vineri, noiembrie 8, 2024

România cade mereu pradă politicilor economice pro-ciclice. Tabloul macroeconomic al anului 2024

Ultimele evoluții ale economiei în 2023 setează și tendința pentru 2024. Prognozele privind creșterea economică a României în 2024 sunt între 2,5% și 3,4%, Guvernul României având cele mai optimiste așteptări. Ne aflăm în fața unui super an electoral, cu patru rânduri de alegeri – europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Fiecare dintre aceste runde electorale are potențialul de afecta stabilitatea economică în cazul în care promisiunile populiste vor prevala asupra logicii economice.

România se pare că nu a învățat prea mult din crizele precedente, politicile economice pro-ciclice fiind cele care poziționează țara noastră într-o situație dificilă.

Cheltuielile bugetare în 2024 vor fi cu cca. 48 de miliarde de lei mai ridicate decât cele din 2023, conform Ministerului Finanțelor. În cel mai optimist scenariu, veniturile cresc cu 47 de miliarde de lei față de anul acesta. Însă este clar că România are slabe șanse a atinge ținta de 3%, conform tratatului de la Maastricht.

Potrivit criteriilor Tratatului de la Maastricht pentru aderarea la zona Euro deficitul bugetar nu ar trebui să depășească 3% din produsul intern brut (PIB) iar datoria publică generală să nu depășească 60% din PIB.

România a fost în 2023 singura țară din UE în procedură de deficit excesiv, iar în 2024 situația ar putea fi și mai dificilă. România a încheiat 2023 cu un deficit de peste 5% din PIB, cu mult peste ținta asumată de 4,4%. De notat că România se afla, de altfel, încă din 2020 în procedură de deficit excesiv.

Este dificil de anticipat o cifră pentru anul 2024, însă cu certitudine traiectoria României va fi una sinuoasă: de la aproape 10% în 2020, la 6,7% în 2021 și 5,7% în 2022, de cca. 5-5,5% în 2023 și, posibil, o recădere spre 6% în 2024.

În termeni absoluți, deficitul bugetului general consolidat a urcat la 3,97% din PIB după primele 10 luni ale anului în curs, respectiv la 62,81 miliarde de lei, față de un deficit de 47,12 miliarde lei (3,34% din PIB) aferent primelor 10 luni din 2022. Adică o creștere reală de aproape 50%, într-un singur an.

România a eșuat în permanență a urma politici fiscale disciplinate, factorii de decizie căzând constant în capcana menținerii cheltuielilor publice la un nivel înalt. În perioadele de creștere economică am asistat la majorarea cheltuielilor publice, urmate apoi de majorarea taxelor și impozitelor pentru echilibrarea bugetului.

Exemplul cel mai sugestiv este cel al anului 2008, creșterea economică a fost una record, de 8,5%, în timp ce deficitul bugetar a înregistrat tot o valoare record, de 5,1%. În 2009, România a ignorat semnele crizei financiare care se manifesta în UE și în America de Nord și a intrat în această criză nepregătită și mai târziu decât alte țări. Lipsa de disciplină și de viziune cu privire la implementarea de măsuri economice anti ciclice au făcut ca România să înregistreze o scădere economică abruptă, de 7,1%.

Efectele crizei nu au fost atenuate prin măsuri preventive și, nici măcar după intrarea în criză, nu au fost întreprinse măsuri corective reale, cu excepția măsurilor de reducere a cheltuielilor publice. Însă aceste măsuri nu au fost omogene în întregul sector al cheltuielilor publice. Lipsa echilibrului și politicile fiscale și bugetare prociclice au constituit factori agravanți. Efectele sociale au fost devastatoare, mai ales după tăierea salariilor din sectorul public cu 25% și majorarea cotei de tva la 24%. Astfel, România s-a aflat în situația de a apela la instituțiile financiare pentru stabilizarea finanțelor.

Ca urmare a crizei financiare declanșată în 2008, România a semnat un acord cu Fondul Monetar Internațional, finalizat în 2013. În 2014 si 2015 deficitele bugetare au fost ținute sub control. În anul 2015 România a fost cel mai aproape de o politică fiscala anticiclică: PIB-ul s-a majorat cu 4%, iar deficitul bugetar a fost de doar 0.6%. Însă, în perioada 2016  – 2018 România a pierdut o mare ocazie de a avea un politică fiscală anticiclică. Astfel, între 2016 si 2018 deficitul bugetar a crescut spre 3%, în condițiile in care PIB-ul s-a majorat în fiecare an cu rate cuprinse între 4.5% și 7.1%.

Dacă privim ultimii 17 ani, de când România a aderat la Uniunea Europeană, observăm că a existat disciplină fiscală doar atunci când țara noastră a avut un acord cu Fondul Monetar Internațional. Cum s-a renunțat la acel acord, deficitul bugetar a crescut către nivelul maxim prevăzut de legislația europeana (3% din PIB).

Privind la deficitul comercial, valoarea acestuia a rămas ridicată, de cca. 28 miliarde euro la nivelul primelor zece luni din 2023:

Deși valoarea deficitului comercial a scăzut cu mai mult de 18% în primele 10 luni ale anului trecut, acesta rămâne la o valoare ridicată. Conform proiecțiilor, România va înregistra o valoare de deficitului comercial de peste 33 miliarde euro în 2023. În pofida reducerii deficitului, România a rămas pe cea mai slabă poziție în regiune.

România a avut o performanță relativ redusă în ce privește ritmul de creștere al exporturilor (+2%). Valoarea este situată sub cele înregistrate de Slovacia (+7%), Ungaria (+5%), Cehia și Polonia (ambele cu +4%), dar mai bine comparativ cu reducerile semnificative din Croația (-5%) sau Bulgaria (-8%). România a păstrat un dezechilibru extern care rămâne îngrijorător, mai ales pe fondul diminuării semnificative a producției industriale (-5,1% după 9 luni), scădere accentuata în luna octombrie (-2,3% față de octombrie 2022).

Pericolele economice pentru 2024 pornesc de la deficitul excesiv, fiind potențate și de riscurile unui super an electoral.

Întrucât deficitul bugetar excesiv limitează posibilităților de mișcare ale guvernului, anul 2024 se preconizează a fi foarte asemănător cu 2023. Însă un deficit excesiv înseamnă și o rată a inflației ridicată, inflația fiind unul din instrumentele prin care guvernele își pot finanța cheltuielile.

Presiunea privind majorarea salariilor angajaților va fi extrem de ridicată, după trei ani consecutivi în care rata inflației a înregistrat valori ridicate: 2021 – 5,1%, 2022 – 13,8%, *2023 – 7,5%, urmând ca în *2024 inflația să înregistreze 4,4% (conform Băncii Naționale a României).

Acesta este tabloul macroeconomic al României la final de 2023, orice exces bugetar sau promisiuni electorale populiste având capacitatea de a ne aduce în situația în care ne-am aflat în 2009.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Deficit mare in august pt ca nu s-a taiat salariul la PREPONDERENT ARFA bugetara de birou ce toaca euro in strainatate dupa 12 luni de frecat menta.

  2. Romania dupa 1990 are o politica economica si sociala, fiscala care se schimba la fiecare 4 ani. De aici lipsa de viziune, coerenta intre domenii si continuitate. Tara nu s – a rupt de sechelele comuniste. Are tot 41 de judete, are 41 de prefecturi si consilii judetene. Mai are circa 5000 de comune care nu se pot sustine financiar. Parlament cu 485 membrii si alte sute de functionari afiliati. Are o structura cu peste 24 de ministere cu zeci de directii si zeci de agentii guvernamentale cand se pot reduce la jumatate. Numar mare de consilieri in toate primariile urbane si rurale. Se doreste progres si dezvoltare atunci trebuie pornit din teritoriu si oameni.

  3. Părerile sunt împărțite. Eu cred că România nu a putut decât să practice politica economică constată mai sus, dar fiindcă era OBLIGATĂ să recupereze marile decalaje de dezvoltare față de restul țărilor europene, inclusiv cele fost comuniste. Să nu uităm, primii 10 ani de după ’89 i-am pierdut cu iresponsabilitate în timp ce alții se dezvoltau. Cum să recuperezi decalajele? Mai ales că am pierdut 3-5 milioane din forța de muncă, zone întregi din economie, etc. Deci nu a fost altă soluție decât de „băgat cărbuni” în consum, sperând că vom limita exodul de forță de muncă și de a crește pib-ul prin forțarea consumului. Dar această politică a avut rezultate aparent nesatisfăcătoare, deși prosperitatea a crescut, cel puțin la nivelul salariilor și a puterii de cumpărare. Totul, da, cu înrăutățirea deficitelor bugetare, al balanței comerciale și a creșterii datoriei publice.
    În 2024, ca părere, se dorește două motoare de creștere, consumul și investițiile, ceea ce consider că este bine.
    Ca părere, marea problemă a României este LIPSA CAPACITĂȚII ADMINISTRATIVE. Adică, România este prost administrată la toate nivelele. Și nici nu prea există soluții de rezolvare.
    Totuși, la mulți ani cu rezultate economice bune în 2024!…

    • Consumul axat pe importuri nu duce la crestere economica viabila ci una efemera. Investitiile in unitati productive caci investitii in pacanele si alte aiureli nu aduc dezvoltare.

      • Și eu cred că România trebuie să treacă de la capitalismul sălbatic axat pe dezvoltarea cantitativă, la o dezvoltare calitativă. Dar asta o poate face numai capitalul privat, încă insuficient în România.

  4. Poporul roman ( nu Romania ) este ( nu cade ) pradat tot timpul de cei care guverneaza . Cei mai mari tilhari sint politicienii cu institutiile publice ale statului cu tot . Tilhari si mincinosi .

  5. Exista doi piloni ai politicilor economice, executivul si BNR. Daca este sa vorbim de politici pro-ciclice avem doua comportamente diferite. Executivul este prin definiție pro-ciclic, fără discuție. Pe de altă parte BNR menține dobânzile ridicate (Anti-ciclic) și constatăm că are rezerve record (Anti-ciclic). Deci, oarecum, într-o oarecare măsură, se pune întrebarea cat de mult poate BNR compensa politicile pro-ciclice guvernamentale.
    Riscul major pentru 2024 zic eu sunt totuși șocurile externe, și se prefigurează câteva.

      • Ca sa nu fiu prea explicit (prietenii știu de ce) am sa va dau instrumentele sa analizați singur:
        1.a. Este politica pro-ciclica
        – creșterea deficitului bugetar în condiții de creștere economică
        – scăderea deficitului in condiții de criză economică.
        1. b. orice deficit peste 3% este pro-ciclic in condiții de creștere economica.
        Anti-ciclic:
        2002-2005 deficit in scădere si sub 3%
        2013-2015 deficit in scădere si sub 3%
        2019-2020 deficit in creștere, combaterea crizei Covid, dar deficit excesiv
        Mai pot fi considerate quasi-anticiclice perioadele: 2000-2001, 2023 (trei ani) fiind perioade de reducere a deficitului bugetar, dar deficitele nu sunt sub 3%. Motivația este că scăderea brusca a deficitului bugetar este un soc pentru economie care poate fi o cauză de criză.
        Deci in perioada 2000-2022 (22 de ani) avem 8 ani de politici anti-ciclice propriu zise la nivel guvernamental, și trei ani de politici quasi-anti-ciclice.
        Intr-o interpretare pe criterii mai conservatoare, dacă stabilim că România trebuie să aibă deficit bugetar 0 in perioadele de creștere economica si maxim 3% in perioadele de criza, avem 22 de ani de politici pro-ciclice. O astfel de abordare ar fi exagerata in opinia mea având in vedere decalajele de dezvoltare pe care trebuie sa le recuperam.
        Trebuie spus ca politicile anti-ciclice sunt doar o fațetă a politicilor publice. Relația cu combaterea ciclurilor nu singurul criteriu de analiză.

        • partial n-as fi de acord (nu ma pricep mai bine ca dvs., dar nici nu iau de-a gata);
          presupunem ca guvernul ramane cu 3% necheltuit pe care ii pastreaza in banci (daca i-ar investi, n-ar mai fi necheltuiti), crescand lichiditatea acestora si implicit scaderea dobanzilor la acelasi nivel de taxare; pai nu e ca si cum ar returna contribuabilor cei 3% prin intermediul investitorilor si persoanelor fizice care ar accesa credite mai ieftine ? sau ca si cum ar scadea taxele cu 3%;
          spre deosebire de cazul interventionist in care statul creste taxele sau inflatia, de ce cazul neinterventionist ar afecta economia ?

          • 1. Este posibil ca un guvern sa „economisească” un procent din buget, sub forma de excedent. Dar asta înseamnă ca a colectat inutil 3% din economie. Un deficit 0 este mult mai bun.
            La o creștere de 5%, un deficit de 3% nu e o problema, se recuperează din creșterea anului viitor.

            2. Toți banii cheltuiți de la buget se întorc in economie, exceptând plata datoriilor externe si a dobânzilor aferente. Daca banii bugetului sunt cheltuiți pe salarii, atunci bugetarii le consuma in comerț, sau restituie credite, sau ii economisesc si atunci sunt in bănci. Daca banii bugetului sunt cheltuiți pe achiziții, ajung direct la firme, care își plătesc salariații, datoriile la bănci, fac profit etc. Impozitele din ianuarie se întorc in economie in februarie, impozitele din februarie se întorc in economie in martie, si așa mai departe.
            3. De ce nu ar economisi statul si sa devina capitalist (investitor) el însuși. Asta ar însemna o tranziție la o economie de stat, intr-o formula ceva mai complicata decât era naționalizarea făcută de comuniști, dar cu aceeași finalitate.
            4. Statul e ca un elefant intr-o expoziție de bibelouri. Orice face influențează economia. Nu poate exista un stat neintervenționist, pentru ca si lipsa intervenției este in sine o intervenție. Un exemplu, canalizarea. Statul poate decide sa nu o mai facă, si face economie de câteva miliarde de euro, si mii de oameni vor folosi fose septice.

          • multumesc pentru raspuns si rezonez cu el, dar:
            1. o marja de 3% e marja de eroare, deci nu e anormal sa colectezi in plus 3%, ba dimpotriva, trebuie sa te asiguri ca iti ajunge bugetul, dar in acelasi timp nimic nu te obliga sa il cheltui aiurea;
            2. aici sunt marile probleme: 2.1 statul e rau platnic, e nevoie de multa vreme, multe hartii si multi nervi sa recuperezi cheltuielile de la stat; statul ar trebui sa incurajeze plati in avans; 2.2 salariile platite de stat nu prea se intorc in economie; 2.3 e sigur ca statul nu face investitii si cheltuieli inutile ? ca presupun ca degeaba se rotesc in economie platile pentru taiat frunza la caini
            3. dimpotriva, cu cat economiseste mai mult, cu atat poate ulterior sa reduca taxele (ca nu e in regula sa reduci taxele doar pentru ca ti-a ramas niste maruntis economie) banii se „rotesc” mai bine in economia privata, in concordanta cu pct.1 si 2 (la dvs.pct.3 e in contradictie cu 1 si 2 sau cumva invers)
            4. am mai avut recent o contradictie cu dvs. in ce priveste proprietatea (nu am insistat): nu e totuna o societate de stat administrata de un minister cu o proprietate comunala, la care decizia e luata sau supervizata de un consiliu local; cazul din urma e asimilabil proprietatii private; pentru crestere armonioasa e nevoie de parteneriat intre investitorii privati si comunitatile locale; elefantul poate sa lipseasca; e nevoie de el doar pentru a ajuta regiunile defavorizate, dar tocmai asta nu face, ba chiar o face pe dos: cetateanul din Vaslui subventioneaza metroul si termoficarea din capitala, iar prin programele nationale (am fost mereu in favoarea lor, in ciuda inconvenientelor) santajeaza politic comunitatile locale; iar per ansamblu, desi veniturile se realizeaza in provincie, in scripte apare la capitala, unde isi au firmele sediile centrale;

            in fine, ceea ce m-a zgariat la ureche in comentariul dvs. anterior este rezonanta termenului „ciclic”, a carui utilizare devine abuziva, pentru ca sugereaza faptul ca un deficit ar antrena in mod benefic economia catre o perioada urmatoare de progres; eu sunt insa de parere ca un deficit e o criza si nimic mai mult, iar progresul ulterior nu e nimic altceva decat o redresare din criza; sau cu alte cuvinte, deficitul e regula care s-ar perpetua continuu daca n-ar exista si exceptia reprezentata fie de oameni care constata ca economia cade in cap, fie de alti oameni (UE, FMI) care ne obliga sa luam masuri sa nu cadem in cap

            • Economia libera (fără intervenții) funcționează ciclic. Politicile anti-ciclice presupun utilizarea politicilor fiscale (guvern) si monetare (BNR) pentru reducerea amplitudinii ciclului, preferabil fără afectarea tendinței pe termen lung.
              Politica anti-ciclu presupune să faci reducerile de deficit bugetar (reorganizări administrative, eficientizări, eliminări de facilități fiscale, eliminări de subvenții) în perioadele de creștere economică. În perioadele de contracție a economiei (recesiune, criza) statul reduce declinul prin majorarea cheltuielilor publice (subventii, protectie sociala, etc).
              Deficitul bugetar în condiții de criză are o logică, pentru că statul se poate credita extern mai ușor și mai ieftin decât economia, suplinind contracția consumului privat pentru a păstra relativ constantă cifra de afaceri a sectorului privat.

        • ”Deficitul bugetar în condiții de criză are o logică”

          Adevărat, însă numai în măsura în care statul nu generează el însuși acea criză.

          În epoca actuală asta se întâmplă, crizele sunt generate chiar de stat, prin intervenții masive și nejustificate în economie. Statele actuale încurajează formarea de monopoluri, în loc să o combată.

          ”Contracția consumului privat” e provocată în prezent de fiscalitatea exagerată, nu de evoluția economică naturală. Sub o formă sau alta, din fiecare 100 de euro produși în economiile europene, 70 de euro se întorc la stat prin fiscalitate și para-fiscalitate. Procentul este inacceptabil, iar activitatea economică reală se mută în subteran sau în alte țări. Cu tot cu oamenii care o desfășoară.

          ”3. De ce nu ar economisi statul si sa devina capitalist (investitor) el însuși. Asta ar însemna o tranziție la o economie de stat, intr-o formula ceva mai complicata decât era naționalizarea făcută de comuniști, dar cu aceeași finalitate”

          Pentru că marxismul s-a mai prăbușit o dată, din același motiv: statul face totul la un preț de 5 ori mai mare. Funcționarii statului nu au capacități antreprenoriale, s-au făcut funcționari fiindcă voiau ”un serviciu sigur, la stat”, nu pentru că doreau să-și asume riscuri în economia reală.

          Căile ferate din România sunt cel mai bun exemplu: pe cele din Vechiul Regat le deține statul de 150 de ani, iar pe cele din Transilvania le deține statul de 100 de ani. La vremea lor, căile ferate din Trasilvania au fost construite de companii private maghiare și austriece, iar statul român a desființat ulterior mii de kilometri dintre cele ”moștenite” după Primul Război Mondial. Statul nu a fost capabil să construiască nimic funcțional, doar a mai reparat și modernizat câte ceva.

          Exact așa funcționează toată economia în care se implică statul.

    • Lectura comentariului dumneavoastra nu m-a dumirit ; sustineti si sinteti de acord cu faptul ca executivul actioneaza asa cum ati definit ?!

      • Depinde de context. E relativ. Problema nu este deficitul in sine ci corelarea deficitului cu un pachet de politici bine articulat.
        Mai pe înțelesul tuturor, dacă ar fi bugetul familial, și ai lua o datorie mare anul acesta pentru o operație de urgență, nu prea contează datoria nouă ci succesul operației. Dacă anul acesta cheltui pe datorie și îmi izolez casa ca să scad costurile cu energia, sau îmi iau o mașină cu consum mai mic ca să scad costurile cu combustibilii, sau iau un credit ca să construiesc o seră din care o să obțin alimente, atunci calculele sunt clare, valoarea de anul acesta a datoriei trebuie recuperată din economii sau beneficii anii viitori. Un pic mai complicat, dar cam așa ar fi și judecata statului.

    • ”cat de mult poate BNR compensa politicile pro-ciclice guvernamentale.”

      BNR participă la politicile guvernamentale, nu se opune lor. În asta constă principala mistificare, promovată și în UK, nu doar în RO.

      În esență, guvernul împarte arbitrar bani, cui vrea el, iar BNR confiscă arbitrar bani, de la cine îi are. Ăsta e tot mecanismul din spatele inflației românești. Sistemul e același, încă din 1948 încoace, chiar dacă metodele aplicate după 1990 sunt mai soft. Așa ajunge România să aibă nevoie de câte o denominare a monedei naționale, la câteva zeci de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudiu Vuta
Claudiu Vuta
Claudiu Vuță este analist economic, vicepresedinte al AAFBR (Asociația Analiștilor Financiar-Bancari din România). Alumni al programului de excelență "Politici economice și ale pieței muncii" din cadrul Konrad Adenauer Stiftung, Claudiu publică articole economice pe teme globale, dar și locale, prezentând analize de profil în presa scrisă și emisiuni TV. Pentru activitatea jurnalistică din domeniul economic i-a fost decernat în anul 2020, premiul CFA Society Romania Media Award.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro