marți, martie 19, 2024

„România educată”? sau „România furată”?

Și o vorbă în treacăt adresată președintelui Johannis

           Pentru mine, cea mai frumoasă promisiune politică din câte am auzit în ultimii 30 de ani a fost „România educată”. Frumoasă, nobilă, concisă și bine țintită: nu e despre autostrăzi, canalizare, spitale și altele din care se compune viața omului civilizat de azi, ci e chiar premisa acestora, reforma minților care le-ar face pe toate cu putință.
           România needucată ne doare și ne costă cel mai mult. Cu normele morale la pământ, cu 42% analfabeți funcționali, cu mii de adolescente-mame minore, cu zeci de mii de copii abandonând an de an școala, dar și cu doctorate furate cu zecile de mii, cu politicieni care au uitat limba română înainte de a o fi învățat, cu universități private care dau diplome pe veresie, cu contraselecția operând în ocuparea funcțiilor publice – e limpede, pentru orice om cu mintea încă întreagă, că în felul acesta nu vom avea niciodată drumuri, canalizare, școli, spitale și altele din care se compune viața omului civilizat de azi.
           Orice promisiune e un cuvânt dat. Iar pe omul politic, ca pe orice om care promite, nu prea ai încotro, trebuie să-l crezi pe cuvânt, chiar dacă te-ai ars de-atâtea ori. Te-ai ars, și totuși speri. Continui cu disperare să speri. Sau nu mai speri și-ți iei lumea în cap. Slăbiciunea promisiunii e că oferă ca garanție a ținerii ei doar onoarea promițătorului. Iar simțul onoarei nu face parte din alcătuirea naturală a omului (din a omului politic cu atât mai puțin), așa cum fac parte respirația, oboseala, somnul sau nevoia de mișcare. Simțul onoarei îl ai sau nu-l ai.
           „România educată” a fost promisiunea unui program de redresare a noastră ca națiune, și el ar fi trebuit să-nceapă tocmai de la educarea în spiritul respectării cuvântului dat. În comunităţile mature, cuvântul dat te leagă de promisiunea făcută şi-i leagă pe oameni unii de alţii. În virtutea acestui contract nevăzut, şi nu a legilor, funcţionează, de fapt, orice comunitate, și cu atât mai mult o țară.
           La noi însă, adică de vreo 70 de ani, de când istoria ne-a împins în zodia minciunii, oamenii nu prea mai fac ce spun. Devenite simple baloane de săpun, cuvintele „se sparg” și dispar fără urmă de îndată ce au ieşit din gură. Noi ne-am eliberat social de cuvinte şi cuvintele nu ne mai leagă între noi. Nepriponiţi de cuvinte în spațiul comunitar, suntem în bătaia vântului şi societatea noastră se destramă.
           Deși știu toate astea, continui să iau vorbele celorlalţi în serios şi să aștept și să mă chinui trăind o vreme în orizontul lor de promisiune şi de minciună la pândă. Știu, desigur, că într-o promisiune, decisive sunt nu cuvintele – rostite, cuvintele nu au în ele însele condiția împlinirii lor – , ci decisivă e calitatea persoanei care le emite. Știu și, cu toate astea, sunt uşor de înşelat. Încep prin a-i crede pe toţi „pe cuvânt”. Așa cum l-am crezut – și de aceea l-am ales – pe Klaus Iohannis ca președinte când și-a făcut campania anunțând ca program prezidențial „România educată”. Dându-și cuvântul că va educa România, președintele țării și-a pus iscălitura pe contractul nevăzut făcut cu poporul lui. Neținută, promisiunea aceasta e cea mai plină de consecințe nefaste, pentru că ne distruge tuturor celor care am crezut în ea ultimele resurse de speranță.

***

Când Ludovic Orban, ca prim-ministru, l-a numit ministru la Educație pe Sorin Cîmpeanu, a făcut-o declarând că acesta e omul care va implementa exemplar în viața românilor programul „România educată”. Ecce homo! O vorbă din care cel care-a rostit-o nu credea o iotă. În presă s-a zvonit că numirea lui Sorin Cîmpeanu venea de la președinte. Dar în virtutea a ce?, stai și te-ntrebi. Ce făcuse până atunci Sorin Cîmpeanu pentru gospodărirea educației, a domeniului care asigură calitatea materialului uman din care este plămădită o societate?  Am spus deja că „numirea recentă a lui Sorin Cîmpeanu la Învățământ este de-a dreptul impudică la scară națională”. Cum să introduci într-un guvern de centru-dreapta, mă întrebam, un personaj care a trecut prin guvernul Ponta, care a pus umărul la spălarea acestuia de plagiat, care a înființat Pro România cu Ponta și Tudose, care a validat în vrac 70.000 de diplome ieșite din „fabrica de diplome Spiru Haret”, care a devenit membru în Academia de Științe ale Securității Naționale înființate de Gabriel Oprea, deținătoarea recordului în materie materie de membri cu teze de doctorat plagiate. 
           Își putea oare permite România să plătească un preț atât de ridicat pe aranjamentele politice din culise? Încheiam spunând că, prin acest acest balet politic incalificabil, participarea la alegerile viitoare va și mai precară și că, în felul acesta, revenirea la rampă a PSD-ului a început deja.
           Și iată că, zilele acestea, îl vedem pe Cîmpeanu trecând la „implementarea exemplară” a programului prezidențial „România educată”! Emilia Șercan e cea care a tras semnalul de alarmă pentru ce ni se pregătește – ca de obicei, în culise –, fără să ni se spună care este adevărata miză a unui ordin ministerial.
           Românii oricum s-au plicitsit, s-au lehămesit, s-au sastisit, s-au resemnat. Nu mai cer socoteală pentru ce se face în numele lor și fără acordul lor.
           Nu voi intra în detalii în privința modificărilor pe care ministrul Educației vrea să le introducă în „Metodologia de analizare a plagiatului” care stă la baza activității unui Consiliu menit să detecteze tezele de doctorat plagiate: „Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare” (CNATDCU). A făcut-o pe larg Emilia Șercan într-un text publicat recent pe Facebook. Atât e de spus pe înțelesul nostru al tuturor: „modificările” propuse de Sorin Cîmpeanu vizează amnistierea furtului, a furtului descoperit într-un al doilea pas.
           Modificarea sună, în conținutul ei, așa: respingerea unor sesizări noi pentru teze pentru care s-a emis deja un verdict, chiar dacă ar exista indicii temeinice de plagiat care nu au fost analizate inițial. Imaginați-vă că un complet de judecată – în lipsa tuturor probelor – dă inițial un verdict greșit și îl absolvă pe criminal de crimă, pe hoț de furt, pe făptaș în general de fapta care lezează întreaga societate. După o vreme ies însă la lumină probele crimei, hoției, nelegiuirii. Dar între timp, în codul legislativ al acelei țări, se introduce o „modificare” care decretează că criminalul, hoțul, nelegiuitul, dovediți ca atare într-un al doilea pas, nu mai pot fi condamnați. Ei pot zburda în libertate după crima făcută, după bunurile furate, după legea călcată în picioare.
           La acestea revin „modificările Cîmpeanu”. În cazul nostru, cel dovedit într-un târziu că a furat pagini născute din mintea și munca altuia nu mai are a se teme de noua descoperire. El va beneficia, ca hoț ordinar, de onoarea titlului academic și de banii primiți de la Stat (deci de la noi) pentru titlul obținut cu osteneala hoției sale. Asta în privința hoțului. Dar în privința celui care-i netezește calea, împiedicând ca dreptatea să se facă – ce putem spune? Nu e teribil să-l faci agent al implementării „României educate” tocmai pe complicele la hoție, pe cel care i-a dat binecuvântarea?
           Pretenții nu am nici de la Sorin Cîmpeanu ca ministru, nici de la Ioan Aurel Pop care, ca președinte al CNATDCU, i-a dat, la cerere,  ministrului, în vederea legitimării modificărilor sale, o scrisoare lipsită de orice ambiguitate: „În numele conducerii CNATDCU, apreciez ca fiind oportune modificările propuse”. Nu aștept nimic bun nici de la vicepreședintele CNATDCU, Mircea Dumitru, de vreme ce, după ce a declarat public că nu e de acord cu „modificările Cîmpeanu”, odată invitat de acesta la minister, a făcut pasul înapoi, fiind de acord ca asupra unei teze odată verificate integral să nu se mai poată reveni ulterior cu o nouă sesizare.
           În puneam, în schimb – și îmi pun în continuare – speranțe în privința dlui Marius Andruh, celălalt vicepreședinte al CNATDCU, cel care a declanșat campania plagiatului Ponta cu ani în urmă. Dar mi-e greu să înțeleg cum, invitat odată cu Mircea Dumitru la minister, l-a imitat pe acesta în bâlbâiala lui. Iar ca cetățean ce nu se vrea păcălit, și ca pălmaș al cuvântului, mă încăpățânez să am speranțe legate de președintele Iohannis. Nu pot să cred că, după ce a lăsat șase ani programul promis în adormire, va merge până într-acolo încât să asiste indiferent, contemplând splendoarea țării noastre din vârful unei pârtii de schi, la transformarea ideii de „România educată” în „România furată”.
           În încheierea recentei sale postări pe facebook, Emilia Șercan scrie: „Înainte, când era PSD la guvernare, de fiecare dată când se întâmpla câte ceva de acest gen trăiam cu speranța că la un moment dat se va schimba guvernarea, iar nemerniciile lor vor fi îndreptate. Însă acum, eu una, nu mai știu unde să mai caut doza de optimism care să mă facă să cred că lucrurile se vor schimba la un moment dat.”
           Lucrul cel mai grav, domnule președinte Iohannis, cu poveștile de genul „modificărilor Cîmpeanu”, care se petrec sub ochii noștri orbiți de prea multa minciună, nu e doar că ne pierdem speranțele, ci că ni se surpă perspectiva istorică. Ar trebui să vă pese că lucrul acesta se petrece în mandatul dumneavoastră, al cuiva în care eu continui să văd în primul rând profesorul.

 

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Johannis e un politruc ca oricare altul…o dezamagire uriasa, pentru ca am avut asteptari!
    Un ZERO!
    Iar „perspectiva istorica” nu prea se mai vede… deloc.

  2. In principiu ati avea dreptate. Practic insa, nu putem privi mereu si mereu inapoi. Nu putem corecta multimea de ticalosii si mizerii care s-a acumulat in ultimii – ma rezum -treizeci de ani ! E nevoie, totusi, de un nou inceput !
    „Revolutia”, ” mineriadele”, „Colectiv” ” Zece August” sunt teme reluate mereu si mereu de presa pentru a ne abate atentia de la starea de fapt, actuala !
    Hai sa nu mai continuam asa ! Fixandu-ne ca obiectiv mereu si mereu pedepsirea unor vechi vinovatii pierdem ocazia sa construim azi!
    Desigur, ticalosiile nu trebuie uitate, oprobiul public va continua sa le condamne; urmeaza totusi un moment de pornire, de actiune concreta altfel ne pierdem timpul (justitia din Romania ne-a demonstrat-o de atatea ori) si ratam un nou inceput !?

    • Ceea ce propui tu inseamna sa traim la nesfarsit, ca intr-o bucla temporala, revolutia, mineriada, colectivul, zeceaugustul. Nu! Ele trebuie sa-si fi avut rostul lor, nu sa tot stergem trecutul si sa o luam de la capat.

    • Asta înseamnă că putem să închidem deja ochii la ticăloșiile din prezent, pentru că mâine vor fi deja trecut.

  3. Din pacate domnul Presedinte Iohannis se transforma in domnul Presedinte Constantinescu, absent nemotivat desi stie de ce este nevoie cel mai mult in Romania si ar putea fi motorul reformei se multumeste in a fi in pozitia cea mai inalta din stat.

    In timpul asta pentru 60% din copii romani scoala se termina la maternitate, in abandon scolar, in strainatate, abuzati, traumatizati, ignorati, cu potentialul irosit.

    Doua Romanii paralele

  4. Omul propune si Dumnezeu dispune – ne zice o veche zicere .Tot asa si presedintele – omul – Iohannis a propus -Romania Educata – si nu numai ca a propus dar a incercat sa transforme in practica toate propunerile facute de catre cei indrituiti (numiti de presedinte ) sa isi comaseze intelepciunea in sprijinul initiativei prezidentiale, ce a considerat Romania Educata un punct de pornire in odiseea refacerii invatamintului romanesc . Demersul presedintelui a fost proiectat către viitor. Intreaga modalitate, ce comaseaza constructia acestui proiect ,încearca să răspundă provocărilor următoarelor decenii. Asadar Romania Educata este un punct de plecare ce inca nu s-a regasit in decizia formulelor de guvern ce au condus tara in ultimii sase ani .Prioritatile sau schimbat , Pandemia a reasezat prioritatile pe tot mapamondul si in tara . Abia acum cind PNNR are sanse sa fie aprobat putem vorbi de un inceput de drum nu numai in dezvoltarea Romaniei ci si in punerea in practica a visului prezidential numit Romania Educata .Cu totii stim , ceea ce textul ne arata .Stim si ce impact au avut Tezele de Doctorat plagiate si cum au schimbat ele teoria valorilor in societate , stim si cine a facut toate acestea , stim si cum au fost folositi detinatorii de astfel de titluri , stim si cum societatea nu reactioneza la subiectele importante din Cetate .Daca ratam si aceasta sansa si nu reusim sa ne punem de acord cu ceea ce ni se ofera , o sansa unica in istoria Romaniei , atunci chiar ca ne meritam soarta .Practic , putem spune ca ne-a pus Dumnezeu mina in cap sau l-am apucat pe Dumnezeu de un picior (niste ziceri vechi romanesti ) avind sansa sa trecem peste aceasta criza pandemica cu banii – doldora – in buzunar, daca PNNR este aprobat Va imaginati ce se intimpla daca nu existau aceste sume uriase in piata de capital asa cum s-a intimplat in 2008 cind recesiunea a falimentat pe multa lume .Daca priviti in viitor nu se poate sa nu intelegi beneficiile uriase ce tin de obtinerea acestor sume nemaintilnite , ca si valoare , in istoria umanitatii.

    • Mai las-o balta cu gargara, Mafalda! CE dracu’ au in comun modificarile CRETINE propuse de Campeanu, cu „prioritatile pandemiei”? >:
      Si CARE e legatura intre PNRR si respectivele modificari CRETINE??!!
      Daca liberalii ar vrea sa convinga lumea ca intr-ADEVAR vor sa faca ceva bun, ar trebui NU doar sa RESPINGA modificarile – dar si sa-i dea un SUT IN CUR lui Campeanu!!
      CARE e chichirezu ca inca-l mai tin acolo?? Ii santajeaza? sau CE?? >:

    • Te-a plătit cineva să scrii asta sau e punctul tău de vedere? Oricare ar fi varianta tot rău e. L-ai văzut pe ficus să ia vreo poziție cum că nu se respectă ce a dispus el să se facă? L-ai văzut măcar să regrete că nu și-a respectat promisiunea?
      Ba mai mult eu aș aminti și de campania prezidată tot de dânsul: „O pădure cât o țară” sau mai bine zis cât o țeapă.. Pentru că despăduririle au continuat chiar mai agresiv și plantarea de puieți tot egal cu zero ca și până acum. Din aceste 2 campanii eu un singur lucru înțeleg. Nu-i pasă de viitorul țării…

  5. O dezamăgire cruntă Iohannis!
    Îmi aduc aminte că votasem cu Monica Macovei în turul 1 din 2014, ca apoi să nu am altă opțiune la turul II.
    Anul trecut am votat cu inima îndoită Barna în turul 1, că apoi alegerea logică să fie din nou Iohannis.
    L-am votat de 2 ori pt că pur și simplu nu am avut altă opțiune. Dar nu voi uita niciodată acea replică data în interviul din 2014 ProTV-ului: „ghinion”. Așa au fost și mandatele sale pentru România: ghinion.
    Va rămâne în cultura poporului ca președintele care a fost tot timpul în concediu și care ori de câte ori a avut ocazia a urmărit cu îngrijorare ce se petrece în jurul său.
    Trist, foarte trist.

    • Ba a fost chiar NOROC!!
      Iti DAI seama ce ar fi fost ca Ponta sa iasa Presedinte? Sau… Dancila? >:
      Oricum, prefer unul mai tacut decat un gargaragiu scarbos ca Basescu!

      • Care ar fi fost marea diferenta? Faptulc a organic iti repugna basescu de exemplu, nu il face nu nimic mai bun pe chiolhanis. Un parvenit politic fara nici un merit.

    • Foarte rau ati facut. Eu l-am votat impotriva lui Ponta stiind ca va fi un al doile constantinescu. M-am oripilat atunci cand s-a urcat insa pe voturile romanilor clamand milioane si milioane desi sti aca milioane erau voturi anti-ponta si nu pro el. A doua oara am anulat votul (votasem Paleologu la 1). Ma mir ca nu au facut asta mai multi. Chiar si asa s-a laudat cu multele milioane. Adevaratele voturi sunt cele din primul tur, dar un autist politic de genul lui vede altceva.

  6. Fără s-o spuneţi, ştiţi prea bine, ROMÂNIA EDUCATĂ a fost sloganul campaniei prezidenţiale şi atât, după care n-avea să urmeze nimic decât fraze goale repetate de dom’ profesor la clasele gimnaziale şi acestea traduse cu greu în română. Speranţa domniei voastre se exprimă… retoric. Toţi ştiam asta! N-o să-mi spuneţi că l-aţi crezut şi pe acest politician ca fiind de bună credinţă, dar l-a învins, iarăşi, „sistemul”. Preocuparea preşedintelui actual a rămas continuarea campaniei electorale (aşa suntem din 1990…) şi obiectivul său declarat, chiar dacă sare din prerogativele rolului, este lichidarea principalului opozant, pe viitor urmând să apară şi alţi duşmani… Altfel, orice ideologie, fie democraţia, socialismul, liberalismul, la fel ca şi credinţa în Dumnezeu – toate sunt instrumente care, în mâna celor interesaţi, devin formidabil de productive în manipularea unui public naiv. Nu-i o noutate nici pe departe, am vrut să vă amintesc numai că o ştie şi… omul de rând! Vreţi speranţe? Poate vin extratereştri şi vor da timpul planetei înapoi, noi păstrându-ne, pe hard, experienţa de acum, cât să nu ne mai facem speranţe…

  7. Domnule Liiceanu, eu m-as intreba daca nu cumva tocmai strategiile educationale sinucigase, care duc la depopularea rapida a Romaniei sunt adevarata problema a noastra. Romania are intr-adevar o problema cu coruptia, care insa nu este doar in Romania o problema. Dar aceasta problema este mult mai putin importanta decat cea a natalitatii dezastruoase si a politicilor anti-romanesti care au dus la emigratie masiva.

    In urmatorii 50 de ani este prevazut ca populatia Romaniei sa scada spre 10-12 milioane de locuitori. Printre politicile care au dus la aceasta situatie as aminti si promovarea unei culturi ce glorifica studiile universitare si carierismul in randul femeilor, concomitent cu denigrarea familiei si a procreerii la varstele cele mai propice pentru fertilitate – in jur de 20 de ani. Nu stiu cu ce se ocupa liderii culturali si oamenii de stiinta romani, dar acesta este un domeniu pe care-l rateaza cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru noi ca natie.

    Domni precum Edward Bernays, in Propaganda, Karl Popper, in The Open Society and Its Enemies sau Saul Alinsky, in Rules for Radicals vorbesc despre strategii precum cooptarea liderilor, ingineria sociala si altele pentru atingerea unor scopuri asociate ideologiei progresiste, fosta bolshevica. La noi in tara aceste strategii sunt puse in practica de 30 de ani, iar mare parte dintre liderii din domeniul culturii de la noi au fost cooptati si participa constient sau inconstient la punerea lor in practica.

    • „Cultura ce glorifica studiile universitare si carierismul in randul femeilor”? Ai incercat cumva sa-ti intretii familia dintr-un singur salariu, neavand studii superioare si fara sa emigrezi? Asta e conceptul tau de viitor fericit al natiei, cu familii sarace lipite, fiindca nici tata, nici mama n-au studii superioare, mama nu lucreaza si nu stie sa faca nimic, iar daca o paraseste tata, crapa de foame cu copii cu tot? A, da, daca tata sau mama sau amandoi parintii emigreaza, atunci chiar nu le mai trebuie studii, pentru munci necalificate in strainatate nu e nevoie de scoala, e nevoie doar de bunici care sa pazeasca copiii sa nu se spanzure de dorul parintilor emigrati, pe care nu-i vad cu anii.

    • „10 – 12 milioane” in vreun scenariu ULTRA-pesimist! In scenariul pesimist simplu, prin 2050 se va ajunge la 16 milioane (bineinteles, mai exista „scenariul moderat”, „scenariul optimist” samd.)! Mai citeste si alte chestii, nu doar prostii de-ale lui Puric sau CpF! >:
      Bineinteles, noi vrem femei INculte, CE atata „Universitate” si „cariera”? Vrem barbati tampiti pe post de excavatoare si femei pe post de vaci cu ugere mari! Ca sa avem, dupa aia, motive de smiorcaiala ca „multinationalele nu ne vor decat ca piata de desfacere”! :P
      Pai CUM dracu tu, investitor serios, sa mergi intr-o tzara in care nu ai decat personal slab calificat, cu femei care nu stiu decat sa dea sa suga – si cu barbati care doar sug? >:

  8. Un articol din care lipseste, totusi, speranta, desi autorul afirma ca inca mai are un dram din acest pretios ingredient al progresului – speranta in mai bine.
    Ce poate face un om, singur, in aceasta tara? Cand floarea inteligentei fuge literalmente din Romania, iar cei ce raman, in general mediocritati si lipsiti de orice orizont serios, cauta sa se oploseasca prin relatii, prin politica si, in general printr-o cariera bugetara unde nu fac nimic si castiga destul de bine.
    Ce poate face un om intr-o tara stapanita de o administratie formata din indivizi al caror crez este ca sunt pusi acolo sa fie stapanii unui popor ploconit care le datoreaza supunere si, mai ales, peschesuri pentru servicii, dealtfel parte intrinseca a functiei, in favoarea populatiei?
    Nimic! Personal, nu mai am nici o speranta in poporul roman. Singura speranta ce mi-a ramas este capitalul strain care sa primeneasca aceasta tara. Sa aducem specialisti straini pe functii de Ministri si administratori. legiuitori straini care sa schimbe legile idioate si sa dea un sens de credibilitate, ordine si previzibilitate pentru investitorul strain.
    Altfel, Romania guvernata de romani, va fi un etern esec.

  9. 4 mld. eu pt. scoli noi
    vin din UE, restul noi…
    ___________________
    proiect în dezbatere
    10%DIN P. I. B.
    (4%investitii)
    pt trecerea de la ed funcțională la ed morala.
    scop:dezvoltarea armonioasa a individului (împlinit ca ființă, înțelegere funcționala, acces la creația științifica și artistica)
    3 ANI PREGATITORI. studiu limbaje prin joc
    12 ANI OBLIGATORII
    1 EDUCATOR-10 ELEVI
    PRINCIPIU:înțelegerea fenomenelor nu memorare mecanica
    MATERII:
    LIMBAJE:matern, străin, vizual, muzical, corporal
    STIINTE:mate, fizica, geografie, chimie, biologie
    ISTORII:naționala, universala, arte vizuale, arte spectacol, religiilor
    SPORTURI:atletism, echipa, lupte, înot, optionale
    DIN ANUL5:se introduc materii opționale funcție de profil
    TESTARE:(fara note) națională trimestriala
    LICEE URBANE SPECIALIZATE(asigurare transport) asigura pregătire medie
    RECUPERARI:în vacante
    PROFESORI SPECIALIZATI+ARTIȘTI CU JUMĂTATE DE NORMA
    BAC:7 materii
    SCOLI NOI DOTATE
    CL. 1-6 dimineața
    CL. 7-12 după masa
    FINANTARE:
    6% lege
    4% eradicarea coruptiei(min. 13%din PIB)
    MANUALE adaptate
    Scopului
    PROFESORII VOR DEZVOLTA SISTEMUL
    „o societate postmoderna își pune aceasta problema”
    prof dr arh M. C DONICI
    20 ani elev
    30 ani PROF

  10. Domnule Donici, f.bune idei. Dar in 30 de ani nu le-a dorit nimeni. Trebuie multa munca, talent pedagogic, pasiune pentru profesia de dascal, manuale f.bune, laboratoarr dotate.. Acestea mai exista in putine cazuri, ca dascali dedicati si scoli bune. De ani de zile, pe diferite canale am propus, ca un educator sa fie la 10 copii, un invatator la 15 elevi, un diriginte si profesori de sc.gen. si liceu la 20 de elevi, la facultate o grupa la 20-25 de studenti. Ne spunem oful pe acest blog dat in fapt nu ne ia nimeni in seama. Nici un ministru sau srcretar de stat nu ne a oferit un raspuns in trei fraze. Pentru ei sistemul este f.bun asa cum este astazi. Singura masura 24 de elevi la clasa indiferent de nivel.

  11. Principiul moral evocat de autorul articolului este, cred eu, indiscutabil. Dar, l-am auzit pe ministrul educației intr-un interviu spunând răspicat ca doar cazurile judecate in care nu vor fi aduse dovezi noi nu vor fi redeschise. Adica, la fel precum in justiție. Toate cazurile de suspiciune de plagiat analizate si închise vor putea fi redeschise daca apar dovezi noi, in favoarea sau impotriva autorului/autorilor.

    Asadar, ce anume este imputat ministrului, CNATDCU etc. ?

    • … si la o adica, la o contestatie (sau altceva de acest gen) scrii „asa a zis intr-un interviu oarece ministru” (care, la vremea aia, poate nici nu va mai fi in functie)? >:
      AFARA cu Campeanu!

  12. Mai înainte de a vedea profesorul în președintele Iohannis cred c-ar trebui să țineți cont de strigătoarea evidență a mediocrității lui (a omului, nu a profesorului). Președintele are niște tăceri la fel de revelatoare ca discursurile răcnite izvorând din patologicul lui Vadim-Tudor: tace în problema jafului pădurilor, tace în problema educației, tace în problema inegalităților, tace în problema reîntoarcerii în țară prin extrădare a marilor infractori etc. Consilierii lui tac. Totuși, este de presupus că niște ciraci de la Cotroceni îi pun pe masă niște rapoarte zilnice cu ceea ce se scrie în presă, la fel cum este de presupus că niște naivi sau niște disperați îi adresează direct scrisori, petiții etc.
    Situația educației din România este una gravă: sub guvernarea liberală nu numai că nu s-au remediat unele dintre probleme, însă, așa cum scrie Emilia Șercan, dispare speranța. Ceea ce se petrece acum este un colaps cultural, o ukrainizare a României, fără arme. Începem să ne așezăm față de Occident la distanța civilizațională la care am mai fost prin secolele XVII-XVIII: fără armată proprie (turcii nu acceptau constituirea de forțe care s-ar fi putut întoarce împotriva lor), fără universități (în Ardeal, acestea ar fi fost catalizator de conștiință românească), fără infrastructură, exportator de materie primă (lemn și sare pe Mureș, grâne, fete, lemn, vite la Istambul etc.). Pe de-o parte e mai grav: boierii autohtoni au în continuare gâlceavă, dar au și domn străin (oarecum) și tot nu se schimbă mare lucru.

  13. Mi-a aratat ieri un anume domn Bulai ce inseamna Romania educata si pregatirea viitoarei generatii de intelectuali: o facultate si un curs de pregatire Erasmus fac cat o biblioteca citita. Mi-e destul de clar ce urmeaza.

  14. Haideți să ne ne mai ascundem după cireș. Toată lumea știa cine este actualul președinte, și în 2009, când a fost propus pentru funcția de premier, și în 2014, și în 2019. Problema este că la alegerile din ultimele decenii nu am avut de fapt în față o alternativă, ci numai opțiunile „răul relativ” vs. „răul absolut”. Nu aveam de ales între progres și regres, ci între statul pe loc (eventual, avans cu pași de pui de arici) și revenirea cu surle și trâmbițe la „iepoci”. Să ne imaginăm doar o Românie condusă de Ponta din 2014 – azi am fi arborat în loc de drapel cu douăsprezece stele, unul cu patru stele mai mici, e adevărat, tot galbene, și una mai mare, care ne-ar fi luminat drumul către Extremul Orient. Exagerare? Nicidecum, pentru cine-și mai aduce aminte, chiar a existat un episod în acest sens. Aruncăm o privire nu departe, peste Tisa, și scenariul e acolo, în carne și oase. Și atunci, despre ce vorbim?

  15. Domnul Gabriel Liiceanu poate contribuii la educatia noastra lansand o colectie de titluri relevante la un pret redus. Poate acest demers va avea efect sau poate nu. Dar ca sa aflam trebuie pornit. Aici insa apare o dilema. Profit sau educatie. Sa vedem ce alegeti.

  16. Facind o clipa abstractie de promisiunile si ambitia presedintelui in acest proiect, cred ca la români, fara sa fie singurii, o problema in calea unei societati educate (de fapt, instruite si civilizate) este modul idolatric in care e ea vazuta, si de cei instruiti dar si de cei neinstruiti. Acest fapt ucide sau diminueaza tocmai atractia instinctiva si bucuria de a experimenta drumul individual spre sine insusi ca un individ mai educat.
    Celor din clasa ,,laureatilor Nobel” le e poate mai usor, pentru ca motorul lor intern e mult mai puternic si inlatura obstacolele. Un tinar mai putin dotat, un tinar, va avea alta perceptie intrind intr-un cerc vicios in relatia sa cu ,,intelectualii”. Depinde de un sistem de instruire si de o atitudine sociala a ,,celor inteligent” ca acest om, dupa fiecae an de scoala, sa se simta un inferior, sau cu o inferioritate in crestere fata de virfuri, sau… sa simta valurile de dopamina date de victoria sa asupra lui insusi, ca daca nu se poate masura cu virfurile, stie cel putin ca a devenit superior lui insusi si ca cei din jurul sau observa si apreciaza asta. Atunci cind te simti puternic trebuie sa platesti un tribut fata de cei slabi, sa fii dragut, smerit, sa manifesti compasiune si sa ajuti. Sa nu te impaunezi ca toata superioritatea ti se datoreaza, cind de exemplu ai crescut intr-o familie unde nu ai auzit vorbindu-se cu greseli; n-a trebuit decit sa-i imiti.
    Sa nu crezi ca poti sa stimulezi pe cineva prin dispret.

  17. sinteti prea blind cu canaliile, cu niste excremente umane bransate la bugetul public ce se cred (i)luminate. democratia originala instaurata de iliescu isi continua nestingherit cursul. insi ca isarescu, dorneanu sau daianu (securisti dovediti) impreuna cu progenituri / cozi de topor precum socol, tudose, tudorel, iordache, citu, cimpeanu, ciolacu, orban, gorghiu sau isar, cademicienii interesului national, intelligenceul si militianul, judele corupt si universitarul semianalfabet cu multiple doctorate, fac legea intr o tara decimata de elitele adevarate ce au luat drumul bajeniei. stat capturat cum spun Valeriu Nicolaie si Emilia Sercan. a crede ca aceste scursuri umane inteleg de vorba buna sau sint animate de morala si bune intentii e o grava eroare. in 89 trebuiau spinzurate de limba cu odraslele lor cu tot, un alt moment asemanator nu se ntrevede prea curind.

    • ps:
      fa l pe prost imparat, umfla i leafa, pensia si privilegiile (politruc, justitiar, militian, securist, militar, orice prostovan acoperit de cascheta) si vei simti consecintele. prostul ti se va urca in cap si n final te va sugruma daca nu vei fi de acord cu el. cel platit de tine de bunavoie sa te slujeasca se va transforma in cel pe care trebuie sa l platesti sa nu te zdrobeasca.

  18. Nici un om normal la cap nu isi mai trimite copiii la o facultate din Romania.

    Oamenii seriosi isi trimit copiii la facultati bune din strainatate. Tinerii au acces liber la cea mai buna educatie din lume. Asa cum a procedat cu succes si fiul domnului Liiceanu.

    La facultatile lui cimpeanu merge cine nu are chef de educatie. Cine vrea sa cumpere o hartie.

  19. Draga domnule Liiceanu,

    Am impartasit impreuna toate iluziile si deziluziile legate de oamenii politici ai Romaniei in ultimii 30 de ani. Constat insa ca Dv. sperati inca ceva de la presedintele Romaniei Klaus Werner Iohannis, mai pe scuert KWI…in care continuati sa vedeti profesorul. KWI nu mai este profesor de foarte mult timp, de pe vremea cand isi aduna casele una cate una…Ce este el azi? In primul rand cel mai mare schior al tarii, care in plin val trei al pandemiei in martie anul acesta ne invita sa schiem pe partia de la Paltnis….da, de la Paltinis, unde ati scris o carte memorabila, care mi-a scimbat viata, fiindca datorita ei citesc filozofie de vreo 35 de ani incoace. Apoi KWI e un mare jucator de tennis, un mare biciclist, si in viitor un posibil inalt reprezentant al UE, fiindca vorbeste aceiasi limba de lemn ( in romana, germana si engleza) ca si cei din Comisia UE. In cele din urma e presedintele Romaniei, de care isi aduce aminte cateodata…de obicei ca sa ne spuna sa ne spalam pe maini, sa purtam masca , sa ne vaccinam si altceva…vai, mai nimic, vorbe goale. Si atunci ce ne mana in lupta? Programul Romania Educata? Da , asa ar trebui, dar vai este un esec total…Pe KWI l-am votat ca sa nu alegem pe Ponta sau Dancila, ok, am ales un schior taciturn cand nu se lupta cu PSD, si cam atat. Trebuie sa ne obisnuim cu asta.
    PS Daca editorul Contributors considera, poate sa nu publice acest mesaj. Nu ne punem cu puterea, o rugam frumos sa isi aduca aminte de anii de profesorat ,chiar daca aceasta putere pune in fruntea min. Educatiei un traseist politic amic deopotriva cu Ponta si Orban si Catu. Toti trei la fel de cinici.

  20. Pai pentru dom’ presedinte Johannis, Romania educata = educatie sexuala! Pentru asta militeaza el, nu pentru competente, gandire critica, educatie civica etc. El vrea copiii sa afle cum e cu sexualitatea si nu doar cu cea normala dar mai ales cea fantezista a progresistilor neomarxisti! Pentru mine Johannis a fost o mare, mare dezamagire si o invatatura de minte. L-am votat prima oara ca presedinte si apoi am regretat enorm. Johannis a mers din ghnion in ghinion. De fapt el nu mai apara drepturile poporului roman, el e aservit total altor interese! Si multi altii pe langa el, Ciolos, Barna, Hunor, etc etc Dar e si vina noastra, a poporului, care ne-am lasat prostiti de acestia! Sa ne fie ca invatatura de minte!

  21. Si totusi, in Constitutia SUA (si nu numai in ea), exista un principiu care se cheama ‘double jeopardy’ si care spune cam ce vrea sa faca si dl. Campeanu. Varianta anglo-americana are o interpretare mai stricta decat prevederile legislative similare din Europa, unde un caz se poate deschide daca apar noi dovezi semnificative. Nu pretind ca logica penala se aplica – sau ar trebui sa se aplice – si din cercetare, dar cred ca e de meditat la chestiune. (Ce-i drept, in SUA se poate deschide o cauza noua daca se demonstreaza un defect, inclusiv un malpraxis profesional, care a dus la prima sentinta. Or, stim cum s-au judecat multe cazuri de plagiat la noi…)

  22. Textul e bun. Nu stiu insa daca domnul Liiceanu e un model de moralitate.

    Romanii nu vor sa faca nimic, de-aia totul e cum e. Poate ca am votat si niste prosti de multe ori. Nu i-am votat pe cei mai buni.

    Totul va fi cam la fel chiar si peste multi ani. Nu o sa existe schimbari majore, scolile si facultati o sa fie fix la fel. Tot proaste. Nici alea de stat nu sunt deloc grozave, ne mintim singuri.

  23. Un articol bun si corect dpdv analiza. Trecand peste problemele serioase ridicate si revenind la oportunismul politic, ceea ce nu inteleg de la marele partid performanta si de la marele presedinte absent este ca ei nu inteleg ca daca merg in aceasta directie vor pierde urmatoarele alegeri cu brio. Bun, pe Johnnis nu-l prea intereseaza acest lucru cu toate ca nu a ajuns de unul singur la Cotroceni. Dar Catu, Orban si alti performanti de top din PNL sunt atat de orbiti de luptele interne si nu vad sentimentul de dezamagire existent in societate din partea votantilor de drepata. Orban crede ca garagara lui de tip PSD-ist inca tine – la unii da – iar Catu crede ca toti suntem atat de prosti si muscam la fentele lui cu indicatorii economici.
    Ceea ce nu au inteles este ca in 2024 nu poate sa mai fie un vot negativ PSD si votantii de dreapta nu vor mai iesi la vot daca promisiunile nu au fost indeplinite nici de data aceasta. Tradatorii si primarii „convertiti” vor trece la PSD – oricum ei s-au simtit mult mai bine acolo – si vor pierde alegerile cu brio. In cel mai rau caz vor ajunge la un nivel de 15%. USR si el se va duce la vale si el si vor avea un maxim 5% cu talibanii anti-PSD si PNL si asa vor ajunge la guvernare PSD + AUR.

  24. Motto:
    ”Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot…”
    (Mihai Eminescu- Educatie si cultură,1880)

    Anii au trecut dar problemele scolii românesti au rămas aceleasi ca acum mai bine de 150 de ani. Sistemul de învătământ actual din România este la fel de neperformant, desi după revolutia din 1989 s-au incercat tot felul de „reforme” educationale care n-au dus la niciun rezultat . Invătământul românesc suferă de o subfinantare cronică de multi ani. Reamintim ca in anul 2005, ministrul educatiei la acea vreme Mircea Miclea, a solicitat pentru 2006 un buget de 5% din PIB pentru educatie, dar a obtinut numai 3,7% , fapt pentru care si-a dat demisia. Ba mai mult, in anul 2008, a fost semnat de catre toate partidele politice „Pactul pentru Educatie”. Documentul având ca scop stabilirea unor directii si obiective pentru viitoarea strategie a sistemului de invatamint si semnarea unei intelegeri politice, astfel incit reforma in educatie sa fie una coerenta, la punctul 2, prevedea următoarele:
    „Asigurarea a minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv pentru finanțarea educației naționale, iar pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”. Acest lucru nu s-a respectat niciodată, astfel că in prezent învătământul primeste aproximativ 3% din PIB, iar cercetarea sub 0,5% din PIB.
    De asemenea, in 2018, anul centenarului Marii Uniri, a fost lansat programul „Romania educata” care prevede o reforma profunda a sistemului de invătământ iar orice reformă trebuie sustinută financiar, altfel rămane o simplă demagogie. Evident, finantarea sistemului educational nu inseamnă totul. Mai este nevoie de o reformă profundă in special pentru invătământul universitar. In spatele conceptului de autonomie universitară s-au format
    adevarate clanuri universitare. Având această autonomie multi au inteles că nimic nu-i mai poate împiedica pe profesori să-şi angajeze soţiile, fiii şi nepoţii în cadrul universităţii. Asta înseamnă că profesorii pot să se aleagă ei între ei, fără să dea la nimeni socoteală. Tot in baza „autonomiei” universităţile pot decide fără nicio constrângere exterioară cu privire la misiunile educaţionale şi de cercetare asumate. Această prevedere scuteşte universităţile de a răspunde pentru standardele cursurilor, deoarece, principala instituţie care stă cu ochii pe calitatea învăţământului, Agenţia Română pentru Asigurarea Învăţământului Superior (ARACIS), fiind in cârdăsie cu mediul universitar, va fi determinată să mai închidă ochii.

    • Foarte bine punctat de dv.unele aspecte din invatamant. Ca persoana cu 35 de ani la catedra de la sc.gen, liceu, facultate, pot sustine ca o reforma nu a avut loc ci doar carpeli date de clanurile de interese, profund politizate. Pentru a stopa plagiatele la doctorate, acestea sa fie cerute doar pentru cariera in cercetare si universitate numai in profilul facultatii absolvite si eliminarea sporului de 15%. Ar fi doar o reducere a plagiatelor si nu o eliminare a lor. Exista mii de teze de doctorat scrise de altii, pe bani, si nu de doctoranzi, imposibil de eliminat.

  25. Nu poti porni intr-o democratie cu manipulări în masă, minciuni, încălcarea celor mai elementare norme de drept- a se vedea evenimentele din 89- și s-o ții langa că unii au fot dusmani, iar altii eroi. Acest pret cred ca va fi platit si de generatiile viitoare. Legat de ce spune autorul articolului, l-as intreba daca Ro după 89 a avut cu adevarat elite intelectuale sau profitori?

  26. Eu apreciez modificarile preconizate la metodologia de verificare a tezelor de doctorat ca fiind utile si necesare.
    De ce să mai scărmănăm in tezele de doctorat cu probleme? (de altfel valoroase. Eu unul tin vreo doua pe noptiera, chiar langa Biblie, şi le mai citesc cu nesaț cand am nevoie de lumină).
    Ne mai trezim naibii ca pica testul si cel al doamnei K.
    Propun sa avem in vedere interesul national inainte de toate.

  27. Bună ziua dragi români, sunt plăcut surpins că sunt din ce în ce mai mulți care gândesc și vorbesc fără să se teamă, încercând să facă ceva. Dacă aveți timp domnu Liceanu, am nevoei de un sfat.

  28. Buna.
    ELI nu e caz singular de aproape esec- eram atat de aproape sa avem si noi un centru in care sa se faca cercetare de inalta performanta si cu posibilitati nelimitate de transfer tehnologic- probabil va functiona candva dar pana atunci nu se vor mai justifica cheltuielile cu functionarea si intretinerea. In FIN-HH exista de mult un echipament care pana in prezent ar fi trebuit sa fie pus in slujba cetatenilor romani cu probleme: accelerator tip ciclotron la asa intitulatul Centru de Cercetare Radiofarmaceutice. NU exista nimeni din Romania cu functii din IFIN, Ministerul Sanatatii, Ministerul Economiei, SRI, SIE, care sa se intereseze de soarta acestui centru care de 8 ani nu produce nimic si inghite baniii precum o gaura neagra ??? Conducerea centrului (crescuta la san de insusi NV. Zamfir si ulterior semnatara a petitiei de inlaturare a academicianului) profita ca nimeni nu se pricepe la productia de radiofarmaceutice si tot minte in stanga si in dreapta ca se va incepe productia- trage de timp ca sa mai incaseze niste sume. In realitate Agentia Medicamentului refuza de ceva vreme sa vina in control pentru a da sau nu autorizatia de producere radiofarmaceutice. Impactul inceperii productiei ar fi atat de mare si s-ar putea face atat de multe lucruri bune pentru sanatatea publica dar se pare ca nu se vrea ! Turcii de la Monrol (Pantelimon) produc de prin 2013 si sunt lideri de piata in Romania. Suntem praf si pulbere ! Curand o sa iesim in strada sa ne cerem dreptul la o viata mai buna si fara coruptie. Coruptia ucide ! La propriu !

  29. Am sa fiu, in mod exceptional, avocatul diavolului. Numirea lui Sorin Campeanu ministru al Educatiei este, dupa cel mai bun scenariu, rezultatul unei intelegeri facute pentru inlaturarea PSD-ului de la putere (dupa cel mai prost, ar fi fost numit pe criterii normale de competenta). Cred ca a fost absolut vital ca PSD-ul sa fie inlaturat de la putere si niciun pret platit pentru asta nu era prea mic. Cum Campeanu e ministru al Educatiei ca urmare a onorarii unei promisiuni, alegerea domnnului Liiceanu de a se concentra exact pe acest aspect este nefericita. I se pot reprosa multe lui Iohannis in al doilea mandat de presedinte (in primul rind, probabil, atitudinea fata de Justitie) inainte de a fi acuzat de incalcarea unei promisiuni. S-ar putea, totusi, spune ca initiativele din ce in ce mai nocive ale lui Sorin Campeanu il elibereaza din ce in ce mai mult pe presedintele Iohannis de obligatia de a-si repecta cuvintul dat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro