„Nu trebuie să mai facem parte din NATO, nu avem de ce să riscăm un război inutil cu Rusia, doar pentru că așa vor americanii! Rușii nu ne vor răul, dar dacă îi provocăm o să ajungă să ne facă rău! „
De câte ori nu am auzit fiecare din noi aceste cuvine spuse pe un ton ritos si uneori exasperat de către adepți ai partidelor și liderilor ziși „suveraniști” (populiști), dar și de cetățeni care pretind că nu au afiliere politică și doar vor binele țării. Călin Georgescu, George Simion si Diana Șoșoaca au rostogolit în public acest mesaj până la saturație, mesajul lor fiind că Rusia e pașnică și are drepturi legitime iar NATO (adică SUA, liderul alianței) e agresorul prin definiție. Coincidență sau nu, cei care cred că România a ajuns o colonie a Vestului, că suntem exploatați de UE și disprețuiți de americani, vin de obicei cu ideea aceasta, de a părăsi NATO, a anula acordurile de securitate cu SUA și a ne declara neutralitatea permanentă. O Românie similară Elveției sau Austriei, care nu ar mai aloca atât de mulți bani pentru apărare ci s-ar concentra pe dezvoltarea socio-economică și reducerea decalajelor interne dintre bogați si săraci. Pe de altă parte, cei care vor să rămânem ancorați solid la Occident, consideră asemenea planuri o blasfemie și merg uneori până la a sugera intervenția ascunsă a Moscovei, ai cărei cai troieni ar fi toți sau o parte dintre liderii așa-zisi „suveraniști”. Să nu uităm că anularea turului al doilea al alegerilor prezidențiale a avut la baza exact presupunerea, încă nedemonstrată public, a interferenței decisive dar mascate a Moscovei în favoarea lui C.G.
Dar cum stau de fapt lucrurile? În opinia mea, abandonarea sistemului de securitate bazat pe NATO ar fi o greșeală gravă și ar afecta securitatea națională pe termen lung. Da, poate că ieșind din NATO, obținând și mutarea elementelor militare aliate de la Deveselu, Kogălniceanu etc. în alte state, am înceta să fim amenințați de Rusia cu atacuri armate și poate că am obține și niște reacții prietenoase din partea liderului de la Kremlin. Intuiesc că ne-ar flutura pe la nas, din nou, proiectul unirii rapide cu Moldova și al obținerii teritoriilor ucrainene locuite de români.
Dar Rusia ar face tot ce poate pentru ca România să intre cât mai repede în sfera de influență a imperiului său eurasiatic. De la subversiune până la cumpărarea unor lideri politici, orice metodă ar fi practicată fără emoții de ruși. Oare am putea duce o politică externă mai eficientă, fiind independenți de presiunea statelor aliate de acum? Știind inerția strategică și decizională existentă la nivelul MAE și în general al elitelor de politică externă de la noi, nu cred că am valorifica această șansă în mod semnificativ. Probabil că treptat am cocheta cu ideea de a ne alătura axei China-Rusia, sau am pendula indeciși între Occident și axa revizioniștilor, pe modelul Serbiei, cu toate că membership-ul în UE ne-ar permite să păstrăm un nivel economic destul de ridicat. Ne-am transforma poate într-o a doua Ungarie, un stat care blochează politicile comune ce afectează interesele ruso-chineze. De asemenea am fi mai puțin capabili să negociem poziționarea față de viitoarele coridoare energetice, deși teoretic ca membri UE vom beneficia de puterea blocului european în acest sens. Lipsa umbrelei de securitate transatlantice ar genera și fuga unor capitaluri străine, destui investitori nedorind să își asume riscuri prea mari.
Iar banii necheltuiți în sectorul de apărare ar putea să se scurgă în alte locuri decât sănătatea, învățământ și infrastructuri, știind cât de mare e nivelul de corupție al clasei politice și ineficacitatea unora dintre instituțiile existente. Nu cred că am avea șansa Austriei de a se dezvolta economic în spațiul UE fără a fi și în NATO, deoarece nu avem poziția geografică și sprijinul politic al acesteia. In plus, statul austriac e puternic impregnat de influența rusească, e un lucru bine cunoscut. Nu am dori să ajungem un fel de Austrie a Orientului, nu la fel de stabilă instituțional și economic dar mai apropiată de Rusia, de China și cu un segment masiv de populație dominat de idei autoritariste și antiliberale. Oricum, Viena nu mai este de ani buni un model de democrație pentru alte state europene, acum partidele politice părând incapabile să formeze un guvern eficient, în condițiile în care populiștii (FPÖ), câștigători clari ai alegerilor parlamentare, nu reușesc să își atragă aliați. FPÖ (Partidul Libertății) are reputația de a fi un partid pro-rus și anti-european.
Mă tem și că ieșirea din NATO ar produce o anumită izolare internațională pentru România, care oricum nu ar mai avea acces la procesul decizional inter-aliat. Flancul estic aliat ar fi puternic vulnerabilizat dar s-ar reface apoi în spatele nostru. Am reintra în „grey zone”-ul anilor 90, acel deceniu plin de anxietate securitară și incertitudini politice.
Dar ce mai este NATO dacă SUA s-ar retrage sau ar păstra o prezență pur simbolică în zona europeană? Chiar dacă americanii par că vor să se retragă rapid din arhitectura europeană de securitate și să lase Europa pe mâna europenilor, efortul de a ne asigura securitatea doar în cadrul UE și prin menținerea unor relații de securitate speciale cu America nu cred că ar compensa părăsirea NATO. Ce îi vom oferi lui Trump și echipei sale ca să ne considere valoroși și să păstreze garanțiile de securitate care să ne ofere liniște? De fapt „suveraniștii” vor dori să rupem și aceste relații, logic. Ei afirmă independența strategică a țării doar față de occidentali, nu și față de China și Rusia!
În plus, decizia Bucureștiului ar influența poziționarea statelor vecine față de noi, de pildă Ungaria ar putea să își revizuiască comportamentul destul de constructiv referitor la minoritatea maghiară, odată ce nu am mai face parte ambele state din Alianță. Ne putem imagina chiar că Budapesta ar decide și ea să abandoneze NATO și în viitor poate chiar și UE. Vecinele din Est, Ucraina și Moldova, s-ar simți și mai descurajate de destrămarea flancului estic al NATO, chiar dacă ele sunt doar partenere ale Alianței.
Ca să nu mai spunem că o Românie condusă de populiști-suveraniști ar putea să pună în discuție ordinea teritorială postbelică, confirmată ulterior prin tratatul de la Helsinki al OSCE, dezvoltând relații antagoniste cu mai multe țări vecine, deoarece unora le-ar cere teritorii asociate istoric-identitar națiunii române, de altele s-ar teme să nu vină cu revendicări de acest tip. În final am ajunge probabil să ne militarizăm masiv, pe cont propriu, din teamă și pe fondul mecanismului de dilemă a securității, așadar paradoxal am avea o situație de securitate mai precară și mai consumatoare de resurse decât cea actuală, de membru NATO. Iar intrarea în sfera de influență ruso-chineză ar fi echivalentă cu dispariția democrației liberale și adoptarea unui sistem autoritarist de guvernare, o tristă revenire simbolică la anul 1989.
Slăbirea masivă a securității europene ar putea conduce în final și la disoluția UE, deoarece NATO și UE se consolidează reciproc în domeniul securității și apărării. UE are propria politică de securitate și apărare, a avansat pe calea consolidării unui pilon militar dar duce lipsă cronică de leadership și de gândire strategică. Plecarea Americii din mecanismul de securitate european va obliga puterile europene (mai ales Franța, Germania, Italia dar și Polonia) să conceapă un nou sistem dar nu e deloc sigur că va exista consens pentru acțiune. În plus, criza economică și efectele încălzirii globale (secetă cronică, migrațiune incontrolabilă, recolte agricole slabe) pot destabiliza în mod repetat Uniunea și afecta grav statele membre.
Probabil că adepții ieșirii din NATO vor invoca ca ultim argument posibilitatea ca SUA sub conducerea lui Trump să negocieze cu succes un strategic deal cu Rusia, spre a o determina să nu mai fie atât de angajată în relația specială cu China, și a evita o posibilă alianță Beijing-Moscova. Recent, Trump si secretarul apărării, Pete Hegseth, au anunțat că Washington-ul nu mai e interesat să se implice în sprijinul securității Kievului, ci doar în exploatarea unor resurse minerale, așadar Kievul ar trebui să accepte ideea că nu își va mai recupera teritoriile pierdute. Europenii rămân cei care trebuie să decidă în ce măsură vor continua să sprijine militar și economic Ucraina sau să aleagă să o preseze și ei să accepte să cedeze definitiv teritoriile ocupate de ruși, urmând ca în final tot ei să ofere garanții de securitate și să trimită trupe de menținere a păcii, desigur cu acordul Moscovei. Nu avem nicio garanție că americanii își vor normaliza relațiile cu Rusia, pentru că știm că în relațiile internaționale relațiile pozitive între lideri, chimia inter-personală, nu pot anula complet efectele sistemice generate de anarhia, urmărirea interesului național, teama și balanța de putere/balanța amenințării, conceptele-cheie postulate de școlile Realistă și Neorealistă în Teoria relațiilor Internaționale. Vladimir Putin nu va avea încredere absolută în Trump, doar îi va exploata vulnerabilitățile și obsesiile. Și nu va renunța la relația personală cu Xi Jinping, așadar nu va periclita axa sino-ruso-iraniano-nord-coreeană deja creată. Ambii lideri ai puterilor eurasiatice cred că Occidentul e în declin iar SUA își va pierde destul de repede statutul de hegemon global. De ce ar încerca Putin să prevină acest lucru? Desigur, nu se simte confortabil știind că Rusia e un junior partner al colosului chinez dar nici nu poate schimba brusc matricea dominantă de gândire strategică. Anturajul său nu cred că i-ar tolera o asemenea răsturnare de paradigmă, cu toate că mulți cred că el e singurul play-maker la Kemlin.
Iar SUA nu poate preveni consolidarea Axei rezistenței dirijată de China și Rusia, doar cedându-i lui Putin zonele pe care le consideră acesta sfera de influență normală a Rusiei. Putin percepe asemenea cadouri geopolitice ca fiind un semn de slăbiciune și de deficit de gândire strategică din partea adversarilor, deoarece în acest al doilea Război Rece (e o întreagă dezbatere pe tema folosirii acestui nume pentru actuala situație conflictuală globală[i]), nu e vorba doar de reîmpărțirea sferelor de influență ci și de o bătălie a ideilor și valorilor. Cu toate că Trump invocă adesea nevoia ca țara sa să controleze Canalul Panama, Groenlanda, chiar Gaza, nu vrem să ne gândim la o Americă atrasă treptat în axa celor care vor modificarea ordinii teritoriale și prăbușirea valorilor occidentale, o asemenea multipolaritate ar fi una haotică și extrem de conflictuală. Pentru că în acest caz UE va rămâne singurul apărător al ideii de Occident, eventual formând un soi de alianță strategică cu Japonia, Coreea de Sud și alte țări care se tem de China, de Rusia și de ideile lor autoritariste.
Actualul leadership românesc și cel viitor trebuie să ia în calcul acești factori dar și alții, mai subtili, evaluând permanent situația regională și globală de securitate, și evitând să își ia propriile aspirații și idei fixe drept necesitate politică și strategică. Altfel România riscă o prăbușire dramatică și dureroasă.
(centrul politic)
[i] Vezi Robin Niblett, The New Cold War, Atlantic Books, London, 2024.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu e mit.
E o propaganda mincinoasa, in care nu cred decat analfabetii. (Functioali sau clasici.)
Toti cei care stiu istoria ultimului secol, sau 200 de ani, stiu ca Rusia -prin agentii ei- minte.
Inca un motiv sa nu asistam nepasatori la scoaterea studiului istoriei din programele scolare.
De altfel, cei care doresc sa nu se mai studieze istoria in scoli sunt tocmai agentii Rusiei si FIDESZ. Cu diferite masti.
Observ ca se tot repeta ideea ca UE (Europa) reprezinta singura democratie a lumii care ar putea salva omenirea (prin diverse aliante cu Japonia, Coreea de Sud, culmea partenerii cheie ai SUA, nicidecum ai UE) de o posibila America ce nu-si va mai putea impune valorile democratice in lume. De ude si pana unde aceasta idee, din moment ce se stie bine ca Europa este cea care a mentinut legaturi puternnice cu Rusia, cu China, cumparand decenii la rand gaze ieftine de la Rusia si chiar dorind o decuplare militara de SUA, chiar in timpul administratiei Biden (remember, „armata unica europeana”, „independenta strategica”, etc.). Ar trebui sa fim foarte ingrijorati de ce va face Europa si cum va abandona Ucraina si tarile din flancul estic al NATO in bratele Rusiei, nicidecum sa fim ingrijorati de ce va face America. Ma indoiesc ca Trump va accepta ca SUA sa joace un rol minor in arhitectura de securitate a lumii sau sa renunte la a-si mai impune valorile democratice. Repet, ingrijorarea mare ar trebui sa vina din partea liderilor europeni, nicidecum cei americani, iar Romania fara acordurile strategice cu SUA si fara sa tina aproape de SUA va intra cu siguranta in zona gri de care vorbeati. Increderea in UE se diminueaza pe zi ce trece.
„mai impune valorile democratice”… asta cu valorile democratice e cu dus si intors, sa nu uitam ca impuscatu zbierea la fiecare colt de strada ca e democratie. Acest termen e la moda de multi ani, e atit de folosit ca a devenit gol de continut. Chiar si-n familie, nu numa nefasta, ci si copii si, mai ales, nepotii vor democratie.
Da, dar nu trebuie să uitați că fiind in EU, România este de fapt EU. Burzuluindu-vă împotriva UE-ului de fapt atacați România. Oare de ce? Simpatii pro-ruse (deci anti-româneşti) cumva? Atacând UE-ul de fapt atacați România care a ales sa devină parte a UE-ului.
Cred ca Romania trebuie sa ramina neaparat in NATI si EU.
Cred ca Romania trebuie sa se inarmeze, cit se poate de bine. Dar ar trebui sa se inarmeze pt aparare, nu e aici locul sa dezvolt, dar cred ca F 35 nu e cea mai buna solutie.
In rest situatia internationala e incurcata, singurul lucru pozitiv e ca Putin a devenit un clovn, nereusind sa invinga trei ani de zile o tara prapadita precum Ucraina, nu-l mai ia nimeni in seama.
În epoca globalizării a vorbi despre izolaționism este curată sinucidere.
SUA nu s-a bătut efectiv cu Rusia NICIODATĂ, ba dimpotrivă, au fost aliați în WW2. „Războiul rece” a fost un „joc de glezne” pentru speriat proștii. Să nu uităm, SUA și Europa de Vest au acceptat Rusia în G7+1, în OSCE și ca observator în comandamentele NATO, etc. Occidentul A VRUT colaborare cu Rusia contra Chinei, Biden chiar a propus asta dar Rusia nu a vrut, apoi s-au incontrat, republicanii lui Trump vor din nou colaborare cu Rusia.
România este prea mică pentru un război așa de mare. Când elefanții tropăie e bine ca șoriceii să stea deoparte….
„Lipsa umbrelei de securitate transatlantice ar genera și fuga unor capitaluri străine, destui investitori nedorind să își asume riscuri prea mari.
Iar banii necheltuiți în sectorul de apărare ar putea să se scurgă în alte locuri…Nu am dori să ajungem un fel de Austrie a Orientului…”
Fara a fi vreo pledoarie pentru iesirea din NATO(eu nu-mi doresc asa ceva pt Ro), ci doar cateva observatii.
Fuga investitorilor nu prea sta in picioare, avand in vedere orbirea etica si morala a entitatilor economice private/”private”, fie din tari NATO/G7 sau BRICS+.
Mai uitati-va si la Irlanda(epicentru european pt colosi ca Meta, Tik-Tok), apropo flancuri NATO:
„While Ireland maintains military neutrality, critics argue that it disproportionately benefits from the resources of NATO allies without making a commensurate contribution to collective defence efforts.
President Michael D. Higgins has criticised the global focus on increased military spending, particularly NATO’s calls for greater investment in armaments, arguing that it diverts resources from essential areas like education, social protection, and health.(…)
Ireland’s strategic location in the North Atlantic places it at the crossroads of vital global infrastructure and geopolitical tensions. Recent Russian activity has highlighted specific threats that require robust defence measures. Russian submarines and naval vessels have been detected near Ireland’s undersea fibre-optic cables, which carry 97% of the world’s internet traffic and facilitate €10 trillion in daily financial transactions, often forced to move away by NATO vessels and aircraft.”
https://ukdefencejournal.org.uk/ireland-condemns-nato-budget-despite-relying-on-its-support/
In aceeasi pozitie, „afara” din NATO si (considerate) geografic in Europa, mai sunt Malta(flanc NATO), Austria si Elvetia.