marți, ianuarie 19, 2021

România, aprilie 2014-justiţie independentă şi atotputernicie locală

Din Constanţa până în Mehedinţi şi Ploieşti, o imagine a manierei în care România este parazitată de reţelele politice locale începe să se contureze. În lipsa anticorpului de natură electorală, limitarea proporţiilor acestei maladii este sarcina asumată, în contra tuturor, de către Direcţia Naţională Anticorupţie. Una dintre frazele rostite ceremonial, una dintre frazele vidate de conţinut prin demagogia rituală, “reformarea clasei politice”, are , în cele din urmă, un corespondent în realitatea documentabilă. Ceea ce DNA realizează,cu tenacitate, este efortul de asanare fără de care spaţiul public şi instituţional românesc ar deveni unul sufocant şi cangrenat de complicităţi.
Dincolo de anecdotica mediatică, ceea ce contează, în fiecare dintre aceste situaţii, este logica instituţională din spatele ascensiunii celor care ajung să controleze, satrapic, întregi comunităţi. Vitalitatea PSD este conferită de această capacitate de a transforma autonomia locală în temei al omnipotenţei şi impunităţii. Dominaţia politică şi economică este totală şi implacabilă. Alocarea de resurse şi de personal urmează un tipar care se reproduce, indiferent de zonă. Sărăcia întreţinută de stat este cărămida pe care se ridică acest edificiu grandios. Dependenţa de stăpânii aleşi şi realeşi este regula care exprimă, brutal, amploarea subdezvoltării noastre democratice.

Anul 2014 se va organiza, politic, în jurul acestei mize a supravieţuirii justiţiei independente. În absenţa unor partide politice viabile şi organizate transparent,în absenţa unor Camere pregătite să îşi exercite funcţia de control, singura contrapondere autentică rămâne puterea justiţiei şi a DNA de a aplica, programatic, principiul egalităţii în faţa legii. Speranţa unei revigorări democratice viitoare este inseparabilă de menţinerea acestui sistem robust de protecţie al statului de drept. Domnia legii poate genera, pe termen mediu şi lung, acel mediu susceptibil de a încuraja responsabilitatea actului de guvernare.Alternativa este eternizarea inegalităţii şi a privilegiilor.

Optimismul moderat se sprijină, aşadar, pe acest potenţial de eficienţă şi de profesionalism vizibil la nivelul DNA şi al curţilor de judecată. Lupta pare inegală şi fără speranţă. Dar avem datoria de a merge mai departe, în pofida descurajării şi a îndoielilor.Libertatea şi egalitatea în faţa legii nu pot fi negociabile. A reaminti această axiomă este primul pas către eliberarea de frică şi de disperare.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Este probabil pentru prima data in istoria recenta(ultimii 25 de ani) cand santajul nu mai poate fi folosit de politic impotriva justitiei. Mai mult, in sfarsit, Justitia este obligata sa reziste pentru ca oamenii care o compun sa-si faca datoria. Si da, optimismul moderat este indreptatit!

  2. Si ce facem cu Parchetul General? DNA este o directie doar si, in ultimul an, pare singura care a ramas necontaminata de virusul puterii absolute a PSD. Judecatoriile si tribunalele sunt asa-si-asa, unele care-si fac treaba, altele care asculta de comanda politica. Politia este iarasi asa-si-asa, cu oaze de curatenie intr-o balta de coruptie. Serviciile secrete sunt sub asaltul din ce in ce mai violent al crimei organizate politic. Stam si numaram pe degete cate institutii isi mai fac datoria si cate cad sub asaltul nemilos al tradatorilor de tara care vor sa ne ingenuncheze in fata celor care au agenda scrisa in chirilice.

  3. drama mesterului manole !
    se cauta un „echilibru” intr o societate prost croita. se risipesc resurse imense (materiale si intelectuale) pentru a credibiliza un sistem profund corupt.
    n ar fi mai usor sa se recunoasca faptul ca dupa un sfert de secol, partidele din romania nu sint altceva decit grupuri infractionale organizate (caste bazate pe cumetrii, interese economice si afinitati mafiote) ? ce „reforma a statului” sa initieze acestea ? cind insasi existenta lor este conditionata de mentinerea status quo ului actual.
    aceleasi marionete sforarite de aceiasi papusari sint prezentate ritualic (via mass media – mijloace de indobitocire in masa) de 25 de ani unei multimi din ce in ce mai amorfa si inerta. alegeti ! bucurati va de libertate si democratie !

    • Foarte bine spus! Chiar astazi de dimineata ProTV – postul care da mult circ, prost gust si incurajeaza delasarea si prostia – au avut la telefon interventia clownului Mazare, care s-a jeluit cit de persecutat e saracutul de el. La aceeasi ora B1Tv o intervieva pe Iacob Paula care, mestera in feed back-ul celor spuse, la oamenii simpli (in slavona se spunea ceva cu „prost”), a spus ca Mazare nu se comporta nedemn ci „excentric” (ca atunci, nu-i asa, cind s-a „distrat” imbracind uniforma nazista) si ca, daca l-ar fi vazut cineva beat, da, atunci desigur….Va dati seama ce bine stie tovarasa cum gindeste nea Gica din Vascauti? De ce B1Tv ne-a bagat-o pe git taman pe asta semi-cocoana, semi-tovarasa?
      Oricum unii ca Mazare distreaza depresia amaritilor care-l plac pentru ca-i mai alina tocmai de depresia cauzata de jafurile lui si alor lui, Perfectul cerc vicios pina mai se-ntimpla un „desteapta-te omule!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.