miercuri, octombrie 27, 2021

România educată

Au trecut, iată, mai bine de 4 ani de când președintele Românei a lansat acest proiect, derulat în trei etape, care ar urma să se finalizeze în 2030. Îmi amintesc că la un moment dat, prin 2018, când doamna Andronescu revenise în forță la butoanele educației, am fost obligați în școli să dezbatem în paralel un alt proiect surogat, gândit de PSD, ca reacție la cel al președintelui. Se numea Educația ne unește, un talmeș-balmeș de sloganuri amestecate cu propuneri imposibil de aplicat. Proiectul Romania educată are un aer mai sobru, este la prima vedere profesionist făcut, se derulează, nu-i așa, în pași ampli, au loc periodic dezbateri cu specialiști, însă efectele lui reale sunt insesizabile. Ba chiar se poate spune că sub umbrela acestor analize și documente sofisticate, ne încăpățânăm să rămânem pe ultimele locuri în toate clasamentele posibile în ceea ce privește educația.

Mai gravă însă decât toate aceste clasamente sumbre este realitatea din teren. România adevărată arată jalnic la acest capitol, iar educația nu doar că nu ne mai unește de mult, ci pare că ne dezbină. Anul acesta de pandemie a funcționat ca un adevărat turnesol în această privință.

E suficient să privim doar câteva instantanee de-a dreptul sumbre. O să încep cu cel mai recent.

1. Disponibilitatea profesorilor pentru vaccinare. Curând se vor publica cifrele oficiale, dar după cum stau lucrurile în mica celulă din care fac eu parte, unde doar 47% dintre profesori sunt dispuși să se imunizeze prin vaccin, situația nu arată deloc bine. Iar cifra asta sunt convinsă că nu va fi depășită de statisticile la nivel macro. Așadar profesorii, adică furnizorii de educație, nu au încredere, dintr-un motiv sau altul, în știință și, la fel de grav, le lipsește conștiința responsabilității colective. Ce așteptări putem avea atunci de la alte categorii sociale mai puțin instruite, mai ușor manipulabile? Am întâlnit oameni care și-au făcut o adevărată misiune din a nu se vaccina. (Îmi spunea de curând un zugrav evlavios: „Mai bine intru la pușcărie decât să mă vaccinez.“) Sincer mă tem că aceeași replică aș putea s-o aud și din gura vreunui coleg de cancelarie. În fervoarea aceasta negativă se ascunde de fapt un soi de fascinație suicidară, pe care mulți o numesc libertate, care mă sperie în cel mai înalt grad.

2. Noul ministrul al Educației. Numirea domnului Sorin Câmpeanu la Educație a fost lovitura postelectorală cea mai dureroasă. Trebuie să recunosc că până în ultima clipă m-am îndoit că așa ceva poate fi cu putință. În primul rând, fiindcă din punct de vedere politic reprezintă o extremă vulnerabilitate. Dl Câmpeanu este exemplul de manual al traseismului politic. Or, în spatele acestui obicei atât de bine înșurubat în politica românească, se ascunde de fapt, ca tip uman clasic – trădătorul. Dincolo de  calitățile sau defectele profesionale ale domnului Câmpeanu, premisele politice ale acestei decizii sunt catastrofale. Cum să îți asumi acum, când cu greu ai reușit să pui pe picioare o majoritate care a anunțat cu surle și trâmbițe ca va promova un cu totul alt tip de politician, să alegi/să accepți tocmaila Educație un asemenea exemplar politic care s-a format în PC-ul lui Voiculescu, a alunecat firesc în PSD, fiind tot ministru al Educației în guvernul Ponta 4, a deviat apoi spre o așa-zisă dreapta, intrând în ALDE, ca pe urmă să se răzgândească și, făcând stânga-împrejur, să devină membru fondator al PRO ROMÂNIA. Ultima mișcare e din nou o contorsiune incredibilă. După ce a trădat majoritatea din care făcea parte, ajutând la debarcarea guvernului Dăncilă, și-a primit răsplata, devenind membru de elită al PNL, primind un loc eligibil pe listele de la Senat. Iar acum este senator și ministru.

Nu e totuși prea mult?

Iar dacă ar fi să ne gândim doar la performanța în domeniul educației, vom vedea că numele lui se leagă de o singura reformă ca ministru: celebra OUG nr. 94/2014, numită și ordonanța amnistierii plagiatorilor, prin care puteai renunța de bună voie și nesilit de nimeni la titlul de doctor. Evident, ordonanța era făcută doar pentru a-l scăpa pe Ponta de efectele plagiatului. Sau, în calitate de președinte al Comisei de Etică din Ministerul Educației, și-a pus semnătura pe decizia care îl absolvea pe un alt plagiator notoriu, Gabriel Oprea. Dacă Ponta și Oprea au ieșit în cele din urmă de pe scena politică, fiind oficial declarați plagiatori, domnul Câmpeanu este, iată, din nou la cârma Educației. Oare nu a devenit acest minister, cu toate instituțiile din subordine, o corabie a nebunilor? Cine mai are curajul să creadă că ea va ajunge întreagă la limanul pe care flutură măreț steagul României Educate?

3. Cazul Cumpănașu. Aseară am prins din întâmplare la televizor o dezbatere la care participa actualul ministru al Educației și un profesor de la SNSPA. Moderatoarea a îndrăznit să întrebe care este profilul educațional real al acestui individ care a desfășurat activități atât sub cupola Ministerului Educației, cât și în colaborare cu SNSPA. Răspunsurile de ambele părți au fost cel puțin evazive, iar la întrebarea directă dacă personajul cu pricina are sau nu o diplomă de bacalaureat, ministrul a răspuns că are în vedere realizarea unui registru unic al diplomelor. Cu alte cuvinte, în caz că vrem să aflăm dacă un Cumpănașu are sau nu diplomă de bacalaureat, trebuie să așteptam câțiva ani ca să se facă registrul, în condițiile în care a verifica autenticitatea unui asemenea act este o pură formalitate.

Cum să nu rămâi stupefiat? Senzația este că omul pare intangibil. Felul în care s-a infiltrat în atâtea instituții și structuri ale statului este pur și simplu năucitor. Iar acum a ajuns să se atingă de zona cea mai sensibilă a societății, de copii. Situația este atât de gravă, încât aproape că aș încadra-o, cel puțin simbolic, în categoria vulnerabilităților de securitate națională. Individul acesta s-a strecurat prin fisura de comunicare, care devine tot mai mare, dintre copii-profesori-părinți. Asta arată și mai limpede cât de avariat este sistemul imunitar al corpului nostru social și cât de grave sunt metastazele din educație. „Cumpănașu“ este numele unei boli foarte urâte de care suferim acum. Cine va pune diagnosticul exact, cine va prescrie medicația, cine va inventa vaccinul? Cei care au fost cot la cot cu el în tot acest timp? Greu de crezut.

4. Televiziunea Romană. Iată care este misiunea TVR, în calitate deteleviziune publică:

TVR trebuie să reprezinte principala sursă de informație, educație și divertisment a românilor. Trebuie să îmbogățească universul tuturor cetățenilor acestei țări, să-i ajute să își schimbe viața în bine sau în mai bine, să arate ce înseamnă libertatea, tradiția, respectul, diversitatea, echilibrul.

Ce a oferit numitul post în noaptea de Revelion și în seara de Crăciun? Exact opusul valorilor pe care le trâmbițează în declarația de mai sus: semipornografie, tupeu, incitare la încălcarea regulilor, divertisment gros de bodegă. S-a discutat mult pe această temă și pur și simplu mă apucă greața când vine vorba să dezvolt subiectul. Dar, cel puțin la nivel de divertisment de tipul stand-up comedy am putea urmări câteva sketch-uri din vremea altor Revelioane cu Toma Caragiu sau Amza Pellea. Asta pentru clarificarea celor care o dau înainte cu fatalitatea subiectivității când vine vorba de umor.

Pe de altă parte, nu a fost vorba în cazul de față doar de niște derapaje pasagere. TVR este o instituție atât de putredă în privința accesului publicului larg la informație și la educație, încât nu știu care ar fi soluția salvatoare. Cu excepția absolut notorie a câtor emisiuni făcute profesioniști adevărați (Mirela Nagâț, Cătălin Ștefănescu, Marian Voicu, poate și alții), adevărata misiune, cea pusă în practică, a televiziunii este de prea mult timp antipublică.

Recunosc că e tare greu să începem acest an cu un asemenea bilanț după o perioadă atât de scurtă. Cred însă că e imperios necesar ca președintele și actuala majoritate parlamentară să coboare din sferele virtuale ale Românei educate de pe hârtie și să privească în față adevărata realitate a unui Românii aflate la limita barbariei.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Un bun material documentat pe cateva aspecte esentiale ale educatiei. Pentru cei patru ani ce vor urma am sperante de doi bani. In fapt de sus, de la nivele simple ake educatiei, pana sus, la scolile doctorale, nimeni nu doreste sa se schimbe ceva cu adevarat. Niste registre pe acte de absolvire,
    diplome, cadre didactice ori cercetatori nu aduce nici o evolutie pozitiva daca nu devin instrumente de a elimina impostura si coruptia din sistem.

  2. Romania educata sau cum educatia pe care unii dintre noi o considera adevarul educational absolut ? Putem sa ne aducem aminte cu nostalgie si de Toma Caragiu sau Amza Pellea sau de multi multi altii . Putem sa aratam si derapaje a unor persoane ce isi imagineaza altfel decit noi lumea . Putem critica , putem- arata cu degetul sau arunca piatra – numai ca realitatea ne contrazice . Explozia tehnolgica – fara precedent – elimina ,din intelegerea colectiva a generatiilor , valorile pe care unii dintre noi si-au construit intreaga viata . Poate este timpul sa renuntam la a crede ca doar noi avem dreptate si Caragiu a fost un geniu . Nu domnilor , pentru cei tineri Caragiu nu exista , asa cu nu exista multi dintre cei care au incercat cindva sa isi lase amprenta asupra vremurilor . Lupta cu existenta a capatat alte forme . Pragmatismul inlocuieste visarea. Accesul, instantaneu, la informatie , extragerea temelor necesare se face in timp real , o carte nu mai trebuie citita – cap coada- ci doar se extrag pasajele ce au relevanta in situatii date . Cunosterea a cit mai multor limbi de circulatie internationala , exprimarea dusa catre concretete – fara inutile floricele – stiinta de a fi conectat – la zi – de tot ceea ce te inconjoara ,luarea unor decizii – pe loc – si multe altele reprezinta noua forma de educatie necesara .Atunci cind este nevoie putem sa citim si clasici ai literaturii si sa vizualizam si lucrarile monstrilor sacri ai picturii universale , putem sa citim si dramaturgi de marca ai neamului omenesc sau sa cautam sa cunoastem partea reala a istoriei lumii , dar asta se face punctual .Totul este la un clic distanta si educatia ar trebui sa tina pasul, ar trebui sa incerce sa formeze un instinct sau o stiinta a extrageri adevarului din acesta imens flux informational . Totul este in miscare . Sa nu uitam ca – barbarii lumii- acelor vremuri , au distrus Roma , dar nici nu putem ramane impasibili la frumusetile ramase noua ca si mostenirea acelor vremuri .

    • Imposibil, prin educatie nu se pot extrage fara oameni initiati lucrurile din acest imens flux informational care cum bine spuneti se afla la un click departare.
      Am trecut din pacate la nivelul educatiei generale de la cunoastere, asa cum a fost pana acum, la nivelul informational, acces nelimitat la informatie neinsemnand neaparat educatie pe masura.
      Se fac confuzii majore intre informatie, date si educatie, informatia neprelucrata producand efecte adverse si chiar periculoase, vezi intoxicarea informatica referitoare la vaccinurile anitcovid.
      Incep sa lipsesca bazele cunoasterii, copiii si tinerii sunt inabusiti, coplesiti si derutati de prea multa informatie de la varste fragede.
      Evolutia technologica nu tine cont si nici pasul cu educatia la nivel general, este rezultatul unor oameni foarte bine instruiti in soli de elita, ca. 5 % , restul de 25 % sunt cei bine instruiti in scoli mai bune, restul de 70 % fiind doar cei care aplica fara sa intrebe pt ca nu stiu si nici n-au de unde.
      Educatia cum o numim moderna a devenit o problema imensa pt cei fara resurse financiare, fara acces la profesori de elita fara a minimaliza rolul si rostul invatatorului, a profesorului, din contra.
      Daca tot aruncam cu pietre in dansii fara a cauta solutii si cauze tot mai putin isi vor asuma acesta meserie care a devenit intre timp tot mai complicata datorita birocratizarii actului educational, astazi educatorii fiind acupati cu multe probleme administrative si organizatorice in deprimentul actului educational in sine.
      Da, sistemul si programele trebuie schimbate, pt schimbare este nevoie de vointa politica, vointa politica care poate fi urmarea numai unui compromis, stim bine cum arata acestea, sunt la nivelul celui mai mic numitor comun.

  3. „Romania educata” este un exercitiu intelectualist steril. Nu are nimic de-a face cu realitatea.
    Cel mai bun lucru care s-ar putea face cu aceasta colectie de hartie tiparita ar fi sa fie data la maculatura. MAcar ar folosi la ceva.

    Nu merita sa discuti despre „Romania educata”. Pentru orice cetatean care e la curent cu organizarea educatiei in lume, documentul este o colectie de prostii. Pentru orice parinte din Romania, documentul este o colectie aiuritoare de dorinte generale. Pentru orice profesor sanatos la cap, documentul este o pierdere de vreme.

    ===

    Numirea lui Campeanu? Explicatia e simpla: educatia nu aduce voturi.

    Cei care stiu despre ce e vorba, strang bani sau se imprumuta pentru a-si trimite copiii la studii in strainatate. Unde si raman pentru totdeuana, multi dintre ei. Ca doar nu or invata robotica pentru a se angaja la call-center in Romania?! Cu tot respectul pentru cei care lucreaza acolo.

    Iar daca stii ca viata copilului tau va fi in afara tarii, ce sa te mai obosesti sa votezi?! Oricum vei krapa in azil ucis prematur de un sistem medical de tot rasul. Ce conteaza in timpul carei guverneri te vei zvarcoli pe pat plin de escare pentru ca niciun medic nu a reusit sa iti explice cam ce inseamna un regim de viata sanatos?

    Uite de aceea nu conteaza pe cine pui ministru la educatie: cine stie sa aprecieze educatia nu este interesat de politica romaneasca.

    ===
    Cumpanasu?

    Daca ministerul nu face nimic, daca pe profesori ii doare la basca si copiii sunt de fapt lasati la voia intamplarii, simpla justificare pentru salarii mari si nenumarate, de ce ne miram ca patrunde Cumpanasu?

    Nu vorbeste nimeni cu copiii, de multe ori nici macar proprii parinti.

    Ori, copiii au nevoie de atentie, de afectiune. Veti spune ca nu asta le da Cumpanasu. Ba fix asta le da! Arata ca ii pasa (nu stiu daca e de buna credinta sau nu, nu eu judec).

    ====

    Televiziunea romana?

    Pe cine intereseaza? Cine se mai uita la TVR? Tot cei pentru care astfel de discutii nu isi rostul.

    Cine vrea altceva, se uita pe alte posturi. Sau are la dispozitie internetul.

    ===
    Romanii au Romania pe care si-o doresc. Nu Romania pe care cativa intelectuali si-ar dori-o. De ce? Pentru ca intelectualii carora le pasa nu conteaza nici 1% la vot.

  4. Doamna Cristina Cioabă ar trebui să fie fericită că domnul Sorin Câmpeanu a fost numit ministrul educației .
    A fost unul dintre prea puținii specialiști adevărați care a lăudat – România educată ! Este cunoscut faptul că K.W.Iohannis are un orgoliu himalayan .Prin numirea lui Sorin Câmpeanu se va încerca , domnia sa speră , aplicarea cât mai multor idei din – România educată .
    În altă ordine de idei , aprecierile doamnei Cristina Cioabă față de – Educația ne unește – seamănă izbitor cu aprecierile celor mai mulți comentatori avizați față de – România educată – atunci când acest program prezidențial a fost lansat ( un singur exemplu .Mircea Miclea: Proiectul „Romania educata” e o colectie de pareri. Sa vii dupa 4 ani cu teme de discutie, nu cu solutii strategice e cam putin ! ).

  5. Nu de la iohanis va vani rezolvarea. El are alta treaba.De fspt, nu are nicio treaba. El ne-a spus ca prezideaza

    • in gradina lui ion toate pasarile dorm ! ai grait bine, si a aruncat paltonul / a latrat ca dulaul cu guvernul lui si romania educata pina i s a terminat mandatul. cam asa au procedat toti, dupa ce se instaleaza n vila de protocol paziti de spp isti, incep sa urle : ia i dupa mine ca i omor !

      • Dupa cumau spus unii mai avizati ca mine, celebra „Romania educata” a lui Iohannis daca ar fi inceput implementarea de cand a fost lansata si-ar fi aratat „roadele” de abia prin 2030. Asta dat fiind ca de fapt ea cuprinde generalitati.
        Daca s-ar fi inceput implementarea cu ajutorul neprecupetit al autorului s-ar fi corectat eventaulele erori si discrepante altfel cand omul a plecat cu palton cu tot la vila de protocol, SPP si celelte daruri de la generosul stat Roman ne va saluta din mers: Eu v-am spus cum sa faceti dar pentru ca PeeSeeDee !!!!!!

  6. Desi, la fel ca autoarea articolului, eu indemn lumea sa se vaccineze daca are posibilitatea, am citeva mici dezacorduri cu textul de mai sus fiindca, dupa parerea mea, unele argumentari, formulari si abordari (vazute si prin alte parti) sint usor de identificat ca logical fallacies, adica demersul nu ajuta deloc acestei cauze. Dimpotriva, amplifica scepticismul.

    De exemplu:

    1.
    „doar 47% dintre profesori sunt dispuși să se imunizeze prin vaccin”
    „Așadar profesorii, adică furnizorii de educație, nu au încredere, dintr-un motiv sau altul, în știință”

    Dupa parerea mea, afirmatia ca cei care refuza vaccinarea anti-covid nu au incredere in stiinta e un exemplu didactic de logical fallacy, fiind vorba aici de cea mai „populara” (frecventa) eroare logica, cunoscuta sub numele de „The Strawman Fallacy”. „The Strawman Fallacy” implica denaturarea, distorsionarea sau exagerarea intr-o maniera extrema a unei afirmatii pentru a o face mai usor de combatut, iar apoi atacarea distorsiunii obtinute „prin magie” (omul de paie) ca si cum aceasta ar fi argumentul pe care oponentul l-ar fi sustinut. Foarte pe scurt, aberatia logica a omului de paie functioneaza cam asa: cineva care se opune argumentului tau, il respinge pretinzind ca tu, de fapt, vorbesti despre altceva. In cazul de fata, cei mai multi dintre cei 53% nu afirma ca nu au incredere in stiinta, ei nu afirma nici macar ca nu au incredere in vaccinuri in general. Ce spun ei este ca refuza ACEST vaccin.

    2.
    „Am întâlnit oameni care și-au făcut o adevărată misiune din a nu se vaccina. În fervoarea aceasta negativă se ascunde de fapt un soi de fascinație suicidară,”

    „The Slippery Slope Argument” e o alta eroare logica, despre care vorbim atunci cind cineva pretinde, fara sa ofere dovezi, ca o anumita (in)actiune va conduce la consecinte nedorite in urma unei succesiuni de evenimente. De exemplu: „Daca evenimentul X ar avea loc, atunci evenimentul Y ar urma sa se produca si el; din acest motiv, nu putem sa permitem evenimentului X sa se intimple. Acest rationament e adesea dificil de respins fiindca nu putem vedea in viitor pentru a garanta ca evenimentul subsecvent nu va avea loc. Ceea ce e gresit la acest tip de argumentatie e faptul ca se evita discutarea argumentului in chestiune, preferindu-se introducerea unei componente care nu e in mod necesar relevanta pentru argumentul initial. Mai mult, argumentul adaugat are in general o incarcatura emotionala (generator de anxietate, de frica, de stress).

    3.
    „doar 47% dintre profesori sunt dispuși să se imunizeze prin vaccin”
    „Așadar profesorii, (…) le lipsește conștiința responsabilității colective.”

    Nici asta nu merge. Refuzul unui medicament nesolicitat nu te transforma intr-un monstru anti-social. Imediat te gindesti la Appeal to Emotion, The Bandwagon Argument, Reductio at Hitlerum, Moral High Ground etc. etc.

  7. Romania educata nu are nimic in comun cu Romania religioasa. Un adevar care doare in aceasta tara. Toata lumea in Romania vorbeste de educatie si stiinta ca fiind ceva unitar. Nu este adevarat. Natiunile cele mai dezvoltate in UE si in lume sunt si cele in care influenta bisericii este net inferioara celei exercitate de sectorul educational. Europa de Nord si Vest este preponderent atee sau agnostica , nu este superstitioasa si nu finanteaza religiile. In Romania e invers, clerul (ma refer la sarlatanii de la BOR) face ce vrea, impune programe scolare, scoate orele de educatie sexuala, civica si introduce cat mai multe ore de indoctrinare. Studiind in Olanda sunt socat de ce putere are biserica in Romania, cu acceptul si girul moral al populatiei. O reforma educationala, un proiect gen Romania educata nu poate avea succes decat prin laicizarea societatii. Bisrica este favorizata in fata celorlalti membri ai societatii incepand de la scutirea de taxe, sprijin financiar oferit de stat mult debalansat fata de nevoile acesteia. Se apreciaza ca sume de ordinul miliardelor de Euro au fost cheltuiti de Romania in cei 30 ani de obscurantism religios de dupa Revolutie pe constructia de temple inchinate indobitocirii populatiei. Educatia si sanatatea aveau mare nevoie de aceste fonduri. Efectele se vad cu ochiul liber, grobianismul si lipsa de educatie sunt omniprezente in societate iar in plan stiintific se materializeaza prin ultimele locuri in UE la cercetare si inovare, Nici nu e de mirare ca majoritatea profesorilor resping vaccinarea. Birourile lor si a marilor corupti din Romania sunt pline de icoane, dar interiorul acestora e gol. Duhovnicul , postul si pupatul moastelor nu pot substitui deficitul educational. Educatia inceoe in familie si se desavarsteste in scoala , religia si educatia nu pot fi puse pe acelasi nivel in balanta, o demonstreaza aceasta tari educate, prospere, cum ar fi Olanda, Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Elvetia, Germania si alte state . Romania are nevoie de o laicizare a societatii, de o reforma a sistemului educational si a societatii. Iar din punct de vedere strict economic de coborarea de pe piedestal a BOR, desfintarea privilegiilor acordate cum ar fi taxarea activitatilor economice ale acesteia, reducerea sau chiar taierea finantarilor acesteia de la bugetele de stat si locale. Va fi greu insa Romania are nevoie de un nou reformator asa cum a fost AI Cuza in aceasta privinta. Si se va vedea ca vor fi bani suficienti si pentru educatie, si pentru sanatate.

    • Ce-mi place mie la apostolii Libertăților, așa cum este dl Freeman, este cum ar vrea să impună cu forța statului niște reforme obligatorii pentru Prosperitate.
      Oare de ce nu puteți promova ideea de a avea dreptul de a alege între educație laică, religioasă, între a plăti impozite care să meargă sau nu la biserică.
      De ce vă mănâncă grija pentru prostime?
      Aud că am risipit „30 ani de obscurantism religios de dupa Revolutie pe constructia de temple inchinate indobitocirii populatiei”.
      Freeman. Poate că pe unii îi doare la pedală de Progresul predicat de tine și de alții – poate îi fericește faptul că au o biserică în cartier. De ce să îi jignești pe acești oameni?
      Nu voi înțelege niciodată de ce nu putem găsi o cale comună pentru toți. Și să lăsăm deoparte toate jignirile și propaganda asta, fie ea religioasă, fie ea progresist-atee.
      Pace.

      • Nu este propaganda ci este un adevar. Biserica si slujbasii ei de azi sunt departe de nevoile spirituale ale oamenilor. Este nevoie ca biserica sa indemne la mai multa actiune, moralitate, pentru a aduce mai multa coeziune sociala si empatie pentru cei din jur. Starea de acceptare neconditionata a realitatii, meditatie si de contemplatie in fata icoanelor si moastelor, de habotnicie nu ne scapa de minciuna, hotie si ipocrizie. Preotii de azi nu cunosc pe cei mai saraci enoriasi din propria parohie. Exista si exceptii dar rare si cu precadere in rural. Nu am auzit la nicio slujba ca preotul sa arate cu degetul din amvon atitudinile nedemne ale unor enoriasi din parohie. Avem prea multi interlopi si elite de hoti carora religia predata in scoala sa dea un rezultat.

Dă-i un răspuns lui Jimi H Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.