miercuri, aprilie 21, 2021

Romania, greu de modernizat (II) – Meseria

Acest articol este al doilea dintr-o colectie de patru. Primul are in vedere necesitatea modernizarii Romaniei si chestiunea „destinului”,  si va invit sa il cititi, pentru context. Va propun acum sa studiem raportarea noastra la meserie. Din nou, fara a generaliza, ci doar mentionand tendintele care trebuie schimbate pentru modernizare. E foarte interesanta raportarea noastra la profesionalism, la treaba bine facuta. Intrebarea e cum sa transformam „merge si asa” in „meseria e bratara de aur” (valorizarea muncii), respectiv in „bunul gospodar își face vara sanie și iarna car” (gandire strategica si nu doar gandire pe termen scurt, pur tactica).
Sa pornim asadar in cautarea raspunsurilor. „Merge si asa” e un pacat fundamental al societatii romanesti actuale, manifestat in mediul profesional si nu numai. De ce? Pentru ca opreste cheia progresului: ambitia de a face lucrurile mai bine de dragul de a fi mai bine. Nu poti convinge pe cineva cu forta sa se imbunatateasca caci i-ar prii. Poti sa ii arati calea, dar nu il poti ajuta daca nu te lasa. O solutie ar fi revalorizarea succesului si a beneficiilor sale, dar de asta ne vom ocupa in articolul urmator. O alta solutie ar fi definirea clara a lucrului bine facut si tinerea oamenilor de standarde. In fond, daca nu putem stimula ambitia, macar sa tinem omul de un minim standard de calitate. Aceasta responsabilitate vine de la manager catre toate nivelurile. Daca el nu are curajul sa ceara lucrul bine facut sau, cand e in prezenta lui, nu il recunoaste si apreciaza, lucrurile sunt pierdute.
Tot pierdute raman daca nu se generalizeaza modelul managerului care isi trateaza cu respect angajatii. Fie ca vorbim de administratie sau de sectorul privat (exceptia fiind mediul corporate unde regulile interne, „importate”, duc la o mai mare retinere), se poarta modelul isteric, si anume seful care tipa ca sa se impuna. Paradoxal, de multe ori modelul se aplica si cand angajatii isi fac treaba, de dragul isteriei omorandu-se in fasa, ca daune colaterale, initiativa si creativitatea. E rolul celui de deasupra managerului sa calmeze lucrurile, pentru binele organizatiei. Simetric, e rolul managerului sa eficientizeze echipa inclusiv prin concediere daca angajatul nu corespunde postului. Dar, toate astea, cu respect intre management si angajati. Meseria e bratara de aur cand e purtata cu profesionalism, doar atunci.
Un alt lucru important raportat la meserie si eficienta ei e memoria institutionala. Asta presupune respect inter-generational, pentru transfer de informatie (in special in administratie, caci in sectorul privat mai compenseaza CRM-ul – customer relationship management, n.r.), dar si o continuitate mai mare la nivelul conducerii. Cand secretarii de stat sau directorii generali se schimba pe banda rulanta, unde mai e continuitatea necesara progresului si reusitei proiectelor?! Rezultatul e de multe ori ca observi, la diferenta de cativa ani sau cateva luni, proiecte vechi resuscitate ca fiind nou-noute, respectiv putem observa putine proiecte duse efectiv pana la capat. In fond, fiecare nou sef are proiectul sau, tot nou, de suflet; tot ce e vechi e rau, greseala organizationala capitala.
O alta chestiune interesanta este ideea de perfectionare. Se vorbeste de pregatire continua, mare lucru ar fi daca ar fi si ocazionala. De multe ori insa, „sistemul” (e mult mai usor sa dai vina pe sistem fiind generic) nu favorizeaza perfectionarea, caci, de, „daca pleci, nu te mai intorci” sau, gand managerial mascat, „daca devine prea bun(a), imi ia locul”. Cea de-a doua temere ar fi mult mai usor de suportat, daca ne-am perfectiona cu totii, continuu, iar pozitionarea finala ar fi determinata de castigatorii competitiei interne. Vrem nu vrem, criza va face ordine in superficialitate, prin faliment; pentru cine nu a inteles insa, criza e noua realitate, nu vom mai reveni la vremuri „ca pe vremuri”. Prioritizarea va deveni cheie, caci trebuie obtinute rapid unele rezultate concrete, in loc sa incepi sapte lucruri in acelasi timp, fara rezultat; scuza „dar se munceste foarte mult” nu va mai fi acceptata. Munca multa poate fi si in van. De parca asta nu ar fi de ajuns, din pacate, multi se pricep la -si isi dau cu parerea cu privire la- meseria ta, fara sa exceleze in a lor.
Fascinante sunt intalnirile in Romania, de multe ori. In principiu, daca reusesti sa fii primit „in audienta” (caci in majoritatea cazurilor, e ca o favoare, desi e o intalnire in interes reciproc), toata lumea e de acord -sau pare- cu tot, dar nu si cu pasii urmatori si mai nimeni nu vrea sa faca ceea ce „capitalistii” numesc „follow-up”. Ne vedem, ne pupam, povestim, spunem ca vrem sa facem ceva impreuna, dar uitam apoi sa raspundem la telefoane si la mailuri sau o facem cu mare intarziere. Contractele, la randul lor, se negociaza cu lunile iar facturile sunt rareori platite. E, o teapa mica poate suporta oricine… Iar, daca contractele sunt semnate ultra rapid, e pentru ca -aflam, „intre noi”, pe piata- s-a dat un comision, ca sa fie toata lumea fericita.
Sincer, sunt minunate intalnirile din Romania in care ti se spune din start ca nu se poate; macar stii unde stai. Economia insa, in majoritatea ei, sta in dezechilibru din cauza marilor sperante alimentate de cuvantul dat si neonorat. Or, ori suntem gentlemeni or nu mai suntem, cum am spune, in popor. Increderea si renumele sunt tot ce avem mai pretios si tepele nu pot si nici nu vor tine la nesfarsit. Cu credibilitatea si increderea mai e cum mai e intre noi, dar ne afecteaza masiv si in relatia cu investitorii straini. Nu poti investi sustenabil intr-o tara care nu iti ofera un mediu parolist si o predictibilitate legislativa. Mai bine stam mai mult la un act legislativ, in consultare, decat sa il modificam la fiecare 6 luni. Legile sunt facute ca sa ramana mai mult timp, nu sa fie schimbate una-doua.
Un ultim cuvant despre strategie si tactica. Poate din motive istorice (trebuia sa ne luam lucrurile, sa otravim fantanile si sa fugim in munti) sau obisnuinta comunista (desi, si atunci, exista cincinalul, fie si nerespectat ca implementare),  tindem sa vrem totul imediat si nu vedem peste 6 luni, 1 an. Tine si de felul in care intelegem sa ne influentam destinul (si sa nu fim doar la mila miscarilor pietei), dar si de dezvoltarea unei maiestrii si a obisnuintei de a rezolva lucrurile pe ultima suta de metri; suntem experti, fortati, ai comunicarii de criza. Comunicarea de criza insa nu are mereu succes, si despre asta este urmatorul articol.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Tomas Garrigue Masaryk, primul presedinte al Cehoslovaciei, spunea intr-un discurs: „Faceti-va munca in asa fel incat sa nu poate nimeni sa va spuna ca se putea face mai bine.”
    Cred ca e esenta „bratarii de aur”. Frumos articol, multumim!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Deocamdată avem două stele la impactul cu Europa. Și o intrebare de la Bruxelles: Voi nu aveți nicio ambiție?

Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro