parte a legislatiei nationale) prin vointasuverana a Romaniei .
    Aderarea la UE nu este un abandon de suveranitate in favioarea .. nu se stie cui ….
    De conform adoptarea tratatelor si legislatiei europene se face intr-un cadru aprobat de Statele UE care prin aceastea isi exercitas suveranitatea!

    Apoi, in ce priveste SIIJ ar trebui sa se consulte itelush legea criticata ..
    Curios, insa SIIJ este singura structura a parchetului in care „politicul”, adica politicienii, nu sunt direct implicati si X urmare procurorul-șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție este numit în funcție de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Idem ptr prcuror sef adjunct al zisei sectii ..
    Diferit de aceasta procedura procurorul sef al Romaniei, procurorul sef al DNA, DIICOT sunt numiti de pr4sedintele Romaniei (politician, post politic!) la propunerea ministrului Justitiei (in gnl politician, sau macar asumat de premier care, este om politic !!!!) avand nevoie de un aviz formsal al CSM, adica avizul poate fi negativ!

    De asemenea procurorii din SIIJ sunt numiți de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs fiind interzisă delegarea sau detașarea de procurori în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Adica nu se ia un junior fara vechiomea necesara, nu este „adus” derogatoriu la o pozitiem ierhic superioara si implicit la o remuneratie mai babana astfel incat sa stie ca in 2saptamani, 3 luni va inceta detasarea daca „nu confirma” …

    Adica ce mai incolo si incoace este acuzata de presiuni politice excat singura sectie „protejata” de astfel de imixtiuni!
    Oare de de ?!!

    In plus … trebuieste observat ca CCR are alte competente , pe care .. sa zicem Cutile de Aoel nu le au. Sau daca vreti judecatoriile nu le au .. CCR priveste dfoar interpretarea Constitutiei …

    In plus mai trebe sa zic ca exact dintre magistratii care cica sunt accreditati sa isi dea cu parerea la conflictul intre normele nationale si cele euroepene sunt si cei care sustin ca diverse minore si-au dat consimtamantul (la 12 ani sau mai putin!) pentru acte sexuale cu maturi (maturi bine, + 40 ani si cca 100 kile!). Hm.. si eu care cred ca art 200 nCP este un text clar si usor de inteles … Cam tit din zona aceasta si magistartii care au lasat sa „scape” aduzatii in cazul trafic de copii din dosarul Țăndărei ….

    Si in final..
    Observatia despre un asa zis ” canon nationalist” mie imi evoca anii in care Brasovul se numea Orasul Stalin .

    Oe scurt va banui de partizanat politic daca nu mai rau …

  16. poate cineva de meserie sa ne explice cine i ancheteaza pe :
    procurori
    judecatori
    in restul tarilor din UE

    in dreptul francez
    german
    anglosaxon
    probabil ca e o diferenta intre ele
    scandinavii de exemplu cum fac ?

    desigur ca la ei cei mentionati mai sus scapa boii mai rar …dar daca i scapa cine i prinde si i aduce la loc ?

    cineva in mod sigur poate sa i verifice.

  17. mi se pare evident că CCR luptă cu disperare pentru prezervarea unui anume sistem de influențe asupra justiției. Însă am o curiozitate. CCR e garantul Constituției. Ce scrie în Constituție despre SIIJ? Exact, nimic. Deci nu prea îmi e clar de ce ne interesează părerea CCR despre un subiect care nu e de competența lor. Și eu am păreri despre echipa națională de fotbal, dar nu le bagă nimeni în seamă…

    • Am și eu o curiozitate; de unde până unde ar trebui să scrie în Constituție de SIIJ ca să discute CCR despre ea? Scrie undeva în Constituție că CCR nu poate discuta decât despre lucruri menționate explicit în Constituție?

      • Poate trebuie să fiu mai clar: rolul CCR e să verifice că litera Constituției e respectată. În Constituție sunt niște principii generale, gen „separarea puterilor în stat”. Constituția spune că trebuie să fie separate, însă nu explicitează exact cum. Există multe variante de organizare a statului, diferite dar posibile, unele aplicate de zeci de ani în diverse țări, toate sunt acceptabile din punct de vedere constituțional. Ori CCR a început să își dea cu părerea pe multe domenii mult prea concrete și în mod evident care îi depășesc competențele de decizie, inclusiv pensiile speciale, unde sunt în mod evident și în conflict de interese…. De asta, sincer, cred că în această situație deciziile lor pot fi ignorate; la orice analiză dezinteresată e clar că nu au „jurisdicție” iar legal vorbind, mă întreb ce ar putea să facă in această situație, mai ales acum când practic au „recuzat” deciziile din afara țării. O să se plăngă la instanțele pe care tocmai le-au recuzat?

        • Cred, sincer, că deși oricine poate avea o părere despre orice, eu bine să fim în pic mai ponderați atunci când nu avem habar despre un subiect. Chiar nu e absolut necesar să ne dăm cu părerea despre orice penteu că ajungem să spunem prostii. Doar ca idee, CCR nu a început să își de-a cu părerea, ci părerea i-a fost solicitată, de cele mai multe ori de politicieni aflați în război unui cu alții. Apoi, chiar dacă suntem de acord sau nu cu deciziile, ele nu se referă la cazuri particulare în afara relației acestora cu interpretarea Constituției. Iar aici, faptul că state diferite au arhitecturi constituționale diferite e absolut irelevant, pentru că scopul CCR eu să se pronunțe în funcție de realitățile constituțională de la noi, nu de aiurea.

  18. Domnule Vlad Perju, deși aparent analiza dumneavoastră este grozavă, scuzați-mă, dar greșiți fundamental! Pentru că ignorați elementele contextuale esențiale…

    De peste trei decenii România este un stat capturat de o guvernare cleptocratică securisto-comunistă transpartinică, ce extrage resurse din averea publică și le transferă în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Deși marioneta cea mai reprezentativă pe scena politică este PSD, interesele cleptocrației – respectiv, menținerea la putere și drenarea unei părți cât mai consistente din averea publică fără a suferi consecințe legale – sunt apărate de indivizi sau grupuri ce se găsesc în aproape toate formațiunile politice românești.

    În acest context, guvernarea cleptocratică, sprijinită pe un grup infracțional organizat de tip mafiot, a constituit și consolidat de-a lungul a 30 de ani așa-numitul „Stat paralel”, conform accepțiunii istoricului Robert Paxton. Astfel, dispunând discreționar de resursele publice, și-au subordonat instituțiile democratice ale statului, instituțiile de forță, justiția, mass-media șamd. Deciziile CCR, activitatea Avocatului Poporului, modul în care sunt tratate de către Justiție dosare precum cel al revoluției, sau 10 August, promovarea legilor anti-justiție etc. demonstrează cu prisosință această stare de fapt.

    Prin urmare, ce așteptări înșelate de la CCR am putea aduce în discuție și analiza?! Putem face un exercițiu similar față de înaltele instanțe din Ucraina, Rusia, Venezuela, sau Belarus… dar, ne-am pierde vremea, pentru că nu la acelea este esența problemei, din România sau din statele respective, cleptocrații, sau forme particulare ale guvernării cleptocratice, oligarhii! Ele doar fac ceea ce ar trebui să ne așteptăm să facă: mențin statu-quo.

    Eu cred că despre revizuirea Constituției ar fi necesar să faceți o analiză, domnule Vlad Perju, bunăoară, despre activitatea Comisiei Parlamentare pentru Revizuire, condusă o bună bucată de vreme de cunoscutul lider liberal Crin Antonescu.

  19. Parca pe vremea cand ne pregateam (cu multa speranta) sa aderam la UE se spunea ca nimic nu este obligatoriu pentru tarile membre. Deci ca se va respecta specificul national si interesul in situatia data. Chiar se argumenta ca este o Uniune si nu o Federatie, iar unii erau de parere ca ar fi mai eficienta o Federatie care sa impuna reguli. Dar atunci cand se emit doar recomandari, conform definitiei, acestea pot fi respectate integral, partial sau chiar ignorate. Cum spunea Gr.Alexandrescu: la bariera cainii trec pe sub ea, caii sar peste iar boii se opresc…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro