miercuri, februarie 1, 2023

România , corupţia şi planificarea subdezvoltării

România politică traversează un moment fast. PSD se pregăteşte de plebiscitul intern pe care Liviu Dragnea l-a imaginat, cu aceeaşi energie şi minuţiozitate cu care a orchestrat şi mobilizarea de la referendumul din 2012. PSD face un pas înainte. De la un fost preşedinte trimis în judecată la unul deja condamnat în primă instanţă, iată un drum care nu ne poate face decât să fim optimişti cu privire la viitorul patriei noastre.

Căci despre patria noastră este vorba în această istorie de alegeri interne a PSD, istorie ce oscilează între sordid şi ridicol. Teleormanul peste care Liviu Dragnea a domnit şi domneşte, suveran, este imaginea emblematică a tipului de dezvoltare durabilă pe care social-democraţia autohtonă îl poate oferi. Liviu Dragnea este expresia feudalismului baronial pe care fesenismul l-a sădit în viaţa noastră publică. Captivitatea în care se află întregi comunităţi locale alimentează marasmul moral şi economic.

În acest sistem rafinat timp de decenii, corupţia nu este un accident, ci un mod de viaţă. Cei care nu îl acceptă sunt marginalizaţi, intimidaţi sau alungaţi. Oligarhiile judeţene şi municipale pe care le-a consolidat fesenismul nu pot admite nici o formă de contestare. Justiţia independentă este inamicul lor implacabil.

Subdezvoltarea multilateral dezvoltată

S-a vorbit, în aceşti din urmă ani, de un proiect naţional, de un plan ambiţios şi vizionar care să acorde naţiunii noastre capacitatea de a gestiona un viitor dificil şi incert. S-au convocat întruniri şi s-au întrunit colective academice. S-a discutat, pe larg şi elegant, despre regionalizare. Strategia este cuvântul miraculos care se află pe buzele tuturor.

Şi totuşi, acest plan invocat există deja. Este un plan ale cărui articulaţii sunt relevate, cu fiecare dosar instrumentat de DNA şi cu fiecare percheziţie.
Este un plan care a fost urmărit fără ezitare de o elită politică ce a cultivat rapacitatea şi voracitatea. Iar acest plan are un nume, pe care este momentul să îl rostim ca atare, corupţia. Corupţia, ca temelie a subdezvoltării durabile a României, este planul pe care îl putem urmări, în aceste două decenii şi jumătate de postcomunism.

Detaliile lui sunt vizibile în primăriile şi consiliile noastre judeţene, în agenţiile şi ministerele noastre. Corupţia este fundamentul pe care s-a ridicat structura malformată a unei ţări europene debilă instituţional şi inepte economic. Corupţia este ingredientul care a făcut să funcţioneze, impecabil, un circuit al spolierii, mitei şi ineficacităţii.

Primăria Bucureştului este un caz exemplar care ilustrează această tranformare a corupţiei în factor de consolidare al subdezvoltării. Oraşului mutilat de construcţii diforme şi de demolări ilegale, Sorin Oprescu şi grupul său infracţional i-au oferit alternativa himerelor şi a jafului. De la şofer la consilieri, toţi sunt prinşi în acest angrenaj ce drenează resurse şi procură foloase necuvenite. Asfaltările, bordurile, facturile la apa menajeră, incuria de la CET-uri, toate acestea sunt parte din tabloul subdezvoltării planificate şi executate , atent.

Dinspre comunităţile locale spre administraţia centrală, venalitatea funcţiilor şi traficarea politică a oficiilor alese sau numite a devenit o regulă pe care nimeni nu pare să o pună sub semnul întrebării. Resursele statului par inepuizabile. Noi şi noi sinecuri sunt inventate, noi şi noi strategii de extorcare sunt puse în aplicare. Planificarea subdezvoltării naţionale impune disciplină, complicitate şi continuitate. Tot atâtea virtuţi pe care politicienii noştri le pun în slujba naţiunii.

Din acest plan nu se poate naşte decât un stat fragilizat, dominat de o birocraţie cupidă şi pilotat de un parlament ce alege să ignore exigenţele domniei legii, spre a-şi apăra privilegiile. Carierele lui Gabriel Oprea, Liviu Dragnea sau Călin Popescu- Tăriceanu ilustrează vitalitatea unui model ce îmbină, în doze echilibrate, demagogia şi ineficacitatea. Planificarea subdezvoltării este strategia prin care monopolul asupra deciziilor şi resurselor este conservat. Şi maniera prin care orice alternativă este descurajată.

Realitatea acestei corupţii tentaculare este punctul din care trebuie să pornească orice radiografie a stării de fapt. După cum este obligatoriu să admitem succesul remarcabil al planificării subdezvoltării. Starea infrastructurii, a educaţiei şi sănătăţii indică înaintarea fermă pe acest drum al subdezvoltării multilateral dezvoltate. România anului 2015 este imaginea impasului istoric în care ne aflăm. De confruntarea acestui impas depinde ieşirea din acest viitor al venalităţii, exploatării şi ineficienţei.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Și dacă ne punem întrebarea simplă ”qui prodest”, ÎNAFARA ROMÂNIEI, ca această țară să rămînă subdezvoltată, răspunsul este simplu și evident: RUSIA.

    Deși am ajuns la această concluzie (fermă) de cel puțin 15 ani îl voi cita pe Moise Guran, un om puțin frecat de regimul ante-1989 (sub care învățai, vrînd-nevrînd, să examinezi lucrurile din perspective largi):

    „Impresia mea este că multe dintre scandalurile astea de corupție au legătură cu Rusia (de aici și implicarea masivă a SRI, poate și a americanilor la nivel intell) chiar dacă mulți dintre oficialii români căzuți în plasa DNA erau doar lacomi, fără să știe neapărat cine le manipulează foamea de bani.”
    http://www.biziday.ro/2015/10/04/singuri-in-fata-marelui-urs/#sthash.hynp4cZm.dpuf

    Aserțiunea se verifică ramificînd puțin răspunsul:

    – Occidentul NU are nevoie de o țară gen ”gaură neagră”, unde se poate întîmpla ORICE (orice lucru rău, desigur) – el are nevoie de predictibilitate;
    – În schimb Rusia-URSS, așa cum a procedat încă de pe vremea țarilor, se mișcă exact ca peștele prin apă tocmai acolo unde domnește haosul.

    Abia aștept comentariile savant-absconse ce vor spulbera tema în nenumărate detalii cf. doctrinei ”nici așa, nici altminteri”.

    • Absolut de acord cu ce ati scris referitor la Rusia. Totusi sa nu cadem in capcana de a vedea Occidentul exclusiv in roz. Au nevoie de predictibilitate pentru a-si securiza investitiile dar in acelasi timp au si interesul sa ne mentina in special ca piata de desfacere pentru produsele lor.
      Acest interes este urmarit de multe ori prin tot felul de modalitati ilegale prin care multinationalele straine scot banii din Romania (e.g. contracte mascate de consultanta pe sume astronomice incheiate cu firme din tara mama)

      E normal, fiecare isi urmareste interesul, e in principal vina noastra ca nu reusim sa fim competitivi si sa depasim acest statut. Primul pas ar fi insa sa nu fim naivi si sa credem povestea cu Occidentul „bun si marinimos”.

    • „Occidentul NU are nevoie de o țară gen ”gaură neagră”, unde se poate întîmpla ORICE (orice lucru rău, desigur) – el are nevoie de predictibilitate;”

      Korect! Asta e, de exemplu, si motivul aliantei strategice stravechi intre SUA si predictibila Arabie Saudita, acel minunat regat unde dai cu tunul ca sa gasesti vreun lucrusor rau. Si exemple as mai avea o multime, dar nu vreau sa-i exasperez pe enervatii de serviciu.

      „Și dacă ne punem întrebarea simplă ”qui prodest”, ÎNAFARA ROMÂNIEI, ca această țară să rămînă subdezvoltată, răspunsul este simplu și evident: RUSIA.”

      Pontificati? Postulati?

      Daca nici-nici, puteti sa si demonstrati asertiunea? Incercati sa explicati (examinind lucrurile din perspective largi) cum anume si de ce saracia romanului e bucuria si marele folos al rusului, sau trebuie sa va credem pe cuvint?

      Ma uit la imensitatea geografica a Rusiei si la rezervele uriase de energie pe care le are si nu pot sa nu ma intreb ce interesele naibii ar putea avea rusii in cea mai saraca si insignifianta – din toate punctele de vedere – tara europeana incit sa vrea sa o mentina in subdezvoltare? Si de ce si-ar bate capul sa ii bage bete in roate? Nu ajunge ca parlamentul si guvernul sint populate majoritar cu romani? Chiar crede cineva ca e nevoie de rusi ca sa ne pastram locul de ultim vagon in clasamentul natiunilor europene, loc in care ne aflam de aproape o mie de ani, alaturi de fratii nostri bulgari si albanezi?

      Rusofobia autentica (aia mimata la comanda e alta mincare de peste) ma duce cu gindul la felurite psihopatii. Se pare ca inca mai sint unii romani care isi inchipuie ca rusii saliveaza si rivnesc la „bogatiile” Romaniei.

      Mai sint oameni pentru care inca nu e clar ca nimeni in lume nu se poate ocupa cu mai multa maiestrie decit romanii insisi de mentinerea cu fermitate a Romaniei in postura de tara „gaura neagra” si de stat esuat? Ca tot ce trebuie sa faca eventualii dusmani din zona e sa-i lase pe romani in pace, de capul lor, total independenti si sa astepte linistiti pe margine sa se aleaga praful de tot si de toate?

      • Rusofilia autentică – aia mimată la comandă e altă mincare de peşte (fugu) – mă duce cu gândul la felurite psihopatii. Se pare că încă mai sint unii romăni care au naivitatea de a-şi inchipui că ruşii au chef să salveze Romania. Sau oate că nu e vorba de naivitate, ci de ceva MULT mai rău…

    • Bun comentariu! Cei de mai su care va critica punctul de vedere legat de predictibilitatea necesara occidentului le spun doar ca occidentul cu bunele si relele lui, pe termen lung a creat bunastare materiala pentru toti cei care au aderat la valorile lui (libertate individuala, democratie, economie libera etc.). E usor sa stai sa critici vestul din fata calculatorului, scapi repede din vedere ca acest lux nu a existat pina nu demult, ca poate sa dispara asa cum dispar AZI unii oameni in Rusia & co.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro