România centenară- vânt de nebunie

Cine mai vorbește astăzi în România despre sărbătorirea Centenarului Marii Uniri fără să riște un surâs ironic din partea celor ce se află în preajmă?
Cuvântul nu se mai găsește decât pe afișul câte vreunui spectacol ori al unui festival de teatru care a programat o “ acțiune’’ pe această temă eminamemte cu speranța că astfel își va spori șansele de a primi o finanțare cât mai consistentă.
Politicienii nici nu vor să audă de împlinirea celor 100 de ani de la 1 Decembrie 1918, în schimb ne dau asigurări că avem vreme să omagiem faptele înaintașilor că doar sărbătorirea Centenarului va dura- cum altfel?- până în anul 2020. Și atunci de ce atâta grabă?
Există, desigur, și așteptata, însă și complet nefericita excepție și ea este reprezentată de președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Care se leagă de Centenar cum se leagă de un fir de pai candidatul la înecare doar-doar va putea justifica astfel, în ochii concetățenilor, necesitatea unei legi ori a unei ordonanțe de urgență care să motiveze amnistia și grațierea. De care el, numitul Dragnea Liviu Nicolae, pușcăriabil de meserie, are nevoie ca de aer.
Citesc zilele acestea cartea profesorului Ioan Stanomir, apărută cu foarte puțină vreme în urmă la editura Humanitas. Carte care își ține promisiunea făcută de autor în Prefață de a nu cădea pradă entuziasmelor de paradă. La Centenar Recitind Secolul României Mari nu dorește “a fi o cronică a izbânzilor noastre, după cum nu posedă tonalitatea unei intervenții în prime-time la o televiziune de știri”. Istoriei de parastas pe care o punea la zid încă prin 1977-1978 regretatul Vlad Georgescu, Ioan Stanomir îi opune o privire critică, un inventar a câte lucruri esențiale am ratat noi, românii, în 100 de ani. Autorul se reclamă a descinde din pozițiile junimiste care refuzau demagogiile patriotarde.
Nu poate, cred, fi zilele acestea o lectură mai potrivită decât cartea lui Ioan Stanomir, zile în care România se află pe masa de disecție de la Strasbourg, organismele Uniunii Europene fiind exasperate de-a dreptul de câte lucruri nu tocmai ok și neconforme cu standardele internaționale s-au petrecut ori se petrec în țara noastră în vremea guvernării PSD-ALDE. Miercuri, adică astăzi, premierul României, etern săraca cu duhul Viorica Vasilica Dăncilă, va trebui să furnizeze explicații în fața euro-parlamentarilor. Misiune imposibilă pentru femeia din Videle-Teleorman.
O carte scrisă de Tom Gallagher și apărută în românește în anul 2010 se chema Deceniul pierdut al României. Cartea conținea o demonstrație impecabilă a cât de nepregătită a fost țara noastră în anul 2007, atunci când a aderat la Uniunea Europeană și câte concesii i-a făcut aceasta pentru ca românii să fie admiși cu drepturi depline în rândul națiunilor europene. De la apariția cărții au trecut deja opt ani și aproape că este imposibil să identifici schimbări în bine Românii care, în anul 2007, își doreau apartenența la UE și îmbrățișarea valorilor europene sunt mai dezbinați ca niciodată. Ba pe tema legilor justiției, ba pe aceea a definiției constituționale a conceptului de familie. Politicienii se reclamă unii pe alții, își fac unii unora altora plângeri penale ba pentru înaltă trădare, ba pentru furt din avutul țării. PSD și președintele acestuia sunt măcinați de coșmarul iminenței loviturii de stat, par a fi descinși din Alecsandri sau Caragiale, se fac de râsul lumii pretinzând că în 10 august manifestanții pașnici au vrut să dea un puci și, sub înaltul patronaj al președintelui Iohannis, pregătesc un altul care Liviu Dragnea știe sigur că se va consuma înainte de finele lunii în curs.
O stare de oboseală, de sfârșeală a pus stăpânire pe România, Ministerul Finanțelor Publice anunță senin că nu putem trăi din resurse proprii mai mult de cinci luni pe ani de unde necesitatea împrumuturilor masive, nebunia zburdă în voie în Kiseleff și pe culoarele Palatului Victoria. Analfabetismul, prostia sunt mărci de identificare ale guvernării, Biserica ortodoxă și Academia patronează dezbinarea în numele conservării românismului. Iar unii vorbesc, iresponsabil, despre utilitatea unui ROEXIT.