Melancolia lui Lars Von Trier are poate cel mai tandru si mai frumos sfirsit al lumii, un film in care nici macar nu te mai intrebi ce-ai face in cazul Apocalipsei, iti doresti doar sa fie ca acolo. Si sa ai in preajma ta oamenii pe care ii iubesti.
La polul opus, se afla aceasta Romancolie in care sintem nevoiti sa traim cu totii, aceasta Romanie in care adevarurile se mai spun doar soptit. In care minciuna si manipularea au ajuns ingredientele preferate de cei care o conduc. Sa spui ca e strigator la cer ce se intimpla, ca ceea ce picura acesti infractori zi de zi e o otrava care ne indreapta lent catre barbarie, e o dovada de curaj extrem. E departe de apocalipsa, nu vine inca sfirsitul, dar e suficient sa privesti toti acesti 25 de ani petrecuti de la momentul 1989 pentru a vedea ca sperantele se naruie.
“Mama, mi-e greu. Tuturor ne e greu”, dialogul simplu dar sublim dintre fiica si mama din Melancolia, devine monstruos in Romancolia. Minciunile, reaua credinta, abuzul, pe de-o parte, deznadejdea, scirba sau nepasarea, pe de alta, devin ingredientele cu care romancolicii se suporta unii pe altii, se amagesc, fiecare cum poate. Unii vad ca e rau, ceilalti, senini, le spun ca e bine. Totul tine de interesele imediate, de cum a reusit fiecare sa evite o apocalipsa proprie, desi mergem cu totii, de fapt, spre o apocalipsa comuna, una in care vom aparea in final desfigurati. Si nu, nu vom da inca socoteala unei instante supreme. Mai e pina acolo.
In Melancolia, odiosul agent de publicitate cauta intreaga seara a nuntii un logo perfect, in timp ce mama celor doua fete proclama „enjoy it while it lasts.” In Romancolia, unii cauta sa isi faca o imagine de neprihaniti, de salvatori ai neamului, altii incearca blazati sa supravietuiasca. Pina cind vor fi impartite aceste roluri? E chiar asa mica in Romancolia “puterea celor fara de putere” in fata impostorilor?
Au trecut 25 de ani, aceleasi masti care faceau regulile inainte le fac si acum. Se protejeaza si ii protejeaza pe cei care ii sprijina. Restul, sa piara. Nu ii intereseaza. Ei trebuie sa scape. Libertate si voie de la stapinire pentru hotie, contra bani pentru partid. Fie ca e vorba de politicieni, fie ca e vorba de cei care intermediaza relatia dintre politicieni si electorat, adica presa cumparata la pachet. Relatia bolnavicioasa dintre politic si presa a dus si duce in continuare la perpetuarea unei ‘melancolii’ in rindul electoratului incapabil sa sanctioneze si a unei “romancolii” care convine de minune lichelelor.
PS. Exact cind am terminat de scris, am aflat sentinta in cazul Fenechiu. Inca mai sint magistrati care lupta cu cancerul asta extins, din care face parte si Fenechiu, si ziaristi care inca mai scriu despre el.
Domnule Ghitulete, permiteti-mi sa va intind o mana de ajutor si sa va scot din starea asta, ca nu- mi place cum aratati astazi ! Aici nu (mai )aveți dreptate! Tavalugul destramarii monstruosului USL s-a pornit la vale.Se vede de departe! Intr-adevăr, începând cu catastrofa aviatica si continuand cu debandada acestor zile cu ninsoare, care nu numai ca a blocat autostrăzi si drumuri naționale, dar a blocat orașe întregi si comune, oamenii s-au înfuriat pe vecinul care a ocupat locul de parcare gata curatat cu lopata de celălalt vecin, s-au enervat ca n-au putut ajunge la servici, s-au enervat ca nu le-a călcat nimeni timp de-o săptămâna pravalia s.a.m.d.,de-aici li se va trage tot necazul. Ca le mai da branci câte un Fenechiu, sau cate-un Dragnea in curând, astea deja sunt condimente. Răul pentru ei s-a produs deja. Nici Dunărea nu le mai spală pacatele.
In rastimpul acestor ani de criza am citit mai multe cărți despre crizele economice care au bănuit lumea. Intr-una dintre ele, era descrisă o teorie care spunea ca orice criza ( nu neaparat economica) se termina in urma aparitiei unui coeficient ( a unei necunoscute) neluat in calcul niciodată pana atunci, dar care rastoarna toate calculele făcute. In tot acest rastimp am urmărit necunoscuta care trebuia sa apara si nu mai venea. In momentul in care s-a produs accidentul si am văzut cum se dezlantuie iadul, cred ca instinctiv mi-am spus ” aceasta este necunoscuta „! Ca noi avem deja si a doua necunoscuta (zapada), inseamna deja ca suntem norocosi. N-o sa ne mai dea cu virgula. Sunt o fire extrem de optimista si totuși, in acești ani, si mai ales dupa 2012, mi-am cunoscut si extrema pesimista cu care am trăit destul de mult. Cu toata tristetea si regretul profund pentru oamenii care au murit, va spun sincer ca sunt din nou optimist.
Cu ordonanța sau fără ordonanța, cu condamnari sau fără condamnari, de-aici înainte zilele acestor neispraviti sunt numarate. Pot sa va spun ca din cauza zapezii eu nu am mai primit nicio comanda zilele acestea la firma si nu mi-e moale deloc fiindcă nu am de lucru, dar mi- am dorit din toata inima sa ninga in continuare pana ce ii va intepeni de tot. Si chiar se întâmpla. De pe buzele tuturor eu nu aud decat ” mama lor de banditi” si nu pe infundate, ca pana mai ieri , ci cu glas tare ca sa audă eventual si cine i-a votat.
Așadar, va rog sa schimbati tonul, caci pe fundul acela tenebros de pesimism , eu unul nu ma mai întorc dar, nici pe dumneavoastră nu va las!
Erata: ….a se citi ” crizele economice care au bantuit lumea”.
Da, Dragoș, domnul Horia are dreptate, și eu simt la fel, cum am și spus dealtfel în articolul meu. Conform teoriei ”foarte puțin probabilului” a lui Nassim Nicholas Taleb în ”Lebăda neagră”, acest nefericit accident aviatic anunță începutul sfârșitului celor care ne conduc ignorându-ne. Pe un plan simbolic, prăbușirea acestui avion, mai ales în circumstanțele cunoscute (cu medici voluntari mergând să ajute alți români) semnifică prăbușirea unui model cultural și nașterea unei noi paradigme românești. Deci, mai puțin melancolic. Arestările DNA se pare că deja au intrat în cotidian, cum bine sesizează Horia, acum alte lucruri trebuie să se întâmple, de data asta la nivel individual, cu fiecare dintre noi. Hai că Lars von Trier are și umor!
Ma bucura optimismul dvs. , dar nu cred ca accidentul si zapada sint necunoscutele care sa amorseze un nou model de atitudine . Dl DG a descris foarte bine situatia (inspirat ‘romancolia’) , nu cred ca a exagerat cu pesimismul. Lucrurile nu stau deloc bine . Oamenii par impresionati , poate chiar revoltati , uneori, dar in general sint debusolati si mai ales se tem. E mai usor pina la urma sa fii las si sa-ti plingi apoi de mila. Si cum sa fii altfel cind valorile si bunul simt sint ingropate sub ruinele sistemului educativ ?
E simplu! Melancolia duce la depresie, depresia duce la stări amestecate de neputință și furie, disperare și vinovăție, irascibilitate și suicid… și va asigur eu! romanii sunt supraviețuitori… nu o sa se omoare nimeni – la un moment dat tot sictirul, obida și amarul adunate pe „tagma jefuitorilor”, impostorilor și plagiatorilor se va transforma într-un implacabil bulgare de zăpada ce-i va zdrobi pe ipochimeni. Accidentul din Apuseni nu a fost decât „cireașa de pe tort”! incompetenta manifestata in ultima săptămâna (codurile roșii…), reaua credință (vezi codurile penale…), corupția generalizata (ASF, FNQ, etc…) nu vor fi decât combustibilul rugului ce li s-a pregătit.
Pana iese coltul la ștevie și urzica mai este… aveți puțintică răbdare stimabililor!
Povestea cu „adevărurile se spun doar şoptit” este ridicolă. Adevărurile mari se spun în gura mare şi cu mici riscuri – corupţia generalizată, plagiatul lui Ponta, etc.
Cele mici, acelea care cu adevărat fac diferenţa, se spun doar şoptit, iar cei care din când în când le spun în gura mare se expun la mari riscuri. Adevăruri ca acela că x e nepotul lui y, ca profesoara z ia şpagă, ca directorul xyz e un idiot patentat numit doar pentru că e pretenu’ lui G., numit printr-o testare ca la ASF.
Deci în mare sunt de acord, cu câteva rezerve: lucrurile sunt prezentate şi mai ales comentate ca şi cum ar avea vreo legătură numai cu USL.
Ori, iată nişte adevăruri care se spun mai mult pe şoptite în actuala opoziţie: EBA e fata lui tata (ştiu, ştiu, a iubit-o poporul şi a votat-o), corupţia a fost la fel şi pe vremea PDL, chiar dacă premierul o fi fost cinstit, Blejnar vorbea pe mobil cu naşul din suflet iar şeful lui de cabinet e urmărit internaţional, toate astea pe vremea curatei guvernări de dreapta.
Ori poate se aşteaptă cei din Mişcarea Populară să fie votată EUD pentru a lupta împotriva corupţiei.