vineri, mai 20, 2022

România, aprilie 2014-justiţie independentă şi atotputernicie locală

Din Constanţa până în Mehedinţi şi Ploieşti, o imagine a manierei în care România este parazitată de reţelele politice locale începe să se contureze. În lipsa anticorpului de natură electorală, limitarea proporţiilor acestei maladii este sarcina asumată, în contra tuturor, de către Direcţia Naţională Anticorupţie. Una dintre frazele rostite ceremonial, una dintre frazele vidate de conţinut prin demagogia rituală, “reformarea clasei politice”, are , în cele din urmă, un corespondent în realitatea documentabilă. Ceea ce DNA realizează,cu tenacitate, este efortul de asanare fără de care spaţiul public şi instituţional românesc ar deveni unul sufocant şi cangrenat de complicităţi.
Dincolo de anecdotica mediatică, ceea ce contează, în fiecare dintre aceste situaţii, este logica instituţională din spatele ascensiunii celor care ajung să controleze, satrapic, întregi comunităţi. Vitalitatea PSD este conferită de această capacitate de a transforma autonomia locală în temei al omnipotenţei şi impunităţii. Dominaţia politică şi economică este totală şi implacabilă. Alocarea de resurse şi de personal urmează un tipar care se reproduce, indiferent de zonă. Sărăcia întreţinută de stat este cărămida pe care se ridică acest edificiu grandios. Dependenţa de stăpânii aleşi şi realeşi este regula care exprimă, brutal, amploarea subdezvoltării noastre democratice.

Anul 2014 se va organiza, politic, în jurul acestei mize a supravieţuirii justiţiei independente. În absenţa unor partide politice viabile şi organizate transparent,în absenţa unor Camere pregătite să îşi exercite funcţia de control, singura contrapondere autentică rămâne puterea justiţiei şi a DNA de a aplica, programatic, principiul egalităţii în faţa legii. Speranţa unei revigorări democratice viitoare este inseparabilă de menţinerea acestui sistem robust de protecţie al statului de drept. Domnia legii poate genera, pe termen mediu şi lung, acel mediu susceptibil de a încuraja responsabilitatea actului de guvernare.Alternativa este eternizarea inegalităţii şi a privilegiilor.

Optimismul moderat se sprijină, aşadar, pe acest potenţial de eficienţă şi de profesionalism vizibil la nivelul DNA şi al curţilor de judecată. Lupta pare inegală şi fără speranţă. Dar avem datoria de a merge mai departe, în pofida descurajării şi a îndoielilor.Libertatea şi egalitatea în faţa legii nu pot fi negociabile. A reaminti această axiomă este primul pas către eliberarea de frică şi de disperare.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Este probabil pentru prima data in istoria recenta(ultimii 25 de ani) cand santajul nu mai poate fi folosit de politic impotriva justitiei. Mai mult, in sfarsit, Justitia este obligata sa reziste pentru ca oamenii care o compun sa-si faca datoria. Si da, optimismul moderat este indreptatit!

  2. Si ce facem cu Parchetul General? DNA este o directie doar si, in ultimul an, pare singura care a ramas necontaminata de virusul puterii absolute a PSD. Judecatoriile si tribunalele sunt asa-si-asa, unele care-si fac treaba, altele care asculta de comanda politica. Politia este iarasi asa-si-asa, cu oaze de curatenie intr-o balta de coruptie. Serviciile secrete sunt sub asaltul din ce in ce mai violent al crimei organizate politic. Stam si numaram pe degete cate institutii isi mai fac datoria si cate cad sub asaltul nemilos al tradatorilor de tara care vor sa ne ingenuncheze in fata celor care au agenda scrisa in chirilice.

  3. drama mesterului manole !
    se cauta un „echilibru” intr o societate prost croita. se risipesc resurse imense (materiale si intelectuale) pentru a credibiliza un sistem profund corupt.
    n ar fi mai usor sa se recunoasca faptul ca dupa un sfert de secol, partidele din romania nu sint altceva decit grupuri infractionale organizate (caste bazate pe cumetrii, interese economice si afinitati mafiote) ? ce „reforma a statului” sa initieze acestea ? cind insasi existenta lor este conditionata de mentinerea status quo ului actual.
    aceleasi marionete sforarite de aceiasi papusari sint prezentate ritualic (via mass media – mijloace de indobitocire in masa) de 25 de ani unei multimi din ce in ce mai amorfa si inerta. alegeti ! bucurati va de libertate si democratie !

    • Foarte bine spus! Chiar astazi de dimineata ProTV – postul care da mult circ, prost gust si incurajeaza delasarea si prostia – au avut la telefon interventia clownului Mazare, care s-a jeluit cit de persecutat e saracutul de el. La aceeasi ora B1Tv o intervieva pe Iacob Paula care, mestera in feed back-ul celor spuse, la oamenii simpli (in slavona se spunea ceva cu „prost”), a spus ca Mazare nu se comporta nedemn ci „excentric” (ca atunci, nu-i asa, cind s-a „distrat” imbracind uniforma nazista) si ca, daca l-ar fi vazut cineva beat, da, atunci desigur….Va dati seama ce bine stie tovarasa cum gindeste nea Gica din Vascauti? De ce B1Tv ne-a bagat-o pe git taman pe asta semi-cocoana, semi-tovarasa?
      Oricum unii ca Mazare distreaza depresia amaritilor care-l plac pentru ca-i mai alina tocmai de depresia cauzata de jafurile lui si alor lui, Perfectul cerc vicios pina mai se-ntimpla un „desteapta-te omule!”.

Dă-i un răspuns lui Consonant Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro