vineri, martie 29, 2024

România fără preşedinte. În Texas, orice companie serioasă l-ar fi concediat

Mi-am amintit, citind despre vacanţa prelungită în Florida a preşedintelui Iohannis, de sutele de tineri care, în seara zilei de 15 noiembrie 2014, şi-au luat periuţele de dinţi, s-au îmbrăcat gros şi s-au aşezat, demonstrativ, la coadă în faţa ambasadelor României.

Erau şase grade la Munchen şi zece grade la Paris, în acea seară. Au stat o noapte în frig pentru că doreau să voteze. Cu Klaus Iohannis. Ca să-l dea jos pe Victor Ponta.

Mă întreb ce cred acum aceşti tineri. Fără îndoială, nimic nu putea fi mai rău decât Ponta. Dar ne consolează acest gând când vedem că am ales un preşedinte atât de indiferent la soarta românilor? Ce a făcut Klaus Iohannis pentru cei din diaspora, cea care l-au făcut preşedinte? Le-a ţinut câteva discursuri călduţe, le-a oferit ocazia nespus de fericită de a face o fotografie cu ei şi le-a promulgat o lege a votului prin corespondenţă oloagă şi care, după opinia mea, va fi aproape inaplicabilă. Deşi sunt peste trei milioane de români care lucrează în străinătate, PNL şi Klaus Iohannis au acceptat, la presiunea PSD, ca aceştia să fie reprezentaţi de doar doi senatori şi patru deputaţi. Pentru comparaţie, în Bucureşti sunt înregistraţi puţin peste 1,7 milioane de alegători, care vor fi reprezentaţi însă de 13 senatori şi 29 de deputaţi. În judeţul Sibiu sunt înregistraţi circa 372.000 de alegători, dar vor avea trei senatori şi şase deputaţi. Preşedintele Iohannis şi PNL au făcut tot posibilul pentru a demobiliza diaspora să se mai prezinte la vot şi în 2016. Nu mai au nevoie de votul românilor din străinătate. Dimpotrivă, îi sperie puterea acestora de a genera o nouă revoltă anti-sistem, aşa că vor să îi ţină departe de politică.

Totală indiferenţă şi lipsă de empatie şi faţă de dramele personale ale românilor aflaţi în situaţii dificile peste hotare. Despre cazul familiei Bodnariu am scris săptămâna trecută (https://www.contributors.ro/global-europa/masinaria-absurda-a-statului-norvegian-a-furat-copiii-familiei-bodnariu-presedintele-romanilor-tace/). Pe românul răpit în Mali în primăvara anului trecut l-a uitat toată lumea. În Malaezia, avem cazul trist al unui tânăr condamnat la moarte pentru trafic de droguri. Da, ştiu, mulţi se întreabă: de ce trebuie salvat un astfel de tânăr? De ce trebuie să intervină şeful statului pentru cetăţeanul româno-francez răpit în Mali? Pentru că fiecare român contează. Imaginaţi-vă doar o clipă că viaţa vă duce undeva departe şi sunteţi într-o situaţie dificilă, care necesită ajutor de la Bucureşti. V-aţi gândi şi atunci: de ce să se deranjeze preşedintele României şi să intervină în sprijinul unui singur cetăţean?

În sfârşit, mai adaug la acest tabou situaţia fraţilor noştri de peste Prut. Mai mult ca niciodată, forţele pro-occidentale din Republica Moldova au nevoie de sprijinul nostru. Ţara este într-o criză continuă şi riscă să rateze importante obiective europene dacă nu se instalează un guvern cinstit, cu o orientare spre Vest. Ce face în preşedintele României? Este dispărut în Florida. Nu-i pasă. Nimic nu-i tulbură vacanţele prelungite sau week-endurile la Sibiu. Vineri, la ora 15.00, familia Iohannis părăseşte Cotroceniul, iar Administraţia Prezidenţială încetează să mai funcţioneze până luni.

Din aceste motive, precum şi multe altele, mă întreb tot mai des: poate România să se „descurce” până la viitoarele alegeri prezidenţiale cu o Administraţie Prezidenţială care lucrează la aproximativ două treimi din capacitate? Cum sunt coordonate şi controlate serviciile secrete, având în vedere că şi Parlamentul a abandonat funcţia de control asupra acestor structuri? Cine face politica externă a ţării? Mai are România vreo iniţiativă diplomatică? Câţi cetăţeni aflaţi în dificultate peste hotare vor fi abandonaţi de acest preşedinte absent şi cu ce consecinţe?

În 2007 şi 2012, PSD şi PNL s-au aliat împotriva preşedintelui Băsescu, pe care l-au acuzat că încalcă legea fundamentală pentru că se implică prea mult şi depăşeşte atribuţiile constituţionale. Curtea Constituţională a respins aceste acuzaţii. Eu însumi am condamnat şi m-am împotrivit loviturilor de stat din 2007 şi 2012. De aceea, acum sunt foarte prudent când îmi pun întrebarea dacă România poate continua până în 2019 cu un preşedinte absent. Într-o companie privată din SUA, un astfel de om era dat afară în câteva luni, cel mult. În birocraţia de la Bruxelles, probabil că l-ar fi tras pe linie moartă, iar aparatul birocratic i-ar fi preluat atribuţiile. Dar, în sistemul constituţional românesc, ne putem permite să-l lăsăm pe Klaus Iohannis să stea în vitrină – când nu pleacă în vacanţă – iar în spatele său să avem un mecanism care să-l înlocuiască şi să-i preia atribuţiile? Să sperăm că nu vom ajunge în situaţia de criză în care vom avea nevoie disperată de un lider puternic şi vom descoperi că şeful statului nu vrea să plece de pe plajă. Sunt regi care au fost alungaţi de poporul lor pentru că nu făceau nimic altceva decât să se distreze…

Nu mă întrebaţi ce job ar primi un astfel de personaj la compania pe care o conduc aici, în Texas.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Dumneavoastra nu cunoasteti diferentele dintre atributiile unui sef de companie si cele ale un presedinte intr-o republica semiprezidentiala cum e Romania. Poate ca ar trebui sa scrieti despre chestiunile care va sunt cunoscute. Romania nu este o firma din Texas, presedintele ei nu a fost ales ca sa rezolve problemele unor cetateni norvegieni certati cu legea norvegiana ori pe cele ale cetatenilor moldoveni prost reprezentati de guvernul moldovean.

    Nu stiu ce agenda aveti, domnule Mioc. Poate sunteti sincer revoltat ca presedintele Iohannis nu face tot ce aveti dumneavoastra pe lista. In cazul asta ar trebui sa consultati legislatia romana si sa va lamuriti ce anume poate si ce nu poate sa faca presedintele, oricine ar fi el. Devine obositor acest bashing bazat pe nimic.

    • Doua observatii pur tehnice. Prima, domnul Bodnariu are si cetatenie romana, banuiesc totusi ca stiti asta. Doi, o declaratie facuta de KI in campania electorala: „Cred în parteneriatul dintre România și Republica Moldova. Este o relație unică pe care o avem și trebuie să facem tot ce se poate pentru a sprijini Republica Moldova. Sunt convins că cea mai bună cale pentru Republica Moldova e parcursul european. Noi avem multe posibilități de a-i sprijini”.

      • Va rog, lamuriti-ma: ce anume ar trebui sa faca presedintele CONCRET in cazul Bodnariu? Deocamdata cunoastem doar varianta familiei si a comunitatii religioase de care apartine. Am inteles ca exista o implicare pe linie parlamentara. Cetateanu roman Bodnariu se pare ca a incalcat legislatia Norvegiei, tara pe teritoriul careia traieste de 10 ani. Destul ca toata tarasenia a fost umflata cu pompa din cauza 1. scandalului iscat de secta penticostala si 2. apetitul insatiabil al presei romanesti pentru circarii gratuite.

        In ce priveste Republica Moldova – din nou, ce ar trebui sa faca presedintele CONCRET si n-a facut? Moldova este, totusi, un stat suveran, nu o provincie a Romaniei.

        Acest articol explica mult mai bine decat as putea s-o fac eu care sunt limitele functiei prezidentiale in Romania: http://sociollogica.blogspot.ro/2015/03/iluzii-ne-constitutionale-si-o-solutie.html

        • Anca, presedintele nu poate face nimic in acest caz, pentru ca nu-l lasa legea. Tocmai de aceea ar fi bine sa-si mai ia o saptamana de concediu. In caz ca nu e suficient de clar, imaginea publica a lui Klaus pateste din cauza concediilor ce-a patit imaginea Elenei Udrea din cazua posetelor.

        • Din ce imi amintesc eu, Norvegia nu permite cetatenie duala. Bodnariu senior fie este cetatean roman, fie norvegian – nu le poate avea pe ambele. Un copil nascut dintr-un parinte norvegian, devine automat cetatean norvegian, deci nu poate fi roman.

          • @ Gabi – vă amintiți cumva și dacă dl.Bodnariu a renunțat la cetățenia română?

            Norvegia poate retrage cetățenia cuiva care a obținut-o și pe cea a altui stat sau poate cere renunțarea la cetățenia de origine drept condiție pentru acordarea cetățeniei norvegiene. Dar dincolo de aceste situații, ce vă amintiți dvs.e cam greu de pus în practică.

            Separat de asta, dacă România acordă sau recunoaște cetățenia română unor copii ai unor cetățeni români, nu e treaba Norvegiei să-și dea cu părerea despre asta. În cel mai rău caz le poate retrage cetățenia norvegiană.

      • @Mircea Marian (11/01/2016 la 10:22)

        Cateva precizari juridice: cand un cetatean are dubla cetatenie si locuieste in tara de adoptie:

        1.- TREBUIE SA SE CONFORMEZE LEGISLATIA TARII DE ADOPTIE, nu a tarii de origine,

        2.- In cazul in care un cetatean cu dubla cetatenie comite o incalcare a legii intr-o alta tara decat cea de origine, poate apela la organele abilitate ale TARII DE ADOPTIE pentru a interveni in favoarea sa.

        3.-TARA DE ADOPTIE a unui cetatean cu dubla cetatenie in care locuieste NU POATE INTERVENI in nici un fel in tara de origine.

        Fiind cetatean cu dubla cetatenie va pot informa ca, la depunerea juramantului fata de tara de adoptie, judecatorul federal ne-a transmis cele de mai sus, atentionandu-ne ca aceste reguli sunt aplicabile in toate tarile care acorda dubla cetatenie.

        Desigur actualul presedintele al Romaniei putea face o interventie (verbala sau scrisa) dar rezulatul din punct de vedere era NUL. Poate din punct de vedere electoral avea ceva avantaje dar probabil ca n-a dorit-o!

        • Scuze ca sunt usor arogant, dar stiu toate aceste lucruri. Eu nu vad sa fi scris ca o interventie a presedintelui Iohannis va rasturna muntii, am scris doar ca Bodnariu are dubla cetatenie. Dar, ca sa nu ma prefac ca nu inteleg subiectul, va spun ca cred – cred – ca o interventie a lui Iohannis era necesara. Macar ca sa transmiti un semnal ca esti preocupat de absolut fiecare roman aflat intr-o situatie dificila. De fiecare. Putea spune ceva nuantat, gen: „Ma preocupa/ ma intereseaza…”. Nu neaparat sa dea cu toporul dupa norvegieni, cum face Milos Zeman, desi si asta poate fi o strategie…E o chestiune de fine tuning si de informatii care-mi lipsesc. Dar – speculez – Iohannis nu intervine pentru ca pur si simplu nu-i pasa, asta e dupa opinia mea problema

          • Mircea Marian (12/01/2016 la 11:06)

            AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță; înfumurat, impertinent. – Dinfr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

            Daca stiati acele lucruri, fiind “usor arrogant”, care mai e relevanta ca dl. Bodnariu are cetatenie dubla? Apropo sunt unele restrictii cu privire la dubla cetatenie in Norvegia: https://en.wikipedia.org/wiki/Norwegian_nationality_law

            In multe tari cetatenia se da dupa cel putin 4 ani de rezidenta permanenta (nu ca in Romania in doi timpi si trei miscari cu s-a procedat pentru copii familiei Botnariu). Pana a primi cetatenia ai toate drepturile si obligatiile, mai putin drept de vot . Faptul ca dl. Botnariu locuia de 10 ani (deci era cel putin rezident daca nu si cetatean norvegian) poate fi considerata chiar o circumstanta agravanta.

            Statul de drept din diferite tari (inclusiv din Norvegia) este altfel decat cel din Romania. Si eu mi-am inchipuit altceva inainte de a trai in tara de adoptie.

            Sa va dau cateva exemple:

            – Un copil sub 12 ani trebuie sa fie supravegheat permanent (de un adult de peste 18 ani, nu neaparat parinte), acasa sau in deplasarile sale (la scoala, spectacol);

            – Copii pot da telefon si reclama comportamentul abuziv al parintilor, profesorilor, nanny etc,

            – Nu ai voie sa fumezi, in masina personala, daca in acea masina se afla un minor sub 16 ani (amenda $500),

            – Vorbitul la telefon cand esti la volan (amenda $880),

            – Depasirea vitezei cu 50 de km/ora fata de viteza legala afisata : amenda $10000 (zece mii , cat o masina gen Fiat 500)+ confiscarea masinii pentru o saptamana (cu plata parcarii)+una luna de zile suspendare permis de conducere + el putin 3 “demerit points” care iti vor aduce dublarea asigurarii masinii in anul urmator (adica va sari la peste $350/luna),

            – Casa in care locuiesti (personala sau in chirie) trebuie sa fie dotata cu sesizoare de fum si detectoare de oxid de carbon……..asa ca adios a fumezi in casa (fara sa “anulezi acele detectoare).

            Fata de Romania traiesc intr-un altfel de stat numit de unii „nazist/fascist/communist” dar asta-i : DURA LEX SED LEX.

            “Dar – speculez – Iohannis nu intervine pentru ca pur si simplu nu-i pasa, asta e dupa opinia mea problema”.

            Din stirile pe care le vad/citesc pe Internet se pare ca Presedintele si Guvernul procedeaza in alt stil (decat precedentii) si asta desigur conduce la diverse speculatii.

            Modul acesta de actiune nu este o surpriza pentru mine, asta fiind obisnuita aici.

    • Pentru Anca.

      Acest bashing se bazeaza, intr-adevar, pe nimic, dar este vorba de nimicul presedintelui. Presedinte care este nepasator, cum bine a remarcat autorul. Iar asta se vede din ce face, nu din ce spune la TV.

      In ce priveste ceea ce poate sa faca presedintele, au explicat foarte bine altii, mai bine decat pot eu sa o fac: cel mai puternic instrument al presedintelui este luarea publica de pozitie, tocmai pentru ca puterea cea mai mare pe care o are este la nivel de simbol. Presedintele nostru tace cu mandrie si este omniabsent.

      Si eu l-am votat, chiar am crezut in el, dar in momentul asta nu l-as mai vota.

      • In absenta unor mecanisme constitutionale concrete, datul din gura la televiziuni nu produce decat rating si aplauze de la fani.

        Problema e ca noi vrem altceva decat prevede Constitutia care spune ca presedintele reprezinta statul (art. 80), nu poporul. Noi vrem un personaj care sa ne dea iluzia ca detine o putere care de fapt e la altii. Sa vorbeasca, sa emita pareri, sa se certe cu cine nu ne place noua, sa apara la tv si sa critice pe cine credem noi ca trebuie criticat. Vrem un presedinte-sef-de echipa-care-sa-ne-conduca-n-lupta-impotriva-echipei-adverse. Presedintele-care-sa-aiba-grija-de-romanii-obiditi. Altfel nu-mi explic cum e posibil ca oameni in toata firea pot ajunge sa ceara presedintelui sa intervina pentru niste insi care au incalcat legile tarii in care traiesc.

        Nu e vina lui Iohannis ca a fost votat pe post de Voda-face-tot. Eu una l-am votat pentru ca voiam un presedinte sobru si fara apetit pentru circ. Din punctul asta de vedere nu m-a dezamagit. M-a dezamagit cu pozitia in problema refugiatilor cand ne-a asezat langa Ungaria lui Orban. Restul, concediile in Florida ori fustele consoartei, sunt cancan ieftin. Iar indignarile, oricat de sincere, pe teme ca cele enumerate de domnul Mioc, nu fac decat sa adanceasca perceptia asta falsa despre functia prezidentiala in Romania.

      • Stimata doamna,

        Acest bashing se bazeaza pe urmatorl vers al lui Blaga parafrazat: KI este mut ca o lebada. Prezenta sa nu se cere nici a fi zgomotoasa, nici cea a unui comerciant de peste pe cheiurile pierdute ale indiferent carei tari. I se cere, insa, sa fie mult mai onest si mai prezent – discret, hotarat, determinat – in a face ceva pentru toti cei care l-am votat ca natangii. Incet, incet, faptul ca pe langa Ponta era mai bine cu el, devine insignifiant. In acest ritm, in 2019 dansul nu va mai fi decat o amintire si nicidecum la al doilea mandat.
        Incercati sa fiti mai obiectiva cu propria alegere: am ales un presedinte pentru Romania, sau am decis sa votam un presedinte care ne priveste ca pe un free ticket spre concedii in zari straine, nejustificat de lungi si de dese in opinia mea umila. Ce ziceti? In loc sa ne trosniti cu Constitutia, mai bine sa recunoastem reusita acestui presedinte de pana acum: un zero absolut in comunicare, zero absolut in toate promisiunile facute, zero absolut in tot ce a facut pas cu pas in Romania lucrului bine facut. Cu ce a contribuit, concret, conform propriului slogan? Sau poate sufar de miopie? Va rog, enumerati macar un singur pas cu pas si lucru bine facut. Cumva renovarea resedintei prezidentiale? Atat?!!!

    • L-am votat pe d-l KI cu toata inima si speranta.
      Nu l-am votat doar pentru a scapa de Ponta si de PSD.
      Am iesit in strada in noiembrie 2014 nu doar pt a sustine pe cei ce incercau sa voteze in afara granitelor, si nu doar pt a-i da puie lui monta…
      Am votat sperind si crezind ca intr-adevar se va face o altfel de politica, un alt fel de pas in viata publica.
      Am sperat ca un outsider nemurdarit de marea politica, venit din administraria locala de dupa Carpari si dotata cu bun simt si o anume filosofie a lucrurilor bine facute (hahaha) va revigora si va asana mlastina publica in care ne scaldam cu totii de 25 de ani.
      A venit si momentul in care asa ceva chiar putea si parea sa devian posibil.
      Simbolic parca, la fix un an de mandat KI eram din nou in strada, in noiembrie 2015.
      Si..speram la luari de pozitie, la situarea presedintelui in locul ce i se cuvenea, in fata si in fruntea strazii care cerea dreptate si lege – si nu doar pt victimele colectiv, ci pt tot ce ne-a impilat si distrus sperantele in ultimii 25 de ani. Da, asteptam si doream o revolutie, condusa de singurule care avea legitimitatea sa o conduca – presedintele tarii.
      Din pacate, KI (pt mine personal) este ultima iluzie politica careia ii mai cad victima.
      In loc de „alt fel de politician” am vazut un mut legalist care in loc sa sustina miscarea de revolutie, a urmat orbeste litera unei constitutii scrise de nastase, a batut palma cu dragnea & co si a asasinat prin tacere si lipsa de actiune publica o miscare ce ar fi putut sa ne aduca o masura de libertate in plus.
      In loc de un parlament dizolvat (si trimis in puscarii) am vazut pe urma haite de hiene de partid votindu-si noi si noi privilegii
      In loc de un dialog real intre presedinte si cetateni, am auzit niste discursuri penibile, care nu ziceau nimic despre nimic, din care reiesea ca „oficial ne merge bine”.
      In loc de o rescriere din temelii a constitutiei – am vazut o urmare oarba si doar spre folosul clasei politice a literei ei strimbe scrisa de politicieni pentru politicieni.
      In loc de intinerirea si primenirea clasei politice – l-am vazut pe Mihalache dormind in post – si i-am auzit sivazut efectele comunicarilor searbede ale lui KI scurse din pixul de aparatcik a lui Mihalache & Co.
      Nu mai vedem asa ocazie inca 25 de ani de acum incolo.
      Iliescu in iunie 1990 a chemat minerii, pentru a distruge opozitia si a reduce la tacere contestatarii in vederea „linistii noastre” ca sa poata construi (cu succes, dupa cum se vede) edificiul politic ce ne-a adus in mizeria morala, economica si sociala de azi.
      Sforarii securisto-mafioti din pnlpsdpunrpcudmr si restul de metastaze de partid au tremurat doar o secunda in noiembrie 2015….apoi a intrat in functie KI, fara mineri, dar tot spre linistea noastra..Din pacate, KI e doar o papusa creata in laboratoarele transpartinice ale acelorasi minti care sub emblema democratiei ne conduc pentru propriile lor interese de 25 de ani.
      Din pdv al meu, votul dat lui KI e ultimul vot exprimat vreodata , unica actiune politica personala ce mi-o mai rezerv (daca apuc sa mai traiesc momentul) e revolta pasiva si activa impotriva intregului sistem format din actualele partide, institutii si autoritati ale unui stat corupt condus de mafii locale si nationale de securisti si mafioti, iar d-nul KI nu are decit sa ramina sau nu in Florida, Texas sau unde a intarcat mutul iapa.

    • Uite ce au facut altii intr-o situatie asemanatoare:

      http://www.ndtv.com/india-news/norway-authorities-take-away-indian-couples-kids-say-feeding-with-hands-wrong-568169

      Numai dupa interventia in forta a statului indian au reusit sa isi recupereze copii.

      Desi nu imi place Basescu imi dau seama ca daca Iohanis era presedinte cand acei ziaristi au fost rapiti in Irak sunt sigur ca nu ii mai vedea nimeni.

      Nu as avea nimic cu aplicare legii de acolo, dar considerand modul in care a fost aplicata e clar un abuz. Considerand ca in legea lor preluarea copiilor de la parintii este prevazute in cazurile extreme , iar acum avem de a face cu palme la fund si urecheli, imi spui si mie pentru ce alta conduita ar mai intra la corectarea comportamentului si consiliere? Faptul ca nu i-ai cumparat jucaria preferata sau ca nu l-ai lasat sa se joace pe calculator cand avea teme de facut?

      Nu ti se pare ca o institutie care „rapeste” copii de la parinti fara sa raspunda in fata nimanui e cam convenabil acoperita de o lege care nu ii permite sa dea detalii despre cazuri „cu scopul protejarii copiilor”?

  2. > Despre cazul familiei Bodnariu am scris săptămâna trecută (http://www.contributors.ro/global-europa/masinaria-absurda-a-statului-norvegian-a-furat-copiii-familiei-bodnariu-presedintele-romanilor-tace/).

    Familia respectiva n-a respectat legile tarii in care locuieste (unde copiii au dreptul de a nu fi batuti si de a nu fi indoctrinati religios – amandoua aspectele sunt foarte importante). E firesc asadar sa suporte consecintele. Romania poate face o declaratie formala, dar nimic mai mult. Daca Norvegia ar fi fost vreo colonie de-a Romaniei ar fi stat altfel lucrurile, dar asa… :)

    > Pe românul răpit în Mali în primăvara anului trecut l-a uitat toată lumea.

    Respectivul nu a fost angajat din Romania, deci nu platea taxe Romaniei. Nici angajatorul sau nu e din Romania. De ce ar fi Romania last resort pentru cazul respectiv? Plus ca persoana are si cetatenie franceza. Franta (o tara mult mai puternica – militar, diplomatic, economic) ce a facut?

    > În Malaezia, avem cazul trist al unui tânăr condamnat la moarte pentru trafic de droguri. Da, ştiu, mulţi se întreabă: de ce trebuie salvat un astfel de tânăr?

    Chiar asa. Daca acelasi tanar ar fi fost condamnat la moarte la tine in Pennsylvania (unde pedeapsa capitala a fost reinstaurata in 1976) pentru crima sau trafic de droguri sau whatever (dar ceva ce ar fi avut potentialul de a afecta negativ populatia at large) ai mai fi deschis subiectul, sau ai fi facut malc? Din nou, Malaezia e un stat independent, isi face asadar suveran legile, nu-i membru UE ca sa i se dea peste mana cu pedeapsa capitala, romanul a comis acolo infractiunea, end of the story.

    > De ce trebuie să intervină şeful statului pentru cetăţeanul româno-francez răpit în Mali?

    La cine ar trebui sa intervina presedintele Romaniei? La teroristi? Funny :)

    > Pentru că fiecare român contează.

    Nimeni nu spune ca vreun roman nu conteaza, dar exista mai multe „grade” de „cat de mult conteaza”. De pilda, moral vorbind, cel mai mult conteaza cei nascuti in Romania si care traiesc in Romania, care contributie la societatea din Romania, care platesc taxe acolo, care nu au alte cetatenii (si deci nu se pot lesne refugia altundeva). Urmeaza cei care „lucreaza” in strainatate (adica sunt part-time acolo si care strang banii ptr. a-i aduce tot in RO). Dupa ei vin cei care „locuiesc” in strainatate (cei care de facto vin in RO doar in concediu, nunti, inmormantari), care au copii nascuti „afara” si care in multe cazuri nici nu au mai cerut cetatenia romana ptr. copiii respectivi. Si mai jos pe lista de prioritati sunt cei care nu au avut nimic direct de-a face cu Romania – copiii celor plecati si care ei (parintii) deja locuiesc de mult timp acolo unde sunt – si care au cerut cetatenia romana ptr. copiii lor mai mult ca moft, pentru ca plozii sa poata circula usor in UE, sa accedeze scoli din UE samd. – dar fara nicio intentie privind Romania.

    La final, de ce nu face (mai) nimic Iohannis in aceste cazuri? Fiindca nu prea are ce. Si nici nu ar trebui. Obama daca tanarul respectiv ar fi fost american s-ar fi dus peste Malaezia sa-l ia inapoi cu forta?

    • TC,

      Funny!
      Daca duci rationamentul pana la capat, daca un cetatean roman „conteaza” mai mult decat altul: romanii, in general, nu prea „produc” mare lucru pe plan mondial si au si o reputatie proasta. Asa cum credeau si nazistii despre evrei, ca e mai bine lipsa.
      Cand creezi categorii de cetateni, acesta e pasul urmator: ghetoizarea si ulterior (dupa posibilitati!) exterminarea celor care nu prea conteaza.

      Nu poate fi comentata prostia (funny, da!) ca in cazul Mali nu are ce sa faca, decat sa „negocieze” cu teroristii, mai bine il lasa pe cetatean (care oricum nu prea conteaza, nu era la noi in tara, nu a mancat salam cu soia) in plata Domnului.

      • Egalitatea absoluta exista doar in mintea socialistilor. Ceilalti inteleg bine ca resursele sunt finite si ca ele trebuie folosite judicios, prioritizand. Restul este PC.

        Ca societate, daca il lasi sa moara pe ala care produce in favoarea unui trantor care n-a facut niciodata nimic productiv, esti pe cale spre extinctie. Utopic, ca socialismul :)

  3. D-le Mioc aveti toata dreptat asa ca nu demobilizati din cauza unor pareri plasmuite pe la Antenele lui Voiculescu sau I-realitatea lui Gusa unde nu contenesc laudele desantate si interesate facute celui mai absent si dezinteresat presedinte de pe timpul lui Burebista si pana azi..:(

  4. La fel cum nu toti romanii au votat Ion Iliescu din convingere (atunci cand alternativa se numea C.V. Tudor), tot asa nu toti romanii au votat K. Iohannis din convingere, in noiembrie 2014.

    Recunosc, habar n-am daca in fisa postului de presedinte al tarii se specifica faptul ca este admis concediul pe cel mult „x” zile consecutive.
    Habar n-am daca Romania nu se implica deloc in Republica Moldova sau daca doar nu se implica public in Moldova.
    Habar n-am daca dosarul romanului ce urmeaza a fi executat este „beton” sau este fabricat.
    Habar n-am daca dosarul sotilor Bodnariu este „beton” sau este fabricat.
    Habar n-am cum se cuantifica si cum se evalueza (exact) activitatea unui presedinte de stat si habar n-am daca o evaluare corecta a sa de catre public este posibila anual, dupa 25 sau dupa 50 de ani.

    Nu prea cred in treaba cu „era dat afară în câteva luni”, decat, cel mult cand esti angajat de proba sau cand esti antrenor in fotbalul romanesc. :) Si, pana la urma, daca noul angajat e chiar praf, o mare parte din vina ar avea-o chiar cel care l-a angajat. :)
    L-am votat „de nevoie” pe domnul Iohannis si i-am „acordat” o perioada de gratie de 12 luni. Deoarece nu aveam asteptari, nu pot spune ca m-a dezamagit. Recunosc, nici nu pot spune ca m-a entuziasmat. :)

    Deoarece imi place sa ma bucur de week-end si de concedii, nu l-as condamna pe domnul Iohannis ca se bucura de timpul sau liber, decat in cazul in care ar fi absent sau ar reactiona tardiv in caz de criza.

    Principala mea nemultumire legata de domnul Iohannis, este data de senzatia ca nu reactioneaza „la cald” si, astfel, nu ne putem face o parere despre omul Iohannis. Nu spun ca e neaparat un defect, dar mi-ar placea sa pot zari ceva dincolo de imagine, atunci cand e vorba de presedintele tarii.

    Din proprie initiativa sau impins din spate, domnul Basescu si-a legat numele de definirea fara echivoc a unor pozitii si directii pentru Romania.
    Imi doresc acelasi lucru si in ceea ce-l priveste pe domnul Iohannis, chiar daca domnia sa are alte modalitati de a-si atinge scopurile.
    Pana la urma, rezultatele conteaza. Si as zice ca rezultatele ar trebui contabilizate catre sfarsitul mandatului. Adica dupa 3-4 ani de mandat.
    Din punct de vedere politic, cred ca domnul Iohannis va sustine un examen important la sfarsitul anului 2016 – sunt foarte curios cum va „evolua” in campania electorala pentru alegerile parlamentare. Sper, din suflet, sa nu aiba de sustinut si examene generate de crize majore!

    Si, fiindca tot veni vorba de presedinti, nu pot sa nu ma intreb ce job ar primi, in compania din Texas, domnul Obama sau domnul Putin… :)

    • @ Decebal,
      formulezi de vreo 6 (şase) ori „habar n-am” si un „nu prea cred”.
      Acum, daca ar fi venit de la mine formularile astea, nu ai fi sarit in sus „domnule, daca atit de mult nu ai habar si nu prea crezi. ce discutie vrei sa porti?”
      Vinovatul care se scuza ca nu a stiut legea, tot vinovat ramine; fara circumstante atenuante.

      • @ victor L

        Hmmm… nu inteleg ce v-a iritat (cu adevarat) in comentariul meu, intr-atat incat sa-mi faceti procese de intentie… referirea la Iohannis?… referirea la Basescu?… referirea la Bodnariu?… referirea la vina angajatorului?… referirile la Obama si Putin?… :)

        Acei (multi) „habar n-am” nu erau o scuza, ci un soi de „clopotel” pentru cei ce emit pareri transante fara sa cunoasca indeajuns de adanc un subiect. Atat de adanc sa-l cunoasca, incat sa aiba obligatia morala de a „ataca” acel subiect, chiar daca nimeni nu le-o cere. :)
        Sper ca, macar pentru unii, sa sune acest clopotel al asumarii/constientizarii nestiintei. :)

        • @Decebal, modul in care va exprimati ideile va onoreza, si da, face sa sune clopotelul asumarii „nestiintei” (eu as spune al indoielii, indispensabile cunoasterii), care este insa perceput numai de cei fara convingeri absolute ;)
          Oamenii care sunt blindati de convingeri, nu isi pot permite sa renunte la ele, ca sa „nu-si piarda fatza” in cazul, ipotetic desigur, in care nu le-ar fi inutil sa se razgandeasca…atunci, numara si socotesc, ca sa alunge ispita :)

          • @ Ela

            Va multumesc, ma bucur ca acel clopotel nu suna in van! Exista speranta. :)

            Foarte bine spus „blindati” (in special daca alunecam in engleza si percepem analogia fonetica). :)

  5. desigur, în cazul unui sistem semiprezidențial, poziția Președintelui țării este ambiguă ab initio, că nouă ne plac ambiguitățile, poate că sistemul parlamentar ( dar cu un alt Parlament) sau prezidențial , dar cu o JUSTIȚIE de toată încrederea ar fi fost mai eficiente. Singura speranță este în Guvern, care „tehnocrat ” fiind, iar se află în dificultatea de eficiență. Este rezultatul îndelungatelor lupte „fără de prințipii” duse în cei 26 de ani de democrație caragialeană.

  6. Ei, serios? Ce companie își concediază șeful că merge în concediu sau pleacă acasă în weekend? Poate se întâmpla asta pe vremea când ziua de lucru era de 12 ore iar zile libere nu existau.
    Cred că mai înțelept și util pentru toți ar fi să ne revoltăm pentru lucrurile care chiar merită nu pentru tot felul de închipuiri.

  7. Stimate G. Mioc, puteti lua in consideratie probabilitatea ca nu le stiti chiar pe toate, referitor la activitatea presedintelui României?
    Cat despre punctele concrete pe care le abordati pentru incriminarea lui KI, si care sunt, in opinia mea, subiecte complexe care implica pozitia Ro in plan international, sau „macar” relatiile diplomatice cu Norvegia, Malaezia, Mali sau Moldova, considerati ca abordarea lor eficienta ar trebui sa fie „mai” publica?
    Adica, daca nu se vede si nu se aude nimic, inseamna ca nimic nu se face…?
    Nu afirm cu convingere ca v-ati insela, ci ca s-ar putea sa…nu se stie :)
    Parerea mea este ca actualul presedinte este, cel putin, foarte diferit ca mentalitate de majoritatea românilor, si vad asta ca pe un enorm avantaj pentru noi, românii! Desigur, datorita mentalitatii pe care inca o avem, nu multi realizam ca procesul de transformare a insasi modului nostru de judecata, este in curs, dar si ca aceasta este cea mai buna veste din ultimii 26 de ani!

  8. In ultimii 20 de ani, Texas a ales in repetate rânduri guvernatori care froleaza bradipsihia. Despre ce lecții date cui vorbim ?

  9. Sa fim seriosi. Sa dam doar 2 exemple:

    Mr. Lee Raymond, Exxon Mobil (la care am lucrat), om care a platit pentru dezinformare in global warming, plus mii de manarii.

    Mr. Michael Ovitz, care a fost dezastruos.

    ambii s-au retras in f. bune conditii.

    As mai putea enumera vre-o mie. (Enron?, ca tot suntem in Texas)

    Sa nu mai perpetuam mitul asta cu conducatorii de corporatii care sunt atat de neprihaniti.

  10. Da, este bine ca actuala Constitutie a Romaniei atribuie Parlamentului pozitiile de Dirijor si Vioara Intaia in orchestra care trebuie sa intoneze Simfonia Democratiei.
    Este clar ca daca orchestra nu a invatat partitura atunci cineva trebuie sa dea tonul la huiduieli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro