joi, martie 28, 2024

Romania-Franta: motivele racirii

In ultimul an, relatia dintre Franta si Romania s-a degradat semnificativ. In ianuarie presedintele roman Traian Basescu vorbea despre parteneriatul strategic cu Franta ca despre un model de dezvoltare a relatiilor bilaterale. Seful statului facea din intrarea in Schengen, prioritatea zero a politicii externe. 12 luni mai tarziu Franta, partenerul strategic, este principalul opozant al extinderii spatiului Schengen catre Romania si Bulgaria. Mai mult, oficialii francezi fac azi declaratii in care vorbesc despre coruptia persistenta din Romania (desi pina acum Franta nu insistase pe dosarele de coruptie si pe Mecanismul de Cooperare si Verificare pe Justitie), iar vara acestui an a fost marcata de un episod tensionat intre Bucuresti si Paris, atunci cind Franta a decis sa mediatizeze repatrierea romilor romani.

Cum s-a ajuns aici ? Iata citeva explicatii dupa discutii pe care le-am avut cu o serie de cunoscatori ai relatiilor franco-romane.

Chestiunea romilor

De mai bine de un an, din iulie 2009, Franta transmite mesaje Romaniei in legatura cu romii romani din marile orase. Fostul ministru al afacerilor europene, Pierre Lellouche, si-a facut o cauza personala din acest dosar si a venit de mai multe ori la Bucuresti. Desi a promis-o din februarie, Romania nu numeste decit la sfarsitul lui iulie un secretar de stat insarcinat cu problema romilor. Potrivit lui Cristian Pirvulescu, decanul facultatii de stiinte politice din cadrul SNSPA, autoritatile romane au crezut ca “simplul discurs e suficient pentru a adormi vigilenta autoritatilor franceze”. Nu a fost asa. Pe 29 iulie 2010, Nicolas Sarkozy tine un discurs in care cere evacuarea taberelor de romi. Incepea o operatiune extrem de mediatizata de expulzari catre Romania si Bulgaria. (De fapt, noua este doar mediatizarea, pentru ca repatrierile si expulzarile aveau loc de citiva ani, intr-un mod mai discret)

In urma acestei actiuni, guvernul francez primeste o salva de critici din partea comunitatii internationale – incepind cu Consiliul Europei, continuind cu ONU, Parlamentul european si Comisia Europeana. Franta, tara drepturilor omului, este acuzata de comisarul european pentru libertati, Viviane Reding, ca ar practica deportari. Ceea ce ar fi trebuit, in viziune autoritatilor franceze, sa ramana la nivel bilateral capata o dimensiune europeana. Potrivit lui Jean Michel de Waele, profesor la Universitatea Libera din Bruxelles, “Nicolas Sarkozy a incercat sa instrumenteze politic chestiunea romilor”. Neobisnuita cu astfel de critici, e posibil ca Franta, ranita in orgoliu, sa fi pastrat resentimente la adresa Romaniei.

Politica interna franceza

Franta se afla intr-o perioada pre-electorala pentru alegerile prezidentiale din primavara lui 2012. Remanierea guvernamentala din toamna a plasat guvernul lui Francois Fillon si mai la dreapta decit era. Una dintre temele ce se vor afla in dezbatere va fi lupta impotriva imigratiei ilegale (si aici alegatorii francezi nu fac diferenta intre cei care se misca in interiorul Uniunii si cei care vin din afara ei ). Nicolas Sarkozy va folosi cu atit mai mult acest discurs cu cit este atacat din partea dreapta a esicherului politic de extrem de carismatica Marine Le Pen, fata lui Jean Marie Le Pen, cea care probabil va prelua presedintia Frontului National.

Nu trebuie uitat ca lupta imigratiei ilegale este unul dintre caii de bataie favoriti ai lui Sarkozy inca de cind era ministru de interne. Mai mult, intr-un discurs tinut in 2008 in Parlamentul Romaniei (chiar dupa ce se semna parteneriatul strategic…), Sarkozy vorbea deja despre necesitatea unui “pact comun european pentru lupta impotriva imigratiei ilegale.” Tema nu e deci noua si nici semnalele.

Problema Schengen

Chiar daca in Romania exista sentimentul ca aminarea aderarii la Schengen are numai motive politice interne franceze, exista si temeri reale ca Romania si Bulgaria nu vor reusi sa pazeasca bine cele doua frontiere. Motivele sint coruptia (in Romania) si criminalitatea organizata (in Bulgaria).

Schengen are deja probleme in flancul sudic, mai ales in Grecia si Italia. Grecia a cerut recent asistenta din partea UE pentru ca nu mai poate face fata valului de imigranti ilegali din state terte : in fiecare zi, sute de persoane din Irak, Afganistan, Iran sau Somalia incearca sa intre in Grecia. Pe insula italiana Lampedusa ajung peste 20 de mii de imigranti ilegal in fiecare an. Intrebarea pe care si-o pun francezii si alti europeni este : de ce sa primim acum doua tari care se pot dovedi noi vulnerabilitati ? (in replica, autoritatile romane pot cita din raportul unui grup de lucru din Consiliul UE care arata ca autoritatile franceze nu considera ca lupta impotriva migratiei ilegale la frontiera maritima a Frantei ar fi o prioritate…, dar nu Franta este cea care vrea sa intre in Schengen acum). Problema este, dupa cum spune Jean Michel de Waele ca « societatea franceza nu a acceptat cu totul extinderea UE catre Romania si Bulgaria, considerind ca aceste doua tari au intrat de fapt nepregatite ». Neadmiterea in Schengen poate fi privita ca o decizie politica, sustine si jurnalistul franco roman Nicolas Don, « dar la fel de politica a fost si decizia de a primi Romania si Bulgaria in UE in 2007, cind era evident ca Bucurestiul si Sofia nu indeplinesc toate criteriile. »

Greselile Romaniei

Bazandu-se pe existenta parteneriatului strategic, Romania nu a luat in seama la timp semnalele venite de la Paris. Dupa cum spune Cristian Preda, europarlamentar si bun cunoscator al Frantei, “Bucurestiul a stat timp de opt luni fara ambasador in Franta, intr-un moment de relatie dificila cu Parisul. De asemenea “reactia fata de Schengen a fost tarzie. Semnalele nu au venit la timp dinspre Bucuresti si s-a mizat prea mult pe sprijinul Comisiei Europene, desi se stia ca decizia finala o ia Consiliul Uniunii Europene. Din motive care imi scapa, reactia noastra a fost extrem de tardiva”.

Tot la capitolul greseli sau inabilitati pot fi trecute si declaratiile repetate ale sefului statului in legatura cu cetatenia romana acordata cetatenilor republicii Moldova. Desi numarul cetateniilor acordate nu este foarte mare, aceste declaratii au dat posibilitatea unor speculatii pe tema “valului de cetateni moldoveni care devin romani” si a frontierei Europei care nu s-ar afla la “Prut, ci la Nistru”.

In fine, citeva cuvinte si despre participantii dialog. De parte romaneasca, ministrii cei mai vizibili au fost Teodor Baconschi si Catalin Predoiu, titularul de la Justitie. Traian Basescu se intilneste si el la summit-urile europene cu Nicolas Sarkozy (desi presa romaneasca si internationala a speculat pe marginea dialogului gestual dintre cei doi care indica o racire a relatiilor ). Lipsesc insa din peisaj titularii de la alte ministere implicate in parteneriatul strategic si, mai ales, se remarca absenta completa a premierului Emil Boc. Toti prim ministrii care l-au precedat, fie ca e vorba de Radu Vasile, Adrian Nastase sau Calin Popescu-Tariceanu au fost extrem de activi in relatia cu Franta, chiar daca aceasta nu era ridicata atunci la nivel de « parteneriat strategic »

Chestiunile economice.

Desi parteneriatul strategic semnat acum trei ani prevede o colaborare stransa in multe domenii : agricultura, transporturi, energie, militar etc, rezultatele practice sint putin vizibile. Mai mult, o serie de proiecte economice aflate pe agenda au disparut sau au fost amanate. Astfel, la inceputul anului se vorbea despre apropiata semnare a unei intelegeri privind constructia unei centrale nucleare cu “tehnologie europeana, deci franceza” (dupa cum se exprima ministrul de externe, Teodor Baconschi). Pe fond de criza economica, proiectul e in adormire. Franta era interesata si de reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda ( vezi articolul lui Dan Tapalaga de pe HotNews.ro ), dar nu a avut castig de cauza. Compania Vinci s-a retras in conditii nu foarte clare din proiectul de constructie al autostrazii Comarnic Brasov. Dupa cum remarca la RFI consultantul finanicar Ionel Blanculescu este pentru a doua oara in citiva ani cind Vinci are de pierdut intr-un contract cu Bucurestiul. Pentru o companie a carei cifra de afaceri e egala cu bugetul Romaniei, o astfel de infrangere nu ramane fara urmari. Gaz de France, prezent in Romania, are relatii tensionate cu Agentia Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei din cauza pretului gazului. Pana si un proiect aparent minor cum ar fi terenul pe care urmeaza sa fie construit noul liceu francez din Bucuresti e grevat de nenumarate probleme de peste 10 ani ! “Exista ratiuni de ordin comercial si economic care fac ca Parisul sa astepte niste gesturi din partea Bucurestiului” spune jurnalistul franco-roman Nicolas Don. Gesturi care intarzie.

Represalii

In unele cercuri apropiate de puterea de Bucuresti am auzit vorbindu-se despre posibilitatea unor actiuni de raspuns la opozitia Frantei fata de aderarea Romaniei la Schengen, in asa fel incit actiunile europene ale Parisului sa fie afectate. Cum s-ar putea intampla asta ? Anne Marie Blejan, jurnalista la HotNews.ro spune ca “tehnic ar fi posibil. Romania ar putea vota impotriva intereselor Frantei intr-un vot in Consiliu. Cred insa ca ar fi o greseala pentru statutul celor doua tari e diferit. Franta poate afecta mult mai mult interesele Romaniei decit poate afecta Romania interesele Frantei”. Alti observatori vorbesc despre dificultati suplimentare pe care le-ar putea intampina firmele franceze aflate in Romania. O strategie periculoasa insa, afectarea intereselor unor firme franceze ar putea atinge si interese economice romanesti. Mai mult, daca societatile franceze se vor simti hartuite isi pot face bagajele si pleca din Romania.

Jean Michel de Waele crede totusi ca in perioada urmatoare am putea asista la o “inasprirea a discursului anti-francez si anti-Sarkozy in Romania”, dar si ca “Sarkozy ar putea sa faca din Romania un tap ispasitor in perspectiva alegerilor prezidentiale din 2011”. In fine, europarlamentarul Cristian Preda invita la prudenta : “Daca vom vedea in episoadele recente motive pentru a privi Franta ca pe un adversar, vom intra pe un teritoriu mlastinos si periculos, deoarece nu trebuie uitat sprijinul masiv al Frantei pentru aderarea Romaniei la NATO si la UE. In relatia cu Parisul, Romania trebuie sa gaseasca un ton cordial si demn”.

2011?

Dupa episoadele tensionate din 2010, cum va evolua relatia anul viitor ? Ea depinde in primul rand de chestiunea Schengen. E foarte probabil ca aderarea nu se va produce in martie, ceea ce va starni frustrare la Bucuresti. Noul ministru francez al afacerilor europene, Laurent Wauquiez, spune ca ar trebui creat un “grup de lucru la nivel european care sa ajute Romania si Bulgaria sa se pregateasca pentru aderarea la Schengen”. Sa fie vorba despre o noua monitorizare ? Romania a anuntat ca nu accepta asa ceva. Dar care ii este marja de manevra din moment ce cuplul franco-german e pe aceeasi lungime de unda referitor la Schengen, iar alte tari au aceeasi viziune ?

Cum in ambele tari politica externa este “domeniul rezervat” al presedintilor e nevoie cit mai repede de un dialog intre Nicolas Sarkozy si Traian Basescu. O vizita a lui Traian Basescu la Paris fusese schitata in urma unui dialog telefonic din luna septembrie. De asemenea, ministrul de externe, Teodor Baconschi spunea ca va merge la Paris pentru a pregati vizita sefului statului. La citeva zile dupa aceasta declaratie, Traian Basescu anunta insa ca initiativa ministrului de externe este “nefericita” (un anunt care a starnit o oarecare perplexitate in ministerul francez de externe). Presedintele roman spune ca se intilneste la Consiliile Europene cu Nicolas Sarkozy, o data la trei luni, si, prin urmare nu ar fi nevoie de o intalnire speciala.

Si totusi. Cind cel care ti-a fost principalul avocat pentru aderarea la NATO si UE trimite mesaje atit de critice situatia este preocupanta iar o vizita bilaterala – cu o agenda clara – nu ar fi in nici un caz superflua. Cu cit dialogul se petrece mai repede, cu atit sansele ca tensiunea sa scada sint mai mari. In caz contrar, s-ar putea sa fim nevoiti sa asteptam rezultatul alegerilor prezidentiale franceze din 2012 pentru a relansa relatia dintre Paris si Bucuresti.

Aparut si pe RFI.ro

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

    • De ce etern oribila aceasta relatie? Fiecare e prieten cu cine vrea. Sau vrei ca Basescu sa impuna Frantei si Germaniei prieteniile sale?

        • Ai un IQ cat o maimuta. Nu e datoria nimanui sa te duca pe tine in spate, pricepi ? Trebuie sa inveti sa stai pe propriile picioare altfel iti meriti soarta.

          La fel a fost si la Yalta, fiecare si-a vazut propriile interese, cum era si normal, si numai cretinii dau acuma vina pe altii pentru ceea ce a fost, pana la urma, un esec de care Romania a fost principalul vinovat

          • Oare se ridicau Franta, Germania si Italia dupa WW2 fara ajutorul US? Tocmai pt ca am fost odata vanduti acum mai bine de 60 de ani si generatii de romani au suferit din aceasta cauza, oare nu am merita un sprijin mai consistent si fara rezerve? Daca occidentul doreste in aceasta zona, un tampon impotriva influentelor rusesti si orientale, ar fi bine sa se puna serios pe treaba, ca daca pierdem noi, pierd, incet incet si occidentalii . . .

      • Deacord, fiecare e prieten cu cine vrea, fiecare face ce vrea, fiecare isi cauta interesul dar … atunci sa o spuna clar pe fata: noi suntem prieteni cu Rusia, noi facem ce vrem noi si ni se rupe de restul, interesele noastre sunt sa primim gaze si Rusia sa prospere. Ni se rupe de Europa, ni se rupe de America si ni se rupe de NATO. Si daca vrem noi ne facem foarte buni prieteni si cu China. Sa stim o treaba.

        • Esti mult prea categoric. Interesele unei tari mari precum Franta sau Germania sunt foarte complexe. E nevoie si de Rusia, si de Europa, si de NATO. A avea interese cu Rusia si a avea interese cu Europa nu se exclud reciproc.

          • Politica nu va tine niciodata de interesele unei tari fara putere. Ce putere are Romania, in fata cui? Poate doar politicienii in fata poporului. Pe plan international – cred ca Franta (si Germania) negociaza cu Rusia includerea Romaniei in Schengen. Intrarea Romaniei in UE s-a facut nu la dorinta neaparata a poporului roman, cat la dorinta puterilor reale ale acestei planete, din acest motiv ne-am si vandut ieftin… „din nou”…

    • Daca ati citi istoria celor 3 state mentionate de dvs ar fi mai usor de inteles ca aceste state au avut/au legaturi nu numai diplomatice dar si economice foarte dezvoltate intre ele.

      Germania a dat o tarina (Caterina cea Mare) Rusiei, iar Franta a dat cultura atit necesara imperiului rus.

      • Stim, domnule, tocmai ca stim prea bine de legaturile istorice dintre aceste state. Sigur ca interesele trebuie sa fie reciproce etc. etc. Problema este ca, de obicei, aceste interese ‘reciproce’ lasa in afara Romania, in cazul in care nu se stabilesc spre dauna celorlalte natiuni europene. Rusia a fost si este un stat cinic, neiertator cu cei care incearca sa iasa din sfera ei. Iar Franta si Germania ar trebui sa fie cele dintii interesate sa sustina ideile (ce sa mai zic de idealurile?) europene, daca e sa luam seama la ceea ce au reprezentat in istoria Europei. Stiu ca istoria este rezultatul felului in care fiecare natiune isi sustine interesele, inteleg prea bine ca Romania nu are de ce sa pretinda clementa acolo unde ea nu e in stare sa se afirme si sa produca valoare si civilizatie, dar imi repugna aceasta alianta care se tot face si reface in Europa in raspar fata de tot ceea ce europenismul a produs mai nobil… Mi se va spune ca sint naiva, daca nu mult mai rau de atit… Si totusi, in afara ideilor inalte eu nu vad cum poate propasi omenirea…

    • in privinta NATO eu am senzatia ca Toni Blair a facut mai mult decat Franta. Si sa nu uitam vreun moment ca in privinta Schengen si votul Olandei conteaza (numai unanimitatea e ceruta),ba se zvoneste ca si al Austriei. Deci sa nu absolutizam nici pe Vinci, nici nuclearele,nici Strabag, nici… Si chiar daca ar fi adevarate, noi le-am furnizat cu justitia si coruptia, si motivele si pretextele necesare. Dar (pt. a cata oara) nu ne uitam in oglinda si aratam cu degetul la altii????

  1. Francezilor li s-a urat de mult sa tot traga ponoase de pe urma emigrantilor.
    Daca ne gandim la ravagiile pe care le fac emigrantii francezi, anual, in Paris, ravagii care se transforma in adevarate lupte de strada si se soldeaza ci incendierea sutelor de masini, distrugerea bunurilor publice, arestari, raniti si uneori chiar morti, cred ca chestia cu tiganii a reprezentat doar picatura care facut paharul rabdarii sa se reverse…

    Ceea ce au facut francezii este cat se poate de legitim, insa metoda aplicata a fost una gresita.
    Ar fi trebuit sa-si ia timp (macar de ochii lumii internationale) sa-i ia pe fiecare in parte, sa le faca dosar , sa dea macar impresia ca este vorba de fiecare persoana in parte, in loc sa-i ia la gramada, ca pe oi si sa-i imbarce in avioane.
    Aici a fost singura greseala, de procedura, cum s-ar zice.

    • franta vrea numai doctori ingineri si economisti buni , eventual scriitori, sculptori, inventatori de avioane geniali. Nu. Oferta Romaniei e „la pachet” . Mai inghititi si tiganii. Cine mananca batatorica mananca si ochisor spune mama vierme viermisorilor ei. Chestia cu Republica Moldova e o alta magarie frantuzeasca. Prin sudul frantei intra in fiecare an transformandu-se in cetateni UE zeci de mii de magrebieni si de africani. In diplomatie nu se scuipa ? Pacat.

    • Cum vine asta: „ravagiile pe care le fac emigrantii francezi, anual, in Paris,…”? Adica Franta a ajuns sa atraga pana si emigranti din Franta? Adanc!. Smecheria e ca tiganii nostri – vizibili si puternic mirositori, e adevarat, sunt o cantitate neglijabila intr-o tara in care francezii de bastina par (daca nu chiar au ajuns) o minoritate. Si nu sunt nici atat de violenti sau implicati in marea criminalitate, deloc neglijabila acolo. Nu vad despre ce „picatura” si ce „pahar” ar fi vorba. Problema e una de viziune: pentru Germania, calul de povara al UE, tara care se poate considera fara exagerare atat creierul cat si muschiul acestei intreprinderi, povara este mare – trebuie sa sustina atat tarile PIIGS cat si nou-venitele din est, isi impovareaza cetatenii de douazeci de ani cu taxe ca sa aduca fosta Germanie democrata la acelasi nivel cu vestul (si o sa mai aiba nevoie, probabil, de inca douazeci de ani). Franta si-a asumat rolul de „inima” a uniunii si a inteles din asta doar un lucru: trebuie ascultata fara cracnire. De englezi nu are curajul sa se ia, de nemti nu-i convine, de altii nu-i profitabil. Dar prapaditii astia din est sunt numai buni sa fie calcati in picioare. Sa ne amintim de relevanta (si cruda trezire la realitate generata de celebra) replica a lui Jacques Chirac: „Romania a pierdut o buna ocazie de a tacea din gura”. Restul e retorica

    • Cu comentarii ca cele ale Mariei Coman din 29/12/2010 este sigur ca nu vom avea niciodata ce cauta in Europa politica ! „Ar fi trebuit sa-si ia timp (macar de ochii lumii internationale) sa-i ia pe fiecare in parte, (nota: pe tigani) sa le faca dosar , sa dea macar impresia ca este vorba de fiecare persoana in parte, in loc sa-i ia la gramada, ca pe oi si sa-i imbarce in avioane.
      Te apuca jalea cand stii ca majoritatea au tipul asta de gandire ! Nu jalea, ci greata ! Pppfff !!!

  2. Nici in articolul lui Dan Tapalaga si nici in acest articol nu se spune clar in favoarea cui a pierdut compania Vinci contractele. E chiar atat de grav? E chiar asa de groasa situatia? Cam pe la ce nivel se situeaza afacera asta?

    • Adevarat graiesti ma omule de FAZA cu VINCI, unde la fel ca si deputatii corupti din Romanica si acei francofoni au anumite dividente la aceste companii multinationale si isi trag sforile pe anumite criterii.

    • Iti spun eu cum e cu Vinci….In 2004, cu ocazia vizitei lui Raffarin in Romania, pe vremea aia Prim ministru al Frantei, s-a semnat un cotract de realizare a autostrazii Bucuresti – Brasov in care Vinci se ocupa de tuneluri si viaducte (cateva zeci), ei fiind N° 1 mondial in domeniu. Pretul nu-l mai am in cap, parca 250 de milioane, jumatate din fonduri europene, jumatate din finantare Vinci care urma sa-si recupereze banii prin exploatarea autostrazii timp de cateva zeci de ani.
      In acelasi timp, Primarul capitalei la epoca respectiva declara ca „Raffarin a venit sa-si ia tainul” si odata ajuns Presedinte a spart contractul si a organizat o alta licitatie.

      Rezultat, licitatia a fost castigata de o societate greaca care a propus aceiasi termeni ca Vinci dar 40% mai scump. Alta oferta mai interesanta nu exista.

      Grecii s-au dat pe langa francezi sa-i ajute tehnic, deci in licitatie aparea si numele de Vinci, doar ca la Comisia europeana societatea greaca era cu „pete” si finantarea in suspans. Deci Vinci s-a retras.
      Asa ca in loc sa avem autostrada Bucuresti – Brasov in 2010 (cum Vinci s-a angajat) n-o mai avem deloc. Si cand o s-o avem va costa triplu.

      Problema nu-i doar Vinci. Daca acest contract s-ar fi concretizat alte mari societati franceze s-a fi instalat in Romania. De exemplu TOTAL BITUM, alt n°1 mondial in domeniu care dorea sa deschida cea mai mare fabrica de asfalt polimerizat din Eurpa de est, 15000 de locuri de munca, SEPV, n° 1 european in produse tehnice de constructii, alte cateva mii. Dar totul a fost dat peste cap de venirea „baietilor destepti” la putere.
      Franta ne-a tinut in brate de cand l-am impuscat pe Ceusescu, noi n-am facut decat sa dam copite in shistar. Si continuam…Ridicol e ca ne si intrebam de ce.

      • Chestia asta cu asfaltul polimerizat nu era cumva afacerea cu care se lauda nenea Patriciu? Iar asta nu s-a intamplat pe vremea cand aveam un prim ministru atat de francofon ca era marele importator de Citroen in Romania si se strecura in orice afacere care avea sanse sa-si intinda vreun tentacul din hexagon pana aici? Nu cumva companiile franceze au primit facilitati pe care nicio alta companie straina nici nu le-a visat, cum ar fi scutirea de plata taxelor (nici nu mai stiu daca doar a TVA-ului sau si a altelor) pe nici mai mult nici mai putin de cinci ani? OK, am inteles mesajul (nici macar subtil nu e) dar s-ar mai putea lustrui putin, macar de ochii lumii.

  3. E mult, mult mai simplu!
    In UE exista 2 puteri mari si late Franta si Germania, Germania e in mod evident prima si motorul UE insa datorita istoriei cu Franta de multeori isi calca pprincipii si fac ca francezii avand urme de responsabilitate fata de ei.
    Asa se face ca daca Franta a zis , Germania o mai scalda o mai trage, dar daca nu se poate face ca Franta.
    Romania a pornit cu un extrem de mare avantaj, si anume prietenia si sprijinul enorm al Frantei, intrarea in Nato (in 1997 ei cereau ca daca nu suntem primiti sa fie anuntata primirea noastra in viitor sigura), in 2007 intrarea in Ue e meritul unic al Frantei, care ca si acum a convins Germania care era foarte reticenta dar apoi n-a avut incotro, Marea Britanie era ca si acum pasiva nu prea e interesata de UE, Italia avea afinitati latine cu noi, iar ceilalti mult prea mici si neimportanti.
    Eeee, dupa toate astea, si sa fim sinceri sunt ajutoare enorme decisive, pentru ca Romania chiar nu indeplinea UE si Nato, incepi sa devii fante sa te porti ca un biruitor si atentie fata de cine chiar de catre ei de francezi e o greseala enorma in primul rand.
    In al doilea rand sa te porti in felul asta chiar cu Franta si sa nu ai nici argumente e chiar jignitor, sa arunci situatia romilor in curtea lor cand Tratatul UE si chiat Barroso spune ca integrarea minoritatilor e o problema national nu europeana, Ue intervenind doar prin fonduri si programe nu prin primirea in alte tari pentru a-i adapta, si sa vii sa spui ca amanarea Schengen e discriminare a Frantei chiar taie orice relatie de sprijin.
    Cu alte cuvinte v-am facut sa va credeti europeni, acum aveti impresia ca voi chiar sunteti occidentali si va luati lumea in cap, nici-o problema va punem oglinda in fata sa va vedeti singuri, daca nu va place nu tipati oglinda reflecta doar realitatea.

    • Cred ca lucrurile nu stau chiar asa. Nu Franta a facut Romaniei cadou aderarile ci a incercat sa-si consolideze pozitia in EU. In cazul NATO decizia a fost 100% americana, Franta nu prea are multe de spus in NATO, mai ales ca atunci cand am fost primiti Franta chiar avea un statu mai mult pasiv. Decizia a fost SUA si componenta geostrategica a fost decisiva. In NATO nu se pune problema pregatirii ci a importantei tale pentru alianta (vezi cazul anterior al Turciei). Cu UE lucrurile stau cu totul altfel. Aici Franta a contat si a facut sa se respecte data de aderare (dar era un alt presedinte in Franta cu o alta statura politica si viziune pe termen lung). Interesul major a fost al Frantei care dorea sa aduca o tara Francofona (mai ales ca primul val a fost preponderent filo-german). Bulgaria e vazuta tot ca mai apropiata de Franta. Astfel Franta isi securiza o piata semnificativa (de aici si iritarea cand pierd contracte ce cred ca „li se cuvin”), influenta si vot in uniune (nu degeaba comisarul pe agricultura formal roman este vazut ca reprezentantul 100% al intereselor Frantei – pe zona cea mai sensibila pentru Franta in politicile comunitare. Situatia este mult mai nuantata si cred se va rezolva cand se vor rezolva problemele politicii interne franceze ce au generat practic criza. Pana atunci ar trebui sa evaluam mai pragmatic aliatii, prietenii si partenerii pe baza intereselor comune nu a unei istorii trecute.

      • Ai auzit, Bogdane, de interes reciproc? Se pare ca nu. Tu tot o tii cu interesul Frantei. INTERES RECIPROC. Baga-ti asta in cap.

        • Probabil ca habar nu ai de diplomatia internationala unde este vorba de interes reciproc doar pe baza unui echilibru al puterii si influentei deci intre state de calibru egal. In nici un caz intre Franta si Romania. De altfel stilul (le stil c’est l’homme daca tot ne credem francofoni) postarii nu lasa iluzii privind capacitatile intelectuale asa ca pun punct aici.

    • Asta-i o alta enormitate. Ce cuvant greu avea Franta in NATO in 1997, dupa ce De Gaulle retrasese flota franceza din NATO in 1959 si scosese cu totul tara din componenta militara (cea mai importanta) a NATO in 1966? Franta s-a reintors de-adevaratelea in NATO abia in 2009, dupa 43 de ani de balet politic lipsit de gratie, la ceva vreme dupa ce Romania era membru cu drepturi (si obligatii) depline. Rolul hotarator in afacerea asta l-au avut americanii (in asociere cu englezii). Cat despre asertiunea asta:”Cu alte cuvinte v-am facut sa va credeti europeni, acum aveti impresia ca voi chiar sunteti occidentali si va luati lumea in cap, nici-o problema va punem oglinda in fata sa va vedeti singuri…” n-am decat un comentariu scurt: abjectie. Tratatul nu pomeneste de tari de rangul unu si tari vasale, cu „ciocul mic”, nici de „superioritate occidentala” sau „inferioritate orientala”. Decat asa, mai bine afara! Nu Franta este instanta morala cea mai autorizata, daca ne uitam putin la istoria Europei si a lumii in ultimii doua sute de ani, cam de pe vremea lui Napoleon I (desi, facandu-se ca uita de Indochina, de Algeria, de Guyana, de Africa Centrala, de ghilotina, de atentatele de stat impotriva Green Peace, de continuarea experientelor nucleare atunci cand toti renuntasera la ele si toata comunitatea internationala o ruga degeaba sa inceteze – asta in trecutul apropiat – se erija in aparatoarea universala a democratiei si pacii). Pana la al catelea cer ar fi sarit strigand „discriminare”! daca n-ar fi fost si ea pe lista de „vizitat” a tiganilor romani si daca guvernul nu i-ar fi lasat sa iasa din tara pe motiv ca fac „deranj”? Sigur ca Romania este pentru Franta nimic mai mult decat o guma de mestecat pe care calca din nebagare de seama – un mic disconfort trecator – dar Romania nu are niciun motiv sa accepte cu seninatate acest rol umilitor.

  4. ce as vrea sa nu mai aud chestii de genul „afinitati latine”, „francofonie” si alte bazaconii cand vine vorba de relatii internationale. Adica e ok cand se fac declaratii de genul asta la nivel de politeturi diplomatice spuse la presa dar cand cineva chiar le crede si acel cineva are si o functie de raspundere in domeniu atunci situatia devine grava. Concluzie: pe politicienii francezi ii doare FIX in cot de latinitate, infratire, francofonie etc. Ii doare de 2 lucruri: bani si popularitate!

  5. De acord cu toate, inclusiv cu faptul ca Romania cu adevarat nu merita in UE.Dar atentie, in UE, si nu in Schengen, care presupune niste conditii tehnice, si atit. Pe de alta parte daca oriunde intorci ochii dai peste hotariri dictatoriale, atunci poate este mai bine sa cautam , sa initiem si altfel de relatii multilaterale ca o contrapondere la UE. S-ar putea imagina si altfel de relatii, daca in definitiv mai imporatnt decit tot este banul

  6. Ma intreb eu, cu cine am semnat noi tratatul de aderare la Schengen? Ca inteleg ca exista un tratat ca altfel nu ne apucam sa cheltuim ca nebunii un miliard de euro doar pe promisiuni, cheltuiti baieti ca poate poate va primim in Schengen. Banuiesc ca atunci cand s-a semnat tratatul toate tarile au fost de acord ca atunci cand indeplinim conditiile tehnice putem intra in aceasta zona europeana. Banuiesc ca acceptarea conditiilor tehnice depinde de o echipa de experti in securitate deci in mod normal mi se pare ilogic ca Franta si Germania sa zica acum ca nu mai sunt de acord dupa ce probabil au semnat vreun tratat ceva. Eu unu cred ca sunt doar vorbe si vom intra la termen in Schengen daca vom fi pregatiti tehnic, si eu cred ca vom fi.

  7. désolé, je ne me sens pas l’écrire en roumain….

    bon article, qui montre bien la situation actuelle de la politique interne française et la non-préparation de la Roumanie à rentrer dans Schengen. Sans trop rentrer dans des théories du complot hallucinantes comme j’ai pu le voir il y a quelques jours dans hotnews.ro….

  8. Problema e simpla. Vrei sa te caciulesti si te duci cu ploconul, cand nu ai cat de cat argumente, atunci merge, vezi Nastase cu Nato (Bechtel) si EU (Petrom+gaze). De ce nu sunt argumente ? Pt ca este (>10k) de alde Parvuleasca, Costineasca, Barbuleasca, Androneasca, Poanta, elefantii din justitie, din universitati, adica „crema” societatii.

  9. Sper sa nu gresesc daca spun ca sunteti unul din cei trei redactori Tv care au facut cea mai rusinoasa emisiune dupa 1989.
    Ma refer la emisiunea ‘Dupa 20 de ani” in care a fost invitat Ion Iliescu.
    O emisiune de toata jena. Nu e posibil ca niste oameni tineri sa tremure in fata unui invitat.
    I-ati pus doua intrebari despre revolutie si gata.
    Absolut jenant.

  10. Nu sunt un cunoscător al afacerilor externe dar ca un observator neavizat nu pot decât să remarc faptul că un prieten puternic s-a supărat pe noi iar noi ţinem coada pe sus. În orice caz niciodată acest prieten puternic nu va pune interesele lui mai presus decât prietenia cu un stat mic, aşa cum este România (şi aici nu mă refer la dimensiune fie că ne place sau nu). Cred că vina ne aparţine, nu în sensul că Franţa are dreptate ci că nu ştim cum să „jucăm”. Cu regret observ că ne-am cam certat cu toţi: cu sârbii (care ar fi sărit pentru noi în orice situaţie datorită spiritului lor), cu ucrainieinii (aici ne-am stricat şi mai tare realţiile şi aşa proaste), cu bulgarii suntem într-o continuă competiţie, pentru polonezi nu existăm, pe ruşi îi „scuipăm” de câte ori avem ocazia (nu că ar fi fost ei drăguţi de-alungul istoriei cu noi dar chiar şi aşa prea îi înjurăm de după uşa închisă), pe francezi i-am călcat pe bătături, pentru americani văd că s-a cam terminat prietenia cu noi şi devenim, pe zi ce trece, o zonă oarecare din Europa de Est (aia săracă şi stupidă). Chiar să nu avem şi noi nicio vină, chiar suntem noi buricul lumii şi eu nu am aflat? Nu zis să devenim preş dar nici să ţinem coada sus ca o capră râioasă pentru că ni se văd toate bubele din locurile pe care nu prea le vedere soarele. Cred că devenim, pe zi ce trece, naţia pe care şi-o dorea Ceauşescu, aia pe care o pizmuiesc toţi pentru „incredibilele” lucruri pe care le face şi le deţine, cele mai spectaculoase din lume pe care nu le recunoaşte nimeni din cauza invidiei. Prefer să devenim o naţie cu picioarele pe pământ, visăm cai verzi pe pereţi dar nu suntem în stare să ne definim ca naţie, am adoptat manelele şi spartul seminţelor fără nicio problemă dar avem pretenţii în faţa Franţei.

  11. Eu cred ca atitudinea Frantei e doar tz,afnoasa spre deosebire de Germania care este consecventa si pragmatica (chiar si in relatia cu rusii, evident in propriu interes ).
    Francezii se lasa prada istericalelor, cand vad ca toate curvasariile lor politice devin stravezii si urat mirositoare,incercand sa trateze Romania ca pe fostele sale colonii , pe care le-au parasit lasandu-le in ruina.
    Franta uita si-si pierde bunsimtul politic tratand Romania cape o colonie de peste mari si nu ca pe un aliat politic si chiar militar aici la portile Rusiei.
    Francezii vor totul, fara sa dea nimic. Au pierdut toate razboiele in ultimii 200 de ani si tot cocosi se dau. Asta le-a fost mereu politica, uitand ca Napoleon a fost ultimul lor mare om politic si militar, dar chiar si acela afost invins .
    Cat despre contractul pierdut de Vinci , se stie ca au incercat fel de fel de manarii pentru a castiga contractul, iar cand au fost amenintati cu procese de ceilalti competitori au abandonat sustinand ca bancile din portofoliu nu vor sa mai gireze contractul.

  12. avand in vedere ca franta si romania sunt amandoua republici prezidentiale (prin lege) si societati paternaliste (prin traditie), nu cred ca ar fi deplasat sa se aminteasca aici si de influenta asupra relatiilor ro/fr a personalitatii si a backgroundului celor doi presedinti. atat basescu cat si sarkozy sunt colerici, orgoliosi, iau adesea decizii din impuls si au o memorie lunga a celor care (in realitate sau doar in perceptie) le-au stat impotriva. in plus, sarkozy provine pe linie paterna dintr-o familie din mica nobilime maghiara, aflata multa vreme in exil. antipatia diasporei maghiare impotriva romaniei a fost si este foarte pronuntata, indiferent de relatiile oficiale ro/hu. nu e deloc ridicol sa presupunem ca exista undeva in subconstientul presedintelui sarkozy o aversiune mostenita impotriva romanilor. in plus, acelasi background de fiu de imigrant care doreste cu indarjire sa se integreze in societatea franceza il face sa aiba o reactie impulsiv virulenta impotriva celor pe care ii percepe ca incalcand regulile nescrise ale integrarii.
    ceea ce vreau sa spun, in final, e ca e probabil nerealist sa ne asteptam la o dezghetare semnificativa a relatiilor ro/fr, atata vreme cat ambii oameni de stat sunt in continuare in functie.

  13. Io cred, ca daca, o firma germana sau franceza, castiga „licitatia” pentru constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, suntem tara cea mai bine pregatita pentru a intra in Schengen!!
    Acum intrebarea e, oare nu e pretul prea mare?

  14. Tiganii nostrii sunt de mult timp in Italia si-n Franta si n-a fost o problema asa mare pana acum, probleme au inceput cand ai nostrii au anuntat ca vor construi reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda cu tehnologie Canadiana, care e mai ieftin de intretinut decat cea franceza.

  15. parerea mea e ca viitorul romaniei e stralucit daca se reorienteaza spre tarile nordice si pragmatismul lor. sa inghita criticile venite de la olandezi, danezi etc si sa faca cum zic aia, ca vorbim de consecventa nordica fata de poezia latina.. daca romania s’ar face pres frantei, francezii ne-ar sustine in orice chiar daca in tara am fi banana country,, ceea ce nu e in interesul nostru. interesul ne dicteaza o alianta cu tari care sa ne biciuie de la spate (ptr progres si schimbare) indiferent de contextul economic. hai s-o lasam mai moale cu latinitatea si sa imbratisam un pic rigurozitatea germana, ca altfel o s-o lalaim latin pana ne mananca porcii..

  16. Am citit cu interes acet articol sperand ca voi gasi, macar la finalul lui, cateva observatii critice si la adresa Frantei. Un neavizat in politica externa ar crede citind articolul dv ca … doar Romania, in exclusivitate, este vinovata ca nu s-a facut mereu preş in fata intereselor Frantei. Analiza facuta in articol este pertinenta, dar incompleta. Ati fost, parca, avocatul Frantei … iar Romania … un neinsemnat inculpat.

  17. Franta a fost de la inceputul istoriei statului roman-Unirea principatelor si dupa aceea, vezi misiunea generalului Berhelot in Romania, in primul razboi mondial si alte asemenea momente deosebite- partenerul si sprijinitorul privilegiat al Romaniei, in momente cheie, cand tara noastra a avut nevoie de un sprijn sustinut pe plan extern.
    Franta a facut acest lucru pentru Romania, mai mult decat oricare alt stat european cu statut de mare putere in Europa si a facut-o in buna masura dezinteresat,din spirit de solidaritate si amicitie cu poporul roman, incercat de vicisitudinile istoriei in aceasta parte a Europei. La aceasta au contribuit o serie de afinitrati, lingvistice si de alta natura, pe care nu le mai mentionez aici.A ne comporta altfel fata de un asemenea aliat si prieten ar fi o rusinoasa proba de ingratitudine, care nu ar fi, in nici un caz in interesul Romaniei, uitandu-ne si la locul nemerituos pe care il ocupam, mai ales in ultimul timp, in concertul european
    Eu nu spun ca trebuie sa ne clamam permanent, sus si tare recunostiinta fata de Franta, desi acest lucru ar fi absolut firesc si nu ne-ar afecta in nici un fel suveranitatea nationala, dimpotriva ar fi un motiv de mandrie sa ne putem afisa alaturi de un asememenea partener, cu initiative europene importante pentru progresul constructiei europene.
    Or ce se intampla in prezent? Asistam din pacate la o infruntare de orgolii intre presedintele Basascu -prizonier al unor ambitii personale, nesprijinite pe factorul istoric,determinant pentru raporturile romano-franceze- si presedintele Sarkozi, intr-un fel si el prizonierul mizei electorale pentru alergerile din 2012. SI de o parte si de cealalta aceste ambitii subiective trebuie lasate de oparte si inlocuite cu ratiunea de stat,care impune o colaborare stransa, de parteneriat, a Romaniei si a Frantei sau a Frantei si a Romaniei, pe baza puternicei temelii care exista de atata timp intre cele doua tari. Fara indoiala ca aceast parteneriat ar fi benefic atat relatiilor bilatreale romano -franceze cat si procesului constructiei europene, caruia Romania i s-a alaturat din 2007 si merita mentionat aici, din nou, cu sprijinul hotarat al Frantei, care nu trebuie uitat sau diminuat.

    • Domnule,
      Franta si-a urmarit de fiecare data interesul propriu, de intarire a pozitiilor ei fata de competitia germana sau engleza. Din pacate au ignorat permanent competitia ruseasca, pe care au incercat mereu sa o atraga prin sprijin si corelare a gesturilor politice.
      Pacat ca francezii nu stiu istorie si si-au dezvoltat facultatea de a uita ce nu le place sau ce nu le face cinste. Au uitat de unde vine cuvantul „bistro”…

  18. „sa asteptam rezultatul alegerilor prezidentiale franceze din 2012 pentru a relansa relatia dintre Paris si Bucuresti” poate avea ca alternativa „sa asteptam rezultatul negocierilor subterane intre aripa BBV a PD-L, aripa tanara a PNL si aripa mai spalata a PSD = o „mica” suspendare, care in nici un caz nu va mai fi intoarsa dupa aia de poporrrr si va fi urmata de niste „mici” anticipate”. De varianta asta ce spuneti? Le mai dam la franceji niste contracte pentru ceva armamente (nu glumesc deloc,sper ca nu v-a scapat chestia cu Libia, scandalul asa zisei infectari cu HIV, asistentele bulgaroaice sai rolul lui Sarkozy) si pe urma romani si franceji, pupat Piata Independentii ( embrace la Place de l’Independence – ce tare sunt) . sau gaseste el Nastase ceva sa le dea, cum a facut cu Sidexu’ la indienii lu’ Blair.

  19. :( cred ca ar fi mai de folos sa va asumati toate bubele in cap, vechi si noi, pe care le are Romania si cetatenii ei decat sa va pierdeti timpul cu defectele Frantei, francezilor sau ale lui Sarkozy. Asa cum gasesesc absolut ridicola iluzia de a momi in targul vostru alte natiuni prin EU, la nord, la centru sau la sud, … obiceiurile voastre, urate ca mai urate nu se pot, v-au adus in sapa de lemn.

    • Din pacate in parte aveti dreptate….romanii a problemele lor…alimentate si din afara in oarecare masura…dar sa nu uitam ca Franta este o putere care s-a ridicat pe spatele altor tari…si niciodata, o tara puternica nu va ajuta o tara mica daca nu are propriile interese…istoria o confirma…In alta ordine de idei eu nu as denigra un popor intreg din cauza unora pe care soarta i-a pus la carma Romaniei…Sunt satul de cei care au fugit din tara in loc sa stea aici si sa incerce sa schimbe ceva…daca si in 1989 am fi stat cu botul pe labe…astazi nu am fi avut curajul nici macar sa spunem ce gandim….

  20. Regret incidentul, insa era previzibil. Nici presedintele Frantei nici al Romaniei nu au anvergura si viziunea unor politicieni de clasa. Fiecare se considera tartor, care are in sclavie un domeniu bine delimitat, de pe urma caruia vrea sa traga bir. Ambii au ambitii sexuale satisfacute odata cu ascensiunea politica. Unul a fost mai curajos si s-a insurat cu obiectul dorintelor, celalalt nu. Unul reuseste sa vanda armament inamicului traditional al civilizatiei europene si al libertatii si identitatii nationale al unor popoare europene si mai pretinde ca este reprezentant al prieteniei ‘traditionale’ dintre tara lui si alte natiuni europene. Ambii presedinti au o origine incerta, macar din punct de vedere moral. Franta ar fi tradat Romania si pana acum daca avea ocazia. Insa a fost prea slaba pentru asa ceva si, in mod remarcabil, a avut si oameni politici geniali, nu ca actualul… Indiferent de regim in mod traditional Franta, datorita vizionarilor politici a stiut sa cultive relatiile privilegiate, a stiut sa guverneze ‘parinteste’ relatiile cu satelitii, contrar tejghetismelor actuale (din nefericire, reciproce). Concluzia este ca natiunile au interese, nu prieteni. Iar libertatea, independenta (chiar si asa masluita de seful actual pentru a trage mai bine condeiul cu smecherii lui) liberul arbitru, aduce responsabilitati superioare pe care trebuie sa stim sa la suportam, sa le guvernam, sa ni le asumam si sa fim remarcati prin forta de a trece peste greutati. Fie ca Bunul Dumnezeu sa Binecuvanteze Romania. Cat despre politicieni… RIP
    Dr Dr EMO

  21. Domnule L.N.,
    Poate ca ar trebui sa cautam si in alta parte talcurile acestei atitudini franceze.
    Sa nu uitam ca Franta este intr-o situatie economica foarte grea, ne fiind prea clar cat va mai putea „tine gunoiul sub pres”.
    Nu trebuie sa uitam ca apropierea Franta – Rusia are traditii adanci si sper ca nu veti incerca sa negati aceasta evidenta. Actuala tranzactie cu materiale militare strategice nu este decat un moment in care apare la suprafata diferenta intre „ce spunem si ce fumam”. Fondul delicat al acesteia nu este cel strategic, ci cel economic, care se incearca sa fie mascat subtil prin zgomot de fond.
    Franta si-a facut un obicei de ceva vreme din declaratii frumoase dar neangajante fata de interesele noastre nationale, dar se aliniaza fara gres intereselor proprii, din care componentele germane si rusesti sunt puternice. Ce pacat ca semnalele dela Moscova sunt ascultate in „buna” traditie franceza!
    Acum este, clar, un moment de cumpana pentru redefinirea relatiilor si raporturilor noastre cu Rusia, via Chisinau. Din pacate, cele de mai sus se aplica fara gres in contextul in care Franta incearca sa menajeze interesul rusesc, in detrimentul interesului nostru si al celui european cu bataie mai lunga. Cum altfel s-ar explica sabotarea atitudinii si actiunilor noastre pro-basarabene?
    Dar sa nu ne miram: cine asculta RFI – varianta romana – a putut observa ca, cel putin de cand balanta noastra a basculat catre USA in detrimentul Rusiei, tonul acestui post de radio seamana izbitor cu acela al „Realitatilor”, cu care pare a se corela. Un semnal clar, pe care il inteleg foarte multi… Ce ghinion ca cei care asculta RFI mai si inteleg pe ce lume traiesc…
    Nu m-ar surprinde daca Wikyleaks ne va da unele raspunsuri la aceasta sarada.
    A bon entendeur, salut!

  22. „Romania trebuie sa gaseasca un ton cordial si demn”. Ton cordial, sa ce…?
    Nu stiu altii cum sunt, dar mie nu-mi place sa stau pe capul cuiva care nu ma doreste, ba mai mult, ma dispretuieste. Sincer, m-am cam saturat de Franta, Germania si altii ca ei. Prefer mai sarac, mai corupt, mai putin educat, dar mai mindru. Cred ca mindria e o calitate pe care o apreciem sau o invidiem la alte popoare, dar pe care ar trebui sa o exersam si noi cu mai multa consistenta. Cit despre tarile mai sus mentionate, vine si vremea lor, daca ma pot exprima in acest fel…

    • Lui warpguy:

      Obiceiuri, fara comentarii aditionale caci stirea vorbeste de la sine:

      „Wikileaks: Fostul presedinte al statului Gabon a deturnat fonduri de 37 milioane de dolari, de care au beneficiat si politicieni din Franta
      de I.R. HotNews.ro
      Miercuri, 29 Dec 2010 Actualitate | Internaţional
      Fostul presedinte al statului Gabon, decedat in iunie 2009, ar fi deturnat circa 37 de milioane de dolari de la Banca Statelor din Africa Centrala (BEAC) si a directionat o parte dintre acestea unor partide politice din Franta, se arata intr-o telegrama secreta a diplomatiei americane, dezvaluita de Wikileaks si publicata in saptamanalul El Pais, potrivit AFP….”

      • :lol: „Capra raioasa tot cu coada sus” … ?

        Nu-ti trece prin minte ca „2 rele nu vor face niciodta 1 lucru bun” … de ce trebuie sa gasesti „scuze” cand stii bine ca ai ales relele … :lol:

  23. francezii nu dau 2 bani pe romani….romania i-a mai interesat uneori.eu prefer prietenia cu Turcia(o tara extrem de importanta)!aceasta prietenie e cu „talc” ptr francezi…..si de aici,probleme geostrategice(aici SUA e seful).

  24. S-o luăm pe puncte:

    Ţiganii.
    Perdea de fum. Pot să nu ne primească în Schengen cinci sute de ani de acum încolo, coloraţii tot rămân o problemă. Sunt cetăţeni europeni şi au dreptul să se plimbe pe unde vor. „Civilizarea”, „disciplinarea” lor sunt iniţiative ce depăşesc categoric posibilităţile României. Franţa nu are ce face în afară de măsuri poliţieneşti – adică nu are ce face d.p.d.v. al drepturilor omului, legislaţiei europene, bla-bla.
    Mai bine şi-ar pune întrebarea de ce respectivii traversează bogata Germanie şi invadează Franţa.

    Şubrezenia graniţelor.
    S-ar putea să aibă dreptate.

    Românii de dincolo de Prut.
    Aici interesele noastre sunt contrare intereselor UE. Rămâne de văzut cât putem obţine şi cât cedăm.

    Campania electorală franceză.
    Parcă ar fi mai utile nişte deportări televizate decât ameninţări diplomatice. Nu mârâi extern ca să te voteze cetăţeanul mediu.

    „Economicele”.
    Singurul argument care stă în picioare. Pur şi simplu Franţa nu a făcut aici câţi bani estimase şi s-a supărat pe noi.
    Acum apele sunt tulburi, dar peste vreo douăzeci-treizeci de ani cred că se va vedea cât din faultarea Franţei a fost corupţie, cât incompetenţă simplă şi cât joc diplomatic mai mult sau mai puţin inspirat.
    Când Franţa curtează Rusia e destul de firesc să ne orientăm spre marele licurici. Sau spre viitorul mare licurici – China.

    E un pasaj în „Război şi pace” care reflectă foarte frumos importanţa noastră în tranzacţiile Franţei. Când Napoleon îl ia în şuturi pe trimisul rus reproşându-i alianţa cu Anglia. Că dacă ţarul ar fi ales să rămână prieten cu Napoleon primea cadou Muntenia şi Moldova …

    În plus, cum zicea cineva mai înainte, să nu uităm de naţionalitatea lui Sarkozy :)

  25. La multi ani ! Acu’ nu ca vreau sa bag fitile la inceput de an , dar nu m-ar mira sa aflu ca respectivii ministri se afla pe statele de plata ale lui Putin. S-au mai intimplat chestii de astea in istorie.Cu consecintele stiute. Urez totus un an bun!

  26. „Pe 29 iulie 2010, Nicolas Sarkozy tine un discurs in care cere evacuarea taberelor de romi. Incepea o operatiune extrem de mediatizata de expulzari catre Romania si Bulgaria. (De fapt, noua este doar mediatizarea, pentru ca repatrierile si expulzarile aveau loc de citiva ani, intr-un mod mai discret)”.
    La acest paragraf am de facut urmatoarele observatii:
    1. In discursul din 29 iulie NS a cerut „desfiintarea taberelor ilegale de nomazi” (citez din memorie, dar nu am indoieli privind exactitatea formulei folosite). Au fost desfiintate inclusiv tabere de romi francezi.
    2. In prezent, expulzarea romilor spre Romania se desfasoara la un nivel neintalnit anterior. Dovada: solicitarile permanente, zi lumina, din partea politiei, catre translatorii de limba romana.

  27. […] că şi membre mai vechi ai UE se confruntă cu dificultăți în acest domeniu, precum şi anumite nemulţumiri legate parteneriatul strategic. Există şi o explicație mai puţin viabilă, dar oarecum populară în anumite cercuri conform […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luca Niculescu
Luca Niculescuhttp://www.rfi.ro
Redactor-sef al sectiei romane a Radio France Internationale

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro