joi, martie 28, 2024

România, 1989/ 2019: după treizeci de ani

După treizeci de ani, România se află în punctul cel mai înalt al istoriei ei moderne. Dilemele identitare şi fricile noastre seculare par să fie parte din trecutul de care ne-am despărţit. Ceea ce generaţii întregi au imaginat, în clipele confruntării cu dictatura şi cu despotismul, este, în fine, realitate: România aparţine comunităţii euro- atlantice şi se întemeiază, din punct de vedere al organizării ei, pe instituţiile domniei legii şi ale democraţiei liberale. Contrastul dintre spaţiul de care aparţine România şi domeniul eurasiatic al putinismului nu face decât să ilustreze liniile care ne separă de ordinea regimurilor autocratice.

După treizeci de ani, luciditatea patriotică ne obligă la interogarea fisurilor care macină acest edificiu construit prin integrarea occidentală. România nu este doar statul fondat pe egalitatea constituţională, ci şi ţara în care regulile cleptocratice sunt parte a cotidianului politic şi social. Lecţia anilor de după 2016 a fost una cât se poate de elocventă: reversibilitatea proceselor de consolidare instituţională este un fapt imposibil de ignorat. Tot ceea ce clădeşte poate fi nimicit, toate achiziţiile pot fi înlăturate prin acţiunea, tenace,a majorităţilor parlamentare animate de vocaţia distrugerii sistematice şi deliberate.

După treizeci de ani, România se află în situaţia de a porni, din nou, pe drumul organizării juridice şi politice. Lichidarea regimului Dragnea nu a însemnat şi lichidarea reţetelelor la care a făcut apel şi pe care s-a sprijnit. Condamnarea definitivă a lui Liviu Dragnea nu înseamnă şi capătul drumului pentru PSD. Adaptabilitatea acestui organism ce se confundă cu statul nu trebuie niciodată subestimată.

După treizeci de ani, România este confruntată cu o întrebare fundamentală pentru viitorul ei: ce tip de stat ne dorim să clădim şi ce relaţie trebuie să întreţină acest stat cu proprii săi cetăţeni? Reforma statului are ca punct de pornire impasul în care ne aflăm, ca naţiune. Ordinea clientelară şi cleptocratică ameninţă, prin supravieţuirea ei, demnitatea umană a compatrioţilor noştri. Garanţiile constituţionale sunt lipsite de relevanţă prin acţiunea unor autorităţi inepte, vorace şi incompetente. De la “ Colectiv” la drama de la Caracal, tragediile României sunt provocate de maniera în care acest stat impotent şi dispreţuitor îşi tratează cetăţenii.

După treizeci de ani, agenda schimbării este vastă, impunând tenacitatea şi perseverenţa. De la administraţia locală şi centrală până la justiţie şi educaţie, articulaţiile acestui stat trebuie regândite din perspectiva transparenţei guvernării şi a centralităţii cetăţeniei. Depesedizarea trebuie să fie momentul marcând sfârşitul partidului- stat. Emanciparea concetăţenilor noştri de sub jugul fanariot al despoţilor locali este condiţia fără de care apartenenţa occidentală a naţiunii noastre nu va putea fi păstrată şi întărită. Fesenismul este incompatibil cu exigenţele modernizării de profunzime.

După treizeci de ani, civismul este alternativa la letargie şi la marasm. Prin civism, prin luciditatea patriotică, prin curajul cotidian, cetăţenii pot redescoperi instinctul solidarităţii şi al demnităţii. Drumul libertăţii trebuie urmat, până la capăt.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Nu înţeleg ce înţelege autorul prin „civism”. O implicare a cetăţenilor este absolut obligatorie într-o nouă arhitectură constituţională, alta decât Constituţia fesenistă din 1992. Numai că asta reclamă existenţa ALTUI raport de forţe POLITIC. Altfel spus, ne trebuie o majoritate parlamentară aleasă democratic care să POATĂ schimba lucrurile, respectiv să adopte o altă Constituţie printr-un referendum validat de popor.
    Numai că, după 30 de ani de la Bing-Bang-ul din decembrie ’89, ca părere, societatea românească nu s-a limpezit în de ajuns încât să poată genera majorităţi care să schimbe lucrurile în bine. Toate forţele politice ( excluzând PNL) trec prin mari frământări politice şi sunt incapabile să se constituie în formaţiuni politice responsabile. Adaug aici şi lipsa de implicare sau de viziune a TUTUROR elitelor româneşti. Observ cu spaimă cum mari organizaţii media, academice, bisericeşti deplâng dificultăţile prin care trece PSD…
    Şi apoi, orice nouă/ altă Constituţie trebuie să stabilească un nou „contract social” între popor şi stat. Dar mai întîi ar trebui fixate nişte obiective/ scopuri naţionale, care se stabilesc de elitele politice şi care apoi să fie acceptate de popor.
    Numai că încă nu ştim ce vrem. Da, trebuie, dar cum?

  2. „Contrastul dintre spaţiul de care aparţine România şi domeniul eurasiatic al putinismului nu face decât să ilustreze liniile care ne separă de ordinea regimurilor autocratice.”

    Ca în orice comparație, alături de asemănări stau deosebirile. Și pentru a pune în lumină, cu atât mai bine, deosebirile, aș îndrăzni să zăbovesc puțin asupra asemănărilor.

    România are, la fel ca Rusia, o guvernare cleptocratică, în Rusia ea îmbrăcând forma unei oligarhii.

    „Apartenența României la comunitatea euro- atlantice [..] se întemeiază, din punct de vedere al organizării ei, pe instituţiile domniei legii şi ale democraţiei liberale”, într-adevăr, dar se bazează în mult mai mare măsură pe caracterul ireversibil al acestora, așa cum se întâmplă în statele democratice occidentale. Altfel, vorbim doar despre apartenențe geografice.

    Dacă instiutuțiile democratice și principiile statului de drept funcționează în raport cu schimbările partidelor de guvernământ – spre deosebire de statele din comunitatea euro-atlantică ce au democrații consolidate, astfel că venirea la conducere a unor personaje politice mai puțin atașate principiilor democratice nu afectează fundamental statul respectiv – , atunci eu aș zice că România nu este încâ într-adevăr integrată în comunitatea euro-atlantică, iar parcursul său democratic este reversibil.

    …Dar, cum au spus în repetate rânduri partenerii noștri americani, suntem pe drumul cel bun. Din pricina perpetuării cleptocrației, s-ar putea să nu ajungem niciodată la final, ci să devenim un stat eșuat, precum cele sud-americane. Strânsa legătură infracțională dintre interlopi, polițiști și politicieni, bine cunoscută cetățenilor, dar relevată zilele acestea, în urma schimbărilor guvernamentale recente, reprezintă o elocventă dovadă.

    • Apropo de „strânsa legătură infracțională dintre interlopi, polițiști și politicieni”, la puțin timp după comentariul meu, șeful serviciului de informații din Ministerul de Interne (DGIPI) a fost arestat pentru trafic de droguri și apartenență la un grup infracțional organizat. Despre afacerile grupului presa scrie suficient…

      Deci, rețeaua de crimă organizată de M Corcodel și Banca de Credit Corcodel sunt parfum de iasomie… Ce 10 august?! Ce caz de la Caracal?! Ce Colectiv?! Ce dispariție de sute de kg de droguri din probe?! Acesta este Ministerul de Interne al României.

      Afacerile Țigareta și traficul de carburanți s-au continuat sub diverse forme în MI până astăzi. Suntem un stat mafiot cu o structură la care Mafia din „la vera storia d’Italia” nici nu visează. Un stat capturat, aflat la dispoziția cleptocrației, care dispune după cum dorește de serviciile de informații plătite din resurse publice.

  3. D’le profesor, pentru că nu vă pot bănui de partizanate geostrategice sau de rele intenții, zic doar că sunteți prizonierul unui idealism sofistic admirabil. Ceea ce poate fi, uneori, cât se poate de scuzabil.
    Aș vrea să indicați vă rog, în continuarea mesajului dvs constructiv-mobilizator, un singur moment din istoria modernă a României în care românii, prin ,, civism, prin luciditatea patriotică, prin curajul cotidian” , și-au clădit singuri instituții, reforme, revoluții, direcții de dezvoltare sau alianțe militare. Este oare acest stat numit de dvs: ,, impotent şi dispreţuitor”, creația cetățenilor săi ? Sau este doar o altă,, formă fără fond” adusă de propagandiști și fanarioți mereu moderni, stat cu care omul de rând nu are nici o legătură reală și cu care nu se poate identifica sub nici un numitor comun ??? Oare, fesenismul acela, ca și pesedismul, nu este tot o chestiune de import, asemeni euroatlantismului ?
    Ar fi frumos, așa ideatic, ca Ion, Gheorghe și Maria să hotărască ei, vreodată, ce ideologie imperială să adopte ca fiind ,, civism”, să aleagă ei singuri între Orient și Occident fără propagandiști… Dar , eu unul, mă indoiesc că li se permite acestora o astfel de libertate.

    • Chiar Ion, Gheorghe si maria sunt cei care au de suferit datorita ” acestui stat impotent şi dispreţuitor „. Nu stiu ce credeti ca ar putea alege liberi unii dintre concetatenii nostrii?! Chiar nici dupa 30 de ani nu ati realizat ca am pierdut ani in dispret si imbecilitate la cel mai inalt nivel?!…pacat !

    • „Oare, fesenismul acela, ca și pesedismul, nu este tot o chestiune de import…”

      Să furi, să-ți însușești în mod ilegal ceea ce nu-ți aparține de drept, nu este neapărat o chestiune de import, așa cum nu cred nic că românii au inventat furtul și hoția, precum zic unii.

      Cleptocrația formată din membrii din rândul al doilea al Securității și PCR care a capturat statul după 1989 poate fi considerată a fi de import în măsura în care KGB și GRU au fost importate, dar Ceaușescu le transformase într-un național-comunism foarte neaoș.

      În alte părți, respectiv, în Rusia, spațiul din care a fost importată, dacă dorim musai să credem așa, guvernarea cleptocrată a evoluat diferit, către o oligarhie care s-a consolidat și a putut să se mențină la putere prin forță, devenind un regim autoritar. În România, sau Ungaria, apartenența la Uniunea Europeană a impus manținerea unor forme aparente, care au împiedicat apariția unor regimuri autocrate.

      Dar… dl L Dragnea s-a aflat la câțiva pași de succes… Cetățenii români, ca un contraargument la ceea ce spuneți, au îngețat în piață și au primit bastoane și gaze pentru a împiedica reușita proiectului PSD-ALDE-UDMR. Adică, un „model” de accțiune ce nu pare a fi fost importat, ci este mai degrabă rezultat al evoluției conștiinței civice (a se vedea rezultatele la alegerile recente).

  4. ” Drumul libertăţii trebuie urmat, până la capăt.” Nu exista capat al acestui drum insasi aceasta afirmatie :
    „Lecţia anilor de după 2016 a fost una cât se poate de elocventă: reversibilitatea proceselor de consolidare instituţională este un fapt imposibil de ignorat. Tot ceea ce clădeşte poate fi nimicit, toate achiziţiile pot fi înlăturate prin acţiunea, tenace,a majorităţilor parlamentare animate de vocaţia distrugerii sistematice şi deliberate.”
    demonstreaza contrariul.
    Confucius afirma liber tradus, drumul este capatul, telul la care se doreste a ajunge.
    Romania in 1989 a pornit pe acest drum care cu multe urcusuri insa si multe coborasuri arata insa constant in sus, este ca un chart al unei actiuni de succes care insa in urma unor crize, coborasuri, mai bate pasul din cand pe loc.
    Ultimii 3 ani au fost o criza, interna, cu multe esecuri si nerealizari, doar promisiuni.
    O data cu caderea guvernului Dancila, aparent Romania a inceput iar urcusul insa gafaie, si gafaie tare si nu datorita guvernului Orban care incearca prin mjloace date de realitateta politica sa remedieze lucrurile.
    Romania gafie pt ca „inima” ei nu mai bate cum trebuie. Sunt oamenii care au ramas cu sechele grave , incearca sa traiasca cat se poate de normal dar sunt obstructionati in libertatea lor de un stat care le-a pus stapanire pe viata.
    Birurile ii cocoseaza, salariile cu cateva exceptii sunt neindestulatoare, pensiile nici vorba iar asistenta medicala si sistemul de invatamant precare.
    Chiar daca statistic Romania a ajuns in cel mai inalt punct al dezvoltarii sale nu inseamna ca suntem la capatul drumului, nici vorba, drumul abia incepe, din nou.
    Imi este insa foarte teama ca romanii nu sunt dispusi de eforturi suplimentare, sa stranga cureaua si sa incerce aceasta noua provocare inceputa o data cu guvernul Orban.
    Entuziasmul alegerilor prezidentiale nu se va manifesta la cele locale si parlamentare in opinia mea cu mult mai importante decat alegerea unui presedinte cu bune intentii insa fara puteri daca nu are un guvern de partea sa.
    Este optiunea romanilor daca doresc un presedinte si guvern care trag in acceasi directie sau prefera iar promisiunile PSD-lui, pomenile si traiul precar fara efort.

  5. Daca nu se supara nimeni, „dupa 30 de ani”, dosarul Revolutiei (si Mineriadelor) inca e o bataie de joc.
    Daca nu iti cunosti trecutul, viitorul va fi cetos!

    • Dosarul Revolutiei va fi mereu o bataie de joc.
      Niciun stat nu isi condamna fondatorul pentru crime de razboi.
      Imaginati-va ca Franta l-ar judeca pe De Gaulle sau SUA pe George Washington…
      Nu spun ca incape comparatie intre astia si Iliescu.
      Spun ca nu iti poti judeca parintele fondator.
      O condamnare a Iliescului ar fi echivalenta cu o recunoastere ca Constitutia din 91 este ilegala si imorala, deci tot regimul pana in zilele noastre este ilegal.
      Sau poate ne explica donnul profesor de stiinte politice faptul ca nu e nicio problema ca un stat de drept sa se intemeieze pe un crjminal

  6. Ar fi imbucurator sa ne indreptam spre vest macar acum.
    Din pacate in prezent Romania se afla intr-o etapa de tip peronist – irationala . Poporul este servitorul establishment-ului si nu invers.

  7. Organizarea socială a statului român nu este democrația liberală, iar sursa puterii nu este poporul, ci oligarhia. Relațiile sociale nu sunt liber consimțite ci se desfășoară în marja admisă de către oligarhii colectiviști. În opinia mea acestea sunt cauzele tragediilor pe care le trăim. Politicile colectiviste nu pot fi combătute cu același soi de politici, este necesară promovarea individualismului, unica alternativă posibilă.

  8. Cu respect, ce anume va face sa credeti ca romanii mai sunt capabili sa construiasca o tara?

    Analfabetismul e la 44%, tinerii si cu cei mai capabili romani pleaca masiv din tara, partidele in care ne puneam sperantele sunt in acelasi tip de conflict intern patetic in care sunt si celelalte partide, slugile care paraziteaza statul sunt tot acolo, institutiile statului sunt inutile dpdv. practic, stim exact cine sunt sabotorii tarii dar suntem neputinciosi in fata lor etc.

    Eu vad un popor incapabil sa cada de acord asupra celor mai simple lucruri, daramite sa si construiasca ceva. Ticalosia ne trage inapoi si nu exista leac pentru asa ceva.

    • ….”… Președintele Klaus Iohannis va primi premiul Carol cel Mare pentru anul 2020 din partea orașului german Aachen. Este un premiu acordat personalități din Europa și din afara ei, care răsplătește pentru eforturile depuse spre unificarea europeană. Este un moment remarcabil pentru România,…..

      Din 1950, primăria orașului Aachen acordă acest premiu. Iar lista celor distinși este cu adevărat impresionantă.

      Îi regăsim pe părinții fondatori ai Uniunii Europene, Robert Schuman, pe Jean Monet, Alcide de Gasperi, Joseph Bech, Konrad Adenauer, Paul-Henri Spaak, Simone Veil, Francois Mitterand, Helmut Kohl, Bill Clinton, Tony Blair, Angela Merkel, Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc, Regele Juan Carlos al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei, Henry Kissinger, Emmanuel Macron, Gyula Horn , Vaclav Havel, Bronislaw Geremek, Donald Tusk, Dalia Grybauskaitė.

  9. Democratia permite cumpararea voturilor. Democratia consolidata face ineficienta cumpararea.

    Intrebarea majora ar fi: cum putem trece din democratia comertului cu voturi in democratia votului constient?

    Istoria indelungata a realizat aceasta trecere, dar „indelungat” inseamna secole, nu 3 decenii.

    Este democratia capabila sa realizeze o asemenea trecere fara a esua lamentabil in regim autoritar – mai mult sau mai putin evident?

    Unii spun, cu teama in voce, ca democratia singura nu are resurse pentru a se auto-transforma. Si ca singura solutie ar fi un regim autoritar de trecere spre democratia avansata.

    +++

    Sa ne gandim acum la scara micro: ce face un roman care stie incotro ar trebui sa se indrepte Romania, care stie in ce consta acea democratie avansate pe care o doresc unii?

    Stim ca alegerea personala merge intotdeuana pe traseul efortului minim si al castigului (social) maxim. Acest traseu este evident pentru oricine este suficient de inteligent si de educat pentru a intelege ce avantaje are democratia avansata: stabilirea intr-o tara cu democratie avansata – plecarea din Romania.

    +++

    Am spus de multe ori ca solutia este oferta politica. Nu am spus ca este o solutie neaparat castigatoare – are suficiente probleme. Dar este o alternativa optimista – oricat de subtire – la calea autoritartismului (fie el cleptocrat, fie reformator).

    Oferta politica nu inseamna conducere tehnocrata, bazata exclusiv pe politici econmice si pe „buna guvernare”. Tehnocratia are ca obiectiv stabilitatea, nicidecum reforma statului. Nu poate avea o conducere apolitica un obiectiv politic – este o contradictie in termeni.

    Dupa cum nici buna organizare economica nu duce la democratie avansata – din motivul ca deciziile economice se supun ierarhiei valorilor, asa cum cetatenii si-o formeaza.

    Intr-o societate in care valoarea sociala a initiativei private si a profitului este una negativa, in care „cultul muncii” este insotit de huzurul lipsei de responsabilitate – oricat de bine ai origaniza economia, tot nu vei avea initiativa privata suficient de puternica si prin urmare, nici economie de piata si, pe cale de consecinta, nici democratie avansata.

    +++

    O alta tara a directionarii politice este cea a fragmentarii – atat ca domeniu, cat si in timp. De prea multe ori am auzit „sa incepem cu ceva, sa nu ne risipim” si „hai sa vedem ce masuri luam in fiecare domeniu!” !

    Din pacate trebuie sa ne apucam de toate deodata, nu pe rand si nici pe bucati. Insa asa ceva are costuri- democratia bazata pe comertul cu voturi a creat cleptocratie, captura statului, profitorii. Prin urmare o trecere la democratia avansata ar face o parte insemanata a populatiei sa piarda toate aceste avantaje – in realitate toate furate de la generatiile urmatoare, dar intr-o societate dezumanizata, copiii nu au nicio valoare.

    Din pacate, transferul social al valorilor s-a separat in 2 fluxuri:
    a) cele perene au evenit apanajul diasporei, sunt transmise in familie, sprijinite si de democratia avansata a tarii de adoptie
    b) cele care fvorizeaza supravietuire momentana, dispretul fata de viitor, se raspandesc si se consolideaza in Romania.

    Probabil ca daca nu ar fi existat aceasta posibilitate a stabilirii in alta tara, Romania ar fi fost astazi o democratie avansata, similara probabil Germaniei.

    Nu vreau sa se inteleaga din aceste randuri ca as invinui diaspora de ceva – nici un om sanatos la minte nu ar invinui un caine ca latra sau o pasare ca zboara. Ceea ce este in lege, se intampla – nimic altceva. Valabil si pentru legile sociale.

    La o alta limita (ipotetica) daca ar trai mai multi romani in afara tarii decat in interiorul ei, votul ar conduce la aparitia democratiei consolodate. Sa ramana doar un caz ipotetic? Ceva imi spune ca nu.

    • „La o alta limita (ipotetica) daca ar trai mai multi romani in afara tarii decat in interiorul ei, votul ar conduce la aparitia democratiei consolodate”
      Nu este posibil , aparitia democratiei consolidate trebuie sa fie dorinta celor din interior iar daca cei din afara doresc sa participe, si mai bine.
      Stiu ca va referiti la alegerile prezindentiale, doar acolo votul diasporei poate influenta puternic rezultatul, la cele locale si parlamentare de la mai putin la deloc.
      O democratie consolidata se poate forma numai in urma alegerilor pentru TOATE functiile din statul roman incepand cu presedintele si terminand cu ultimul primar dintr-o comuna aruncata undeva pe o coasta de deal.
      Votul in Romania este disfunctional, daca la alegerea presedintelui avem o participare de peste 50 % la cele locale si parlamentare, vitale pt buna functionare instutionala a tarii, romanii prefera sa ramana acasa, soarta tarii fiind hotarata de „o mana de oameni”.
      Atata timp cat la locale si parlamentare interesul nu va fi pe masura NIMIC nu se va schimba conform asteptarilor noastre, e simplu ? De 30 ani de „democratie originala” tot pariem pe „calul” necastigator.

      • De ce ar vota cineva renuntarea la huzurul actual?

        Despre asta e vorba pana la urma: sa renunti la beneficiile imediate si sigure pentru unele viitoare si nesigure. Faptul ca Raiul pe Pamant nu exista nu pare sa impresioneze pe nimeni :-).

        Vom fi intelepti? E greu de spus. Dar conteaza imens situatia internationala.

          • Daca as sti viitorul, mi-as spune @Omida :-)).

            Mi se pare insa interesant faptul ca viitorul Romaniei este destul de previzibil, daca situatia internationala nu se schimba. Tocmai pentru ca a te baza pe intelepciune e o optiune a nebunilor. :-)

  10. România are azi cele mai bune condiţii din istoria sa. România are graniţe sigure, e membru deplin în UE, NATO, ONU. România nu e în ZE.19 şi Schengen.

    …”… luciditatea patriotică ne obligă la interogarea fisurilor care macină acest edificiu construit prin integrarea occidentală. România nu este doar statul fondat pe egalitatea constituţională, ci şi ţara în care regulile cleptocratice sunt parte a cotidianului politic şi social. … … ce tip de stat ne dorim să clădim şi ce relaţie trebuie să întreţină acest stat cu proprii săi cetăţeni?”…..

    Lipsesc firme româneşti competitive, lipseşte „burhezia română” cu desăvârşire (I.L. Caragiale).
    Cred că ar fi bine ca fiecare cetăţean român să primească cadou câteva hârtii de proprietate/acţiuni din mâna statului român (proprietar la căile ferate. Se privatizează transportul cu locomotive şi vagoane. Statul crează o companie de stat şi face cadou, împarte o parte a hârtiilor de proprietate/acţiuni numai cetăţenilor români). Astfel cetăţenii români „învaţă” (ar fi trebuit făcut 1990-1995 la începutul tranziţiei) pe propria piele ce înseamnă să fi proprietar de intreprindere azi, să detină acţiuni azi (cinci ani nu pot fi vândute). Lipsa de intreprinderi româneşti competitive e o problemă care trebuie rezolvată acum. In investiţii strategice, căi ferate moderne, autostrăzi, digitalizare se pot face azi investiţii de stat în momentul când dobânzile sunt aproape de zero.

    Câteva metropole/regiune (Bucureşti, Sibiu-Brasov, Timişoara-Arad, Cluj) cu universităţi de rang şi centre de cercetare asociate (software, AI, digitalizare, industria 4.0, genetica) sunt un „proiect de ţară” atât de mult cerut aici pe contributors. In aceste metropole/regiuni se pot crea azi condiţii (şcoli, licee, universităţi, spitale, transport comunitar, etc) optime pentru familii tinere. Numai aşa cercetătorii, experţii din diaspora în vest se intorc în România.

    Predarea ştiinţelor naturii (fizica, chimia, bioologia) în engleză (vezi lumea arabă, Oman, Emirate, Singapur, etc) de la clasa 9 în liceu se poate face imediat. Predarea ştiintelor naturii în engleză din clasa 5 se poate face ca pasul următor. Fără un salt în învăţământ (şcoli profesionale, avem nevoie de electricieni, mai puţin de colsultanţi „socialişti” …. …) nu văd cum să se depăşească „decalajul istoric” atât de mult deplâns.

    Mentalitatea crează statul şi invers statul influentează societatea civică. Responsabilitate, competenţă, încredere, spiritul cetăţenesc dezlănţuit 1989 …… după 30 de ani …. …..

    Idei mai sunt…. …

    • Firme romanesti competitive s-ar dezvolta daca statul roman nu ar fi impotriva lor.

      Educatia si instruirea – dupa parerea mea se vor dezvolta atunci cand va exista cerere pentru ele. Deocamdata nu exista. Exista dorinta, dar nu cerere. E altceva.

      • @Dedalus
        Modelul anglosaxon cu burse şi hârtii de proprietate la firme în mâna majoritătii cetătenilor nu poate fi întrodus pe continent de sus ( nu îmi place cuvântul „popor”, prefer „meseria de cetăţean”) în jos. Friedrich Merz candidatul CDU pentru cancelar RFG 2021 (actual la Blackrock, firmă mare americană care strânge bani, fonduri, şi le investeşte) vrea să întroducă această practică economică anglosaxonă, această „mentalitate” în RFG unde foarte puţini, 10 % din cetăţeni, deţin hârtii proprietate de firme. F. Merz vrea să se formeze fonduri de pensii private (ca în Olanda, de 100 de ani) pe baza de acţiuni, hârtii de valoare de la burse, pe lângă pensiile de stat (Franţa 14 % BIP sunt pensii).

        A întroduce în România după naţionalcomunismul ceauşist proprietate privată pe bază de hârtii de proprietate la mulţi cetăţeni (trebuia imediat 1991-1996 practicat aşa cu intreperinderile de stat redate astfel cetăţenilor sub formă de hârtii de proprietate ) va dura mult timp. Mentalitatea locuitorilor ţării menţinută ca în naţionalcomunism se poate vedea la alegerile de la 16.12.2016. Pensionarii şi budgetarii, deci cei cu vârsta înaintată şi biografia în doua epoci foarte diferite votează (tinerii sunt absenţi) de 30 de ani „penalii patrioţi”.
        Cred că nu poate merge aşa mai departe. O burghezie nouă „românească” nu se naşte fără proprietate la firme de azi pe mâine. Patronii noi au alte interese decât pensionarii şi budgetarii (prea mulţi în stat). Concurenţa e motorul economiei în SUA/ UK.

        Conflictul de interese e starea normală în democraţie. Franţa arată acest lucru în mod excesiv. Modelul politic francez după 1945, cu un partid comunist puternic şi sindicate comuniste puternice până azi (CGT), se bazează pe coliziune (jilets jaunes) şi confruntare (pe stradă, CGT).
        Având hârtii proprietate de firme (gratuite la început de la stat, de exemplu cai ferate) cetăţenii români „învaţă” ce înseamnă preoprietar, responsabilitate, eficientă, competenţă, concurenţă, rentabilitate. Nu se întâmplă peste noapte. Tinerii de azi din ţară nu sunt „legaţi de glie”. Pleacă (scârbiţi de sistemul politic instalat după eliberarea 1989 din naţionalcomunism) în vest.

        După lupte seculare, după 30 de ani ….. ….. I.L. Caragiale
        Tinerii sunt tezaurul României.

        • Tinerii romani din Romania? Sau tinerii romani din diaspora?

          In Bucuresti toate serviciile municipale sunt prestate de firme ale primariei.

          De acord – modelul francez este unul pervertit si se vede acest lucru. Dar Macron are viziune internationala. Cati alti lideri ai Europei o au?

          Cine vrea sa vanda rosii la vecini are o mentalitate diferita de cine vrea sa produca drone. Dar cine vrea sa produca drone o va face in Romania sau in alta parte. Asta nu inteleg politicienii romani.

          • @Dedalus

            Viziunea franceză „internaţională” (mai mult retorică excelentă franceză decât realitate politică) a lui E. Macron şi al celorlalţi Preşedinti la Paris este şi era statutul de mare putere obţinut 1945 prin sediul cu veto în Consiliul de securitate ONU. Franţa nu va ceda sau va împărţi această „putere” cu UE. Nu vom avea scut nuclear propriu in UE. Viziunea politică franceză în UE e „Schuldenunion” Uniunea datoriilor de stat. Paris vrea bani de la alţii. Va fi greu cu Olanda şi Grupul hanseatic (Uniunea bancară, Uniunea pieţei financiare, doamna Lagarde la BCE/Frankfurt şi cumpărarea de hârtii fără valoare încă 5 ani, etc sunt paşi spre „Uniunea datoriilor de stat”, deocamdată acceptaţi de cancelara A. Merkel) de a impune modelul francez tradiţional de „economie (socialistă, redistribuire) politică” în loc de modelul anglosaxon de liberalism (azi denunţat de D. Trump). O „Federaţie Europeană” peste 20- 30 de ani nu va fi modelul francez, va fi decentralizat.

            Tinerii din diasporă se întorc de la Paris la Bucureşti, de la Londra la Cluj numai dacă au încredere într-un viitor în România. Azi nu e aşa. Tinerii români părăsesc scârbiţi ţara (democraţie originală autohtonă specifică). E jale.

            România nu e în ZE, nu e în Schengen.
            Cum va vota Bucureştiul în problema „unanimitate de voturi” înlocuită cu „dubla majoritate calificată” în UE.27?

            • Pasii mici. UE avanseaza in elaborarea si aplicarea unei doctrine militare proprii.

              De asteptat ca imbatabila masinarie birocratica sa ajunga la asa ceva, prin perseverenta sa.

              +++
              Dupa parerea mea, Italia este cea care prezinta serioase probleme din punct de vedere al stabilitatii economice- chiar faptul ca e in ZE este de natura sa amplifice socul, nu sa-l reduca. Italia nu e Grecia :-).
              +++

              Nu cred ca un tanar care a invatat 12 ani in Germania sau chiar si numai 5 ani arde de nerabdare sa se intoarca in Romania de astazi. Insa aici avem de-a face cu transferul ierarhiei valorilor intre generatii. Problema in scur timp nu va fi intoarcerea tinerilor din diaspora in tara, ci incapacitatea unei societati cu alta ierarhie a valorilor de a-i integra.

          • @Dedalus
            Apărarea UE.27 e FRONTEX cu accentul pe granițele maritile din sud (va dura câtiva ani, Grecia refuză să renunțe la „suveranitatea” granitelor). O apărare propie convențională UE cu armată proprie și armament compatibil necesită 20 de ani. UE nu va avea scut nuclear propriu. NATO ramâne apărarea nucleară UE („echilibrul spaimei nucleare”).

            Italia cu datorii de stat 131% BIP și deficit de budget permanent rămâne un risc major, un pericol pentru ZE.19 și UE.27. Stagnarea economică în Italia de peste 12 ani, șomajul extrem de mare la tineri sunt probleme nerezolvate în Italia.

            Budgetul de 1% BIP UE.28 pentru anul 2010 e asigurat (UK plătește încă un an). Pentru budgetul anilor 2021- 2027 partenerii UE.27 se vor certa ca de obicei. Cancelara Merkel va „plăti” ceva mai mult în momentul când detine Președinția temporară UE.27 în toamna 2021.

            Tinerii români din diaspora vorbesc limba țării de reședință. Se vor întoarce de la Londra la București?
            Peste 4 milione de români sunt in vest:
            UK= 433 de mii
            Spania = 622.000
            Italia= 1.200.000
            RFG= 696.000
            Olanda, Portugalia, Cehia etc.

            Mentalitatea de „jecmănitor(i)” dăunează cetătenilor, dăunează societătii civice și democrației tinere românești foarte mult. Mentalitatea de „jecmănitor(i)” în domeniul serviciilor publice a rămas o moștenire apăsătoare din naționalcomunismul ceaușist. Mentalitatea de „jecmănitor(i)” în domeniul instituților publice distruge sâmburii încrederi în noua democrație românească. Mentalitatea de „jecmănitor(i)” în guvern și Parlament distruge sâmburii încrederi în stat.
            Fără încredere între cetățeni, fără încrederea cetățenilor în serviciile publice, în instituțile statului, în Parlament și guvern, cu minciună și hoție „penalii patrioți” vor rămâne stapânii țării până la bicentenar.

            Tinerii părăsesc țara, scârbiți de această relație toxică între cetățeni și administrația publică românească.
            După lupte seculare, după 30 de ani ….. I.L Caragiale

            • Grecia a fost mereu o ratza intr-un card de gaini. :-). Tot pasare de curte, dar altfel :-).

              Istoria primirii Greciei in UE.

              Prabusirea economica a Italiei ar genera criza, nu cred ca se indoieste cineva de asta. De vazut pozitia BCE in viitorul apropiat fata de Italia.

              +++

              O Romanie cum si-o doresc tinerii care pleaca din ea s-ar putea doar cu sacrificii. Pare-se ca nimeni nu e dispus sa la faca.

              Sola fide.

    • Ma tem ca nu mai e timp chiar daca ar fi bunavointa (dar nu e). Timpul s-a comprimat, oamenii de astazi vor sa traiasca acum. Cei care au fost exclusi de la impartirea averii comune pleaca, ceilalti (profitorii, prin profitori intelegand beneficiarii, vinovati sau nu) sunt bucurosi ca Romania se mai poate, inca, imprumuta (oare cata vreme, vom vedea). Nu e vorba de pesimism (desi, recunosc, sunt un pesimist) ci de o legitate. Ca sa schimbi un sistem urias din temelii, e nevoie de timp pe masura inertiei lui. Ori noi vrem sa inversam un proces (de la etatism la initiativa privata). O singura sansa am avea, integrarea UE (federalizare, ceva care sa ne ia decizia si s-o puna in maini mai vrednice). Dar se pare ca UE are si ea parte de intrebari si decizii dificile. Vremuri grele, monser!

      • @PAFI
        UE nu e un stat, are un budget de 1 % BIP al statelor partenere (BIP 14.000 miliarde Euro). O „Federaţie Europeană” peste 20 de ani cu un budget de 5 % BIP nu va fi un stat. Cu apărare proprie (fără scut nuclear propriu) la graniţe (Frontex), cu o politică externă comunitară ceva mai vizibilă (majoritate dublă calificată în loc de unanimitate în consiliile ministeriale) şi integrare ceva mai accentuată în unele domenii (impozit minim pentru intreprinderi, impozit pe CO2 de peste 80 Euro pe tona, etc).

        Nu e timp încă una sau două generaţii până când „biologic” s-a făcut odată cu schimbarea generaţiilor şi schimbarea „mentalităţii”. Azi vedem mentalitatea de jecmănitori în serviciile publice (sănătate, administraţie publică), în instituţile publice, Parlament şi guvern.Electoratul a votat la 16.12.2016 pe „penalii patrioţi” cu majoritate în Parlament şi guvern. România are de ales 2020.

        Tinerii, resignând după 30 de ani de „democraţie originală autohtonă”, părăsesc scârbiti ţara.
        Cred că se pot folosi avantajele din UE.27 & NATO în folosul celor mulţi. Cred că e „meseria de cetăţean”, preluarea responsabilitătii pentru propria soartă, propria familie şi pentru binele obstesc în propriile mâini care duce la prosperitate. Peste 4 milioane de locuitori au preluat răspunderea pentru propria soartă, propria familie în propriile mâini, emigrând în vest, plecând într-un viitor necunoscut dar deschis.

        In metropole regiuni cu infrastructura modernă (scoli, licee, universităţi, spitale, curent, apă, transport în comun, etc), cu industria 4.0 care plăteşte „salarii ca în vest”, se pot crea condiţii spre bunăstare şi belşug pentru cei mulţi în ţară. Aici se vor intoarce unii din cei plecaţi în vest, unii din cei cu un orizont mai larg, cu cunoştinţe de limbi din ţările de reşedinţă, cu încredere în propriile aptitudini, cu încredere în ceilalţi.
        Fără încredere ….. încercare şi eroare …

        Condiţii asemănătoare (nu e vorba de egale) de viaţă în toate părţile UE e o parte constitutivă al UE, e un ţel realisabil prin aplicarea „principilor normative comunitare” (Aquis communautaire) în est. La Bratislava 2016 estul a refuzat aceste „principi normative comunitare” şi se foloseşte de „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale pentru blocarea UE.28. Ministrul de finanţe român/PSD a blocat iniţiativa franceză pentru impozit pe firmele digitale globale. Franţa a impus prin lege franceză un impozit de 3 % pe volumul de afaceri al firmelor GAFA (americane) în Franta.

        România nu e în ZE, nu e în Schengen.
        Cum va vota Bucureştiul în problema „unanimitate de voturi” înlocuită cu „dubla majoritate calificată” în UE.27?

  11. au fost umflati cu grade (epoleti), si au autofixat lefurile si pensiile (magistrati), au privilegii, imunitati si limuzine cu valeti (politruci). pentru ce ? pentru ultimul loc in europa ? tara din care oamenii harnici si inteligenti fug vazind cu ochii ? pentru tara n care semianalfabetii sint doctori in orice (in interes national, militie, securitate sau stiinte politice) si sug bugetul national in detrimentul dezvoltarii ? unde s oamenii lucizi care sa demaste cu vigoare acesti impostori / neica nimeni ? sau sint prostii fericiti / beneficiarii firimiturilor ce i tin in viata ?

  12. Cum sa stie Romania sau omul de rind încotro sa se indrepte, fara un ,,proiect de tara”, asteptat de 30 de ani?In lipsa acestuia, tara merge in continuare pe „proiectul Iliescu” de postcomunism, livrat de ,,plenara” din 27- 28 iunie 1992 a FDSN!Are presedintele Johaniss sau P.M. Orban o busola si aparatele de bord ale unei schimbari de profunzime a sociatatii romanesti?Nici unul, nici altul n-au propus un proiect de tara, incit totul merge la intimplare fie la voia celor care impun ordinea clientelara si cleptocratica…

  13. Dupa 30 de ani sunt aprox 5-6 milione de romani in afara. Poate mult mai multi, daca socotim toti sezonierii. Statul nu stie, pentru ca recensamantul a fost la misto. De la mine din familia extinsa 8 din 10 sunt plecati, insa toti figureaza in tara. Cine e nebun sa dea raportul pe unde se duce abuzivului stat roman. Va asigur ca multi romani au povesti similare. Toti care sunt capabili sa faca ceva dar nu au spate, nervi de fier sau nu prin loc la stat se gandesc sa plece. E un calcul economic si social f. simplu. Unii dau inapoi (frica de necunoscut, neincredere in fortele proprii) si se mint ca lucrurile vor fi mai bune in timpul vietii lor. Masa critica a schimbarii in bine a fost ejectata din tara. Parintii isi incurajeaza in mod activ tinerii sa plece. E DEZASTRU. Si noi vorbim de jocuri politice, aliante, restarturi, de parca ar fi vreo diferenta intre ei.
    Mentalitatea regateana? blestemul lui -escu? Cine sa mai stie. Oricum sunt sanse majore ca Romania 60 de ani din 89 sa arate foarte diferit dpdv etnic & statal.
    Ca sa fac o comparatie cu lumea corporatista. Ce sanse are o firma din economia reala cu C level incompetenti, middle management absent & pus doar pe furtisag, 60% din angajati fara sanse de a-si gasi altceva si 40% cu cvurile depuse deja la alta firma?…

  14. Cel puțin 80% din ”decrețeii ” ceaușisti sunt in afara RO, domnule HANU ! Nici unul dintre ei nu contribuie decât …cu remitențe la starea țării . O generație total pierdută pentru aportul fortei de muncă necesare in țară . SUB TOATE ASPECTELE ! Aceasta generație ( intre 30 – 50 de ani ) contribuie la PIB-ul altor meleaguri decat cele ale RO. EA numără cele 4-5 milioane din diaspora. E si BINE e și RĂU ! Dar mă întreb până când ?CREȘTEREA DEMOGRAFICĂ PENTRU NOI ,ROMÂNII,ESTE VITALĂ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro