Ca şi în timpul epocii suzeranităţii turce, statul este văzut astăzi de cetăţenii săi ca fiind alienat şi îndepărtat. Puterea pe care o exercită este arbitrară şi discriminatorie. Dar cei mai mulţi români încă mai au o atitudine de dependenţă faţă de stat. Le este greu să îşi imagineze o alternativă.
Pentru mai mult de 50 de zile Bulgaria a fost zguduită de proteste violente împotriva unui guvern nou ales dominat de socialişti. Ceea ce s-a deschis este o polarizare între o elită coruptă transpartinică şi o parte vocală a societăţii, cu încredere în ea însăşi, pregătită să nu mai tolereze niciun minut abuzul de putere al elitei. Ca întotdeauna, sensibili la ce se întâmplă în Rusia, bulgarii sunt hotărâţi să împiedice alunecarea ţării lor într-o autocraţie de tip Putin.
În climatul actual, tipurile de comentatori care încurajează resemnarea şi cinismul, în timp ce îşi promovează propriile interese, nu vor mai avea loc să respire în Sofia (deşi în România aceştia încă se mai pretind a fi oameni liberali rezonabili).
În România, mare parte a societăţii continuă să afişeze o toleranţă obosită faţă de proasta guvernare a elitei. Dar există raze de speranţă. Părţi ale statului rămân dispuse să sancţioneze figuri importante care doresc să se îmbogăţească de pe urma încălcării legii. Pedeapsa cu închisoarea pronunţată împotriva lui Relu Fenechiu demonstrează că există judecători în tribunale care nu sunt intimidaţi de prezenţa sa în guvern.
Traian Băsescu continuă să arate că nu ştie ce e aia înfrângere. Preşedintele este încă în căutarea unor modalităţi care să-l ajute să devină un motor al schimbării politice durabile, pe măsură ce mandatul său prezidenţial se apropie de sfârşit. Reţinerea lui Omar Hayssam, fugar de justiţie, l-a făcut pe Victor Ponta să acuze că el ar fi acţionat ca un „Rambo“, dar operaţiunea a demonstrat orientarea preşedintelui pe termen lung şi abilitatea de a-i motiva pe oficialii de stat să se comporte într-un spirit profesionist.
Băsescu este un preşedinte în căutarea unui electorat matur. În 2009, românii au votat în număr covârşitor în favoarea propunerii sale de a avea un parlament unicameral cu 300 de membri care va reda, sperăm, caracterul reprezentativ al Legislativului românesc. El a reînviat ideea atunci când electoratul era dezorientat şi apatic. De neoprit, preşedintele caută oportunităţi pentru a elimina energiile politice care să facă opţiunea reformei viabilă în România, sperăm, în viitorul apropiat.
Băsescu este furios şi enervat, deoarece îşi doreşte să şteargă mentalitatea colonialistă care, la fel de mult ca şi mentalitatea comunistă, ne ajută să explicăm de ce politicile au dezamăgit generaţii întregi la rând. Ca şi în timpul epocii suzeranităţii turce, statul este văzut astăzi de cetăţenii săi ca fiind alienat şi îndepărtat. Puterea pe care o exercită este arbitrară şi discriminatorie. Dar cei mai mulţi români încă mai au o atitudine de dependenţă faţă de stat. Le este greu să îşi imagineze o alternativă. Mulţi îşi doresc să aibă un fiu sau o fiică care să se afirme, aşa încât aceştia să poată distribui resursele şi oportunităţile în moduri discreţionare la fel cum s-a întâmplat în timpurile coloniale.
Victor Ponta este un exemplu strălucit de ofiţer colonial care conduce ţara de parcă ar fi o colonie imperială. El acţionează, desigur, în favoarea furnicarului de exploatatori locali care au pus mâna pe parlament, precum şi pe cele mai multe oraşe şi comunităţi mici din România.
În subconştientul lor colectiv, probabil că ei visează la un fel de intervenţie străină, o influenţă rusă, chineză sau turcă. În acest fel, controlul extern ar fi impus şi le-ar acorda libertate să-şi exercite despotismul local netulburat.
Ponta nu are absolut niciun fel de viziune pentru viitor. El va cumpăra, probabil, proprietăţi în Europa de Vest sau în America de Nord şi îşi va trimite copiii pe care îi are ca să fie educaţi acolo, aşa încât, atunci când ordinea temporară pe care o prezidează se va descompune, să aibă ceva mijloace de evadare. Este puţin probabil că el va rămâne la conducerea partidului chiar şi pentru o fracţiune de timp similară celei în care Corneliu Vadim Tudor a dominat PRM cu repertoriul său sinistru de trucuri.
Ponta generează următoarea criză prin desemnarea celor mai nepotriviţi oameni la conducerea unor organisme precum ICR sau prin încurajarea celor mai obscure tipuri de afaceri care să profite de pe urma recentei runde de privatizare. În cazul în care Crin Antonescu este desemnat de USL drept succesor al lui Băsescu, atunci punctul în care viitoarea criză politică majoră se va declanşa va fi din ce în ce mai aproape.
Principalul element stabilizator pentru regimul lui Ponta îl constituie, de necrezut, chiar victimele sale. Mult prea mulţi români au dobândit un gust pentru imoralitate nu doar în domeniul politicii, dar şi în numeroase alte aspecte ale vieţii publice. Nu este arătat niciun fel de respect judecătorilor, atunci când aceştia dau verdicte care curăţă în mod clar un spaţiu politic poluat. Dacă Dan Voiculescu caută să-şi lase soarta în mâna justiţiei prin revenirea în parlament, este destul de clar că, în orice circumscripţie ar candida, acesta ar fi ales. De altfel, perspectivele USL-ului de a aproba noua Constituţie favorabilă oligarhiei par să fie bune.
Bulgaria se polarizează între cei care doresc să conserve o politică a exploatării şi a înşelăciunii şi o minoritate progresivă orientată spre un nou început. Prin contrast, România este prizoniera consensului, votanţii recompensând USL cu un procent de susţinere de 61% la ultimele sondaje. Cinismul, vulgaritatea şi înşelăciunea sistematică sunt trăsăturile esenţiale ale spectacolului ieftin de care au ajuns să se bucure votanţii. Posturile de televiziune Antena, ale trustului media Grivco, au fost maeştrii de ceremonii într-un exerciţiu uluitor de psihoză în masă.
Milioane de români aşteaptă cu nerăbdare viitoarele boacăne grosolane comise de conducătorii lor, aparent nepăsători în faţa distrugerii propriului viitor şi al copiilor lor, pe parcursul procesului. Probabil că, în cazul în care Antena se va închide şi va înceta să mai fie o Copşa Mică a universului politic românesc, oamenii vor ieşi din sevrajul lor. Conceptul binelui comun ar putea să devină o rampă de lansare pentru acţiune în politică. Să sperăm că realinierea care are loc pe centru-dreapta va permite unor oameni noi să îşi pună amprenta asupra Mişcării Populare sau a oricărei alte formaţiuni care ar succeda PDL-ului, ce pare să fie complet depăşit.
România are nevoie disperată de o ofertă politică nouă şi îmbunătăţită, aşa încât ţara să îşi poată relua drumul departe de dominaţia unor oameni care sunt slab echipaţi pentru a avea vreun cuvânt de spus în afacerile statului.
Traducere de SIMONA SOLOMON
(Cartea lui Tom Gallagher, Moartea unui vis: Uniunea Monetară şi criza integrării europene, va fi publicată la începutul anului viitor.)
Articol aparut in Revista 22
ROMANIA PRIZONIERA.Cele prezentate in articol nu reprezinta realitatea.Este o moda sa critici Romania si Bulgaria, dar nu exista o analiza profunda a situatiei actuale.Nimeni nu pomeneste de anii 1938, ani de expansiune economica deosebita a Romaniei in care capitalul privat era dominant, fara nici o legatura cu influienta otomana.Suntem pentru capitalul privat, insa deficientele din privatizare au fost crunte, practic un dezastru economic fara replica, acelasi in Romania, Bulgaria, Croatia etc, iar impactul a fost negativ, cu influiente pentru intreaga Europa.Poate este normal ca influienta statului sa se diminueze in domeniul economic, dar sa oferi pe tava valori profitabile din industrie, materii prime, agricultura si altele unor investitori fara capacitate financiara ,este ciudat.Imi mentin totusi ideea, ca o legislatie severa la nivel UE, va putea diminua efectele nefaste si distrugatoare asupra economiilor
statelor europene, indiferent cine se afla in spatele acestor actiuni.
De retinut doar ultimul paragraf, acolo e esenta, speranta, aspiratiile noastre :
Monica Macovei Presedinte !
Am apreciat întotdeauna articolele d-lui Gallagher despre actualitatea românească, aflate în mod constant de partea binelui şi civilizaţiei. Un singur bemol îl constituie traducerile mizerabile de care „beneficiază” textele sale, un bun exemplu fiindu-l chiar articolul de faţă.
Cu atât mai şocat am fost să citesc un articol intitulat „Blair’s flawed legacy heading this way from Romania”, publicat acum vreo două luni de dl. Gallagher pe site-ul thecomentator.com. În acel articol autorul relua haznaua de propaganda infamă pe care presa tabloida din Anglia o deversează asupra românilor, legată de un imaginar pericol de “invazie” românească în Marea Britanie şi pe sema căreia un partid britanic gen PRM –numit UKIP – a câştigat masiv în alegerile locale.
Faptul că temele acestei scelerate campanii anti-româneşti sunt reluate într-un articol de uz intern britanic de nimeni altul decât marele prieten al României, profesorul Gallagher, surprinde şi întristează.
Ori dl. Gallagher chiar crede în bazaconiile ticăloase vânturate în presa engleză la adresa românilor şi atunci, ca unul care este considerat un distins expert britanic în probleme româneşti, se descalifică grav profesional, ori autorul practică un dublu discurs, scriind într-un fel pentru publicul românesc şi altminteri pentru cel britanic, comiţând atunci ruşinosul păcat al făţărniciei.
Dl. Lalu, am citit articolul la sursa (situl este thecommentator.com) si nu gasesc ca dl. Gallagher ar sustine „haznaua de propaganda infamă pe care presa tabloida din Anglia o deversează asupra românilor”. Este mai degraba o critica la adresa fostului premier britanic Tony Blair si a actiunilor sale de „coaching” visavis de guvernul USL, mai precis Victor Ponta. Autorul justifica foarte clar migratia romaneasca post 1990: conditii proaste de viata, coruptie generalizata, o societate demoralizata, salarii mici si o economie blocata in trecut. Nu am citit nimic defaimator la adresa Romaniei sau romanilor. Va recomand sa mai recititi articolul.
In privinta posibilei migratii romanesti spre UK incepand cu 2014, este pe undeva de inteles de ce britanicii sunt sensibili la acest subiect. Dupa ce Polonia a fost admisa in clubul european, s-a estimat ca in jur de 100,000 polonezi vor activa pe piata muncii din Regatul Unit. In final, s-a ajuns la 650,000. Asta a schimbat dramatic dinamica pietei muncii, mai ales in aria serviciilor din constructii si reparatii. Evident, nimic nu justifica campania presei tabloide britanice in legatura cu o prezumtiva invazie romaneasca. Am inteles ca ultima spaima pe care „jurnalistii” britanici o induc este privitoare la faptul ca romanii sunt tuberculosi. :-)
” Va recomand sa mai recititi articolul.”
Ma tem ca recomandarea dvs este una fara obiect. Domnul Rasvan Lalu dupa cum a afirmat deja , a citit articolul in mod cert si in acelasi timp , fiind sociolog de formatie , isi masoara foarte exact fiecare cuvant pe care il scrie ( sincer, nici nu pot sa cred ca scrie altfel ) .
De ce scrie acum in aceasta maniera bizara si specifica altor instante ( ‘” haznaua de propaganda infamă pe care presa tabloida din Anglia o deversează asupra românilor, legată de un imaginar pericol de “invazie” românească în Marea Britanie ” ; ” temele acestei scelerate campanii anti-româneşti ” ; „bazaconiile ticăloase vânturate în presa engleză la adresa românilor” ) respectiv in totala contradictie cu calitatea si stilul articolelor anterioare , aceasta este o cu totul alta problema deoarece evidenta nu mai trebuie demonstrata.
Trist este ca dupa toate aceste etichetele gratuite , urmeaza si un atac absolut gratuit la adresa domnului Gallagher. Asa, din principiu.
Din fericire , domnul Gallagher nu se rasuceste dupa cum bate vantul , nu este santajabil sau manipulabil , ba pe deasupra mai are si dreptul la opinii personale si independente, drept care , chiar daca enerveaza , nu poate fi contestat.
Prin urmare, domnul Gallagher ( si aici castigam noi ) , nu ” se descalifica profesional”, ” nu este fatarnic ” , si nu comite „rusinosul pacat al fatarniciei”.
Dar, cum spuneau cei din vechime , in anumite cazuri ” nu mai conteaza lucrurile , ci opiniile oamenilor despre lucruri ( fapte-n.n.) „.
@Sergiu Simion – de acord in intregime. Subiectul cu spaima invaziei romano-bulgare pe piata muncii din UK incepand cu 1 ianuarie 2014 trebuie discutat in mod relaxat. In primul rand societatea britanica este una deschisa imigratiei, a acceptat si inca accepta imigranti din toate colturile lumii (in Londra sunt inregistrate peste 300 de limbi si dialecte iar aproximativ 50% din populatie este de origine non-britanica). Exista insa o limita de absorbtie care se pare ca a fost atinsa pe fondul crizei economice. Romanii poarta de picior o mare ghiulea, o imagine proasta creata de unii dintre imigrantii mioritici care au reusit sa oripileze cetateanul britanic onest si pe turistii din marile orase britanice spalandu-si senin lucrurile in fantanile de la Trafalgar Square, furand de prin magazine, praduind bancomate, inseland, etc. Eu personal nu am vazut astfel de cazuri dar cunoscutii mei din Londra m-au asigurat ca ele exista, din nefericire cazurile sunt frecvente. Pe fondul lipsei locurilor de munca, presa britanica (notorie in cautarea subiectelor de scandal si placerii de a scormoni prin balegar) a preluat subiectul imigranti-romani si in aplauzele adeptilor populismului a creat un munte dintr-o movila de pamant. Articolele despre romani abunda in clisee, inexactitati, speculatii grosolane si josnicii. Ultima gogorita este cea privitoare la faptul ca romanii ar aduce cu ei si tuberculoza. Am ras cu lacrimi cand am aflat. Repet, astfel de lucruri abunda in presa tabloida. Nu este fair pentru a generaliza la intreaga presa din Regatul Unit. La fel cum nu este fair de a acuza cetatenii britanici de faptul ca ar trai astfel de sentimente fata de romani, in special pe cei care cunosc Romania foarte bine (inclusiv dl. Gallagher).
Apreciez modul echilibrat in care vedeti lucrurile . Pe de alta parte, problemele atat de sensibile ale nationalismului si emigratiei pot fi considerate un semnal de avertisment pentru tensiunile sociale acumulate si mai ales intr-o societate ca a noastra unde frustrarile populatiei pot fi in unele cazuri direct proportionale cu manipularile la care aceasta populatie ar putea fi supusa . Si totusi…
Citez mai jos o opinie de pe aceasta platforma care arata sceptismul si depresia sociala la care au ajuns probabil multi romani dupa mai mult de doua decenii de democratie originala si tranzitie tot originala :
” phil spune:27/02/2013 la 14:16
Stiti ce este cel mai dramatic….? Ca dupa 23 de ani de post-comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic. Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare supravietuieste cum poate.”
N.B. Ca o pata de culoare la problemele atat de serioase aflate in discutie, imi amintesc ca am zambit amuzat si incantat in acelasi timp citind inceputul dialogului unei batrane de la tara cu printul Charles venit sa citeasca ziarele Londrei, dar pe o banca de lemn si sub un nuc din Viscri :
– Tu esti Charles ? etc…
Dle Lalu, faceţi o confuzie: articolul de faţă al dlui Gallagher se referă, din ce-am citit eu, la românii din interiorul graniţelor României; articolele din presa britanică ce le menţionaţi fac referire la românii din afara graniţelor României. Dacă faceţi referire la ALT articol al dlui Gallagher, atunci comentariul dvs nu-şi are rostul aici.
Am citit articolul domnului Tom Gallagher, pe care il mentionati, si am ramas masca. Articolul reia in partea de inceput, practic toate elementele din campania negativa la adresa romanilor din Marea Briatanie. Articolul poate fi citit aici:
http://www.thecommentator.com/article/3764/blair_s_flawed_legacy_heading_this_way_from_romania
Sunt remarci de genul (unele chiar in subtitlu) :
« Romanians camped out in London’s Park Lane feel they have reached a hopeful New World where, because of the distinctive nature of Britain’s welfare state, they can access its services«
“If coming to Britain involved the perilous oceanic crossing that millions of Europeans undertook to reach America after 1700, the Romanians would still come.”
“At the very least, Blair should set aside a large part of his substantial fortune to reduce the fall-out on vulnerable British communities of his reckless adventures in the Balkans. Or perhaps it would be easier simply to introduce a bill in parliament to tax the Tony Blair foundation at 99 percent on account of the havoc it has caused to the nation. How many MPs could possibly oppose such an overdue measure?”
Si preferata mea (groaznica):
“Common sense ought to indicate that and contingency plans should be made to try and prevent doctors’ surgeries, hospitals and other social services being overwhelmed by the new arrivals.”
Bravo domnule Gallager!
Inca o patanie romaneasca in Regatul Unit…
http://www.bbc.co.uk/news/uk-england-23616780
Romania, prizoniera a trecutului sau a prezentului ?
Articol remarcabil prin viziune, claritate, detasare si obiectivitate. Pe de alta parte, accentul pus pe statul de tip colonial :
” Ca şi în timpul epocii suzeranităţii turce, statul este văzut astăzi de cetăţenii săi ca fiind alienat şi îndepărtat. Puterea pe care o exercită este arbitrară şi discriminatorie. Dar cei mai mulţi români încă mai au o atitudine de dependenţă faţă de stat. Le este greu să îşi imagineze o alternativă.”
este in detrimentul analizei statului de tip post-comunist care este cu totul altceva decat statul cunoscut de un occidental , desi chiar autorul recunoaste ca numai unele parti ale statului nostru sunt cu adevarat functionale. In esenta, nu perceptia romanilor asupra statului este una deficitara , ci statul nu isi joaca rolul de arbitru social in mod onest , obiectiv si impartial. Mai mult decat atat, inca se mentin unele setari din sistemul politic anterior care aduc cetatenii sai in situatii de imposibilitate politica, economica , sociala, etc.
In privinta maturitatii electoratului, lucrurile sunt si mai complicate. Este foarte adevarat ca romanii sunt inca „prizonierii”consensului , dar oricat ar parea de paradoxal , psihoza in masa nu a fost de fapt numai opera Antenei 3 respectiv a trustului Grivco ( desi ele au pus acum bomboana pe coliva ) ci a intregii mass-media de la noi care , unita in cuget si simtiri, a luptat din greu peste doua decenii ca sa injecteze romanilor ochelari de cal si o falsa realitate dupa principiul :
„Jos normalitatea ! Sus agresivitatea, manipularea , vulgaritatea, scandalul si obscenitatea!”
Dovada cea mai buna o constituie recenta trezire din somnul ratiunii a Consiliului National al Audiovizualului care constata abia acum ca minorii din Romania de exemplu , nu sunt ocrotiti in propria lor tara nici la doua decenii de la Revolutie (http://www.revista22.ro/cna-noi-reglementari-n-codul-audiovizual-pentru-protejarea-minorilor-23961.html ) .
Din acest motiv „ cinismul, vulgaritatea şi înşelăciunea sistematică sunt trăsăturile esenţiale ale spectacolului ieftin de care au ajuns să se bucure votanţii” , dar acest spectacol este de fapt o regula de sistem si nu o comanda sociala pe care au dat-o cetatenii. Pentru ca atunci cand chiar guvernul genereaza criza prin „ desemnarea celor mai nepotriviţi oameni la conducerea unor organisme precum ICR sau prin încurajarea celor mai obscure tipuri de afaceri care să profite de pe urma recentei runde de privatizare” , sau prin numirea unor ministri cu dosare penale , inseamna ca desi invoca apartenenta la Uniunea Europeana, in mod ocult Romania inca trage cu ochiul la Directivele NKVD pentru tarile din Est ( Cristopher Andrew & Oleg Gordievski – KGB. Istoria secretaa a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492) .
In aceste conditii , generalizarea de tipul :
„ Mult prea mulţi români au dobândit un gust pentru imoralitate nu doar în domeniul politicii, dar şi în numeroase alte aspecte ale vieţii publice.”
nu reprezinta atat „un gust ”, cat un raspuns reflex si o cedare la o comanda si la o presiune sociala imensa.
De la santajul politic al votantilor, la santajul economic al contribuabililor si pana la santajul psihologic al telespectatorului , toate comenzile date din centre de comanda aparent diferite dar care incurajeaza exact imoralitatea si inselaciunea , se sparg exact in capul cetateanului ordinar ( supus ordinelor-n.n) care nu mai stie nici cu cine voteaza , nici cine il santajeaza , nici cine ii pune ochelarii de cal prin care este impins mereu sa vada lumea in care traieste .
Pe de alta parte„ tipurile de comentatori care încurajează resemnarea şi cinismul, în timp ce îşi promovează propriile interese….desi încă se mai pretind a fi oameni liberali rezonabili” in Bulgaria nu prea mai au loc sa respire , dar in Romania au parazitat aproape intreg spatiul mediatic . Ei sunt de fapt principalii artizani ai prabusirii moralului societatii romanesti si ai depresiei instaurate initial prin selectia sociala negativa , iar in final prin torpilarea sistemului de valori care a aruncat in normalitatea sociala.
Intelegem atunci de ce „…mare parte a societăţii continuă să afişeze o toleranţă obosită faţă de proasta guvernare a elitei” si de ce „Milioane de români aşteaptă cu nerăbdare viitoarele boacăne grosolane comise de conducătorii lor, aparent nepăsători în faţa distrugerii propriului viitor şi al copiilor lor, pe parcursul procesului. ”
Aceasta atitudine de resemnare si aparent depresiva de tipul „ Sa se aleaga praful !” nu este in realitate decat ura acumulata si poate furniza mari surprize daca energia civica acumulata ar avea si un alt spatiu de manifestare decat cel politic compromis prin politicieni traseisti , dar si prin partide traseiste ( ) .
Cum politicienii stiu foarte bine acest lucru , si ca nu cumva romanii sa se trezeasca din somnul lor social, politicienii nu au alta sansa decat sa-i mentina pe romani in aceeasi stare de stand-by si in aceeasi cusca sociala de pana acum si pot face acest lucru doar daca fac in continuare exact ceea ce au facut ,si nu altfel.
Ca sa rezumam, dupa 20 de ani de ciorba politica romanii vor sufla probabil si in iaurt , conceptul binelui comun este absolut strain clasei politice romanesti , societatea civila nu reuseste sa se faca auzita si nici sa se impuna cu adevarat , cetatenii nici acum nu stiu cu cine sa voteze , nu inteleg in ce directie merge tara, nu se simt reprezentati de nimeni , deci jocurile sunt in continuare facute si marasmul social va continua. Sau nu ?!
Ne mananca rusii… Asta este !
Exit!
:)
1. Cum naiba sa fii independent de stat cand el (statul) iti pune periodic noi impozite si taxe? Cand el (statul) te ascuta si atunci cand vorbesti cu mandrutele? Ca sa dau numai doua exemple.
2. Fals. Traian Basescu este catalizatorul a ceea ce am spus ca face statul la 1, mai sus. El nu are nici un fel de aptitudini de a face ceva durabil. Urmariti schimbarile de opinie ale dansului de la o zi la alta, de la o ora la alta, si o sa vedeti ca nu este nici pe departe un constructor, ci un demolator.
3. Basescu vrea sa stearga mentalitatea colonialista? Unde naiba era autorul acestei ziceri cand Basescu vorbea de optiunea de a „suge la licuriciul mare” si nu la mai multi licurici mici?
4. In sfarsit, de acord cu autorul: Ponta nu este decat un alt „ofiter colonialist”. Cu nimic mai prejos de Basescu. Dar nici mai sus decat acesta. Cum dracului avem noi noroc tocmai de asemenea politicieni?
am stiut asta, m-am izbit de copil de realitatea stabilor de la Snagov (care „preluasera” vilele inaltei burghezii din perioada interbelica) si veneau in week-end cu masina si sofer si nu mi-am explicat decat tirziu distanta dispretuitoare pe care o afisau fata de poporul din care toti proveneau (mai ales ei! care se trageau direct din tarani ii dispretuiau si ii facusera slugi!). Se comportau ca o forta de ocupatie.
Sa te faci ca nu stii unde si cum actioneaza coruptia in Romania este un cinism venind din partea Dl. G. Sau un job. Dar greu de vorbit despre moralitate in acest caz
Ideea ca foarte romani au inca o mentalitatea de asistati este o exagerare. In pofida celor afirmate de autor si noile forte „de dreapta” numarul celor ce se vad dependenti de stat este tot mai mic. Lamenatarea cu „nu ne-a dat” a fost inlocuita de o furie justificata la adresa statului care in Romania este un distribuitor criminal al bunastarii economice alimentand preponderent retele mafiote de afaceri ce sfideaza orice lege a competiei, si reteua arborescenta a functionarilor de stat. Intr-un climat atat de nedrept e putin cinic sa-i indemni pe cei multi si nevoiasi ce nu fac parte din sistem si nu au avut sansa unei slujbe la o multinationala sa-si ia soarta in maini si sa se ajute singuri. E adevarat ca exista si multa vaicareala fara rost dar cei mai multi n-au efectiv de unde sa inceapa, multi isi pun sacul in spate si pleaca in lumea larga acolo unde statul departe de fi perfect are o clientele mai mica oferind astfel o sansa si muritorilor de rand.