România, între cavou și pușcărie

Așa după cum anticipam în comentariul meu de vinerea trecută, vârful de sarcină al declarațiilor anti-românești și al aberațiilor naționaliste maghiare, cu care, de altminteri, ne-a obișnuit, începând din anul 2010, încoace Școala de vară organizată de UDMR laTușnad, s-a înregistrat sâmbătă.
Atunci când acolo au descins și au debitat verzi și uscate, în deplină autonomie și libertate și în disprețul țării-gazdă, a orânduirii constituționale a acesteia, domnii Viktor Orbán, premierul Ungariei, și dl. László Tὄkes, europarlamentar independent de orice urmă de bun simț și de minim respect față de țara în care s-a născut și a cărei pâine a mâncat-o. Ba, la un moment dat, dintr-o de neiertat orbire a celor mai înalte autorități ale Statului Român, dl. Tὄkes a fost chiar decorat cu Steaua României, slavă Domnului retrasă în anul 2016.
Și unul, și celălalt dintre vorbitori, în deplină armonie, frățietate și, desigur, complicitate, au distorsionat, după bunul lor plac, nu doar realitățile actuale ale României, drepturile și libertățile minorităților naționale, au mințit, spunând că pentru autoritățile de la București secuii nu există, realitatea fiind că ei, secuii, existența lor ca minoritate au ajuns să fie tranzacționate, de fapt, în interese electorale de autoritățile budapestane și de Fidesz-ul condus de dl, Orbán, ci și declarația de Unire de la Alba Iulia, datată 1 decembrie 1918.
Dl. Orbán și dl. Tὄkes au interpretat după bunul lor plac conceptul de autonomie. Premierul Ungariei ne-a invitat pe toți să ne punem bine cu Ungaria, să îi dăm deplină ascultare, făcând promisiuni de prosperitate și făgăduind că va face ceea ce, din păcate, se dovedește incapabilă a face guvernarea de la București. Același domn Orbán și-a avertizat concetățenii asupra relelor ce se vor abate asupra lor dacă la alegerile de anul viitor din Ungaria îi vor vota pe socialiști. Iar dl. Tὄkes a mai interpretat o dată vechiul, obositul ceardaș al cărui text provocator vorbește despre un protectorat al Ungariei pentru maghiarii din România.
Așadar, nimic nou sub soare. Totul la Tușnad se întâmplă an de an după același scenariu și fiindcă în România avem o clasă politică din ce în ce în mai slabă, mai compromisă, mai de proastă calitate. Ca să se mențină pe mai departe în viață incapabilul guvern condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă și PSD-ul d-lui Dragnea au făcut, la sfârșitul trecutei sesiuni parlamentare, noi concesii UDMR, maghiara devenind, practic, după adoptarea Noului Cod Administrativ, a doua limbă oficială pe teritoriul României. Funcționează pe teritoriul României, în deplină libertate, un așa-zis “fond de solidaritate” în care fruntașii UDMR depun bani spre a-i ajuta să-și plătească amenzile pe aleșii locali și județeni maghiari care sfidează legile României și afișează la loc de cinste și în disprețul legii însemnele altor State.
Și cum să nu fie astfel când la București guvernarea se exercită haotic. Când capii, cei care fac trasează liniile directoare ale guvernării, care decid viitorul României sunt doi inși cu mari probleme penale. D-lui Liviu Dragnea zis și 3, 6 asociindu-i-se dl. Darius Vâlcov, condamnat și el, în primă instanță, la 8 ani de închisoare. Nedemnul domn Vâlcov deține înalta demnitate de consilier personal al premierului Dăncilă. Dl. Vâlcov participă la ședințele de guvern, stă la aceeași masă cu ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, care nu se arată deloc deranjat de asta, cu ministrul Educației, agramatul Valentin Popa-Pamblică, ce transmite astfel un mesaj prețios tinerei generații, ceva de „genul cheia succesului este reprezentată de hoție și acțiuni frauduloase”, nu de carte!, dă indicații prețioase, apare la televizor, ba la Antena 3, ba la România tv, foarte curând și la TVR 1, unde va fi primit cu pâine și sare de Doina Gradea și de Ionuț Cristache. Dl. Vâlcov vorbește, oficiază sigur pe sine, grav, cu o voce baritonală și expune planuri de guvernare, deapănă amintiri in subterană, din cimitir, din cavouri, din locuri în care și-a ascuns tablourile și lingourile.
Țara, între cavou și pușcărie. Trista realitate a României centenare.
Text apărut concomitent pe site-ul contibutors.ro și pe blogurile adevărul.ro