luni, aprilie 19, 2021

Romancolia

Melancolia lui Lars Von Trier are poate cel mai tandru si mai frumos sfirsit al lumii, un film in care nici macar nu te mai intrebi ce-ai face in cazul Apocalipsei, iti doresti doar sa fie ca acolo. Si sa ai in preajma ta oamenii pe care ii iubesti.

La polul opus, se afla aceasta Romancolie in care sintem nevoiti sa traim cu totii, aceasta Romanie in care adevarurile se mai spun doar soptit. In care minciuna si manipularea au ajuns ingredientele preferate de cei care o conduc. Sa spui ca e strigator la cer ce se intimpla, ca ceea ce picura acesti infractori zi de zi e o otrava care ne indreapta lent catre barbarie, e o dovada de curaj extrem. E departe de apocalipsa, nu vine inca sfirsitul, dar e suficient sa privesti toti acesti 25 de ani petrecuti de la momentul  1989  pentru a vedea ca sperantele se naruie.

“Mama, mi-e greu. Tuturor ne e greu”, dialogul simplu dar sublim dintre fiica si mama din Melancolia, devine monstruos in Romancolia. Minciunile, reaua credinta, abuzul, pe de-o parte, deznadejdea, scirba sau nepasarea, pe de alta, devin ingredientele cu care romancolicii se suporta unii pe altii, se amagesc, fiecare cum poate. Unii vad ca e rau, ceilalti, senini, le spun ca e bine. Totul tine de interesele imediate, de cum a reusit fiecare sa evite o apocalipsa proprie, desi mergem cu totii, de fapt, spre o apocalipsa comuna, una in care vom aparea in final desfigurati. Si nu, nu vom da inca socoteala unei instante supreme. Mai e pina acolo.

In Melancolia, odiosul agent de publicitate cauta intreaga seara a nuntii un logo perfect, in timp ce mama celor doua fete proclama „enjoy it while it lasts.” In Romancolia, unii cauta sa isi faca o imagine de neprihaniti, de salvatori ai neamului, altii incearca blazati sa supravietuiasca. Pina cind vor fi impartite aceste roluri? E chiar asa mica in Romancolia “puterea celor fara de putere” in fata impostorilor?

Au trecut 25 de ani, aceleasi masti care faceau regulile inainte le fac si acum. Se protejeaza si ii protejeaza pe cei care ii sprijina. Restul, sa piara. Nu ii intereseaza. Ei trebuie sa scape. Libertate si voie de la stapinire pentru hotie, contra bani pentru partid. Fie ca e vorba de politicieni, fie ca e vorba de cei care intermediaza relatia dintre politicieni si electorat, adica presa cumparata la pachet. Relatia bolnavicioasa dintre politic si presa a dus si duce in continuare la perpetuarea unei ‘melancolii’ in rindul electoratului incapabil sa sanctioneze si a unei “romancolii” care convine de minune lichelelor.

PS. Exact cind am terminat de scris, am aflat sentinta in cazul Fenechiu. Inca mai sint magistrati care lupta cu cancerul asta extins, din care face parte si Fenechiu, si ziaristi care inca mai scriu despre el.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Domnule Ghitulete, permiteti-mi sa va intind o mana de ajutor si sa va scot din starea asta, ca nu- mi place cum aratati astazi ! Aici nu (mai )aveți dreptate! Tavalugul destramarii monstruosului USL s-a pornit la vale.Se vede de departe! Intr-adevăr, începând cu catastrofa aviatica si continuand cu debandada acestor zile cu ninsoare, care nu numai ca a blocat autostrăzi si drumuri naționale, dar a blocat orașe întregi si comune, oamenii s-au înfuriat pe vecinul care a ocupat locul de parcare gata curatat cu lopata de celălalt vecin, s-au enervat ca n-au putut ajunge la servici, s-au enervat ca nu le-a călcat nimeni timp de-o săptămâna pravalia s.a.m.d.,de-aici li se va trage tot necazul. Ca le mai da branci câte un Fenechiu, sau cate-un Dragnea in curând, astea deja sunt condimente. Răul pentru ei s-a produs deja. Nici Dunărea nu le mai spală pacatele.
    In rastimpul acestor ani de criza am citit mai multe cărți despre crizele economice care au bănuit lumea. Intr-una dintre ele, era descrisă o teorie care spunea ca orice criza ( nu neaparat economica) se termina in urma aparitiei unui coeficient ( a unei necunoscute) neluat in calcul niciodată pana atunci, dar care rastoarna toate calculele făcute. In tot acest rastimp am urmărit necunoscuta care trebuia sa apara si nu mai venea. In momentul in care s-a produs accidentul si am văzut cum se dezlantuie iadul, cred ca instinctiv mi-am spus ” aceasta este necunoscuta „! Ca noi avem deja si a doua necunoscuta (zapada), inseamna deja ca suntem norocosi. N-o sa ne mai dea cu virgula. Sunt o fire extrem de optimista si totuși, in acești ani, si mai ales dupa 2012, mi-am cunoscut si extrema pesimista cu care am trăit destul de mult. Cu toata tristetea si regretul profund pentru oamenii care au murit, va spun sincer ca sunt din nou optimist.
    Cu ordonanța sau fără ordonanța, cu condamnari sau fără condamnari, de-aici înainte zilele acestor neispraviti sunt numarate. Pot sa va spun ca din cauza zapezii eu nu am mai primit nicio comanda zilele acestea la firma si nu mi-e moale deloc fiindcă nu am de lucru, dar mi- am dorit din toata inima sa ninga in continuare pana ce ii va intepeni de tot. Si chiar se întâmpla. De pe buzele tuturor eu nu aud decat ” mama lor de banditi” si nu pe infundate, ca pana mai ieri , ci cu glas tare ca sa audă eventual si cine i-a votat.

    Așadar, va rog sa schimbati tonul, caci pe fundul acela tenebros de pesimism , eu unul nu ma mai întorc dar, nici pe dumneavoastră nu va las!

  2. Da, Dragoș, domnul Horia are dreptate, și eu simt la fel, cum am și spus dealtfel în articolul meu. Conform teoriei ”foarte puțin probabilului” a lui Nassim Nicholas Taleb în ”Lebăda neagră”, acest nefericit accident aviatic anunță începutul sfârșitului celor care ne conduc ignorându-ne. Pe un plan simbolic, prăbușirea acestui avion, mai ales în circumstanțele cunoscute (cu medici voluntari mergând să ajute alți români) semnifică prăbușirea unui model cultural și nașterea unei noi paradigme românești. Deci, mai puțin melancolic. Arestările DNA se pare că deja au intrat în cotidian, cum bine sesizează Horia, acum alte lucruri trebuie să se întâmple, de data asta la nivel individual, cu fiecare dintre noi. Hai că Lars von Trier are și umor!

  3. Ma bucura optimismul dvs. , dar nu cred ca accidentul si zapada sint necunoscutele care sa amorseze un nou model de atitudine . Dl DG a descris foarte bine situatia (inspirat ‘romancolia’) , nu cred ca a exagerat cu pesimismul. Lucrurile nu stau deloc bine . Oamenii par impresionati , poate chiar revoltati , uneori, dar in general sint debusolati si mai ales se tem. E mai usor pina la urma sa fii las si sa-ti plingi apoi de mila. Si cum sa fii altfel cind valorile si bunul simt sint ingropate sub ruinele sistemului educativ ?

  4. E simplu! Melancolia duce la depresie, depresia duce la stări amestecate de neputință și furie, disperare și vinovăție, irascibilitate și suicid… și va asigur eu! romanii sunt supraviețuitori… nu o sa se omoare nimeni – la un moment dat tot sictirul, obida și amarul adunate pe „tagma jefuitorilor”, impostorilor și plagiatorilor se va transforma într-un implacabil bulgare de zăpada ce-i va zdrobi pe ipochimeni. Accidentul din Apuseni nu a fost decât „cireașa de pe tort”! incompetenta manifestata in ultima săptămâna (codurile roșii…), reaua credință (vezi codurile penale…), corupția generalizata (ASF, FNQ, etc…) nu vor fi decât combustibilul rugului ce li s-a pregătit.
    Pana iese coltul la ștevie și urzica mai este… aveți puțintică răbdare stimabililor!

  5. Povestea cu „adevărurile se spun doar şoptit” este ridicolă. Adevărurile mari se spun în gura mare şi cu mici riscuri – corupţia generalizată, plagiatul lui Ponta, etc.
    Cele mici, acelea care cu adevărat fac diferenţa, se spun doar şoptit, iar cei care din când în când le spun în gura mare se expun la mari riscuri. Adevăruri ca acela că x e nepotul lui y, ca profesoara z ia şpagă, ca directorul xyz e un idiot patentat numit doar pentru că e pretenu’ lui G., numit printr-o testare ca la ASF.
    Deci în mare sunt de acord, cu câteva rezerve: lucrurile sunt prezentate şi mai ales comentate ca şi cum ar avea vreo legătură numai cu USL.
    Ori, iată nişte adevăruri care se spun mai mult pe şoptite în actuala opoziţie: EBA e fata lui tata (ştiu, ştiu, a iubit-o poporul şi a votat-o), corupţia a fost la fel şi pe vremea PDL, chiar dacă premierul o fi fost cinstit, Blejnar vorbea pe mobil cu naşul din suflet iar şeful lui de cabinet e urmărit internaţional, toate astea pe vremea curatei guvernări de dreapta.
    Ori poate se aşteaptă cei din Mişcarea Populară să fie votată EUD pentru a lupta împotriva corupţiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Ghitulete
Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro