luni, ianuarie 18, 2021

România, ianuarie 2014. Despre zăpezi,cenzură şi ipocrizie

În România politicienii nu plagiază. În România cei condamnaţi acceptă cu seninătate deciziile  justiţiei. În România banii publici sunt alocaţi transparent, pe baza unui algoritm inatacabil. În România legile sunt aplicate cu fermitate, iar parlamentarii lucrează la ameliorarea lor, zi de zi. În România, iarna este un anotimp al bucuriilor şi al emoţiilor: primarul general  al Bucureştiului este veselul Moş Crăciun ce aduce vestea minunată a  eliminării troienelor de pe trotuare, în vreme ce ministrul marilor proiecte  anunţă victoriile repurtate de harnicii săi colegi social- liberali.

În România, ţara celor care se trag din cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci, există o mână de oameni ce veghează ca puritatea acestei naţiuni legendare să nu fie pângărite.  Aleşi după cele mai severe criterii,  membrii  CNC stau de pază la hotare, spre a opri  pătrunderea viciului şi a pornografiei. De aceea, cum se şi se cuvine, accesul tututor românilor la ultima creaţie de artă degenerată a lui Lars von Trier a fost interzis. Noi, românii,  nu avem nimic în comun cu acestă suită de imagini dezgustătoare şi oribile. Noi sprijinim creaţia educativă şi ocrotim somnul tihnit al copiilor noştri.

În patria  trustului Intact şi a defunctului OTV , este firesc ca Lars von Trier să fie alungat din cinematografe. Ipocrizia noastră este rafinată şi elegantă. Întorcând ochii de la vulgaritatea care ne înneacă, cotidian, parizitând  şi jefuind comunitatea de cetăţeni, statul nostru are răgazul de a se delecta cu actele de  cenzură. România anului  2014 nu este copleşită doar de nămeţii ce par eterni. Ea se sufocă sub povara minciunii şi turpitudinii.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Domnule Stanomir, arta trebuie sa fie oglinda vietii si sa nu precupeteasca nici un efort pentru a reflecta intocmai realizarile dar si aspectele care lasa de dorit ale oamenilor muncii din uzine si de pe ogoare, din universitati si laboratoare. Ea trebuie sa ilustreze nazuinta oamenilor muncii si a conducatorilor lor spre frumos si mai bine.
    Nu va lasati influentat de cei ce propovaduiesc arta decadenta si burgheza. Ei nu doresc decit sa perverteasca mintile fragede ale tineretului nostru si sa-i curme violent avintul spre construirea noii societati care sta sa se nasca. Noi toti, condusi de organele statului, trebuie sa fim o pavaza impotriva unor astfel de atacuri mirsave si josnice. Vigilenta nu trebuie sa ne scada nici o clipa pentru ca hidra burgheza are multe capete.

  2. Deci dl Procuror Ponta spune ca daca cel care a fost plagiat nu depune plingere, inseamna ca nu a fost plagiat. Deci, logic, eu daca fur de la vecinul iar vecinul nu depune plingere din varii motive, eu sint om cinstit. Oare in cazul crimelor unde mortul nu mai poate oricum depune plingere, cum ramine cu cinstea?

    • Pai, ramane cum a stabilit plagiatorul Ponta: mortii nu depun plangere, deci nu a plagiat sau omorat pe nimeni. Simplu! Nu stiu ce e asa de greu! :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.