Autori: Tana Foarfă, Alexandra Cîrjă, Oana Ene, Francesca Cristea
Crin Antonescu, candidatul sprijinit de PSD, PNL, UDMR și minoritățile naționale, a publicat programul să prezidențial, în 16 capitole și puțin peste 30 de pagini. Un document cu multe vorbe frumoase, idei care sună bine și care sunt dorite de mulți cetățeni, din păcate neînsoțite de propuneri concrete despre modul lor de implementare, dat fiind că citim un program prezidențial, nu un program de guvernare.
Există totuși câteva propuneri noi interesante, dar poate dezbateri electorale viitoare ne vor putea lămuri cum se vor aplica în mod concret. Până atunci, iată principalele idei extrase și analizate din fiecare capitol!
I. Recâștigarea încrederii în stat
O primă propunere interesantă este crearea „Platformei Naționale pentru Eficiența Statului”, o entitate care caută să aducă laolaltă instituțiile statului, societatea civilă, mediul academic și experți internaționali, care să auditeze eficiența instituțiilor, doar că nu se menționează exact scopul: acest raport are scopul de a face recomandări și de a fi implementate ulterior sau de a raporta ceea ce știm cu toții – că multe instituții nu sunt eficiente? Ideea unui grup de lucru intersectorial nu este nouă, și nici lipsa clarității utilizării rezultatelor sau implementarea lor.
Simplificarea aparatului statului și comasarea atribuțiilor instituționale sunt și ele prezente în programul de campanie, dar premisa de la care se pleacă potrivit căreia comasarea atribuțiilor vor reduce blocajele instituționale este cel puțin surprinzătoare. Într-adevăr, mulți oameni care subperformează reprezintă o problemă, dar ce facem cu puțini oameni care sunt obligați să supraperformeze și, inevitabil, să amâne termenele limită?
Suntem de acord că guvernarea trebuie bazată pe rezultate, dar nu este menționat modul în care se vor calcula reușitele sau întârzierile și cum se vor lua măsurile de corectare: la nivel de administrație sau la nivel politic?
II. Transparența puterii
Se menționează des „principii de transparență”, „cultură a transparenței”, construcții vagi care nu sugerează lucruri concrete. O noutate însă, remarcăm introducerea dialogurilor între societatea civilă, cetățeni și mediul public/instituțional, dialoguri mai mult decât importante având în vedere că rareori aparatul instituțional este dornic să dialogheze real și să integreze propunerile societății civile.
Mai mult, ideea de „a reglementa clar utilizarea AI în decizia publică” este o idee nouă care, în contextul global actual, este necesară. Sperăm ca reglementarea să fie în linie cu prevederile existente la nivel european și să se inspire din Actul european privind AI, pentru a evita elemente contradictorii care să descurajeze companiile să utilizeze noile tehnologii.
Un lucru necesar este publicarea tuturor proiectelor de investiții sau de mare anvergură, precum și un raport cu modul în care avansează fiecare proiect. Într-adevăr, dacă am putea face o astfel de centralizare actualizată în mod regulat, relația cu cetățenii s-ar îmbunătăți. Întrebarea este dacă putem actualiza constant și putem primi informații în timp util de la instituțiile noastre?
III. Datoria statului față de oameni
Capitolul dorește stabilirea unui standard național minim de echitate socială, care vizează accesul cetățenilor la serviciile de bază prin dialog cu aceștia și instituțiile locale, dar concret nu ni se spune ce se va întâmpla cu rezultatele sau cu recomandările. Va fi realizat un calendar anual al echilibrului social, care va crea o bază de date a decalajelor cu privire la calitatea vieții în anumite regiuni, categorii sociale și vârste. Centralizarea datelor de către instituțiile publice este o carență a statului român, dar și în ipostaza în care le vom contura, cine va avea acces și cum vor fi folosite pentru a crea politici publice?
Se pune accent de asemenea pe simțul comunității (educație pentru grija colectivă) prin programe desfășurate în parteneriat cu școli, ONG-uri și universități pentru promovarea empatiei sociale, dar nu ni se spune cum îi vom susține pe cei care fac deja aceste tipuri de activități la nivel local.
Sprijinirea seniorilor prin promovarea rolului acestora în educație, cultură și comunitate este un punct important al programului și solidifică ideea potrivit cărei expertiza și experiența acestora poate fi folosită activ pentru dezvoltarea comunității.
În contrast, pe tot parcursul programului vedem faptul că rolul tinerilor este limitat la a fi simpli beneficiari („Burse pentru tinerii care fac performanță în educație, cercetare, cultură, diplomație”, „culturale, burse pentru tineri români din afară”) sau a fi priviți drept grup vulnerabil (”tineri împovărați de incertitudine”, ”pregătirea tinerilor pentru roluri comunitare”), nu ca parte integrată a deciziilor. Cu alte cuvinte, încă nu percepem tinerii ca un grup care ar putea veni cu soluții pentru dezvoltarea comunității și nici ca pe un grup care trebuie integrat în procesul de luare al deciziilor sau de a-l crește profesional prin activități practice.
IV. Politica externă: o nouă eră
Candidatul pornește de la câteva premise ambițioase legate de rolul României pe plan extern, premise intens vehiculate, în special în contextul geopolitic din ultimii ani. Acestea sunt premisele corecte care sunt și au fost evocate de majoritatea candidaților pro-europeni aflați de-a lungul timpului în cursa pentru alegerile prezidențiale. Diferența între deziderat și realitate constă în modul în care candidatul dorește să atingă obiectivele propuse.
În primul rând, consacrarea României ca partener indispensabil în Europa Centrală, Balcanii de Vest și zona Mării Negre. Candidatul dorește ca România să se poziționeze în centrul oricăror proiecte de construcție și cooperare politică sau economică durabile. Pentru acest lucru, propune mai multe instrumente diplomatice, dar și administrative. Pe de o parte, o veste bună ar fi acordarea de resurse suplimentare pentru MAE, precum și schimbarea cu celeritate a procedurilor de admitere în corpul diplomatic și consular, prin alinierea la normele și standardele UE în materie de gestionare a resurselor umane. Atragerea de expertiză se dorește realizată și prin colaborarea cu instituții private de cercetare în domeniul relațiilor internaționale și cu mediul academic, dar și prin constituirea unui corp de “Romanian goodwill ambassadors”. Din punct de vedere diplomatic, este interesantă propunerea de regândire a rolului și importanței activităților de lobby la nivel European și global a diplomației românești (”diplomacy by network”) și de creare a unei „comunități diplomatice lărgite”, formate din experți capabili să abordeze zone neacoperite de diplomația clasică.
În al treilea rând, relația cu SUA. Candidatul ne explică faptul că nu trebuie să alegem între UE și SUA, pentru că Europa și Statele Unite ale Americii vor continua să aparțină aceluiași spațiu de valori, principii, instituții și interese strategice. Declarație cel puțin bizară dat fiind contextul comercial tensionat și abordarea administrației americane față de UE de când Donald Trump a preluat mandatul. Totuși, parteneriatul strategic cu SUA reprezintă dezideratul principal al acestui capitol, candidatul dorind să convingă administrația americană de avantajele unei prezențe sporite a SUA în România și să consolideze astfel rolul României în flancul estic NATO.
Relațiile cu Republica Moldova sunt, bineînțeles, menționate, nu este însă foarte clar de ce este nevoie de un nou cadru de interacțiune cu elita economică, societatea civilă și mediul politic din Republica Moldova, prin intermediul căruia transferul de cunoaștere și expertiză în materie de afaceri europene și securitate să se facă de o manieră mai eficientă și mai rapidă. Acest lucru intră în contradicție cu principiul eficientizării evocat la începutul programului prezidențial, întrucât ar fi de preferat să se rezolve problemele cadrului existent, decât să se creeze altul nou.
Un lucru de apreciat este regăsirea dorinței ca România să participe la reconstrucția Ucrainei. Din păcate, crearea la acest moment a unui instrument de coordonare a acestui proces poate fi ușor tardivă, întrucât alte state membre UE au prioritizat acest aspect și au dezvoltat instrumente și relații bilaterale în ultimul an care să îi plaseze în poziții mai avantajoase de investiții în Ucraina.
Un alt element pozitiv este punctarea securității economice, precum și integrarea cât mai avantajoasă a României în noile lanțuri globale de producție și de valori. Ambele necesare, însă insuficient dezvoltate și lipsite de idei concrete.
V. Europa suntem noi
În mod just și legitim, programul explică faptul că România este obișnuită să asculte și să urmeze liniile de la Bruxelles, fără să se implice activ în dezbaterile din forurile europene. Ce rămâne să aflăm este însă ce ar trebui să spună? Propunerile făcute în cadrul acestui capitol sunt necesare, însă au o problemă fundamentală: ele setează cadrul, dar nu și conținutul. De exemplu, suntem de acord că rolul României în UE trebuie redefinit, și că România trebuie să contribuie cu idei și viziune la marile teme europene. Însă nu găsim conținutul. Ce propune candidatul să spună România în discuțiile privind planul de pregătire al Europei, care ar trebui să fie cheia de alocare prin care România să primească fonduri pentru securitate și apărare? Ce propune candidatul pentru discuția privind viitorul Cadru Financiar Multianual? Cum să fie stabilite coridoarele strategice industriale la nivel european? Sunt întrebări la care nu găsim răspuns în programul candidatului ce dorește să reprezinte România în Consiliul European sau care își propune ca România să fie mai activă în inițiative de colaborare privind Marea Neagră, Republica Moldova, Georgia și Balcanii de Vest, fără să ne spună exact cum.
Altfel, apreciem inițiativa de Consiliu Strategic pentru Afaceri Europene prin care societatea civilă să fie implicată în pregătirea poziției României pe dosarele europene. Sperăm ca aceasta să nu funcționeze la fel de deficitar ca exercițiile de consultare a societății civile pentru pregătirea Președinției României la Consiliul UE. O altă idee utilă este crearea unui forum intelectual de înalt nivel care să reunească intelectuali, diplomați, universitari și funcționari români care pot propune idei și viziuni valoroase cu privire la politicile europene și marile teme strategice relevante pentru România și Europa. Din nou, în instituțiile statului nu avem precedente de mare succes până acum, dar poate de această dată vom fi plăcut surprinși că România va pune în valoare potențialul românilor ce performează deja în domeniile lor.
VI. Apărarea începe acasă
Lunga introducere a acestui capitol recunoaște, într-adevăr, sfârșitul „vacanței strategice” și nevoia de adaptare la noul climat geopolitic, în acord cu politicile curente ale NATO și UE. Mai mult, abordează explicit tema Mării Negre ca zonă de interes strategic, inclusiv din perspectivă energetică și comercială. Totuși, ce rol are menționarea Israelului alături de UE și NATO ca parteneri strategici în domeniul apărării? Israelul nu este un aliat direct în structuri militare regionale precum cele menționate anterior, iar implicarea sa trebuie justificată.
Mai mult, în ceea ce privește crearea unui plan clar „de investiții în infrastructură pentru găzduirea de trupe aliate”, candidatul abordează sensibila problemă vehiculată în ultima perioadă legată de intențiile SUA de a retrage o parte semnificativă a trupelor sale din Europa de Est, inclusiv din România. Astfel, intervine o întrebare legitimă – despre ce trupe aliate vorbim?
Trecând la partea de măsuri concrete, creșterea graduală a cheltuielilor de apărare cu un plafon de 3,5% din PIB este o propunere cel puțin ambițioasă, având în vedere faptul că România a cheltuit 0,74% din PIB pentru înzestrarea armatei în 2024. Deci cu ce preț se va realiza această creștere a cheltuielilor de apărare, fie ea și graduală, care vor fi politicile publice care vor avea de suferit?
„Contractul social” dedicat apărării și implicarea întregii societăți, menționat de mai multe ori pe parcursul capitolului, necesită cu siguranță clarificări suplimentare. Dacă se referă la educarea și comunicarea către public, este corect și fezabil; însă, dacă presupune măsuri precum reintroducerea serviciului militar obligatoriu, necesită o dezbatere națională amplă și modificări legislative, întrucât nu sunt compatibile cu legislația actuală. Rolul Președintelui este unul strategic și de coordonare în cadrul CSAT, și nu acela de a prelua inițiative legislative sau atribuții executive care țin de Guvern și Parlament.
VII. Noul model economic
Programul definește un nou model economic, bazat pe valoare adăugată și pe avantajele noastre competitive. Acest nou model economic este unul bazat pe idei deja existente, precum menținerea cotei unice, fără a menționa ce se întâmplă cu excepțiile care au alterat principiul cotei unice, sau parteneriatul public-privat fără a explica cum îl poate îmbunătăți, revizuirea schemelor de ajutor de stat sau dezvoltarea pieței de capital, elemente repetate dar fără vreo informație nouă concretă. Sunt de asemenea menționate elemente care nu sunt în atribuția Președintelui, precum crearea unui One-Stop Shop pentru investitori, o construcție bugetară responsabilă sau activarea Băncii Naționale de Dezvoltare.
Sunt două elemente noi de menționat din acest capitol. Primul, susținerea unui Pact Național pentru Antreprenoriat. Problema cu pactele în România este că rămân doar pe hârtie, iar în acest moment în care economia europeană merge cu motoarele turate pentru a recupera din decalajul competitiv și a performa în contextul tensiunilor comerciale provocate de tarifele impuse de administrația americană, antreprenoriatul românesc trebuie susținut intens și rapid, în mod concret, printr-un regim de simplificare administrativă, prin stimulente de inovare și prin finanțare accelerată pentru investiții. Vremea pactelor a trecut dacă vrem să nu rămânem în urmă în această cursă.
O idee utilă este instituirea unui mecanism de monitorizare și alertă timpurie a fondurilor europene de toate tipurile, pentru a anticipa blocajele și întârzierile în accesarea acestora. Solicitarea lui de către Președinte este bună, implementarea este problema, pentru că prima problemă care se ridică este: cine va fi responsabil de acest mecanism?
VIII. România – furnizor de securitate energetică
Problema principală cu viziunea propusă de tranziție energetică inteligentă: de la cărbune la gaz, de la gaz la nuclear, de la nuclear la energie regenerabilă stocabilă, este că vine prea târziu. Aceasta ar fi fost în regulă acum 5 ani, când întreaga UE realiza această tranziție, iar investițiile în regenerabil nu ar fi fost deja amplificate în ultimii ani. Dacă România ar fi mers, strategic, cu această viziune, încă din 2019, probabil că acum se putea asigura o continuitate care să nu ne facă să alergăm în continuare să recuperăm decalaje pe partea de eficiență energetică. În rest, propunerile sprijinite legate de finalizarea Neptun Deep, parcurile solare și eoliene, stocare în baterii sunt necesare și de altfel fondurile din REPowerEU au avut acest scop încă de la început.
Un punct sensibil descris în acest capitol este renegocierea termenelor de exploatare a carierelor de cărbune și a grupurilor de la Complexul Energetic Oltenia. Menționarea problemei este necesară, dar nu este însoțită de informații suplimentare: în ce sens vor fi renegociate, ce anume se propune concret?
IX. Siguranța cetățeanului – demnitate fără frică de violență
Conform art. 80 și 92 ale Constituției, Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, având atribuții directe în domeniul securității naționale în calitate de șef al CSAT, deci poziționările legate de combaterea clanurilor, a rețelelor de trafic de droguri sau a criminalității organizate considerare amenințări la adresa securității naționale sunt legitime. Promovarea unei „culturi naționale a siguranței” prin campanii publice și redactarea unor rapoarte anuale privind starea siguranței sunt propuneri realizabile – atâta timp cât nu interferează cu activitatea Ministerului de Afaceri Interne sau a instituțiilor judiciare.
Unele propuneri depășesc totuși atribuțiile președintelui în mod evident. De exemplu, acordarea de „competențe sporite Poliției și Parchetelor” este de competența Parlamentului, prin lege. Crearea unor instituții după modelul FBI sau DEA nu se pot realiza peste noapte, și mai ales nu de președinte, căci necesită reforme legislative profunde și decizii ale Guvernului. Includerea anumitor infracțiuni în categoria celor de gravitate majoră sau actualizarea rapidă a listelor de substanțe interzise ține, de asemenea, de Parlament și Guvern. Propunerea privind tratarea consumatorilor de droguri ca victime și oferirea de asistență de specialitate este aliniată cu cerințele societății civile și este o propunere bună, însă implementarea ține tot de Guvern și instituțiile publice din subordinea acestuia.
X. Justiția – echilibrul națiunii
În teorie, dezideratele din acest capitol sună ideal: promovarea independenței justiției, claritatea legislativă, combaterea corupției și adaptarea sistemului juridic la provocările moderne. Într-adevăr, președintele este „garant al independenței justiției”, conform art. 80 din Constituția României, deci ideile precum susținerea unei inițiative naționale de clarificare și simplificare legislativă sau dezvoltarea unei strategii privind justiția digitală se încadrează în atribuțiile sale de reprezentare, consultare și mediere. La fel, în calitate de șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, președintele are legitimitatea de a impulsiona instituțiile statului să lupte împotriva crimei organizate fără a interfera în activitatea lor operativă.
Pe de altă parte, propuneri precum crearea unui „regim juridic distinct pentru cazurile de mare corupție” sau solicitarea unor „proceduri de urgență” pentru cauze de interes public pot fi excesive dacă nu vin în urma unor consultări preliminare cu principalii actori cu atribuții pe aceste arii. Președintele nu are atribuții de organizare a sistemului judiciar și nu poate influența cursul sau ritmul soluționării dosarelor penale, acestea fiind prerogative exclusive ale puterii judecătorești.
De asemenea, propunerea de a introduce educația juridică în școli este oportună și binevenită, întrucât nivelul de alfabetizare juridică al populației este foarte scăzut. Dar cum poate implementa președintele o măsură care ține de competența Ministerului Educației și a Parlamentului?
XI. Sănătatea – rețeta pentru prosperitate
În capitolul dedicat sănătății, Crin Antonescu propune o direcție ambițioasă și, pe care și-o dorește orice român care a interacționat măcar o dată cu un spital public: investiții în infrastructura medicală prin fonduri europene, susținerea inovației tehnologice și dezvoltarea sistemului de asigurări private complementare. Toate acestea sunt idei bine ancorate în nevoile sistemului românesc de sănătate, iar referirea la inegalitățile de acces la servicii medicale, precum și la rata de mortalitate evitabilă arată o înțelegere bună a realităților din teren (rata mortalității prin cauze tratabile, cât și cea a mortalității evitabile în România se situează cu mult peste media UE, arată datele Comisiei Europene). De asemenea, candidatul se referă la pacient ca la un cetățean, nu doar ca un beneficiar pasiv – iar propunerea de a moderniza legislația pentru protecția acestuia vine într-un moment în care încrederea în sistem e grav erodată. Mesajul că sănătatea este o investiție strategică în viitorul națiunii este poate unul dintre cele mai importante din întreg programul.
Totuși, în ciuda intențiilor bune, multe dintre promisiunile făcute aici ignoră limitele constituționale ale funcției prezidențiale. Președintele nu gestionează bugete, nu implementează PNRR și nici nu poate direcționa fonduri europene. Antonescu vorbește despre ce „va face” într-un domeniu care, în realitate, este în mâinile Guvernului și Parlamentului. Ar fi fost mai convingător dacă ar fi explicat cum anume, prin funcția sa, ar putea influența aceste procese – de exemplu, prin mediere între instituții, crearea cadrului consultativ cu experții în domeniu sau poziționarea sa în Consiliul European de a prioritiza acest domeniu de investiții în următorul cadru financiar multianual european.
XII. Educația – coloana vertebrală a unei națiuni prospere
Educația este descrisă ca fiind „coloana vertebrală a unei națiuni prospere”. Candidatul spune că are atât o „obligație morală, cât și constituțională” de a repune educația în centrul proiectului de țară. Corect spus. Dar ce poate face, concret, un președinte în această direcție?
Tema este sensibilă, întrucât fostul președinte, parte din același partid, a lansat programul România educată, o moștenire cu puține realizări notabile. Prin urmare, capitolul din acest program ar trebui să vină cu propuneri concrete, care să contrasteze cu ideile precedentului președinte.
Sunt atinse niște nevoi reale. De exemplu, candidatul propune ca educația să fie aliniată „la economia de valoare adăugată”, adică să avem mai puține lecții abstracte și mai multă pregătire pentru industrii creative, antreprenoriat sau științe aplicate. E o observație justă – școala românească încă pregătește elevi pentru trecut, nu pentru viitor. Dar când Antonescu spune că „președintele va juca un rol de catalizator între instituțiile de învățământ, investitori și industrie”, întrebarea care rămâne este: cum anume?
Președintele nu poate rescrie curricula, nu poate schimba modul în care se formează profesorii și nici nu are putere directă asupra fondurilor pentru educație. Poate, în schimb, să influențeze opinia publică, să pună presiune pe Guvern și să medieze dialogul dintre actorii-cheie. La fel, ideea de a valorifica rețeaua educațională din diaspora e foarte bună– mii de profesori și cercetători români trăiesc și predau în afara țării – dar nici aici nu ni se spune prin ce mecanisme va fi creată această „infrastructură de influență și cunoaștere”. Antonescu mai afirmă că vrea „școli care cultivă gândirea critică, cultura civică și adaptabilitatea”. Cine n-ar vrea asta? Dar iarăși, fără un plan minim sau un apel la actorii care pot genera schimbarea – Ministerul Educației, inspectorate, universități – rămânem la nivel de aspirație.
XIII. Cultură și patrimoniu – inima identității naționale
Capitolul despre cultură din programul lui Crin Antonescu este unul dintre cele mai bine articulate, dată fiind și experiența profesională a candidatului. Vorbește despre patrimoniu ca „rezervă de identitate” și despre cultură ca „liant al societății”, scut împotriva extremismului și canal de influență internațională. Sunt idei valoroase, mai ales într-un context în care cultura e deseori tratată ca o anexă decorativă a politicilor publice. Poate cea mai importantă afirmație din acest capitol este că „avem o vocație culturală profundă”, dar care trebuie „reașezată în centrul proiectului național”. E o direcție curajoasă – și corectă. O țară fără cultură activă și vizibilă riscă să-și piardă nu doar trecutul, ci și vocea în prezent.
Propunerile sunt rezonabile: diplomație culturală prin Institutul Cultural Român, protejarea și digitalizarea patrimoniului, susținerea industriilor creative, o mai bună conexiune între cultură și economie. Toate sunt teme discutate de ani de zile în spațiul public, dar rareori tratate cu seriozitate politică. Când Antonescu spune că va „cere public o politică coerentă” pentru salvarea patrimoniului sau că va fi „promotorul unui model de colaborare între mediul academic, administrație și societate civilă”, își asumă un rol de catalizator, de voce care menține presiunea pe decidenți. Și acest rol e esențial într-un stat unde multe teme culturale ajung greu pe agendă.
Desigur, unele dintre formulări rămân generale. Ce înseamnă, concret, integrarea patrimoniului „în circuitul economic real”? Sau cum poate prezența în „hub-uri creative globale” să devină politică de stat? Sunt idei cu potențial, dar care ar fi câștigat în greutate dacă erau dublate de câteva exemple simple, accesibile și măsurabile. Cu toate acestea, mesajul de fond e clar: cultura nu este un sector ornamental, ci una dintre resursele prin care România își poate proiecta identitatea și influența.
XIV. Imagine națională, putere subtilă și proiecție strategică
Crin Antonescu vine în programul său cu o idee curajoasă și tot mai relevantă în geopolitica contemporană: imaginea națională nu e doar o chestiune de branding turistic, ci un instrument strategic de „putere subtilă” – adică exact acel tip de influență care nu forțează, dar convinge. Într-o lume în care imaginea contează aproape cât realitatea, ideea de a construi un „Program prezidențial pentru Imagine Națională” nu este doar legitimă, ci chiar necesară. Este bine ca un politician să spună răspicat: „Avem o poveste, dar trebuie să învățăm s-o spunem.” Iar această frază, simplă și onestă, spune mult despre o nevoie ignorată prea mult timp.
Propunerile au potențial: lansarea unor burse pentru tinerii care performează, platforme de recunoaștere publică a valorilor civice, „Ambasadorii Imaginii Naționale” – oameni reali, cu rezultate, care să promoveze România prin exemplu, nu prin campanii formale. Ideea de a transforma Președinția într-un „vector de putere subtilă” e ambițioasă, dar nu imposibilă.
Desigur, unele concepte ar putea părea abstracte pentru publicul larg – „soft power prezidențial”, „narațiuni strategice”, „proiecție geopolitică” – dar nu trebuie neapărat simplificate, cât bine explicate. Ce lipsește, poate, este un exemplu concret care să arate cum aceste idei devin realitate: cum se alege un ambasador simbolic? cine gestionează platforma „Harta Valorii”? cu ce buget și ce instituții partenere? În lipsa acestor detalii, proiectul riscă să pară mai degrabă o intenție frumoasă decât o direcție aplicabilă.
Totuși, dintre toate temele abordate, aceasta este una dintre cele mai relevante pentru funcție: imaginea externă a României chiar se poate modela prin Președinție, prin discurs, prin prezență internațională, prin simboluri. Iar dacă aceste idei sunt puse în mișcare cu inteligență, pot deveni una dintre cele mai durabile moșteniri ale unui mandat.
XV. Diaspora – rețea globală de influență românească
Capitolul pe diaspora este menit a combate sentimentul de alienare și dorește să ofere speranță milioanelor de români aflați dincolo de granițele țării că nu vor mai fi ignorați. Dacă am citi capitolul cu voce tare, ar fi un discurs extrem de bun, cu multe idei ce răspund dorințelor românilor de pretutindeni: contribuția românilor la proiectul de țară, conectarea diasporei la politicile interne ale României, susținerea comunităților de români din străinătate. Însă lipsesc elementele concrete: cum se vor repoziționa românii din afara granițelor ca parteneri ai proiectului de țară? Cum vor beneficia concret politicile naționale de educație, sănătate, digitalizare, apărare, economie de experiența și investițiile românilor din diaspora? Ce presupun misiunile economice și formatele de cooperare între universități?
XVI. Centrul pentru gândire strategică
Crearea unui „Centru pentru Gândire Strategică”, cu rol consultativ, dedicat analizei multidisciplinare și sprijinirii deciziei prezidențiale, este una legitimă, în măsura în care acest centru nu dobândește atribuții executive sau decizionale și rămâne integrat în structura Administrației Prezidențiale.
În conformitate cu Legea nr. 47/1994 privind organizarea și funcționarea Administrației Prezidențiale, Președintele are dreptul de a-și organiza aparatul de lucru după propriile priorități strategice, în limitele bugetului aprobat. Atâta timp cât Centrul pentru Gândire Strategică își păstrează strict rolul consultativ, fără a interfera cu atribuțiile executive ale Guvernului sau cu competențele altor autorități publice, inițiativa este binevenită întrucât ar deschide și transparentiza administrația prezidențială și modul său de poziționare.
Ar fi însă interesant de urmărit modul concret în care acest centru va reuși să coreleze informații provenite dintr-o diversitate atât de mare de structuri (ministere, agenții, universități, ONG-uri și parteneri internaționali) fără a crea suprapuneri de competențe sau confuzii instituționale. Claritatea rolului său, limitele de acțiune și metodologia de lucru vor fi esențiale pentru ca inițiativa să fie eficientă și sustenabilă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
e pozitiv ca cineva isi is timp sa redacteze un program, o strategie, care bineinteles suna bine, pe hirtie. Ce ramine din ea mai apoi, Dumnezeu cu mila.
”imaginea externă a României chiar se poate modela prin Președinție, prin discurs, prin prezență internațională, prin simboluri.”
Așa credea și Ion Iliescu: era obsedat de ”imaginea României în lume” și avea impresia că lumea întreagă poate fi păcălită cu artificii de imagine. Marxiștii au toți același repertoriu: electoratul nu-i dorește la conducere, așa că nu le rămâne decât confiscarea democrației.
Derapajele anti-democratice din România nu țin de imagine, țin de realitate. Miile de securiști pensionați la 45 de ani și reangajați în instituțiile statului, după modelul Rusiei lui Putin, nu țin de imagine, țin și ei tot de realitate. Iar Comisia Europeană nu are nimic împotrivă pentru că și ea e la fel de lipsită de legitimitate. Ca opinie personală, regimul din România e beyond the point of no return. Singura soluție a rămas prăbușirea sistemului, la fel ca în 1989.
@Harald: Total de acord. Subscriu.
Gaska lui Calin Georgescu, ceata lui Pitigoi. Doi strigoi din crang.
@nt&harald
Preluarea fabulatiei jdvancene despre custodele fragilei democratii din Ro care ar fi fost Kakalin Georgescu ((in fata atacului “neomarxistei” UE) este leitmotivul tuturor intervențiilor voastre, indiferent ca este vorba de politica, istorie, clima, tehnologie,…
@judex – anularea alegerilor a fost reală, indiferent dacă JD Vance are sau nu vreo părere despre asta. UE chiar este neomarxistă și domnia ta de asemenea. E dreptul tău să fii neomarxist, dar nu e dreptul tău să anulezi alegeri și nici nu încerca să te prezinți drept promotor al democrației.
Problema Călin Georgescu n-ar fi existat, dacă nu i-ai fi interzis candidatura lui Șoșoacă. Ai confiscat democrația sub pretexttul că o salvezi, ai procedat ca în Pakistan și ar trebui să fii după gratii, tot ca în Pakistan.
Degeaba încerci tu sa stingi lumina in jurul rețelei toxice, acoperite si ilegale care l-a împins in câteva saptamâni de campanie pe un neica-nimeni diliu parașutat din Austria in fruntea primului tur. Statistica&sociologia pe de o parte, BogPR&Potra pe de alta sunt motive suficiente pentru demonstrarea fraudei masive si eliminarea hologramei Georgescu de pe lista electorala.
N.B. Papagaliceala constanta din fondul sonor de pe aici dupa mistificări absurde si radicalisme preluate pe nerumegate din secrețiile lui jeidivans si ceodoicoalition este deja ridicola.
Domnul Antonescu e „mult zgomot, pentru nimic” – cutia de conservă goală ce cade pe scări cu zgomot și e trimis la înaintare de două partide care au tot avut puterea în România și au arătat foarte clar în ce scopuri au folosit-o. Mie mi-e teamă că, după așa o campanie electorală activă, domnul Antonescu se va resimți și va fi nevoit să se odihnească, măcar 5 ani, dacă nu chiar 10… Dar e posibil să iasă președinte, din păcate.
Cât despre program, putea să fie mai concis șl să se limiteze la atribuțiile constituționale ale președintelui (apărare, politică externă, imaginea României).
Referitor la ce ar trebui să facă guvernul, după părerea domnului Antonescu, candidatul ne-ar putea lămuri dacă ar răspunde, tranșant, la o singură întrebare: de ar fi să aleagă între Ciolacu și Bolojan, pe cine ar numi prim ministru?
Dupa 1990, fiecare candidat la presedentie a venit cu strategii si planuri care mai de care bombastice. Prea multe propuneri pt 4 ani de mandat, astea sunt pt un secol. Dar fara a se schimba Constitutia si organiz.terit adminis. fara reforme de structura al guvernului si ale ministerelor, cine le face si cu ce bani raman doar vorbe goale. Si KWI a vorbit de „Romania pas cu pas”, „Romania lucrului bine facut” si „Romania educata” si am ramas cu sute de lucruri nefacute sau prost facute. Asa ca acest domn vorbeste f. frumos si doar atat, politica este meseria lui si nu altceva. La presedentie, dupa 1990 am avut, profesor de geologie, de fizica, acum se vrea de istorie si nu au reusit mai nimic……
@Agora _ „Prea multe propuneri pt 4 ani de mandat…”
Nu! Prea multe promisiuni pentru ceea ce reprezintă atribuțiile Președintelui Republicii.
Candidații știu foarte bine că nu pot înfăptui ceea ce promit, căci NU le permite funcția, nu au atribuții constituționale în sensul celor promise, dar vor voturile cetățenilor.
Mandatele președinților sunt de 5 ani și pot fi maximum 2. Prin urmare, promisiunile sunt prea multe pentru 10 ani, câci oricum nu pot fi înfăptuite, oricâți ani ar ocupa funcția președinții României.
Este un program politic de tip conservator. El nu putea să fie prea exhaustiv/explicativ, scopul lui fiind să prezinte idei/propuneri pentru viitorul apropiat. Totuși, per ansamblu, programul este serios, coerent și necesar, poporul trebuie să știe ideile principale ale unui candidat la Președinția României. Deocamdată este singurul program apărut pe piața politică/electorală. Detalii pot fi prezentate în cadrul discuțiilor electorale, politice sau în mass-media.
Că părere, programul dă un răspuns „soft” la câteva probleme aprig discutate la nivel intern:
– evitarea anarhiei și întărirea statului român
– trecerea de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la o dezvoltare CALITATIVĂ.
– un rol mai mare al Statului român la nivel zonal și global.
Un program ambițios și necesar pentru această etapă prin care trece România. Cu amendamentul că este necesară și colaborarea cu poporul român și cu elitele lui. Fiindcă, vai, nu se știe dacă poporul vrea să se trezească „din somnul cel de moarte”. Nenorocirea este că dacă nu ne trezim, dispărem din Istoria Lumii. Cam aceasta este miza apropiatelor alegeri: a fi sau a nu fi.
Și încă o completare:
Unii se fac că nu înțeleg adevarata miză a apropiatelor alegeri pentru Președinție. Apriga bătălie se duce în numele a două ideologii, manifeste și în Occident, și anume între:
– conservatorism/naționalism
– progresismul globalist(în Europa fiind susținut de socialiștii fost internaționaliști, ecologiștii anticapitaliști și liberalii/masonii globaliști)
În România sunt trei agravante în plus:
– naționaliștii sunt „anti-sistem”, de fapt anti-stat și defilează sub sloganul „mândru că sunt român”.
– progresiștii sunt și ei anti-sistem, sunt globaliști și defilează sub sloganul ” mi-e rușine că sunt român” vor să scape de stigmatul de a fi român și vor să fie orice(europeni, maghiari, ruși) numai români nu. Din acest punct de vedere progresiștii sunt tot contra Statului român.
În concluzie, avem două ideologii care își zic anti-sistem, ambele anti-democratice și antinaționale, ambele militând contra statului român.
– problema este agravată de amenințările Rusiei și de războiul din Ucraina, dar și de amenințările indirecte ale lui Trump.
În concluzie, va trebui la proximele alegeri să răspundem la întrebarea: mai vrem sau nu mai vrem să existe statul român?
Programul conservator soft al lui Crin Antonescu vrea să apere poporul român de atacurile ideologice de la stânga și de la dreapta. Vom vedea dacă poporul român vrea să renunțe la propriul stat și să iasă din Istoria Lumii. Aceste alegeri sunt decisive pentru viitorul statului numit România.
Cred ca ati uitat ca FSN(cu toate schimbarile de nume)/PNL/UDMR au mincat din mina lui Soros tot timpul. Erau gorbaciovisti supusi lui Soros.
Acum se declara anti sorositi… Haida de!
(UDMR a cotigit-o dupa ce a venit Orban la putere… si joaca la doua capete. Si cu conservatorii si cu sorosistii.)
In fapt, avem aceeasi Marie, cu alta palarie. Ca in ’90, cand politrucii si securistii s-au declarat democrati si capitalisti. Ei erau obligati sa intre in PCR si sa ocupe functii.
Acelasi scenariu, aceiasi oameni(sau beizadelele lor). Ti se face scarba.
Excelente analiza si observatiille dvs.!
Eu votez cu dl. Antonescu, asa ca ma bucur ca si-a facut public Programul de tara si pot astfel distinge directiile pe care va merge in mandatul sau.
Cum ar zice poate Caragiale, iată un program frumos (definit probabil pentru două mandate – asa cred) fără norme de aplicare, va să zică, „lipsind cu desăvârșire” din orizontul realității românești… Promisiunea regionalizarii practice cu care România a intrat in UE nu are termen de finalizare nici acum, deci nici în următorii 10 ani. Cine să te mai creadă că ai respect față de statutul UE? Cât despre priorități ce să mai zici? Problema demografică este probabil rezolvată deja pentru candidat (nici nu apare ca atare in acest program?) prin migrație, românii vor deveni o diasporă tot mai influentă in Europa (?). Diaspora va continua să asigure o Românie în afara granițelor cu mult mai mare decât populația țării in sine până in 2035, când din proiectata valoare de 30 de milioane de români de pe întregul glob terestru ( o proiecție destul de realistă interbelică a statisticii românești a școlii sociologice), România va rămâne o țărișoară de numai 14 milioane de locuitori. Așadar demografia nu pare a fi o problemă majoră pentru candidat … Educația tinerilor, în final, abandonată sau destrămată treptat în circa opt decenii alături de sănătatea populației ca himeră socială apar în același program ca priorități în pozițiile 11 si 12 (?) când orice schimbare de sistem începe practic cu ele, oferind timpul necesar in acoperirea decalajului de aplicare practica a oricarei reforme sau reformari … Vorbe, vorbe, vorbe. Nimic mai mult.
Crin Antonescu, „Tot înainte”?! …Că înainte era mai bine?
Crin Antonescu a fost Președintele Comisiei pentru Revizuirea Constituției. Văd că nu-l întreabă nimeni despre activitatea lui în acel post.
Poate că vrea să obțină funcția de Președinte al Republicii pentru ca din cea mai înaltă funcție în stat să înfăptuiască în sfârșit ceea ce n-a reușit ca Președinte al Comisiei, anume, Revizuirea Constituției.
Că doar n-a dormitat degeaba 10 ani la Bruxelles, l-or fi frământat grijile legate de Constituție.
Cu parlamentul in structura si marimea actuala, orice presedinte de tara nu va reusi mare lucru. Iar pe Crin A. nu il preocupa Constitutia, totul este bine cum este, ba il mai vrea pe Ciolacu premier….iar programul suna ademenitor pt fraieri… Fostele tari socialiste, au Constitutii mai bune, dizolvare parlament, alegeri anticipate, schimbari rapide de guvern, implicare mai buna a presedintelui la nivel intern, iar noi am incremenit in o Constitutie cu iz comunist…..
„Înainte” se referă la viitor nu la trecut.
Nu „revizuirea” Constituției actuale trebuie făcută ci trebuie o Constituție NOUĂ ( nu cea făcută de Iliescu și Iorgovan). Dar pentru a schimba Constituția trebuie o majoritate puternică de cel puțin 10 milioane de votanți care să vrea asta. Nu este cazul acum pentru acest experiment, poporul are alte priorități.
a ramas la mentalitatea de pionier;
sau ati uitat salutul pionieresc?
(Ceva de genul:
Comandant: „Pentru gloria tarii si propasirea Romaniei……………………, inainte!”
Pionieri: „Tot inainte!”)
Asta e programul pt ziarici. Adevăratul program prevede mărirea salariilor aleșilor, senatori, deputați, primari, șefi CJ. Și garantează alegeri locale într-un singur tur de scrutin, că așa e bine, spre deosebire de alegerile prezidențiale,unde așa ar fi rău…
De 35 de ani ni s-au prezentat tomuri de programe. Mai crede vreun român în programe? Câți kilometri de cale ferată s-au electrificat in 35 ani? Câte spitale noi s-au construit în același interval?
Nu mai cred în politicieni de mult. În Antonescu nici atât. Din 2020 am înțeles că și USR a băut apă după USL1.0. De ieri m-am lămurit și cu domnul Nicușor Dan.
Să ne abandonăm în mâinile „băieților” și să dormim liniștiți. România e terminată.
Dacă nu are program, atunci cârcotașii zic că de ce nu are program. Dacă are program, atunci nu e bun.
Programul si candidatul trebuie sa se potriveasca, ca lacatul si cheia. Antonescu este coar antagonic cu propriul program.
Cu regret, dar un program realist include 3-4 actiuni, timp de realizare, resurse financiare, cine raspunde !! Asa si eu cu pregatirea ce o am pot scrie un plan care sa ia ochii!!!
Păi de ce nu candidați la președinție?
In anul 2014, alaturi de o intreaga echipa de documentare, am scris „Strategia de dezvoltare durabila in Muntii Carpati” ceruta prin Conventia Carpatica Europeana cu sediul la Kiev. Romania era singura tara care nu avea nicio strategie, Ungaria, Polonia, Cehia le facusera deja. De aici urmau sa rezulte si unele finantari europene. Numai ca ceea ce am aratat ca este necesar in plan economic, social, etc. nu a convenit guvernului si nu a fost adoptata ca lege. Toate guvernarile de dupa 1990 nu au tinut cont de ceea ce spun si scriu specialistii adevarati ci de ce afaceri pot face partidele si tot sistemul lor clientelar.
Exact! Cum o dai tot nu e bine. Plus ca observ ca i se pun lui Antonescu in carca toate relele din societate si daca se poate sa le si rezolve in 5 ani!
Problema este ca toate relele din societate nu se pot rezolva in 5 ani. Dar macar sa rezolve 3 rele si tot este ceva!!! KWI a stat 10 ani la Cotroceni si nu a reusit in plan intern decat o coalitie, vai de steaua ei!!!
Păi a încercat mai multe coaliții, de ex PNL+USR+UDMR, dar USR a votat contra propriului guvern. Acum, Dvs ce coaliție v-ar placea?
@Lucian Nicolescu _ „De 35 de ani ni s-au prezentat tomuri de programe.”
Candidații la președinție din România promit lucruri care nu țin de competențe președintelui. Și sunt în stare să promită orice ar putea să le aducă voturi.
Butelii vor românii, de asta au nevoie, butelii le promit candidații. Spitale trebuie? Spitale promit. Cale ferată? Cale ferată.
Bineînțeles că nu vor face nimic din ceea ce promit, pentru că n-au cum. Este evident. Prin urmare, urmează încă 10 ani de Hakuna Matata. Crin Antonescu s-a antrenat pentru asta în ultimii 10 ani la Bruxelles.
Tot ce este necesar pentru cleptocrație ca să stea liniștită este să se asigure că în turul al doilea al alegerilor – de-acum și în viitor – ajung doi candidați de-ai ei.
Pe scurt, nimic despre proprietate. E un moft, să ne-amintim.
Asta e boala universităților și scolii românești în general, toți produc tone de materiale cu idei de tot felul, dar nu se pune nimic în practică, teorie fără finalitate ! Ar fi mai bine să propună 1, 2, 3 chestii importante, dar gindite și detaliate pină la plan de execuție, că de 80 de ani tot facem teorii fără finalizare ! O fi din cauză că în guvern avem numai specialiști în gargară și promisiuni ???
@Tudor: Are vreun politruc român stofă de om politic?
Vă rog, dați-mi un nume. Uitați-vă in ce hal se prezintă în comporație cu politicienii polonezi. Nu îndrăznesc să privesc mai la vest. E oribil.
O intiativa buna cea de a analiza un program de candidat. Pt. noi insa ar fi util sa continuati prin a analiza ce au de spus si ceilalti candidati.
ND vad ca e cam vag, EL destul de aplicata, VP – nu- l gasesc printre atatea fumigene de presa, GS has a plan, etc.
Altfel e posibil ca acest articol, luat separat de o posibila serie, sa para partinitor +/- , depinde de ochelarii fiecaruia.
Bună ziua, aşteptăm să îşi lanseze şi ceilalți candidați programele şi le vom analiza şi pe acelea.
Buna ziua, Le gasiti pe site-urile fiecaruia. Nu neapărat in format pdf dar exista!
Citind acest program , am făcut un salt în timp.
Pe vremea RSR și a ședințelor lunare PCR. Se începea mereu cu ceva propaganda . Scrisă dupa indicațiile activiștilor plătiți de județeană PCR.
Programul e pura burtologie .
Sai mai clar, maculatură.
Demonstrează gradul de cultură a celor care au scris programul și gradul de educație a celor care au cerut așa ceva .
Practic nu e mare diferență între activiștii PCR din RSR si cine
a întocmit o așa prostie scrisă în 2025.
Dansul compromisurilor compromitatoare in dauna publicului/celor (teoretic) deserviti si datul la gioale reciproc intre (a) politicieni votati si/sau desemnati in executiv si (b) memoria institutionala/functionarii publici/angajatii cvasi-eterni ai statului au fost, inca la zi, suprinse de serialele de comedie(ca tot e duminica azi) politica englezesti „Yes, Minister” si „Yes, Prime minister”.
Cateva exemple doar despre paragraful I al articolului de mai sus (daca veti urmari serialele mentionate veti gasi lipsa de noutate a ce se intampla cu/in stat si despre restul paragrafelor, mai putin X si XV):
1. „..acest raport are scopul de a face recomandări și de a fi implementate ulterior sau de a raporta ceea ce știm cu toții – că multe instituții nu sunt eficiente? Ideea unui grup de lucru intersectorial nu este nouă…”
Sir Humphrey Appleby: Minister, if you block honours pending economies, you might create a dangerous precedent.
(…)
…I recommend that we set up an interdepartmental committee with fairly broad terms of reference so that at the end of the day we’ll be in the position to think through the various implications and arrive at a decision based on long-term considerations rather than rush prematurely into precipitate and possibly ill-conceived action which might well have unforeseen repercussions.
James Hacker: You mean no
2. „Suntem de acord că guvernarea trebuie bazată pe rezultate, dar nu este menționat modul în care se vor calcula reușitele sau întârzierile și cum se vor lua măsurile de corectare: la nivel de administrație sau la nivel politic?”
James Hacker: I’m not going to approve any honour to any civil servant in this department who hasn’t earned it.
Sir Humphrey Appleby: What do you mean „earned it”?
James Hacker: I mean „earned it”. „Done something to deserve it”.
Sir Humphrey Appleby: [indignantly] But that’s unheard of!
(…)
James Hacker: The Opposition aren’t the opposition. (…) They’re only the opposition in exile. The Civil Service is the opposition in residence.
=========
„…construcții vagi care nu sugerează lucruri concrete.”
Asta e una din bolile politicienilor si functionarilor de stat in comunicarea directa cu publicul, apropo transparenta si castigarea increderii.
#BidonGol este definit ca politician de lovitura de stat eșuată din 2012 (suspendarea lui Basescu), când a pus PNL la picioarele lui Ponta (Ponta, adică AdrianNastase-Panait-Ghita). Cine il crede capabil pe CA de a conduce ceva este naiv: Antonescu își dorește postul de Presedinte (N.B.: nu funcția) pentru ca a găsit un loc unde poate dormi mai mult decât din postura de pensionar (gelos fiind pe inactivitatea de lux a Ficusului).
“Programul” lui Antonescu este praf in ochii lumii, vechea garda USL din PSD (inclusiv Ponta) se va folosi de lenevia si perioadele de reverie ale lui Antonescu ca sa înhațe din nou resursele Ro ca pe vremea baroniadei moșite sub dughinistul Năstase. Nu cred ca Bolojan se va putea menține in fruntea PNL in cazul câștigării alegerilor de către Kakarau.
Pe scurt, eu cred ca Ponta, Simion si Antonescu sunt cei trei cai troieni ai aripii USL din PSDNL.
Corect, C.Antonescu nu a fost in stare sa se conduca pe el si acum vrea sa conduca o tara!!
Un pic cam din avion tratat capitolul aparare de catre dvs.
1. Raspunsul la intrebarea, de mentalitate tipic stang-vest europeana, ce cauta israelul aici il aveti chiar in textul programului : „Protecție cibernetică și contra amenințărilor hibride – prin infrastructură digitală de reziliență națională, susținută prin colaborarea cu NATO, UE și Israel. Constituirea unei rezerve cyber ca forță de descurajare complementară.” Israelul exista tocmai datorita excelentei in tehnologii de aparare pe toate planurile. Daca pana si germania isi doreste un iron dome noi de ce sa strambam din nas?
Sa nu uitam ca cel putin elbit este de mult integrat in productia de aparare din romania.
2. Intrebati usor mirata „care aliati”? Pai pana una alta ave trupe din alianta NATO, nu doar din us – fr, belgieni. Uk. Oalanda, spania etc. Mi se pare usor tendentios tonul dvs aici.
3. Pragul agreat NATO de cheltuieli de aparare se referea la totalitatea cheltuielilor, nu doar la achizitii. Nu de alta dar componenta umana conteaza si ea in aparare. Daca noi, care de bine de rau am sarit peste 2% total cheltuieli ajungem la un 0.74% pe achizitii, stau si ma intreb cat or fi cheltuit altii care sunt in mod cronic sub 2%.
Iarasi mi se pare cam tendentioasa interpretarea dvs.
Pri urmare chiar astept cu nerabdare sa va citesc si articolele deapre programele celorlalti canditati.
Mentionez ca nu sunt neaparat pro CA, nu se poate uita puciul facut impreuna cu Ponta, dar in mod sigur sunt pro dreapta, si nu aia extrema.
Constat cu mihnire ca autorul / autorii articolului folosesc gresit termenul ,,stat ” . Statul sintem noi cetatenii ( mai exact cei care produc valoare adaugata ) . Ceea ce este numit in articol ,,stat” in fapt sint institutiile statului . Ceea ce este diferit de stat . Institutiile statului populate in mare parte cu capuse ordinare pe corpul social sanatos al poporului roman ( bugetarii ) .
Ce vreau eu sa se intimple in tara asta de miine incepind ;
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna . La fel autoritatile judetene si locale .
Pe individul mentionat in titlul articolului nu l-as vota nici cu pistol la timpla .
Cel mai mult mă distrează sa citesc programele politicienilor care habar n-au ce trebuie să facă și evident ca nici n-au idee cum sa scrie despre ceva ce ar trebui sa stie sa faca.
Daca vreunul ar avea vreo viziune, programul (strategia, planul), care ar trebui să arate viziunea, trebuie sa fie scris in maximum 2 foi x A4. și să se refere la obiectivele de atins, specifice funcției și ”fișei postului” si neapărat cu niște cifre…altfel nu e credibil
1. SECURITATEA STATULUI (ca d,aia e seful CSAT), cu temele:
– apărarea (%), bugete urnarite, . deficitul (e problema de securitate), plan macro de dezvoltare cu energia (ca politică, e problema de securitate), etc.. Nu-l impiedica nimeni sa participe la sedintele de guvern si sa-l traga de urechi, sau sa-l demita pe Prim Ministrul pus de el, daca nu scade deficitul semestrial cum e vreun program, daca nu realizeaza investitii, etc….DAR, TREBUIE CIFRE CA SA INTELEGEM IN CE DIRECTIE NE INDREPTAM
– Justiția, coruptia, drogurile – elemente esentiale de securitate…ce vrea sa faca cu justiția, drogurile și coruptia….cum o scade de la 45 miliarde EUR/an la 20 miliarde EUR/an
2. RELATIILE INTERNATIONALE –
– Moldova.
– ceva definitoriu care să ne aduca ”valoare adăugată”…sau răminem ancorați vesnic in ”familia proeuropeana” din care nu mai facem nimic cu nimeni in afara de cei din familie ?
– ceva ceva ”suveranism” autentic ?..care sa ne ajute in niste domenii cheie …să nu uităm ca votul pt. CG a fost generat ca un vot contra ”sistemului actual” – și să nu uităm ca statistic, românii au aratat prin vot ca sunt sătui de corupție si dominația economiei (și resurselor) de catre firmele straine
Deci, nu Program de Guvernare ci un Program politic de presedinte candidat., In rest, sunt multe alte nazbîtii scrise in punctele mentionate…prea multe si prea vagi intr-o supă sleită, care nu abordeaza clar PROBLEMELE MARI SI GRAVE ALE ROMÂNIEI
Trump a darimat o lume si un sistem…Calin isi permite macar sa-l clatine ? (altimnteri mergem cu Crin ”ca și inainte”…adică inapoi)
Talk is cheap, sau hartia suporta orice. Ultima gogoasa vanduta romanilor a fost cea despre Romania educata, „Pas cu pas” si alte baliverne. Sa fim seriosi…
“Un document cu multe vorbe frumoase, idei care sună bine și care sunt dorite de mulți cetățeni.”…
Ce izbeste de la inceput este lipsa cifrelor. Un program prezidential fara tinte clare, fara sume angajate sau macar evaluate, fara termene de dorit, e ca un poem, o metafora a dorintei de mai bine. Gresesc. Exista o singura cifra in tot textul – 3.5% din PIB reprezinta tinta de cheltuieli pentru aparare. Dar si aceasta cifra este scapata ca din greseala, o reverenta fata de solicitarea structurilor de securitate din care facem parte.
Este bine ca autoarea/autorii se apleaca asupra programelor prezidentiale oricat de lipsite de substanta sau neserioase ar parea. Pana la urma aceasta este abordarea corecta in raport cu segmentul de viata politica de la care se asteapta atat de mult si care in realitate ofera atat de putin.
Eu vad doar doi candidați care se pot ridica la înălțimea funcției, care necesita un creier mobilat suficient si energia necesara pentru a produce si îndeplini un plan de tara realist: Nicușor Dan si Daniel Funeriu. Antonescu e gol de conținut, Lasconi imi pare limitata intelectual si continuatoarea iresponsabilei politici de sabotare a oricărei guvernări de dreapta dusa de toxicul Barna, cel care chiar si-a scos propriul partid de la guvernare si s-a urcat in barca moțiunii AUR. Simion si Ponta sunt doi populiști rudimentari susținuți si manevrați de dușmanii externi ai unei Ro solid integrate in UE, cu scopul evident al fragezirii tarii in fata agresiunii rusești.
O noua era?
Romania a intrat intr-o noua era cand a aderat la UE si NATO. Ce semnifica aceasta noua era, acum? Se joaca. E adevarat, cu vorbele, dar…
Daca imi aduc bine aminte, domnul Crin Antonescu, in perioada cand era Presedinte interimar si/sau Presedinte de Senat, dorea o noua Constitutie. In care rolul presedintelui era pur decorativ. Avea atitea idei noi, ca pina la urma s-a renuntat la proiectul noii constituii. Acum revine la ideile de atunci… sau face rondoul?
Daca si-a schimbat atitudinea, cum explica? Si se explica.
Daca vrea un Presedinte pur decorativ, fara nici un rol in politica interna, de ce mai candideaza?
Etc.
Scuze pentru sincopele de memorie.
Ma corectez aici:
„Deviza pionierului:
„Pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului – înainte!
Răspunsul la deviză:
„Tot înainte!” ”
Care partid, domnule Crin?