joi, martie 28, 2024

Româna și latina în școala românească. Meditații pe marginea ultimei propuneri de reînnoire a legilor educației naționale

Uitându-mă peste proiectul de lege pentru învățământul universitar „România educată”, am observat că limba latină este exclusă din nou de la examenul național de bacalaureat. Limba latină ar fi proba ideală pentru cei care termină profilul de filologie. Ce poate fi mai definitoriu pentru conceptul însuși de filologie decât studiul limbilor clasice? Și totuși, legea stipulează sec, citez „pentru profilul umanist, specializarea filologie, din filiera teoretică o probă scrisă din limba și literatura română și limba și literatura unei limbi de circulație internațională studiate, cu accent pe competențele dezvoltate în cadrul acestei specializări”. În formularea „limbă de circulație internațională” nu îmi fac iluzii că este cuprinsă și limba care a reprezentat prima specializare posibilă la toate universitățile europene și nord-americane, inclusiv Universitatea București, nici principalul liant care unește bătrâna noastră civilizație apuseană.

Însă așa cum studiul limbii latine și grecești au însemnat temeliile educației și ale culturii europene, dispariția treptată a acestor limbi din curriculum, în mod tăcut și acceptat ca o necesitate a progresului chiar și de nostalgici, antrenează demolarea lentă a tot ceea ce s-a construit pe spatele lor. Primul exemplu, cel mai vizibil, este limba și literatura română însăși – aceasta a fost de ceva vreme redusă la „comunicare”, manualele de clasele I-VIII sunt deja pline de traduceri din alte literaturi, iar acum se profilează deja împrăștierea obiectului de studiu într-o probă de bacalaureat comună cu „matematica, științele, istoria și geografia României și Europei și științele socio-umane”. Așadar, limba și literatura română va fi recontextualizată și revizuită, în raport cu științele (cultul fals al zilei) și desigur cu noile direcții impuse de „științele” socio-umane. O rămășiță de limbă și literatură română se va păstra doar, izolat, la proba facultativă a profilului filologic. Utilitatea (?) disciplinei, în oglindă cu „adevărata” utilitate și „impozanta” actualitate a celorlalte discipline, o va forța să ia un loc și mai umil la masa obiectelor de studiu necesare creării absolventului ideal pentru integrarea „pe piața muncii”. Acolo unde merge latina, se duce și româna.

Îmi obiectează un prieten că totuși, uite, ceva bun se întrevede la orizont: se va studia gramatica limbii române în liceu! Probă de admitere la Drept și Litere, gramatica limbii române nu se putea asimila până acum decât prin mijlocul meditațiilor. Iată, liceenilor li se oferă șansa de a se pregăti la clasă pentru aceste facultăți. Direcția largă în care merge disciplina limbii și literaturii române nu ne permite, însă, din păcate, decât o singură interpretare a generozității ministeriale: introducerea gramaticii la liceu este motivată în principal de eșecul predării acesteia în clasele primare și în gimnaziu. Domnul ministru a remarcat notele dezastruoase la secțiunea de gramatică a Evaluării Naționale și a decis nevoia de ore remediale, la liceu. Aceasta va justifica, probabil, în și mai mare măsură, „ușurarea” programei gimnaziale de gramatică, dacă tot va fi studiată și în anii de liceu…

Am experimentat anul acesta pentru prima oară predarea limbii latine la Facultatea de Litere, acolo unde orice profesor are privilegiul de a întâlni majoritar tineri pasionați de limba, dar și de literatura română. Am în minte expresiile lor de uimire la fiecare lucru nou pe care îl aflau – înaintea lor se afla o limbă veche, moartă, și totuși vie, prezentă în toate cotloanele limbii române, o limbă care explica și completa enorm din tot ce studiaseră până atunci. Păreau că au descoperit un continent nemaivăzut, aflat la zece centimetri adâncime sub ei înșiși, de care nu li s-a vorbit niciodată. Au aflat astfel de ce articolul genitival românesc se acordă cu substantivul anterior, nu cu acela aflat în genitiv, au înțeles în sfârșit semnificația cazurilor și de ce româna are formal numai două cazuri (dacă exceptăm vocativul), s-au lămurit de unde vine pluralul românesc și cel italienesc, în opoziție cu cel francez, englez, spaniol. Li s-a limpezit dintr-o dată relația dintre cuvinte precum soare și solstițiu, femeie și familie, inimă și animație, cuvânt și convenție. Și multe, multe altele, înghesuite în numai paisprezece săptămâni de curs, un semestru. Cu acest unic semestru, în care abia am reușit să acopăr jumătate din gramatica latină, ei vor avea dreptul să predea două semestre de latină la clasa a VII-a. Este oare corect? Ne putem aștepta la performanțe deosebite din partea acestor viitori profesori? Sau speranța perversă este aceea că aceștia nu-și vor face treaba și vor justifica atunci eliminarea completă a acestei materii incomode? Îmi vine în minte strategia clădirilor monument istoric lăsate în paragină pentru a putea explica necesitatea demolării lor.

Doar că, tâind la rădăcina identității noastre, seva nutritivă din care ne tragem puterea va seca. Toate crăcile, crengile și ramurile se vor usca, rând pe rând, și ele. Un exemplu minor, dar sugestiv, a fost renunțarea, în toamna lui 2021, din motive de pandemie (?), la teza la latină pentru profilul liceal de filologie. Oricum teza devenise o anomalie acolo: la profilul de filologie există o singură oră de latină, însă două de fizică, două de matematică, două de logică. Nu a trecut mult (câteva luni?) și ministerul a decis să se renunțe la TOATE tezele. Observați direcția?

Istoric vorbind, țările de mare civilizație pe care obișnuiam să le admirăm au pus la rang înalt învățarea limbilor vechi – știau prea bine secretul: studierea largă al limbilor latine și grecești, limbi care au ajuns să domine culturi de mare diversitate, timp de milenii, prin versatilitatea lor, se va răsfrânge asupra limbilor vernaculare, le vor ajuta să devină limbi standardizate, cum se spune în lingvistică, limbi imperiale și colonizatoare, sau cel puțin să supraviețuiască în fața asaltului altor limbi, mai puternice. Desigur, într-o măsură mai mare sau mai mică, astăzi s-a generalizat în tot Occidentul declinul acestor limbi clasice, în contrasens cu avântul studiilor de sociologie, politică sau comunicare. Dar să vedem totuși proporțiile dezastrului: o țară precum Canada, cu o populație de 38 de milioane de locuitori, majoritar imigranți, are nu mai puțin de patruzeci și cinci de departamente universitare de „Classics”. România are, formulez cu generozitate, CINCI. Am spus destul, cred.

O parte a minorității academice căreia îi aparțin, clasiciștii, este de părere că latina nu are nevoie de argumentul latinității limbii noastre pentru a-i fi susținută prezența în școli. Firește, teama este de a nu trezi naționalisme istovite și demodate. Rezultatul este acela că azvârlim, senin, pe scurgerea canalizării atât apa murdară din albie, cât și bebelușul. Este oare etic să privăm generații întregi de o conștiință națională corectă și să le lăsăm pradă dacopaților, care acoperă cu succes această nevoie de identitate, de sens, de înțelegere a sinelui și a limbii învățate mecanic din pruncie?

Între timp, să privim la ce se întâmplă în est: China înființează departamente de clasice (antichitate greco-romană, da!) în mai toate marile ei universități. Vă recomand acest articol, printre multe altele pe această temă și vă las să meditați la semnificația istorică a acestui fapt.

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Latina este dificila, dar absolut necesara nu numai pentru a ne explica mai usor etimologia limbii noastre ci pentru extraordinarul aport pentru gandirea logica!Din acest ultim motiv, e studiata in tari ale caror limbi nu au nimic in comun cu latina:Finlanda,Polonia etc.Am un sentiment de jena cand in aceste tari latina e studiata foarte serios,rezultand latinisti renumiti iar in Romania-ne leaga pana si numele -este expediata la subsol, cat va mai fi lasata si acolo!Evreii au reinviat ebraica-yvrit,noi nici macar nu-i acordam respectul meritat.Am ramas frapat cand,pe frontispiciul unui colegiu-national,evident-este scris: „Healthy mind in healthy body”-si asta in Patria nostra ROMANIA!Ca nu mai e de bon ton „mens sana in corpore sano!”M-am gandit de ce ca limba oficiala UE sa nu fie latina-a fost in tot Evul Mediu!O latina adaptata timpurilor actuale-ar fi mai echitabil-nu e limba unei tari componente-acum nici atat-obligatorie pentru celelalte!

  2. Doamna Ciocani ridica o problema care, mie personal, „imi creeaza fiori” despre modul in care tratam noi astazi, in Romania, limba latina , „… principalul liant care unește bătrâna noastră civilizație apuseană…”
    Si, la urma urmei, de ce numai profilul umanist sa studieze limba latina ? (si inteleg ca de fapt, este scoasa si de aici din programa)… ar trebui sa fie OBLIGATORIU studiata si la profil real si, evident, mai intens la umanist !
    Imi amintesc cu mare placere si nostalgie, acel 1 an (1967) de limba latina – trecut in fisa de bacalaureat ! – „facut” la Liceul Sf.Sava din Bucuresti, subsemnatul fiind la clasa de „real” !), si, mai mult, imi voi aminti pentru totdeauna, cu mare respect si recunostinta, eminenta „profa de latina”, Dna Oproiu, si, eminentul „prof de romana”, Dl.Danciulescu…pentru ei, am ramas cu acest respect etern, de a ne fi transmis ceva (ce unii astazi , vai, considera inutil), intelectual dar si comportamental si de a ne fi pregatit „sa vorbim corect romaneste”. Asta ajuta la tot…si la „real”si la „uman”…iar pentru „astia de la real”, ne-a ajutat sa intelegem citeodata, cite ceva din zicerile filosofice, in latina, ale eminentului Academician Grigore Moisil (nu sunt sigur ca sunt multi care mai stiu cine a fost aceasta personalitate), cind ne explica cite ceva, cu mult umor, de prin fizica nucleara cu paralele din filosofie.
    Prin ceea ce fac „managerii”de astazi ai invatamintului, produc o mare distrugere, dar, mai ales, priveaza generatiile actuale de niste satisfactii, as vrea sa cred, nebanuite.
    Se poate ghici, probabil, ca sunt format „intr-o scoala de sorginte comunista”, dar, daca ar fi sa aleg intre „scoala de azi” si „scoala de atunci”, in nici un caz nu m-as duce „intr-o scoala de azi” (am facut „scoala de azi” cu copii mei si cred ca stiu ce vorbesc). Iar, ce mentioneaza Doamna Ciocani despre China, este f. adevarat, dar o face si in alte tari ! (ex chiar Canada, dar, cu promovarea culturii, limbii chineze)
    Pacat de tineretul nostru pe care „establishmentul” nostru se straduieste din toate puterile sa-l faca cit mai necompetitiv !

  3. pe vremuri „educatia” si „meseria” erau lucruri realtiv distincte.
    adica iti faceai educatie de dragul educatiei, nu neaparat ca sa faci ceva practic din care sa castigi bani si functii. (vorbesc de antichitate, evul mediu, epoca moderna pana la jumatea secolului 20. dupa jumatea secolului 20 apocalipsa a venit si nimic nu mai seamana cu ce era inainte.)
    „pe vremuri” un om educat stia limbi clasice, muzica, arte plastice, stiintele naturii, filozofie, teologie, doar de dragul de a stii.
    „meseria” era in mare masura apanajul ghildelor prin sisteme de ucenicie.
    acum nimic din toate acestea nu mai exista. importanta este productivitatea, si numai productivitatea.
    sigur ca in contextul asta al productivitatii nu te ajuta limbile clasice, istoria, nici literatura (nationala sau internationala).

    acum „educatie” inseamna de fapt sa stii o meserie care se cere pe piata. adica s-a desfiintat propriuzis „educatia” si a fost inlocuita cu „meseria”.
    un prof de la Politehnica, om onest, ne-a spus la festivitatea de absolvire de la sala palatului, de fata cu absolventii, parinti, intreg corpul profesoral al universitatii, si o mana de politicieni, ca suntem simple piese de schimb pentru industrie. sigur, a spus-o intr-un fel umoristic in ton cu fericitul eveniment al absolvirii studiilor universitare. dar in mod cert a pronuntat un adevar dureros. toti am inteles asta.
    si nu este vorba numai despre noi, cei ce am terminat politehnica, este vorba de toti absolventii, indiferent de domeniu.

    dar vremurile nu se intorc. mergem inainte cu meseria, privind in urma cu nostalgie la educatie.
    „Romania educata” nu isi propune sa restaureze educatia ci isi propune sa produca piese de schimb mai adaptate noii masinarii economice doi punct zero, adica mai productive.

    • EXCELENT !
      mai ales punctarea „educatie” vs „meserie”, dar, in mod deosebit chestia cu „Romania educata” !…absolut superb…si ca sa fim in ton cu atmosfera: „Radices litterarum amarae sunt, fructus dulces”…adica, pe intelesul propovaduitorilor „Romaniei educate” ar suna cam asa, f.aproximativ ca sens : „La placinte inainte, la razboi inapoi”…
      Inca odata Bravo „unei piese de schimb” politehnista devenita, evident inutila, unei industrii inexistente…deci, nici macar „Romania educata” nu are pen ‘ce sa produca macar „piese de schimb”

    • Eu doar cunosc Franța, unde cultura este o chestiune de formare prin educația națională publica Or mai fi și alte țări ( bănuiesc Italia, am un coleg grec care a învățat greacă veche in școală) dar nu știu eu. Prin alte locuri (SUA, UK) acesta este un lux. Se învață pe timpul și banii cui este interesat.
      Literele grecești le știu de la fizica, matematica și de la Chiril și Metodiu, cursul de latină din clasa a VIii-a a fost o prostie din care mi-au ramas în cap niste zicale, niste prepoziții. Puțin timp, o profesoara la fel de neinteresata ca și noi și repetiții la nesfârșit ale terminațiilor cazurilor, nimic în context. Vorba lui Creanga mi ți li, ni vi li
      M-ar fi ajutat latina (sa vorbim de utilitate) , da, la facultate mai târziu. Alte sensuri pierdute – alte memorizări
      N-am avut timp sa termin, insa m-am înscris la un curs online de latină. In prima lecție m-am prins că trebuie să mă dezvăț de pronunția învățată la cursul de latină in romana.

      N-am ajuns sa incerc sa învăț latina online din cauza cursului de latină din Romania ci datorita profesorilor mei de istorie , doamna Ene și domnul Moș, și mai târziu lui Tom Holland, Mary Beard, Evei Cantarella, realizatorilor emisiunii Carbon 14. Poate într-o zi îl și termin…Acum, parte din timpul meu liber aparține altora iar latina e in competiție cu niste limbaje și aplicații pe care le învăț și le folosesc cu lucruri neînsuflețite.
      Daca Universitatea București ar deschide cursul de latina online, m-aș înscrie.

      • Si eu. Am invatat limba latina cred ca in primii doi ani de lice. Apoi practic am uitat de ea pentru ca sa incep sa o descopar acum. Este un excercitiu intelectual de prima mana, ca si cum ai descoperi teoreme noi care te-ar putea ajuta sa intelegi mai bine pe ce lume traiesti. Incercati Vicipaedia (https://la.wikipedia.org/wiki/Vicipaedia:Pagina_prima). Merita.
        In privinta absentei limbii latine din scoala romaneasca nu ma mir. Sunt curios sa stiu care sunt cunostintele de limba latina ale unui parlamentar roman membru al Comisiei de invatamant. Sau, mai bine renunt, banuind de la inceput raspunsul.

  4. Excelentă analiză, numai că, vorba cântecului, „Tinere, ţara te vrea prost!” . Iar onor guvernanţii se silesc din răsputeri să implementeze prostia la toate nivelurile

  5. EXCELENT !
    mai ales punctarea „educatie” vs „meserie”, dar, in mod deosebit chestia cu „Romania educata” !…absolut superb…si ca sa fim in ton cu atmosfera: „Radices litterarum amarae sunt, fructus dulces”…adica, pe intelesul propovaduitorilor „Romaniei educate” ar suna cam asa, f.aproximativ ca sens : „La placinte inainte, la razboi inapoi”…
    Inca odata Bravo „unei piese de schimb” politehnista devenita, evident inutila, unei industrii inexistente…deci, nici macar „Romania educata” nu are pen ‘ce sa produca macar „piese de schimb”

  6. Fac parte din nefericita promotie de elevi care am intrat in liceu – pardon : Gimnaziu Unic, in 1945 – FARA examen de admitere (Vorba lui Tica-meu : La barza chioara face Dumnezeu cuib !! – Deci : N-am mai facut latina ! In schimb am „apucat mareata reforma a invatamantului” din 1948 – cand majoritatea liceelor „teoretice” au fost desfiintate si am dat examen de admitere la Liceul No. 5 (fost Gh. Sincai – nume ce nu mai corespundea cerintelor sovietice !!!) Eram vreo mie pe 35 de locuri ! De fapt eram doua promotii de la ciclul inferior – unii cu 4 clase (si latina !) altii cu trei clase (fara latina) Si noi – cei cu trei clase eram luati in ras de cei cu patru si … latina – Asa ca am deschis Larousse la paginile rosii si am invatat vreo 30 de zicale si proverbe in limba latina – cu care am pasit glorios in viata ! Asta a fost experienta mea in latina la vremea liceului ! Mai tarziu …. n-am invatat latina – dar am invatat ce a insemnat latina pentru limba romana – cee ce nu ni s-a spus in liceu ! Ca – deh- era marea limba rusa care „formase” romana !!! Si alte nenumarate minciuni ….

  7. Tatal meu- intr-un liceu militar de prestigiu- a invatat, inainte de razboi greaca si latina; eu, intr-un liceu de provincie, in comunism, am mai prins o ora de latina/ saptamana: ego, mei, mihi, me, me. Azi… „progresul” e evident; a se vedea ororile de limba romana din textele jurnalistilor ( absolventi de Litere?)

  8. Am facut latina in Gimnaziu, nu mai stiu bine cind, intr-a 7 a, cred, si nici cit, un an sau un trimestru. Parca intr-a saptea, ca faceam ore dupa masa si parca Latina era inghesuita ultima, la 7 seara sau asa? Dar se poate ca memoria sa-mi joace feste. Profesoara de Romana preda si Gramatica si Latina si a fost, in opinia mea foarte buna la Gramatica (domeniu care mi-a placut foarte mult si la care tin si azi. Ma irita cind vad greseli gramaticale, imi scapa si mie cite una si asta ma-nfurie) si slaba si complet neinteresanta la Literatura. Iar la Latina n-a existat. Asa am crezut si atunci, asa cred si azi. N-am ramas cu nimic de la orele de latina, n-am inteles nimic. Instinctiv stiam ca pierd ceva nestiind, asa cum stiam ca pierd daca nu citesc literatura, problema care nu se punea, era de neconceput asa ceva. A propos, scoala avea biblioteca si toti, cred, aveam abonament. Mai e valabil asta? Ca nici atunci n-aveau toti colegii biblioteca in casa.

    Azi? Adica cum Gramatica la liceu? Doar nu s-au prostit copiii si nu mai sint in stare s-o invete in Gimnaziu! Mutatis mutandis nu mai sint in stare sa invete limite si serii asa ca le mutam la facultate? O sa dea admitere la liceu din cerculete si bastonase sau din x si zero?
    Ca n-ai neaparata nevoie de Latina daca esti inginer e adevarat insa sint sigur ca e o pierdere, inainte de a fi inginer trebuie sa fii o persoana cu o educatie generala in Litere, inclusiv cele clasice, Biologie, Geografie, Educatie Civica (n-ar merge aici si notiuni generale de politica?), Istorie, Muzica, Sport, Arte, Economie – macar la nivel de casnica.

  9. Mi-a plăcut articolul, sunt foarte de acord cu tot ce spune. Latina este utilă mai ales la medicină și la științele naturii. Eu am făcut realul, la Liceul Lazăr, și-mi aduc aminte cu mare plăcere de orele de latină.
    Un regret mare: că sunt prea puține articole de acest fel, că abandonăm lupta înainte de a o începe.

    • In medicina, multi termeni provin din limba greaca clasica, iar nomenclatura binara din zoologie si botanica are numai aparent o nota de latinitate, si asta datorita faptului ca ori de cate ori au trebuit inventati termeni noi, limbile clasice au fost sursa.

  10. Am facut realul un an, apoi apoi pana la terminarea liceului o clasa speciala de mate, si da , se invata 4 ore de mate pe zi , pentru olimpici, asta in Romania la sfarsitul anilor 70. Dar am facut si latina, putin-1 an si apoi am invatat singur . A,m invatat singur apoi, si acum regret ca nu stiu mai multa. Mergand des la Roma, am tot timpul un dictionar cu mine…Uimitor ca in China se invata latina si greaca veche, in timp ce aici nu se mai invata nimic temeinic, nici latina, nici mate, nici fizica, nimic….o spoiala….

    • @matrix- corect !…in Romania am avut un sistem de invatamint bine structurat, mult mai de demult, degeaba mai zic unii si altii ca era „comunist” (sigur, exceptind niste alunecari inerente, dar, fondul era f. bun)
      Intrucit era bun – d’aia cind ïnvesitorii straini cind veneau in RO, in anii ’90, ziceau ca gasesc forta de munca bine educata si ieftina.
      Invatamintul fiind bun, evident l-am distrus (pardon…restructurat), iar acum avem in continuare forta de munca si mai ieftina si analfabeta

      • Fondul învățământului românesc era bine structurat pentru epoca industrială în care se desfășura. Era practic interzis să pleci pe cont propriu din țară și aveai parte de un învățământ destul de potrivit viitoarei cariere viitoare în economia românească de pe vremea aceea. În 1964 – 1968, acea economie românească se afla umăr la umăr cu economia RFG, însă în 1989 ea se afla tot la nivelul RFG din 1968.

        Problema ar fi că minciuna generalizată din acel învățământ ne face și azi să repetăm cu convingere minciunile clasei politice. Asta a fost tot parte a ”educației” oferite de acel ”sistem de învățământ bine structurat”. Sună cunoscut? 😀

  11. Limba latina sta la baza limbilor romanice si prin ea se invata mai repede spaniola, italiana, etc. Apoi topica frazei si gramatica latina ajuta la intelegerea morfologiei si sintaxei din lb.romana. Personal m-a ajutat la studiul speciilor de flora si fauna de pe glob, unde denumirea latina este obligatorie.

  12. „Istoric vorbind, țările de mare civilizație” erau analfabete până pe la 1800. Corsicanul Napoleon le-a dat avânt, iară nu împărat înnăscut cu pasiuni pentru clasici.

    „Studierea largă al limbilor latine și grecești” a fost sublimă, dar inexistentă.

    Rezistența in „fața asaltului altor limbi” nu are nicio legătură cu studiul limbilor vechi, ci cu îndărătnicia patriotardă și frustrările naționaliste care-i determină pe politrucii de astăzi de prin Europa de Vest să dicteze cote de filme și seriale de limbă neaoșă. „Alte limbi”, adică una singură – engleza. Tare mă îndoiesc că acest fenomen de închidere in sine e un lucru bun pentru ceea ce numim și imaginăm ca fiind civilizația europeană.

    „principalul liant care unește bătrâna noastră civilizație apuseană” a fost inițial mai degrabă o structură politică, iară nu o limbă. Carol cel Mare era probabil analfabet (sau dislexic?) și totuși a susținut o anume formă de educație, cât se poate de nefastă, căci era o limbă imperială ce tindea să elimine/marginalizeze celelalte limbi și graiuri de pe continent: educația religioasă in limba latină, limba unui imperiu defunct, dar, totodată și a unui Imperiu ascuns – Papalitatea. El a fost primul agent al „civilizației” creștine ce se revendică astăzi de la clasicii pe care fondatorii săi îi uciseseră și eliminaseră din mentalul colectiv. O structură de putere ocultă ce distrusese cultura civilizației europene antice (au fost rase bibliotecile și templele păgâne) unește cu forța popoarele Europei și naște nu o civilizație, ci un principiu totalitar de guvernare a turmelor lui dumnezeu. Latina a fost limba acestui totalitarism medieval. O latină stricată, plină de născociri târzii (până in secolele 9-10?) ale călugărilor cu origini vandale (ce să te aștepți de la nepoții unor imigranți soioși?) ce țineau educația și literatura antică (câtă supraviețuise asaltului revoluționarilor creștini) sub obroc. Este astăzi limba unor obsesii naționale bovarice precum latinitatea și etnogeneza (piloni ai educației, nu-i așa?), este instrumentul parvenirii politice de la sărăntoc balcanic la „frate” cu ginta latină a francezilor și spaniolilor „imperiali”.

    Asta așa, istoric vorbind. Și incă ceva, sociologic vorbind de data asta. O mică parte din moștenirea antică a vechilor romani și eleni a putut fi recuperată abia spre sfârșitul secolului 19. Noțiunile de matematică, logică, fizică, medicină, literatura și filozofia ale antichității au fost diseminate prin efortul extraordinar al unor savanți enciclopediști, nu al unor profesori provinciali de latină. Latina a devenit astfel, din nou, o limbă a elitelor, din fericire insă, de data asta ne-politizate, non-imperiale. Și așa ar trebui să rămână, nu pentru că ar fi vorba de o limbă moartă, ci pentru că omul e prea prost ca să învețe, să priceapă și să folosească atât de multe materii/informații câte se încearcă astăzi să i se îndese in cap. Și da, mă bucur pentru chinezii care descoperă, in sfârșit, operele clasilor europeni, asta e o veste bună, căci undeva pe lumea asta, printre oameni cu IQ mai mare ca al europenilor (de azi, adică al acelor indivizi „inteligenți” care au produs un ‘Green Deal’ măreț ce-și propune să vâre soarele cu ligheanul in sufragerie, ca să o încălzească iarna), circulă marile idei ale omenirii.

    • Dacă medievalii gândeau ca dumneavoastră nu mai aveam niciun text din latina clasică sau elenă. Călugări umili petreceau zi și noapte să copieze manual, cu instrumente care necesitau reparații dese, zeci de mii de pagini din antichitatea precreștină. Puteau să facă ceva mai util, desigur, la ce bun să copieze Eneida sau Catul? Iar marii descoperitori de la sfârșitul secolului al XIX-lea poate găseau ei ceva inscripții sau papirusuri antice, dar nu ar fi avut habar ce înseamnă sau în ce limbă sunt scrise. De fapt, dacă ne gândim bine, nici Gutenberg nu ar fi fost motivat să inventeze presa dacă efortul de copiere manuală nu era atât de prețios. Primul text printat de Gutenberg a fost Biblia în latină, deci dublu inutilă din punctul dumneavoastră de vedere. Ceea ce înseamnă că fără călugării aceia habotnici nu aveam nici plăcerea de a discuta azi cu dumneavoastră pe acest computer… Să fiți sănătos!

    • Aveti dreptare, o limba nu este doar expresia unei culturi, ci si un instrument politic. Din pacate cam toate observațiile dvs despre efectele negative ale utilizării si propagării limbii latine în evul mediu se aplica astăzi limbii engleze, în special varianta de engleza primitivă învățată din filme și muzica cu adevărat ușoară.
      Latina evului mediu era cunoscuta de elite, nu doar de călugări, ci de oameni precum Descartes sau Newton (Philosophiae Naturalis Principia Mathematica) pe când engleza de azi a devenit varianta vulgară (precum cea a latinei) a limbii engleze, vorbita de indivizi care nu cunosc bine nici romana nici engleza, fie ca sunt miniștri, jurnaliști sau influencers.

      • De-obicei există o diferență între limba elitelor culturale și lingua franca folosită de diverse populații din diverse imperii. Chiar dacă puterea politică a momentului încearcă să creeze confuzie între cele două noțiuni.

        Însă în zilele noastre, engleza îndeplinește în mod natural ambele roluri. Un film bun trebuie să fie în engleză, dacă vrea să fie vizionat pe toată planeta, iar un ungur și un brazilian nu se vor putea înțelege decât în engleză între ei.

        Dincolo de ”indivizii care nu cunosc bine nici româna, nici engleza”, e virtual imposibil de pilotat un airliner (un avion mare de pasageri) în lipsa cunoștințelor de limbă engleză și e la fel de virtual imposibil de a activa în IT, în lipsa acelorași cunoștințe de limbă engleză. Oricât de rudimentare ar fi acele cunoștințe, ele sunt absolut necesare în zilele noastre.

        Limba română nu s-a format din latina lui Descartes sau a lui Newton. Limba română s-a format din latina vulgară, care era obiect de batjocură inclusiv pentru elitele de pe vremea împăratului Traian. Dar astăzi, când auzim pronunțate în logudorese (un dialect din Sardinia) cuvinte gen ”limba” și ”focu”, e imposibil să nu ne gândim că strămoșii noștri și strămoșii acelui locuitor din Sardinia se înțelegeau între ei fără translator. Chiar și așa vulgară, cum era latina lor 😀

        • P.S – am folosit ”airliner” în comentariul de mai sus ca să ilustrez o idee: engleza are exprimări foarte simple și precise, în timp ce în românește a fost nevoie de o descriere întreagă, ”un avion mare de pasageri”. În condițiile astea, nu există competiție, e clar că engleza se va impune, nu româna.

          Limba germană are și ea aceeași problemă, cuvinte simple în engleză necesită traduceri descriptive în germană. Așa că în rândul publicului larg care nu are drept limbă maternă nici una dintre cele două, pe post de lingua franca se va impune engleza, nu germana.

          • Am făcut observația ca în evul mediu lingua franca era latina asa cum azi este engleza. Tratatele de pace se scriau în latina, lucrările științifice erau publicate în latina, etc. Era o latina culta.
            Nu ma deranjează când cineva folosește corect engleza, ci doar când învăța engleza după ureche și o vorbește prost.
            Îmi aduce aminte de Iiescu care spunea ca si el vorbește „strange languages”.

            • În Evul Mediu, latina nu mai era lingua franca, era doar limba elitelor culturale. Asta e partea pe care nu vreți s-o înțelegeți dvs. De asta tratatele se scriau în latină și lucrările științifice se publicau în latină.

              Latina era lingua franca în antichitatea romană, așa au rămas cuvinte comune în română și în logudorese. Lingua franca e aceea folosită pe stradă. Un român din R.Moldova și un kazah se înțeleg între ei în rusește, aceea e lingua franca pentru ei, deși niciunul dintre ei nu vorbea acasă în limba rusă cu maică-sa.

              Asta e partea care li se reamintește mereu și rușilor: cneazul Oleg nu vorbea acasă cu maică-sa în rusește, vorbea în limba pe care astăzi o numim islandeză 😀

    • Mi-ați amintit de două bancuri vechi cu polițieni români.

      Șofer străin în București. Neştiind cum să ajungă unde avea nevoie, întreabă un poliţist, în mai multe limbi, însă fără succes. Văzând că nu scoate nimic de la el, pleacă mai departe. Un aurolac aflat în apropiere se minunează:
      – Ce de limbi straine știa gagiul!
      La care, poliţistul:
      – Şi la ce i-a folosit?

      Un automobilist este oprit de un politist. Agentul ii spune ca a depasit limita de viteza, ii cere carnetul si citeste:
      -O… domnul Lucian Blaga. Poftiti carnetul inapoi si va rog sa ma scuzati.
      Soferul:
      -Dar ce s-a intamplat?
      Politistul:
      -E… mai citim si noi.

  13. @Dna Iorgulescu: „vorbesti cu peretii” zice o vorba romaneasca din batrini…n-ai cum sa abandonezi lupta pentru ca n-ai cum sa lupti…sunt prea multi
    cum s-o traduce sensul astei ziceri in latina ?

    • Poate să fi fost înainte de 1983. Eu am fost la liceu real și nu era nici vorbă de latină, pe care o studiasem în clasa a VII-a sau a VIII-a.

  14. ,,curriculum” inseamna ,,programa scolara”, ca nu-l gasesc in dexonline. E si cam greu de declinat in romana. Si de ce are rr, ca tot asa se pronunta si unul singu? Un calc englez, prrobail.

    • Italienii vorbesc repede și așa au făcut din “abstractum” “astratto”. au mâncat un b din prima silaba și au dublat t in ultima, dar au păstrat 3 silabe. Românii vorbesc mai molcom și, deși au redus la doua silabe “ab-stract”, le ia mai mult timp să pronunțe.
      Probabil pentru a evita conotații suspicioase, unii renunță și la primul r din curricula și avem silabele cu’-ri-cu-la. Inglejii și italienii zic și scriu cu doi r, numai franțujii sunt altfel: programmes d’études.

      • Cel mai probabil, italienii au derivat ”abstractum” chiar din latina cultă, chiar dacă au vulgarizat pronunțarea modernă. Românii din Evul Mediu au uitat probabil ”abstractum”, asta dacă or fi știut vreodată cuvântul. Astfel încât în epoca modernă au fost nevoiți să-l descopere din nou, preluat probabil din limba germană de românii transilvăneni educați. Chiar dacă germana o fi derivat și ea ”abstrakt” din latina cultă.

    • Curriculum este neologism latinesc, același din curriculum vitae, înseamnă „curs, parcurs”. Este folosit mult în engleză, cu pluralul latinesc curricula, pentru programe școlare și de acolo îl avem și noi (dicționarele mai noi îl au). Sunt doi de -r- pentru că așa este cuvântul latinesc, derivat din verbul currere (a alerga). Alte cuvinte derivate care se scriu cu doi de -r- sunt current în engleză sau corridore în italiană (limbi cu scriere etimologică, româna are scriere fonetică, de aceea nu prea avem consoane duble). Currere a fost însă moștenit în rom. a curge.

  15. Nu-i cu cine. Pătura cea mai educata a societății vorbește engleza corporatista ca lingua franca. Mai bine transformam orele de română în ore de engleză, ce sa ne mai complicam inutil. Tocmai am citit despre un shooting guard care s-a stabilit la Oradea, „o urbe cu vibe-ul potrivit” – ca tot ne plângem ca nu știm latina. Clasa muncitoare a trecut și ea prin șederea obligatorie în Italia, de unde a venit cu alta română adaptata: Am fost badantă și am îngrijit de un tânăr dizabil care era ca o verdură.

  16. circulau 2 glume in anii ’80: ce-i lipseste filmului roman ca sa fie fie prost? nimic, absolut nimic! iar despre Violeta Andrei, sotie de demnitar comunist_ cand o vezi cum joaca, iti doresti sa cante; cand o auzi cum canta, iti doresti sa joace! Cam acestea au ramas coordonatele & pt sistemul actual de invatamant public sub bagheta deplorabilului tandem campeanu – johannis; latina ar fi atat de usor de reintrodus spre studiu e.g. inlocuind “religia”

  17. limba latina e importanta din mai multe puncte de vedere; s-a precizat in postarile anterioare( exercitiu de logica -si logica oratorica, as spune eu-, pentru medicinisti, farmacisti, biologi, juristi); clasicistii fac din ea axul intregii pregatiri; nu putem sa consideram ca este un atac nationalist la limba noastra, pentru ca multi functionari de stat si politicieni nu se considera latini; ci traci; nebunia tracomana considera latina o insulta la adresa originii noastre sau o limba straveche, vorbita AICI(?!!!) intii si apoi ajunsa la Roma(?!!!); in plus, latina este limba catolicismului; mai degraba veti vedea maghiari buni latinisti, decat romani; deci ataqcul la UDMR mi se pare nerezonabil, in aceasta privinta;
    latina este scoasa din programe pentru ca suntem condusi de nebuni modernisti; ca si istoria; dar sunt si atacuri secundare impotriva natiunii noastre;
    eu nu ma alarmez; poporul asta a rezistat aici, intre slavi, ocupat de maghiari, germani, turci, rusi si fara sa studieze latina si istoria in scoli; este o nota proasta pentru lideri, dar putem sa ne descurcam si cu tradarea lor; si -mai ales- prostia lor crasa!

  18. Altfel spus: hai să ne batem joc de încă niște generații de tineri pentru a da sens (și bani!) specialităților, departamentelor și pozițiilor noastre. Să îi punem sa învețe pe de rost și ceaslovul în chirilice, că vorba aia, a fost liantul educației românești niște secole, prima carte studiata în atâtea școli de limbă română.

    Între timp, universitățile noastre naționale se scufunda în mocirla plagiatului și a imposturii pe locuri irelevante în clasamentele internaționale, comparabile cu Beninul și cu Tonga. De unde, ironia sorții, nu se mai aude în lumea academică mare nici vocea celor mai desăvârșiți latiniști băștinași.

    • Daca vreti sa faceti lege e util să știi latină, daca vreti sa faceti geologie structurala , chimie, mecanica, e util să știi latină, daca vreti sa faceti inteligenta artificiala (oximoron) e util să cunoști cum este structurată o limbă. Latina ajuta.
      Când Kennedy a spus la poarta Brandenburg Ich bin ein Berliner, traducea cunoscuta (atunci) expresie civitas romanus sum. A dat cu nuca in perete. Va las sa descoperiți de ce

  19. Din cei 140 de elevi care au luat 10 la Evaluare anul acesta, doar 3(!!!) au ales profilul filologie. Unul dintre ei este și fiica mea. Deși asta și-a dorit i-a fost foarte greu să ia această decizie deoarece toată lumea îi punea într-o lumină proastă secția de filo(„Cenușăreasa” liceelor de top care încă mai au și profil de filo) și i-au indus ideea că nu va face nimic cu filologia, că își va pierde capicitatea de abstractizare și gândire logică, că acolo sunt elevi slabi, etc. A rezistat presiunilor și a ales filo, tocmai pentru că iubește limba română și pentru că vrea să învețe latina.

  20. For the sake of argument as propune italiana ca prima sau a doua limba straina. E cea mai apropiata de romana si are destul din latina. Alternativ spaniola care desi are un lexic ceva mai arabizat e mult mai utila in lume. Am facut latina in liceu si limbile pe care le-am invatat nu le-am invatat fiindca aveam cunostinte de latina ci o buna cunoastere a gramaticii romane. Latina e probabil buna pt invatarea catalanei care e un amestec de spaniola si franceza cu cuvinte latine …

  21. Daca revedem, nostaligici fiind , impactul pe care studiul limbii latine cindva obligatoriu doar un singur an la nivelul claselor a 9 -a de liceu , vom sti inutilitatea demersului facut in acele vremuri de catre invatamintul din Romania socialista si multilateral dezvoltata .Problema cu limbile straine si invatarea acestora in regim liceal sau la facultate este o eroare .O limba straina ce se doreste a fi cunoscuta la nivelul scris – vorbit nu se poate invata in regim de scolarizare la Stat. Cel mult poti invata citeva lucruri de baza .O limba straina si studirea ei este posibil de facut , cu rezultate de eficienta mxima , doar in regim de meditatii ajutatoare si asta folosind doar subiectilor (la nivel individual ) ce sunt dotati pentru a putea parcurge rapid etapele de invatare in regim de limba materna . Pentru multa lume a invata o limba ,alta decit cea materna (uneori nici asta nu pot face ) ,este un vis .Cei interesati si vadit dotati cu formula magica de invatare a unei alte limbi alta decit cea materna pot sa studieze particular ceea ce isi propun ca parte a propriului lor viitor . Desigur, toate astea costa .Experienta de o viata m-a invatat cum doar cei dotati pot ajunge a invata o limba straina sau chiar mai multe alte limbi fara a fi dependenti de putinul stiintei de carte in materie de limbi straine chiar a profesorilor ce ofera la Stat acest serviciu .Una peste alta a invata o limba straina la nivelul de nativ nu este la indemina oricui cu atit mai putin invatarea limbii latine .A sti citeva cuvinte din limba latina nu foloseste nimanui decit in masura in care poti folosi acel putin in cadrul unor discutii particulare ca forma proprie a intelepciunii .Una este sa cunosti o limba straina la nivelul „ nativ ” si alta e sa cunosti doar partea ce iti ofera accesul la vorbitul elementar cu care poti doar sa te intelegi cu altii in situatii date .Ideea de reintroducere a gramaticii limbii romane ramine insa o oferta corecta ce ofera posibilitatea cetateanului de a putea transcrie vorbirea de zi cu zi in texte scrise corect .

    • De ce considerați că o limbă străină poate fi studiată doar cu meditații ajutătoare? Eu vă pot contrazice nu cu câteva exemple, ci menționând cazul a zeci de elevi care învață câte două limbi străine, fără meditații, fie ele ajutătoare ori ba.

      • E una să învețe, alta să fie fluent. Eu am învățat o limbă străină în afara orelor de curs dintr-un interes ciudat la vremea aia. Biblioteca locală nu avea disponibile cărți bune în limba română, însă avea grămadă de cărți clasice în limbi străine. Așa am învățat, prin lectură de clasici în original. A fost greu, îmi aduc aminte că citeam cu dicționarul lângă mine, însă am perseverat.

  22. Probabil că mă aflu pe de lături dar consider că e bine că am renunțat la învățarea limbii latine. Nu ne este de mare folos și doar ar încărca programa elevilor. Mă mir că nu se ridică nimeni în favoarea predării noțiunilor de educație sanitară, cu capitole de educație sexuală, mult mai necesară decât o limbă moartă, pe care ne place, fals, să o considerăm limba strămoșilor noștri. Ar trebui să introducem noțiuni socio-economice și multe altele materii necesare tinerilor din ziua de azi. Poate ar trebui să reducem orele de limba română, orele de matematică (fiindcă teoria probabilităților, statistică sau chiar trigonometrie nu ne sunt necesare, cu excepția celor ce vor să devină matematicieni). Multe ar trebui ca să fie introduse în programa școlară și deasemenea multe ar trebui reduse sau chiar eliminate. E trist când programa școlară e decisă de profesori ce doresc să-și continue cariera până la pensie.

    • Sunt de accord cu Dv. Elevii români nu vorbesc bine nici limba română, necum să mai învețe și latina. Totuși, își are și latina rolul ei. Aș sugera clase opționale de latină la toate nivelurile. Menționez că vorbesc câteva limbi latine fără să cunosc în detaliu latina.

  23. @ bunul samaritean:
    – scoala nu te invata ! scoala doar te invata sa inveti !…dupa aia vine „adincirea” (adica specializarea) in ceva, inclusiv latina
    – daca sustineti ideea reintroducerii gramaticii limbii romane, ca sa facilitam insusirea ei, 1 an de latina este foarte bun, ideal, e ajutator ! QED ! (personal, singurul lucru pe care-l mai tin minte este insistenta cu care „profa de latina” se straduia sa ne invete asemanarea structurii gramaticii latine cu romana – de fapt invers…dar, important e ca „mi-a ramas” in cip)

    Despre restul – nu am inteles ce vreti sa spuneti si nici nu vad legatura cu ce prezenta Dna Ciocani… alea ce spuneati cu scoli, profesori de la stat, socialism multilateral, inutilitatea limbii latine, si a stapinirii citorva cuvinte in latina pt. afisarea intelepciunii proprii…sunt chestii prea subtile care ma depasesc.
    Totusi, daca cineva intr-o conversatie mi-ar plasa vreun dicton sau zicere latineasca, la momentul potrivit – f.important (!), personal, m-ar incinta si mi-ar semnala ca tipu'(sau tipa) „a fost p-acolo” (stiti dvs. ce vreau sa spun), sau, ca sa fiu mai explicit pt. dvs.: il vedeti pe Ciolacu sau Sosoaca aruncind vreo zicere latineasca cindva, cumva, undeva ?!…v-ar pufni risu’ mai intii, pen’ca stiti deja cu cine aveti de-a face…ar veni ca nuca-n perete, cum zice ruminu’ si nenatural…educatia se simte nu se arata…iar latina face parte din educatie
    – iar afirmatia dvs. :”…Problema cu limbile straine si invatarea acestora in regim liceal sau la facultate este o eroare …” sa ma iertati, este de neacceptat, si, va pot demonstra practic, din viata reala !
    – deci, avem evaluari diferite asupra problemei prezentate cu delicatete dar profesional de Dna Ciocani

  24. Aici este clenciul . „ Quo vadis Domine ”(mai toata suflarea stie povestioara prin care Sf.Petru plecind din Roma , cea in care crestinii erau omoriti in Arenele Romane de Imparatul Nero, il intilneste pe Dumnezeu si il intreaba Quo vadis Domine ? Raspunsul vine si el :Ma intorc la supsii mei pe care tu i-ai parasit ) si parafrazind ne intrebam cu totii incotro merge Invatamintul romanesc ? Scoala sau reprezentantii ei chiar nu invata pe nimeni cum sa invete .Sistemul este supus unei cutume ce face referire la punerea in practica a ceea ce numim Programa Scolara .Factorul uman ,,la nivelul„invatatorului” si la cel al elevului ,este decisiv .Stiinta de a invata , in cazul nostru cel al limbilor straine altele decit cea materna ,este greu de obtinut atita timp cit programa scolara este minimala .A invata o limba straina la nivelul „nativ ” nu se poate face in scolile Romanesti . Programa nu permite asta .Din acest motiv trebuie inteles minimul de cunostiinte ce pot fi acumulate , pe parcursul vietii scolare, putini dintre cei ce parcurg traseul pot ajunge la un nivel al cunostiintelor (in cazul nostru al limbii latine )care sa ii apropie de stiinta vorbirii si a scrisului intr-o alta limba straina .„Invatatorul ” de cele mai multe ori nu poseda nici el aceasta stiinta ce contine si harul personal al fiecarui individ .Ca sa ajungi a studia „Eneida ” in original necesita o cunoastere ce trece dincolo de ceea ce se poate invata la clasa .

    • Vă răspund strict la ultima observație: Eneida se poate studia cu siguranță la clasă, după un an de studiere a gramaticii (plus vocabular) 2 ore pe săptămână.

  25. Am facut liceul teoretic „la real” dar am facut latina, si imi aduc aminte cu placere de muzicalitatea prozei latine si de intrecerile din pauze dintre elevi cu declamarea unor discursuri celebre (de exemplu Cezar la trecerea Alpilor). Parintii ma compatimeau ca nu invat si greaca veche, ca ei, ca sa am o cultura generala solida.
    Mai departe am urmat medicina si limba latina mi-a fost utila la anatomie, fiziologie, chimie, microbiologie si multe altele, pentru a invata termenii logic si nu „papagaliceste”. Astazi, cand predau noilor medicinisti, le explic etimologia si nu le spune nimic, este doar un alt termen necunoscut care complica si mai tare terminologia actuala. Parca nu ii ajuta, ba chiar ii incurca mai rau. Deci nu au cultura generala ca fundament pe care sa cladeasca invatatura si sa o retina peste timp. Totul zboara din minte dupa trecerea examenului respectiv. Asta ne dorim de la noile generatii de elevi?!?

    • La University of Toronto, în afară de faptul că studenții de la orice specializare puteau lua cursuri introductive de latină și greacă (și o făceau în număr mare), era oferit în fiecare an un curs de latină și greacă pentru terminologia științifică. Sistemul avea grijă ca studenții să nu învețe papagalicește….

  26. Nu am un punct de vedere ferm asupra studiului latinei în scoli, dar sunt f sigur de importanta reintroducerii studiului riguros si sistematic al gramaticii.
    Am făcut școală în comunism și școală din nou în capitalism (împreună cu fiul meu) în încă doua tari și am observat ca în ultima ipostaza n-am învățat (mai bine zis fiul meu n-a invatat) gramatica.
    Am lucrat în cateva companii f mari și am fost surprins sa constat ca tineri cu MSc sau chiar PhD la universități serioase scriu prost în limba lor natala, engleza. Scriu prost nu pentru ca nu știu lexicul limbii, scriu prost pentru ca nu cunosc gramatica.
    Studiul gramaticii este extrem de util și în licee „reale” pentru ca gramatica merge mana in mana cu logica și matematica.

  27. Îmi aduc și azi, cu plăcere, aminte de ilustrul profesor de limba latină, Traian Marinescu de la care am învățat, cu pregătirea mea medie, cum se pune accentul pe cuvinte. Azi aud mulți jurnaliști, care se cred importanți, cum, atunci când exclamă proverbul „Divide et impera” pun accentul pe ultima silabă, nicidecum pe prima „Dìvide”, cum am învățat eu. Și mă încred în fostul meu profesor, acesta făcându-și studiile în interbelic.
    Dau mereu online un citat din Catilinare-le lui Cicero: „Quousque, tandem abuttere Catilina, patientia nostra…” cu speranța copilărească de a fi perceput de vreun „conducător” cu ceva carte, să le spună proștilor aleși de alți proști (votanții) să nu ajungă nici să-și facă din cal senator, nici să abuzeze de răbdarea pălmașilor.
    Dar eu am zis, eu am auzit.
    Ce minunate sunt scandările în limba latină.
    Vă mulțumesc mult pentru articol.
    Mi-ați creat emoție și nostalgie.

  28. În ultima vreme s-a tot discutat ( pentru că în practică s-a revizuit dar nu s-a schimbat nimic) despre multe cursuri, discipline și informații care ar trebui introduse în programa școlară, de la educație rutieră și educație sexuală la programare în limbaje de nivel înalt.
    Totuși cred că ne trebuie o perspectivă mai generală: ce fel de cetățean vrem să formăm?
    Este adevărat că secolul XX ( secolul vitezei, parcă… ) a trecut sub imperativul tehnologiei. „Omul ideal” trebuia să se priceapă la tehnologie, să inventeze aparate, să „supună natura” și să descifreze tainele universului. Lucruri care, până la urmă și cu măsura cuvenită, s-au cam și întâmplat. Numai că acest om nou a început să își arate și limitările: omul nou nu știe să își contextualizeze trăirile, să își înțeleagă emoțiile, să își sublimeze nefericirea. El ia pușca în supermarket și trage la întâmplare sau, dacă vă mai amintiți incidentul, intră cu avionul plin de pasageri într-o stâncă.
    Latină? Da, probabil, dar ceea ce lipsește e în general cultura clasică. Ce este surprinzător e că și în studiul „umanioarelor” noi începem de la moderni ( în literatura română e și mai grav pentru că modernitatea începe după 1800) și ne lipsesc tocmai noțiunile anticilor, atât de clare și de ușor de înțeles. Nu e de nici o mirare că majoritatea abandonează drumul ăsta, oare cum ar fi dacă în clasa a doua, în loc de tabla înmulțirii am începe direct cu ecuația de gradul doi?
    Spiritul de inginer nu mă poate părăsi nici în discuța asta; așa că văd totuși o soluție: cum eliminarea unei părți din orele „de română ” ar putea să genereze reacții în zonele mai tradiționaliste sau naționaliste ( doamne, l-au scos pe Labiș din manual! se văicărea cândva un mare și corpolent poet) probabil cea mai ușor de digerat cale e începerea literaturii cu un număr de scriitori latini. Sunt sigur 100% că Eneida e mai pe gustul elevilor de gimnaziu care se uită oricum la Xena …decât Fefeleaga. Unde mai pui că unul din ei a mai și locuit într-o cunoscută zonă estivală de pe teritoriul patriei, deci e de-al nostru, vecin cu Gică Hagi. Poate că și taica popa ortodox ar putea să ajute cu ceva literatură grecească de la cuviosul Aristotel…
    Desigur că nu susțin renunțarea cu totul la zona științifică însă probabil că este destul timp. Devreme ce acum am făcut 12 ani de școală obligatorie (13 cu grupa zero) asta înseamnă 13 ani de cultură generală. Destul timp pentru toate. Structura școlii gimnaziale a rămas din vremea celor opt clase, când se punea problema că unele lucruri o să rămână complet necunoscute absolventului care nu își continuă studiile, dar cum acum nu mai e cazul, pare evident că putem muta o mare parte din chimie, fizică, biologie mai spre anii mari, când oricum se cam reiau…
    P.S: din păcate, mergând pe direcția „reală” în liceu, la a doua facultate am trecut la Latină cu 5, „cu declinările”, timpul nu era suficient pentru cursul ăsta, restul colegilor făcuseră ore în liceu… Sincer, cam singurul examen de care nu sunt mândru din cele două facultăți :)

    • Haideți să nu exagerăm cu virtuțile educației clasice. Nu prinde la toată lumea, ne e pentru orice copchil de 7 ani, nici măcar adult de 70. Nu garantează nimic asupra dezvoltării organului moral, a discernământului. Oameni care au primit o asemenea educație nu au ucis, e drept, in parcarea unui mall 7 amârâți, ci au pornit războaie mondiale ce au ucis peste 40 milioane de oameni in câțiva ani.

      Iaca un criminal odios ce educație a primit:
      „Master propagandist of the Nazi regime and dictator of its cultural life for twelve years, Joseph Goebbels was born into a strict Catholic, working-class family from Rheydt, in the Rhineland, on October 29, 1897. He was educated at a Roman Catholic school and went on to study history and literature at the University of Heidelberg under Professor Friedrich Gundolf, a Jewish literary historian renowned as a Goethe scholar and a close disciple of the poet Stefan George.” [jewishvirtuallibrary.org]
      Este vorba de același individ ce a organizat in 1933 prima ardere modernă in public a cărților. Un doctor in filologie care distruge literatura. subversivă. dușmănoasă. iudeo-masonică. comunistă. Am mai auzit de distrugeri de manuscrise in istorie? eretică? gnostică? păgână? neoplatonistă? unde?

      • Desigur că nimic nu garantează nimic :)
        Totuși e o diferență: arderea cărților e rezultatul unei opțiuni ideologice: e o acțiune asumată și plănuită ca atare. Probabil nu se face nimic ca să împiedici apariția periodică a astfel de demenți, ceea ce putem face în anumite condiții și limite e să îi împiedicăm să ia puterea. Eu mă refer la fenomenul de masă de azi în care toată lumea e permanent ofensată de diverse lucruri care, în definitiv, țin de natura umană. Nu există nici o disciplină care să ne învețe neajunsurile naturii umane, de asta toți cred că diverse chestii „li se cuvin” .Iar prin educația clasică nu mă refer nicidecum la filozofia germană din secolul 19 ci la antichitatea greacă și romană. Mi se pare un bun început, nu zic să rămânem doar la ea :) Literatura română, de pildă, practic începe cu romantismul. Dar romantismul e o reacție la clasicism și la transformarea lui în academism. Cum poți să înțelegi romantismul când studiezi o literatură care nu are clasicism? De asta și rămâne o disciplină goală de sens, de „toceală” cum vă va spune orice elev de azi. Încă o dată, Iliada și Odiseea au „acțiune”, amintiți-vă că prin școala generală probabil și dvs citeați textele mai sărind descrierile prea lungi și trecând direct la dialoguri ( eu cel puțin așa făceam) .

      • Credeti ca Hitler si Stalin sunt rezultatul studiului latinei, pe care nici n-o stiau ? Credeti ca Primul Razboi Mondial mai avea loc daca germanii n-ar fi fost contaminati, de la Luther , la Hegel si pana la Bismark, de mitul anti-latin? Credeti ca rusii ar mai fi urat Europa, daca ar fi fost latinizati prin catolicism, precum polonezii? Dispretul fata de latina e direct proportional cu dispretul fata de Ideea Europeana.

        • Primul Război Mondial n-a avut nimic de-a face cu vreun mit anti-latin. A existat în prealabil o cursă a înarmărilor între Germania și Marea Britanie, concretizată în special în numărul de nave de luptă. Era inevitabil ca respectivele nave de luptă să ajungă folosite. Iar intervenția Statelor Unite nu a fost în mod specific în favoarea țărilor latine. Însă toate se aflau în tabăra Marii Britanii și a Rusiei.

          Deocamdată Germania e călare pe ”Ideea Europeană”, nu țările latine.

          Iar istoria alternativă (i.e. ”dacă rușii ar fi fost latinizați prin catolicism”) n-are nimic de-a face cu realitatea. Uniunea Polono-LItuaniană a ocupat cândva Moscova și a stăpânit timp de sute de ani teritoriile care formează azi Ucraina, așa au ajuns rușii ”să urască Europa”. În timpurile moderne i-a invadat Napoleon, i-a invadat Hitler, e de înțeles că au ajuns ”să urască Europa”.

          Rușii se tem de Occident și preferă să stea în bârlogul lor, dar în ultimii 400 de ani Europa (latinizată sau germanizată) s-a apucat de mai multe ori să-i scoată de-acolo.

          • Primul Razboi Mondial este in primul rand efectul imperialismului german. Imperialismul german se intemeiaza pe nationalismul german. Nationalismul german s-a edificat ( prin Luther ,si apoi prin Hegel si Bismark) pe ideea ca Spiritul Sfant ( la Luther) sau Spiritul Universal (la Hegel) a ales sa actioneze in omenire prin poporul german . Aceasta idee a dus la implementarea( de catre Bismark )in spatiul germanitatii a unei politici culturale anti -catolice si anti -romanice. Spre deosebire de germani, constiinta nationala engleza a valorificat pozitiv mostenirea latinitatii, lucru ce explica si atitudinea constant anti- germana a Marii Britanii. Rusii, ca orice popor venit tarziu in spatiul european , au privit cu invidie si mai apoi cu dusmanie cultura latina a Europei, datorita mai ales faptului ca europenizarea Rusei s-a incercat a fi facuta prin forta. Daca Rusia ar fi fost atrasa de timpuriu in Europa Occidentala, folosindu-se alte mijloace, unitatea continentului s-ar fi putut realiza inca de atunci. Daca te uiti numai la determinatiile materialiste ale istoriei ( dupa model marxist), n-ai cum sa vezi aceste realitati. Sunt sigur ca ca Max Weber v-ar putea ajuta.

    • Noțiunile anticilor clare și ușor de înțeles? N-am reușit să citesc decât o lucrare din cele trei încercate, Manualul lui Epictet. Am încercat Banchetul lui Platon și am reușit să-l citesc până la capăt, dar n-am înțeles mai nimic. Nu am văzut ironia socratică deși notele mi-au explicat ce e. Personajele ‘băteau câmpii’ (după mine, și o zic cu ironie ‘marcelică’, adică autoironie) despre ‘daimon’ și care din ei (ele?) e cel mai mare, și argumentele erau complet confuze (pentru mine) și nu înțelegeam defel care-i miza. ‘Nu-i bai, trecem la Aristotel’, mi-am zis și am luat ‘Metafizica’. Acolo chiar m-am împotmolit după 10-30 de pagini. Patru cauze, eficientă și nu mai știu care alte trei, și cum totul (ce de fapt?) se reduce la (sau rezultă din?) ele. În plus, puținul pe care părea că-l înțeleg nu mă captiva, nu reușea să mă intereseze (spre deosebire de unul gen George Gamow), îmi provoca o reacție de genul ‘o fi având coerență internă tot ce zici tu aici, dar ce dacă?’. Aveam senzația că văd un mecanism al unui sistem închis, gen locomotiva unui tren de jucărie sau un joc de șah. ‘Ingenios’, era reacția, dar în același timp extrem de arid, fără vreo miză, un răspuns (artificial) la o problemă care nu te arde.

      Mă gândesc că poate am avut ghinion, că Plutarh o fi mai fain, sau Cassius Dio mai cancanuri de curte, cine știe ce s-o fi ascunzând sub Metamorfozele lui Ovidiu pe care renascentiștii le sugeau cu laptele matern, etc, dar eu prea extaziat de antici n-am ieșit din aceste întâlniri. Platon și Aristotel (Epictet a fost un mic diamant însă) nu mi-au dat in niciun caz impresia de ‘ușor de înțeles’ și nici clari nu mi-au părut.

      • Da, aveți cumva și dumneavoastră dreptate, se pune și problema „ce să alegem din cultura antică?” Pentru că dacă discutăm de Platon, trebuie să ne punem întrebarea dacă e complicat în comparație cu ce? Cu Hegel sau Kant sigur nu . Dar eu mi-aș propune obiective mult mai modeste: Eneida ( eu aș zice și Iliada și Odiseea, doar că tema articolului e latina). Cum am mărturisit deja că am trecut la latină doar cu declinările, am descărcat chiar acum vreo lună (vedeți ce coincidență) operele lui Ovidiu în franceză ( am trei motive, unul că se găsesc în Amazon Store gratis sau la un dolar, altul că francezii le tot traduc si retraduc și studiază de prin evul mediu, deci sunt net superioare traducerilor în română, dacă le-ai găsi, și al treilea e că în Kindle sunt la un click distanță, ceea ce e o răzbunare tardivă pentru anii în care umblam prin biblioteci după literatura franceză, iar bibliotecile erau doar câteva și cărțile erau împrumutate deja de colegii mai silitori decât mine. Evident eu citesc mai bine în franceză decât în engleză, în afară de cazul în care e despre IT. Pentru alții probabil că e altfel ) . Cred că Metamorfozele ar merge destul de bine ca material de studiu la clasele mici, iar Ars Amandi e un prilej excelent pentru a discuta moravurile epocii, despre sentimente, despre dragoste, interes material etc la clasele ceva mai mari . Sigur că nu o să îl iei în sensul literal de manual de cucerit femeile romane, deși ca să fim sinceri putem vedea cât de puține s-au schimbat de atunci… Bineînțeles, propunerea mea e să începem cu anticii, nu să ne oprim la ei. Așa cum începem fizica cu … frecat pisica și nu cu teoria cuantică, avem nevoie și în domeniul umanist de niște fundamente. Motivele principale legate de condiția umană ( eroism, jertfa, trufia, sacrificiul, datoria și toate celelalte) încep cu tragedia greacă, deci pare firesc să le începem și noi tot de acolo. Pentru că ceea ce vedem acum în spațiul public este imaginea omului primitiv care se confruntă pentru prima dată cu lucrurile astea, de parcă toată cultura europeană nici n-ar fi existat. Știm să rezolvăm ecuații diferențiale dar nu știm să ne stăpânim emoțiile când ne moare pisica…

        • Psihologia moderna n-a reusit nici pe departe sa dea o explicatie mai buna sufletului omenesc decat cum a facut-o Platon.

      • Domnule Miron, cititi „Republica” lui Platon si o sa intelegeti, poate, de ce n-ati inteles nimic. Daca nu o sa intelegeti nici asa, nu mai e nimic de facut. Poate, Michel de Montaine sau Pascal v-ar putea ajuta…dar si astia sunt greu de priceput. Vorba lui Montaigne: ” Invatatura nu e pe seama tuturor…celor neluminati mai tare le strica!

  29. Latina gintă e regină
    Printre-ale lumii ginte mari
    Ea poartă-n frunte o stea divină
    Lucind prin codrii seculari
    (dacă ştie cineva mai bine să corecteze)

    • @ puiu georgescu: „erare humanum est” …maghiara e regina, i-auziti acilea:

      „…Premierul Ungariei, Viktor Orban, va ţine sâmbătă tradiţionalul său discurs la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, temele abordate pornind de la motto-ul din acest an al evenimentului care este „Van, ami örök”, despre care organizatorii spun că se traduce „Există ceva ce e etern” sau „Unele lucruri sunt eterne”…”…deci, maghiara ori e f. subtila, de n-o inteleg nici ei, ori e ambigua si, n-o intelegem noi, mai sa fie…

      Pariez ca se referea la „limba maghiara eterna”…(daca nu la altceva ?!)…dac-o dadea pe latina, mai, mai ca toti contributorii (cel putin) ar fi inteles ce vrea sa spuna…Orbanul lor , nu al nostru…p’asta nu-l intelegem nici in romaneste…

  30. @toti contributors, apropos de limba latina si, mai ales, de cultura generala si educatie (dáia „clasica”, care include si limba latina, si istorie, si gramatica, si cite si mai cite „chestii d’astea inutile”) :
    citez din istorici…si, puteti verifica stimati contributors, e cald, e vara, si, neavind ce face sa verificam ca vorba latineasca „food for thought”…no offence !:

    „… Informație de cultură generală pentru toți ungurii care strigă că Ardealul e al lor, dar nu-și cunosc istoria!
    Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani – 1458-1490 – FIUL lui Iancu de Hunedoara): ELISABETA SĂLĂJAN !! Dragi concetățeni maghiari de bună credință, vrem să vă ajutăm să vă cunoașteți istoria așa cum a fost, iar nu cum manipulează politicienii unguri pentru a vă strica buna conviețuire alături de români.

    Numele de „Ungaria” derivă din turcă și înseamnă ”10 săgeți”, adică numărul triburilor turcice venite în Panonia:
    1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul),
    2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și
    3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ”Bozgor” (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul „a boscorodi – a vorbi neînțeles”.

    Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300). Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ”ungurii” minoritari în Panonia.
    Ungaria Mare nu a existat! Să afle și iredentiștii din UMDR și partidul lui Tokes! Această idee este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
    Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
    Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?

    Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!

    Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul!

    La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.

    Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a religiei Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Răspunsul e simplu: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.

    Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!

    S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.

    Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!

    Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români?Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?

    Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!

    Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte! Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.

    Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.

    Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!

    Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul! Căci așa aleg iredentiștii să acopere Adevărul: prin ură și violență! Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!

    Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora! Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români! Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!

    Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

    Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?! Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor!

    Şi ştiţi voi, concetățeni maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor voștri de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!instituit în 1867!
    Nici mai mult, nici mai puțin! Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.

    Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!
    Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

    Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?! Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!

    Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.

    Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!

    Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale celuilalt ! Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!

    E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!

    Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!

    Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!

    Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!
    Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă! Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

    Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus.

    Dați și altor români să ia cunoștință!

    Ungaria are doar cetățeni de alte naționalități pe care i-a maghiarizat forțat
    Trăiască ROMANIA , MOLDOVA , ARDEALUL , TARA ROMANEASCA !”…

    am incheiat citatul…

  31. – surse: carti istorie, arhive
    – autorul: istorici (fiind o compilatie de informatii, cu un singur scop)…
    – nu m-am gindit sa verific fiecare informatie, ( de aceea am si spus de la inceput, tuturor contributors – sa verifice si ei, nu stam mereu la „mura-n gura”), dar, unele le stiam, unele le-am verificat-fiind corecte si, o parte le-am luat ca atare, dindu-le credit…de ce nu ?! …la cite neadevaruri se spun si prin istorie, si, mai ales in prezent, ce mai conteaza
    – qui prodest ? …nimanui, daca nu e interesat de subiect (pardon, de istorie !)

    Nu l-ati auzit mai deunazi pe amicu V.Orban, la Tusnad, cum declara falos ca Ungaria a stat secole la rind in calea Otomanilor…si nu v-a pufnit risu’? trebuia sa-i spun cineva ca între 1526 și 1867 statul ungar nu a existat, ungurii făcând parte din diverse provincii aflate sub stăpânirea directă ori a Imperiului Otoman (150 de ani) sau a Imperiului Habsburgic (200 de ani). Singura provincie care și-a păstrat autonomia a fost Voievodatul, ulterior Principatul Transilvaniei. Ca sa nu mai creada maghiarii, si altii, minciuna ca Transilvania a facut parte din Ungaria 1000 de ani.

    În opinia lu’ viktoras orbanel, astăzi, „civilizația islamică, care se îndreaptă treptat spre Europa, și-a dat seama că Ungaria nu va fi rampa de lansare pentru expansiunea lor în Europa, ca urmare a tradiției maghiare de a lupta cu Imperiul Islamic Otoman în trecut”…. (vezi mai jos)
    https://ziare.com/viktor-orban/orban-vizita-tusnad-critici-uniunea-europeana-europa-internationalism-1752788)
    La asemenea idiotenii ce mai conteaza ce-au spus acei istorici in materialul transmis ?…peste 50 de ani, copii nostri vor sti ca Ungaria ne-a pazit de Soliman Magnificu”…si cineva va intreba- de unde stim asta, iar raspunsul va fi: de la marele viktor orban…vai noua daca nu pastram istoria…

    deci- inapoi la limba latina, nu ne face rau !

    • poanta era că ați spus că e un citat, și ați evitat să precizați sursa… dpdv fake news… not good
      poate această sursă, cu trimiteri, vă arată că e un context mai larg și nuanțat… dacă tot apreciați un pic de istorie https://friesian.com/decdenc2.htm… dacă doriți, ajungem și la nivel de cronici în latină de pe vremea venirii maghiarilor… puneți un articol pe tema asta și vorbim… mean time, mai tango cu pianul pe scări
      înainte să vă întreb de sursă, am căutat, din text… am ajuns la Șoșoacă și Funar… astea vă sunt sursele? asta e propagandă ideologică, nu istorie… sic qui prodest

  32. ar fi trebuit sa inchei in spiritul articolului exceptional al Doamnei Ciocani:

    Cum odio sui coepit veritas

    …nu, nu, nu e citat dintr-ale lu’ orban, e de la unu’ oarecare numit Tertullian…iar daca ii ziceai asta cuiva in Csiczereda, ori erai sovin, ori ii injurai

  33. …iar ce spune Domna Ciocani e f. corect, as zice chiar mai mult: limba latina ar trebui OBLIGATORIU introdusa in licee, inclusiv in Harghita si Covasna…poate asa ne intelegem cu ei, ca tot nu vorbesc romaneste…cum zicea presedintele clubului covasnean ieri, ca nu are site in limba romana ca nu a gasit in judet un IT-ist care sa-i scrie site-ul…penibil…vedeti unde am ajuns !?
    Ar trebui sa fim mindri de limba noastra, originile ei, sa o promovam, si, ar trebui prin asta „sa facem diferenta”, cultural de altii…inclusiv fata de „bozgori” (cum s-a explicat mai sus- termenul de bozgor ar veni de la verbul „a boscorodi” …limba de neinteles pentru romani a tribului de baschiri -bozgori)…pai cu astia sa ne comparam noi ?!…ar trebui sa fie o placere si o onoare pentru ei sa invete romana…si, mai departe, italiana, spaniola…cataluneza…f.apropiata de romana, etc., etc….franceza ar fi mai complicata pt. ei…recunosc

    • @ Domna Ciocani si toti stimatii Contributors; din cele de mi jos, se vede si mai bine de ce problema limbii latine este ceva ce depaseste cu mult, discutiile mechine si zbaterile jalnice alre reformatorilor din invatamintul nostru de a avea sau nu limba latina in programele scolare.
      Asta ar fi trebuit sa fie un punct fix, etern in educatia noastra…inclusiv in Covasna si Harghita !

      https://m.ziuanews.ro/editorial/rom-nia-aflat-sub-presiunea-noii-civiliza-ii-euroasiatice-1571631

      • domnu’ Dragostin, secuii erau acolo din negura vremurilor. Dinainte de a exista chiar și primul stat maghiar, nu doar dinainte de a exista primul stat românesc.

        Slobodan Milošević avea idei din astea ca ale dvs, iar Kosovo nu mai face astăzi parte din Serbia, ca urmare a modului cum și-a pus el ideile în aplicare. Latina trebuie predată studenților. Nu elevilor de liceu și cu-atât mai puțin celor de gimnaziu.

        • Draga Harald, uita-te pe Eupedia , pe hartile haplogrupului Y DNA , ca sa vezi ca secuimea este o insula de colonisti intr-o mare autohtona dominata de haplogupul I2. Ai sa fii surprins ca in secui nu exista nici un strop de sange hunic, asa cum ei isi imagineaza , si ca si maghiarii de azi n-au decat in proportie de 1-2% sange fino-ugric, fiind de fapt o populatie central europeana maghiarizata. Negura de care vorbesti este doar in mintea celor care nu vor sa vada adevarul ca inca din paleolitic si neolitic stramosii rom^nilor au locuit neintrerupt acest teritoriu.

          • @Victor Grigor – genetica e una, cultura e alta. Limba pe care vrei tu s-o impui secuilor ține de cultură, nu de genetică.

            Nu-ți imagina că românii sunt români pur-sânge de la Romulus și Remus. Și mai ales nu-ți imagina că asta îți justifică ție dorința de a-i obliga pe secui să învețe românește. Asta ai promis în 1918, când ai obținut Ardealul, că îi obligi pe secui să învețe românește împotriva voinței lor?

            În paleolitic și neolitic, strămoșii erau ai tuturor, nu ”ai românilor”. Nu știm ce limbă vorbea populația culturii Cucuteni, dar garantat nu vorbea limba română pe care vrei tu s-o impui secuilor.

        • dl.Harald, asa o fi fost, secuii erau p’acolo „din negura vremurilor”, si, in mod sigur Dromihete si mai tirzior, Decebal, mari bautori de vin, le-au dat un sprit secuilor sa le pazeasca granitele de romanii aia barbari….iar pe Columna aia a lu’Traian, asta, ca un sovin ce era, sigur i-a discriminat,… citiva de p’ acolo sigur erau secui (ar trebui sa arboram drapelul pe columna !)
          De fapt, gresesc, stramosii Tracilor/Dacilor, au navalit peste secuii care erau acolo deja, dar, astia s-au tinut tare…nu s-au corcit cu navalitorii si au ramas vajnici in viata, curati, autentici si puri, pina azi, ca sa-si recupereze teritoriile pierdute de pe atunci.
          Iar, ce sa vezi, acesti navalitori, dupa istoriografia maghiara, dupa plecarea romanilor, au plecat toti…au lasat vid ! (de ce naiba ar pleca o populatie, IN TOTALITATE, dintr-o zona cu paduri, cu apa, cu vinat, cu peste, cu vii (si vin !), cu agricultura, etc., etc. si sa se duca unde ?!…asta ar fi o chestie de raspuns de istorici…si biologi) Eu stiu ca si in zilele noastre, ca si atunci se pleaca de la mai rau spre mai bine (vezi ce se intimpla azi cu migratia), natura umana nu s-a schimbat, iar daca navalitorii (maghiarii incl) au venit in Transilvania e pt. ca era mai rau sau mai bine ?!…insa secuii s-au corcit cu maghiarii si a rezultat „spatiul carpatic maghiar” din „putul gindirii”unui mare lider, v.o.
          N-am expertiza si cunostintele dlui Victor Grigor, dar, incerc sa inteleg lucrurile prin ceva bun simt si ceva cunostinte – fapte de istorie
          Cu stima !
          PS:
          1. nu-mi amintesc ca noi romanii sa fi recunoscut kosovo…I see no point here
          2. notiuni de limba latina, as zice ca, la limita, nu ar dauna sa li se explice copiilor inca din scoala primara !…vor invata poate mai usor limba romana ! vor „prinde” similitudinile mai usor, poate amuzant…nepotelul meu la 6 ani, invata deja notiuni de germana si engleza si „prinde ” asemenari !..deci, cu latina „no harm !”
          Acu’ veti spune ca sunt mai rau ca Milosevici si d’ aia Tinutul Secuiesc va deveni al 29-lea stat membru al UE (…mais, c’est pas la meme Jeanette, autrement coiffee…)

          • domnu’ Dragostin, nu are nicio importanță dacă românii au recunoscut sau nu Kosovo, Important e că Serbia nu mai are controlul asupra Kosovo. Asta vreți și în Ardeal, ca România să nu mai aibă controlul asupra Ținutului Secuiesc?

            Restul discuției e superflue, asta e tot rodul învățământului românesc. Nu am negat nicăieri existența populației de origine latină în actuala Transilvanie, mult înainte de venirea secuilor. Dar când s-a înființat statul român, secuii erau deja acolo unde se află și astăzi. Iar când același stat român a obținut Ardealul, s-a angajat să nu procedeze cu secuii cum procedase Imperiul Austro-Ungar cu românii pe care a încercat timp de zeci de ani să-i maghiarizeze forțat.

            ”Patriotismul” de genul celui practicat de dvs îi face pe oameni să pună mâna pe arme, exact cum s-a întâmplat în Tirolul de Sud cu majoritatea locală germană aflată sub control italian. Românii sunt majoritari în România, dar nu în Harghita și Covasna.

            • „Asta vreți și în Ardeal, ca România să nu mai aibă controlul asupra Ținutului Secuiesc?”

              cit si ce control credeti ca are Romania pe acolo, acum…

              „…Românii sunt majoritari în România, dar nu în Harghita și Covasna….”

              n-am inteles ce ati scris ?…sa reformulez: Romanii sunt majoritari in ROMANIA (asta mai lipsea, sa nu fie) dar nu in HR si CV (care inseamna distinctie prin eliminare ca astea n-ar fi in RO)
              SAU
              aia majoritari din HR si CV nu sunt (cetateni) romani ? …eu zic ca da, dar sunt de etnie maghiara (asta daca nu au dubla cetatenie !)…daca sunt alti cetateni de alta etnie si nu romani, atunci „back to issue # 1” : nu avem/putem avea nici un control (asupra unui cetatean strain…nu mai vorbesc de respectarea legii).
              Hai ca m-ati zapacit rau de tot cu Milosevici si acu Tirolul…
              cu secuii o las balta, n-avem loc si timp de dezbateri…
              Eu zic ca Transilvania (cu HR si CV cu tot !) este pamint romanesc, indiferent cine sta pe el ! (punct)…restul sunt discutii si discursuri a la orban…iar formularea dvs. neglijenta ca
              „statul roman a obtinut Ardealul” in fapt e ca Ardealul „s-a alipit statului roman” – ca un proces natural !…nu ni s-a dat nimic noua de la Autro-Ungaria…exact astfel de formulari sunt folosite/speculate si de victoras orbanel, care ne bate la cap pe la Tusnad ca „Ungaria a dat mai mult decit a luat”…ce-o fi dat si ce-o fi luat Ungaria, e f.f.interesant de aflat…cititi si dvs. discursul baietasului vorbaret
              Si, da imi place sa cred ca sunt patriot, daca sunt vazut asa, si, cred ca e mai bine putin patriotism in exces decit in deficit …nu credeti ?!
              Iar cheastia „cu armele”: nu neaparat la Ungaria, dar, sa ne uitam in partea aialalta spre est-Rusia…nu e normal „sa punem mina pe arme” in caz ca !?…ah, ce demodat suna si este …nu e „cool”, nu-i asa ?

      • domnu’ Dragostin, Transilvania de astăzi e o regiune mai vastă decât o percepeți dvs. Istoric vorbind, Transilvania era Ardealul, dar Ardealul era separat de Maramureș, separat de Crișana și separat de Banat.

        După bătălia de la Mohacs, regiunea care nu a fost transformată în pașalâc era ea numită Transilvania, dar nu includea Banatul (pașalâcul de Timișoara) și nici Crișana (pașalâcul de Oradea). Când s-a dezmembrat Imperiul Austro-Ungar, România a primit toate teritoriile astea multiculturale în schimbul unor angajamente, pe care trebuie să le respecte și astăzi. Chiar dacă azi beneficiarii acelor angajamente sunt în special secuii.

        România a intrat în Primul Război Mondial pentru a obține Ardealul, dar nu pentru a obține Banatul sau Crișana. Nu-i trecea nimănui prin minte că se va ajunge până la dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, iar în toamna lui 1918 a existat chiar o Republică Bănățeană. Acea formațiune statală a fost invadată de trupele sârbești, de asta a fost nevoie și de intervenția militară a României și așa a ajuns cea mai mare parte din Banatul istoric în componența României. Dar el nu are nimic de-a face cu Ardealul istoric. Lugoj e în Banat, iar Ilia e în Ardeal, limita dintre cele două provincii era undeva între.

        Crișana fost și ea în aceeași situație, Aradul și Oradea sunt în Crișana, nu în Ardeal. Toate minoritățile au primit niște garanții din partea României, altfel România nu ar fi primit Crișana. Așa că lăsați-o mai ușor cu lozincile ”pământ românesc”. Oradea, Aradul și Satu-Mare nu prea erau pământ românesc.

        • Harald, unde ai invatat tu istoria asta? Frontiera de vest a Romanaiei Mari a fost stabilita in concordanta cu teritoriul jurisdictional al Mitropoliei Romane Unite, care cuprindea si Banatul si Crisana si Maramuresul si Satu Mare. Mai du-te pe la biblioteca din cand in cand, ca vad ca bati campii constant! Ti-am raspuns si problema cu genetica, dar baietii cu cenzura mi-au sters raspunsul. Ca sa vezi ce persecutati sunt minoritarii in Romania !

  34. Stimată doamnă profesoră Ciocani, un prieten care nu mai e cu noi, foartebun profesor de latină, mi-a spus că nu mă poate (prin 1986) ajuta cu textul operei/cantatei Carmina Burana a lui Carl Orff deoarece sunt în latina medievală. Mărturisesc că nu le-am căutat atunci când Google cred c-ar fi înlesnit aceasta, dar îndrăznesc să vă întreb pe Domnia Voastră: un absolvent de, să zicem, latină-română le-ar traduce relativ ușor? Sunt ele la fel de …goale de sens pe cât muzicologii, cei mai mulți, afirmă că este cantata? Mărturisesc că mie această cantată continuă să-mi placă osebit…

  35. Foarte interesante discuţiile, comentariile şi, evident, ideile din articolul dnei Ciocani. Dar există o problemă care nu a fost pusă în discuţie în mod ştiinţific şi la care, evident nu s-a primit răspuns : după bătălia de la Mohasc (scuze dacă nu e corect scris) , când în zona în discuţie – să-i zicem protoungaria – nu mai rămăsese picior de localnic, parte bărbătească (să le zicem unguri) cine sunt cei care au stat la baza creşterii demografice din zonă? Că bărbaţii unguri nu mai existau fizic. Poate nişte teste ADN ar aduce o lumină binevenită pentru aroganţa istorică a vecinilor noştri.

    • Testele ADN s-au facut demult. Ele atesta ca populatia maghiarofona de azi are maximum 2-3% ascendenta fino-ugrica . Actualii unguri sunt de fapt o populatie central si est- europeana maghiarizata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vichi-Eugenia Ciocani
Vichi-Eugenia Ciocani
A obținut licența (2001) și masteratul (2002) în Filologie Clasică la Universitatea din București. A dobândit ulterior titlul de doctor al Universității din Toronto (2013) cu o teză despre imaginea fecioarei în literatura greacă veche. Între timp, a predat intens, timp de aproape șapte ani, la Universitatea din Toronto și la alte câteva instituții de învățământ superior din Greater Toronto Area, activitate pentru care a primit un Teaching Award al Departamentului de Clasice al Universității din Toronto. După revenirea în țară, a condus două proiecte de cercetare și a publicat traduceri și articole. În momentul de față lucrează la o monografie despre apariția căsătoriei monogame în Grecia antică și predă cursuri de limbă și literatură latină la Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro